„Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge”
(Luca 7, 13)
Iubiţii mei, în ciclul pericopelor evanghelice ale anului, duminica de astăzi este a treia a lui Luca. Evanghelia pe care aţi auzit-o este cunoscută. Istoriseşte una din cele mai mari minuni ale lui Hristos, minune care confirmă faptul că cel care a făcut-o este Dumnezeu, Care ţine în mâinile Sale cheile vieţii şi ale morţii (vezi Apocalipsă 1, 18).
Minunea de astăzi nu este doar o vindecare de boală, ci este o înviere de mort, a unui mort pe care-l însoţeau de acum spre ultimul lui locaş. Un mort, un sicriu, o înmormântare, doliu, lacrimi… Şi totuşi, acolo unde nimeni nu putea să dea mângâiere, se arată Marele Mângâietor, Domnul nostru, iar lacrimile încetează şi doliului îi urmează bucurie şi veselie.
Asupra acestei minuni s-ar putea insista ore întregi. Trec cu vederea însă alte momente şi rog dragostea voastră, ca să fiţi atenţi la un detaliu.
* * *
Spune Evanghelia că în spatele sicriului venea poporul. Dar din mulţime o persoană concentrează toată compătimirea Domnului nostru Iisus Hristos. Era o femeie: mama. Aceasta plângea şi era sfâşiată de durere. Strigătele ei făceau să se frângă toate inimile. Copilul ei mort era unicul. Şi nu este prima oară când plânge. A plâns şi când de tânără şi-a pierdut tovarăşul de viaţă şi l-a dus pe soţul ei mort la groapa. Acum, în acelaşi mormânt, îl conduce pe copilul ei, iar doliul ei este îndoit.
Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Areta şi către cei împreună cu dânsul
Troparul Sfântului Mare Mucenic Areta şi al celor împreună cu dânsul, glasul 1:
Pentru durerile Sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, fii Milostiv Doamne şi toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.
Cântarea 1, glasul al 8-lea
Irmosul:
Cântare să înălţăm, popoare, Minunatului Dumnezeului nostru, Celui Ce a scăpat din robie pe Israel; cântare de biruinţă cântându-I, să strigăm: să cântăm Ţie Unuia Stăpânului.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mucenice purtătorule de chinuri al lui Hristos, Sfinte Areta Preafericite, cu rugăciunile tale şi cu ale mucenicilor celor împreună cu tine, luminează gândul meu, ca să laud pomenirea voastră cea purtătoare de lumină şi Dumnezeiască.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Areta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți”
Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” este prăznuită pe 23 iulie, 24 octombrie și 19 noiembrie.
Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” este numele a cel puțin trei icoane făcătoare de minuni, asemănătoare la înfățișare. Pe 24 octombrie, Biserica prăznuiește icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” din Bolişaia Ordînka (Moscova), datorită unei minuni petrecute pe 24 octombrie 1688.
Eufimia, sora Patriarhului Ioachim (1674-1690) suferea de o boală incurabilă de foarte mulți ani. Nemaiprimind speranțe de viață din partea medicilor, aceasta s-a spovedit și împărtășit, pregătindu-se astfel de sfârșitul vieții acesteia pământești. Citeşte mai departe…
Născut într-o familie de negustori şi proprietari de pământuri, dar totodată şi oameni evlavioşi, sfântul cuvios Zosima nu s-a lăsat ademenit de bogăţii şi de viaţa desfătătoare a plăcerilor. După o scurtă rătăcire tinerească prin hăţişurile vieţii de societate, el apucă pe cărarea cea strâmtă a vieţuirii monahale şi o urmă cu statornicie până la sfârşitul vieţii sale pământeşti.
