PELERIN ORTODOX

Sursa: „Ne vorbeşte părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani”, vol. 2

• Predică la Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi PS SEBASTIAN al Slatinei şi Romanaţilor: DESPRE DRAGOSTE
• Predici AUDIO/VIDEO la Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi
• Predică la Duminica Înfricoșătoarei Judecăți [2012] – Pr. Dorin Picioruş
•  Sfantul Luca al Crimeei – Cuvinte in Duminica Infricosatoarei Judecati
• Predică la Duminica Înfricoşatei Judecăţi de Sf. Nicolae Velimirovici
• Predică a Părintelui Cleopa la Duminica Înfricoşatei Judecăţi
• Judecata Universală în “DOGMATICA” Părintelui DUMITRU STĂNILOAE

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

DUMINICA ÎNFRICOŞĂTOAREI JUDECĂŢI: 

CE ESTE IADUL?

„Duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care este pregătit diavolului şi îngerilor lui”(Matei 25, 41)

Când va veni acea zi din urmă, se va face despărţire! Precum ciobanul în fiecare seară, când îşi întoarce turma, – am văzut lucrul ăsta cu ochii mei – pune într-o parte oile şi într-alta caprele, aşa ne va despărţi şi pe noi, oamenii, Hristos. Va lua o sită şi ne va cerne; şi tot ce este netrebuincios va merge în foc, tot ce este grâu va merge în hambar. Va despărţi omenirea în două mari tabere: una va fi a drepţilor, iar alta, a păcătoşilor. Şi păcătoşilor, care vor merge în stânga Lui, Hristos le va spune cuvinte înfricoşătoare: „Duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care este pregătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25, 41).

Citeşte mai departe…

DUMINICA ÎNFRICOŞĂTOAREI JUDECĂŢI (Matei 25, 31-46)

 (Mt. 25, 31) Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.

În pildele rostite mai înainte, atunci când Hristos vorbește despre două persoane, se referă la cele două părți ale omului, cea ascultătoare și cea neascultătoare, însă acum vorbește mai pe înțelesul tuturor și cu cuvinte mai înfricoșătoare.

Nu mai spune că împărăția ce va să vină se asemănă cu aceasta sau cu cealaltă, cum o făcea înainte, ci acum vorbește deschis, arătându-se pe Sine ca Fiul Omului care va veni întru slava Sa. Dacă până acum s-a arătat cum este El necinstit și batjocorit, de-acum înainte situația se schimbă. mustră, judecă și stă așezat pe scaunul slavei.

Și pomenește fără încetare despre slavă deoarece crucea Sa era aproape, un lucru care părea a fi unul de ocară. De aceea, îi duce pe ascultătorii Săi la o cunoștință înaltă, aducându-le înaintea ochilor scaunul de judecată, cu toată lumea adunată în jurul său.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 79.1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

Citeşte mai departe…

”Jurnalistul: Când a devenit părintele Gavriil sfânt?
Părintele Gheorghe: Părintele Gavriil nu „a devenit”, ci s-a născut sfânt. Auzi?! Părintele Gavriil era sfânt şi atunci când preoţii din Georgia nu-l împărtăşeau. Ai înţeles? El era şi a rămas preot şi în vremea în care l-au oprit de la îndatoririle sale preoţeşti. Ai înţeles? Când aveți de gând să vă treziţi? Nu se cuvine ca prigoanele părintelui Gavriil să trezească rațiunea şi să deştepte duhovniceşte poporul georgian? Într-adevăr, nu înţelegeţi ce vă spun?! În ce stare am fost şi mai suntem?! Pe părintele Gavriil, pe acest adevărat duhovnic, pe marele sfânt din Georgia nu îl împărtăşeau! Şi cine? Înşişi preoţii georgieni! Sau nu cumva de către episcopii georgieni îi fusese interzis să săvârşească îndatoririle sale cele sfinte?! E nevoie de multă înţelepciune? Faptele vorbesc singure! Ce se întâmplase? Nu-l înţelegeau pe Gavriil sau nu-l suportau? Dacă spun că nu-l înţelegeau, eu vă voi spune următoarele: dacă un episcop sau un preot nu înţelege cu ochii duhului şi ai sufletului prezenţa sfântului, ci se limitează la comportamentul lui exterior, acest cleric nu poate fi considerat părinte duhovnicesc”.

Traducere: http://acvila30.ro/ ; fragment din cartea Μαλχάζι Τζινόρια “Ο Άγιος Γαβριήλ ο διά Χριστόν σαλός και Ομολογητής!”

Copyright

Citeşte mai departe…

ZILELE DE PE URMĂ

„Acum sunt zilele de pe urmă. Şi după cum mâncarea pregătită are nevoie doar de puţin timp, ca s-o încălzeşti, aşa şi acestea, sunt atât de aproape. Antihrist este ca un nou-născut, care creşte şi căruia unii i se vor închina. Şi ce nu am făcut, dar cu nimic nu am putut afla numele lui. Cu ajutorul lui Dumnezeu mi s-a arătat îngerul Domnului şi mi-a comunicat: „Niciun om nu poate să rezolve această taină. Vino, Gavriil, să-ţi scriu eu numele lui”. Şi astfel mi l-a descoperit. Însă aceasta nu vă priveşte. Pentru oameni rămâne încă ascuns.