După ce s-a nevoit o vreme în pustiul siberian, dând ascultare voinţei dumnezeieşti, Zosima a întemeiat o mănăstire de călugăriţe. Citeşte mai departe…
Martiriul Sfântului Aréthas și a celor dimpreună cu el
Sfântul Mucenic Arethas, ceramică bizantină, secolul al X-lea
În timpul domniei împăratului Iustin (518-527), în cetatea Axómis din Etiopia domnea Sfântul rege Elesbaám, de asemenea, numit și Kálev Élla Asbéha (520-540). În Omir, regatul vecin al Arabiei Saudite (vechiul regat din Savá, astăzi Yemén), puterea se afla în mâinile lui Dunnaán, fire războinică și împietrită la inimă care, după ce a îmbrățișat iudaismul primind numele Yusúf, a desfășurat nenumărate invazii împotriva regatului creștin din Etiopia. După victorii strălucitoare, Elesbaán a reușit să-l supună, să pună stăpânire pe împărăția lui și să-l oblige să plătească un tribut (518). După câțiva ani însă, Dunnaán a început atacurile împotriva cetăților creștine care se aflau în regatul lui, ucigându-i pe toți cei care refuzau să devină musulmani și să calce în picioare Sfânta și de viață dătătoarea Cruce.
1.Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminţii, care sunt în împrăştiere, salutare. 2.Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi în felurite ispite, 3.Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea; 4.Iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsiţi fiind de nimic. 5.Şi de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire şi fără înfruntare; şi i se va da. 6.Să ceară însă cu credinţă, fără să aibă nici o îndoială, pentru că cine se îndoieşte este asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo. 7.Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu. 8.Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale. 9.Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa, 10.Şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii. 11.Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale. Citeşte mai departe…
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Iacob, ruda Domnului
Troparul Sfântului Apostol Iacob, ruda Domnului, glasul al 2 lea:
Ca un ucenic al Domnului ai primit Evanghelia, drepte; ca un mucenic eşti de neînduplecat; îndrăzneală ca un frate al lui Dumnezeu, a te ruga ca un ierarh. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roşii…
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Darea cea bună, Sfinte Apostole Iacob şi harul cel desăvârşit, de la Părintele Luminilor a se da oamenilor înveţi arătat; căruia a se împărtăşi cei ce te laudă pe tine, roagă-te Apostole.
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Raza Dumnezeiescului Duh fiind luminat, Sfinte Iacob şi cu Dânsul Legile alcătuind, Bisericile neamurilor le-ai îndreptat, ca un Apostol al lui Hristos, de sfinţenie arătătorule, cu toate fericite.
Această icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost zugrăvită în secolul al XII-lea, la cererea Sfântului Andrei Bogoliubsky, spre amintirea unei apariții a Maicii Domnului. Icoana a fost numită după numele Cneazului, „Bogoliubsky” (= iubitorul de Dumnezeu), fiind așezată în mănăstirea ridicată de acesta. Chiar și mănăstirea a devenit cunoscută sub numele de „Bogoliubsky”, iar orașul ce s-a întemeiat în jurul ei s-a chemat Bogoliubovo.
Icoana Maicii Domnului „Bogoliubskaya” este prăznuită pe 18 iunie și 23 octombrie.
Această icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost zugrăvită în secolul al XII-lea, la cererea Sfântului Andrei Bogoliubsky (Andrei, iubitorul de Dumnezeu – prăznuit pe 4 iulie), spre amintirea unei apariții a Maicii Domnului. Sfântul Andrei Bogoliubsky este nepotul Marelui Cneaz Vladimir Monomahul de Kiev.
În anul 1155, Sfântul Cneaz Andrei a adus cu el, atunci când s-a mutat de la Vâșgorod la Suzdal, o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, pictată de Sfântul Evanghelist Luca (aceasta a fost denumită ulterior Icoana Maicii Domnului din Vladimir). La șapte verste distanță de Vladimir, caii ce transportau icoana s-au oprit, neputând mișca din loc icoana făcătoare de minuni. Văzând aceasta, Sfântul Cneaz Andrei i-a cerut preotului Nicolae, care îi însoțea, să săvârșească rugăciuni înaintea sfintei icoane, el însuși rugându-se vreme îndelungată cu lacrimi, ca să se descopere sensul opririi cailor. Citeşte mai departe…
Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte, astăzi, 4 august, şi în data de 22 octombrie, pe cei şapte tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamblic, Martinian, Dionisie, Antonin şi Constantin. Pătimirea lor este amintită de mai multe izvoare, iar informaţiile conţinute sunt contradictorii.