Vine pentru cei care-l aşteaptă. Ca să primească un număr nu va fi nevoie să fie folosite forţele. Toate se vor face de bună voie. Şi Spovedania nu va ajuta. Fiţi atenţi. Vin zile în care veţi mânca pământ. Luptele sfinţilor profeţi Enoh şi Ilie cu Antihrist se vor transmite la televizor. Din cauza păcatelor noastre vor fi cutremure înfricoşătoare. În Georgia vor intra mai întâi tancurile ruşilor, ca să ne trezească. Vor fi vândute şi se vor pierde regiuni din Georgia. Maica Domnului nu va ierta asta. Toţi vor fi pedepsiţi.

Deasupra oraşului Tbilisi am văzut umblând de jur împrejur două păsări cenuşii. Nu vă apropiaţi de Bulevardul Central (Bulevardul Rustaveli). Va fi un mare dezastru. Pe colina Funiculior în restaurant au fost folosite pietre luate din biserică; acolo unde acum se află clădirea Parlamentului. Dacă  nu se vor întoarce aceste pietre la locul lor, lucrurile nu se vor linişti, şi vor fi întotdeauna tulburări și evenimente neplăcute. Celor care vor fi surprinși în acest haos de război le va fi spre bine. Îşi vor mântui sufletele.

Nu vă neliniştiţi! Dumnezeu este pretutindeni. Să vă curăţiţi inimile voastre şi să vă rugaţi. Domnul vă va ocroti. Pe cei slabi însă îi va lua devreme. Pe cei puternici îi va lăsa, ca să lupte în zilele de pe urmă cu cursele lui Antihrist. Şi când vor spune că Georgia nu mai există, atunci Maica Domnului va milui ţara noastră şi se va întâmpla o minune atât de mare, încât foarte repede Georgia se va extinde de la Nikopsia până la Daruband. Iar Maica Domnului va părăsi Sfântul Munte Athos, vor bate clopotele. Gavriil va învia. Bisericile se vor înclina, ca să salute icoana Maicii Domnului. Se vor închina Împărătesei cerului şi a pământului. Şi toate acestea se vor transmite la televizor. Aceasta va fi mila lui Dumnezeu pentru sufletele, care trebuie să se mântuiască şi să vină în Georgia!” 

Traducere: http://acvila30.ro/ ; sursa: fragment din cartea – Μαλχάζι Τζινόρια “Ο Άγιος Γαβριήλ ο διά Χριστόν σαλός και Ομολογητής!”

Copyright
Această traducere ne aparţine şi este protejată de Legea Drepturilor de Autor, legea nr. 8/1996. Ea poate fi citată parţial [fragmentar] pe alte bloguri sau site-uri cu precizarea sursei sau link către pagina de unde provine [ http://acvila30.ro ], dar nu poate fi preluată de mass-media fără un acord scris.
Nu aveţi voie să copiaţi această traducere fără voia sau ştirea http://acvila30.ro.
Dacă aveţi nevoie sau vreţi să folosiţi în scopuri proprii această traducere, vă rugăm să ne contactaţi şi vom stabili atunci condiţiile.

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC POLICARP,

EPISCOPUL SMIRNEI

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinte Mucenice Policarp, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Veniţi popoare să cântăm lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a scăpat din robia Egiptenilor; că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu revărsarea luminii lui Hristos luminându-te şi de lumina Lui umplându-te, părinte, luminează sufletul meu cel întunecat, cu rugăciunile tale, cugetătorule de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Policarp, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminarea propovăduirii celei mântuitoare fulgerând în inima ta cea curată, ca printr-o oglindă neîntinată, a strălucit raze către toţi, părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Făcutu-te-ai stâlp scris al Legii celei noi, părinte, având înscrisă Evanghelia harului celui Dumnezeiesc, nu cu slove de cerneală, ci cu Duhul Cel Dumnezeiesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ştiind că Dumnezeu, Cel mai înainte de toată zidirea şi de toţi vecii, S-a Întrupat din tine, fără de voie trupească, te mărturisim pe tine, cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu.  Citeşte mai departe…

Soră, fiică şi mamă de sfinţi :

Gorgonia, model desăvârşit de femeie creştină

Astăzi, 23 februarie, Biserica Ortodoxă o prăznuieşte pe Sfânta Gorgonia. Asemenea atâtor sfinţi care, smeriţi, rareori se lasă amintiţi, pilda vieţii acestei femei este unică şi încântătoare. Soră a unuia din stâlpii de neclintit ai Bisericii, Sfântul Grigorie Teologul, Sfânta Gorgonia nu a fost cu nimic mai prejos în sfinţenie fratelui ei. 