Efesul a fost una din cele 12 cetăţi întemeiate de grecii ionieni pe ţărmul Asiatic al Mării Egee. Aici au înflorit din cele mai vechi timpuri comerţul şi credinţa în zei. Foarte multe imperii au râvnit la bogăţia Efesului. Templul zeiţei Artemis (Diana) din Efes era de patru ori mai mare decât vestitul Panteon din Acropola Atenei, fiind una din cele şapte minuni ale lumii. Citeşte mai departe…
Pe locul unde se găsea peștera celor șapte tineri, cu trecerea timpului s-a construit un ansamblu arhitectonic bisericesc. Acesta a fost descoperit după săpăturile arheologice care s-au făcut în apropierea orașului Efes în anul 1927.
Sfinții cei șapte tineri, Maximilianós, Exakoustodianós, Iámvlihos, Martinianós, Dionísios, Ioánnis și Konstantínos au trăit în vremea împăratului Deciu (249-251 d. H.). Tinerii aceștia, îndată ce li s-a oferit prilejul, după ce au chibzuit îndelung, au împărțit tot ceea ce aveau săracilor și au mers și s-au ascuns într-o peșteră. Acolo, rugându-se pentru a se elibera de patimile trupești și a nu cădea în mâinile împăratului, și-au dat sufletele în mâna Domnului. Atunci când împăratul s-a întors în Efes, a cerut să-i fie aduși înainte, pentru a-i forța să aducă jertfe idolilor. Îndată ce a aflat că aceștia muriseră în peșteră, a poruncit ca gura peșterii să fie închisă cu un zid de piatră. Citeşte mai departe…
Pomenirea Sfintilor sapte Tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan si Constantin.
Cînd Deciu avea în stăpînirea sa sceptrul împărăţiei Romei, a mers din cetatea Cartagina la Efes, cu mare mînie împotriva creştinilor de acolo. Atunci toate ţările dimprejur, din porunca lui, s-au adunat în cetatea Efesului să aducă jertfe deşerţilor zei. Iar Biserica credincioşilor era în prigonire, încît mulţi robi ai lui Hristos, preoţi, clerici şi ceilalţi credincioşi se ascundeau fiecare pe unde puteau, temîndu-se de cumplitul prigonitor. Împăratul, înălţîndu-se cu inima, a pus idoli în mijlocul cetăţii, aducîndu-le jertfe necurate.
Mai întîi a poruncit celor mai mari ai cetăţii ca, împreună cu dînsul, să aducă jertfe zeilor şi să stropească pămîntul cu sîngele dobitoacelor înjunghiate; iar fumul şi duhoarea celor jertfite umpleau văzduhul, săvîrşindu-se de tot poporul necredincios praznicul păgînilor cel urît de Dumnezeu. A treia zi împăratul a poruncit să prindă pe toţi creştinii şi să-i silească la jertfele idoleşti. Deci, credincioşii erau căutaţi pretutindeni. Ei erau traşi din case şi din peşteri, şi închişi, ducîndu-i cu necinste la poporul cel adunat, care se închina cu jertfe idolilor. Toţi creştinii care erau fricoşi şi mici la suflet, temîndu-se de munci, cădeau din credinţă şi se închinau idolilor înaintea poporului. Citeşte mai departe…
"Cuvintele noastre ortodoxe sunt ca armele care îi apără pe ai noştri şi îi lovesc pe eretici. Aceste cuvinte nu îi lovesc pentru a-i doborî, ci pentru a-i ridica după ce au căzut. Acesta este scopul luptei noastre: să îi ajutăm şi pe vrăşmaşii noştri să se mântuiască."(Sf. Ioan Gură de Aur).
Comentarii recente