Fiică delicată şi ascultătoare, soţie iubitoare, mamă desăvârşită şi creştină dedicată întru totul ajutorării aproapelui, Gorgonia este un model măreţ al oricărei femei creştine. Din smerenie, a lăsat ca istoria să n-o amintească decât în puţine locuri. Sfânta Gorgonia nu ne este cunoscută decât din necrologul pe care fratele ei, Sfântul Grigorie Teologul, i l-a închinat şi dintr-o notiţă a „Vieţii Sfântului Grigorie de Nazianz”. Nu cunoaştem precis data naşterii sale, întrucât ne lipsesc cu totul indicaţii în această privinţă, dar ştim că a văzut lumina zilei în orăşelul Arianz, ca şi fraţii săi, şi a dus o viaţă scurtă, trăind în preajma anilor 336-373. Citeşte mai departe…

Sfântul Policarp, Episcopul Smirnei 

Sfântul Cuvios Damian Izvorâtorul de mir din Mănăstirea Esfigmenu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(23 februarie)

Chipul Sfântului Nou Mucenic Nicolae Dmitri, protopop, Rusia

(23 februarie)

TROPARUL Sfântului Sfinţit Mucenic POLICARP, Episcopul Smirnei 

Îmbelşugând rodirea Smirnei prin rugul cel mucenicesc, nemistuită mlădiţă în văpaie te-ai arătat. Cortul tău s-a adus jerfă, dospind către Dumnezeu, neamurilor hrană sfinţită, Ierarhe Policarp. Slavă milostivirii lui Hristos, celei arătate în tine cu lucrarea de mari minuni căreia ne învredniceşte a fi părtaşi prin rugăciunea ta.

ACATISTUL Sfântului Sfinţit Mucenic POLICARP

După obişnuitul început, se zic:

CONDACUL 1

Lucrând ogorul sufletelor şi aducând belşug pământului, te-ai făcut, sfinte, vas ales şi laudă dreptmăritorilor creştini care de atunci s-au deprins a-ţi cânta: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Policarp, mucenic al lui Hristos!

ICOSUL 1

Slujitor credincios Stăpânului, asemenea îngerilor, la desăvârşirea îngerească ai ajuns şi, primind moartea cea pentru Hristos, viaţa cea veşnică ai primit. Pentru aceasta cu vrednicie cântăm:

Bucură-te, vlăstar al Efesului;

Bucură-te, floare înmiresmată a cetăţii Smirnei;

Bucură-te, rod bogat al Apostolilor lui Hristos; Citeşte mai departe…

Sfântul Cuvios Policarp din Briansk, Rusia

(23 februarie)

Este posibilă o viață duhovnicească în absența iubirii?

Iubirea este începutul și sfâr­șitul vieții duhovnicești, din moment ce Evanghelia după Ioan ne spune că Dumnezeu este iubire. Realmente nu pot să spun că am descoperit iubirea și că o posed pentru că ar însemna că mă mărturisesc ca fiind sfânt. Pe de altă parte, fără dragoste nu poate exista viață monahală, nu poate trăi mănăstirea, la fel cum nu poate rezista nici familia.

În monahism este la fel ca în viața de familie. Acolo unde nu este dragoste, nimic nu funcțio­nează. Iar dragostea înseamnă dorința de a mă depăși pe mine însumi, de a mă lepăda de egoismul meu în fața celuilalt. Dragostea este biruința lui Dumnezeu împotriva egoismului meu care mă face închis în mine însumi. Dragostea creează comuniune între persoane, iar această comuniune este imaginea relației dintre Persoanele Sfintei Treimi. Precum bucuria, la fel este și dragostea. Nu sunt lucruri ce țin de sentimental, ci sunt daruri dumnezeiești. Sunt energii ale lui Dumnezeu care însă se cultivă. Asemenea bucuriei, dragostea este dinamică. Ea progresează, sporește. Așa cum Dumnezeu este infinit, tot așa și iubirea este fără de hotar, nemărginită. Cu cât iubesc mai mult, cu atât mai mult însetez după Dumnezeu. Astfel încât monahul care iubește rugăciunea dorește să fie în comuniune cu Dumnezeu. În interiorul său se naște o sete care nu se potolește niciodată, ci dorește tot mai mult să se afle în prezența lui Dumnezeu. Mulți monahi care simt această sete după Dumnezeu sporesc în viața duhovnicească și pășesc pe alte trepte, mai înalte, ale ei. Așa se ajunge la rugăciunea neîntreruptă, neîncetată. Dar și în cadrul obștii monahale, Biserica ne oferă posibilitatea de a avea simțământul prezenței neîntrerupte a lui Dumnezeu. În timp ce în lume trebuie să mă îndepărtez uneori, să mă izolez pentru a găsi ceva mai profund, mai duhovnicesc și să-mi statornicesc relația mea cu Dumnezeu. În schimb, mănăstirea este icoana Împărăției lui Dumnezeu și o pregustare a ei. Acolo am sentimentul permanenței prezenței lui Dumnezeu, clipă de clipă. Mănăstirea este un fel de arenă în cadrul căreia mă pot lupta pentru a spori în dobândirea Împă­răției lui Dumnezeu. Citeşte mai departe…