PELERIN ORTODOX

Mitropolitului Augustin de Florina

Predică la Duminica a III-a dupa Rusalii

Predica de pe Munte

Alte predici:

• Predici AUDIO/VIDEO la Duminica a III-a după Rusalii (a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul IV Ecumenic)
• Cuvânt Teologic al Părintelui Dumitru Stăniloae la Duminica a treia după Rusalii (a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul IV Ecumenic)
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş: Predică la Duminica a 3-a după Rusalii [2011]
• PREDICA PS SEBASTIAN LA DUMINICA A III-A DUPĂ RUSALII: Despre grijile vieţii
• Predică la duminica a treia după Rusalii a Sfântului Nicolae Velimirovici
• Cuvânt la Duminica a III-a după Pogorârea Sfântului Duh al Sfântului Ioan Gură de Aur: BOGATUL NU TREBUIE SĂ SE SEMEŢEASCĂ ÎNTRU BOGĂŢIA SA

ADORAREA MAMONEI

“Dumnezeul meu, Tu care hrăneşti păsările şi corbii, nu ne lăsa!”

Aţi ascultat, iubiţii mei, Sfânta şi Sfinţita Evanghelie. Ce ne spune? Ne spune că nu trebuie să devenim sclavi, sclavi ai “mamonei” (Matei 6, 24). Dar cine este acest ”mamona”?

***

Oamenii de astăzi se împart după credinţă în două categorii. O categorie sunt necredincioşii, cei care zic că nu există Dumnezeu. Să nu credeţi că oamenii de ştiinţă sunt cine ştie ce. Adevăraţii oameni de ştiinţă care au făcut descoperiri, cred în Dumnezeu. Cei de aici, care sug minciuna că nu există Dumnezeu, sunt nişte tineri studenţi care prin mii de chinuri au luat o hârtie şi de atunci au închis cărţile, stau la cafenele picior peste picior, joacă cărţi, fumează, vorbesc în deşert, ruşinos şi porcos. Aceştia zic că nu există Dumnezeu şi încearcă să dezrădăcineze şi din inima altora cea mai nobilă floare, credinţa în Hristosul nostru. Într-un sat, o bătrână de 80 de ani se primejduia să moară. De asta a aflat preotul – păstor bun – şi s-a dus să o grijească. Citeşte mai departe…

Sfântul Alban, cel dintâi mucenic al Angliei – 22 iunie

Biserica din insulele britanice va începe să crească doar atunci când va începe să-şi venereze proprii ei sfinţi.

Sfântul Arsenie al Parosului (+1877)

Troparul Sfântului Alban, glasul al III-lea:

“Cu credinţă, evlavie şi cucernicie, să ne grăbim la sfântul altar al minunatului mucenic Alban, cel cari dintâiul în Bretania şi-a vărsat sângele pentru Hristos Domnul, pentru Care şi-a pus şi viaţa sa. Iar noi să ne rugăm ca prin chinurile sale, sufletele noastre să dobândească milă şi mântuire”.

Sfântul Alban era cetăţean roman, idolatru, de obârşie smerită şi trăia în Verulamium (azi Saint Alban, în Anglia), la câteva mile depărtare, în nord-vestul Londrei. Odată, atunci când fusese declanşată persecuţia împotriva creştinilor, Alban a găzduit un preot misionar, pe nume Amfivalus, care era urmărit.

Văzându-l Alban pe cel găzduit că stăruieşte în rugăciune ziua şi noaptea, a fost atins de harul lui Dumnezeu şi a început să-i urmeze exemplul şi să-l întrebe cele despre credinţă. Învăţăturile sfântului preot i-au înlăturat orice urmă de superstiţie idolească, luminându-l, mai apoi, prin sfântul Botez. În cele din urmă, ighemonul roman a fost înştiinţat despre locul unde era găzduit misionarul, ascuns în casa lui Alban, şi a trimis soldaţii pentru a-l prinde. Când aceştia au ajuns la casa lui Alban, l-au găsit pe acesta din urmă îmbrăcat în hainele preotului, care între timp plecase. Alban nu a opus rezistenţă, a fost condus la judecătorie, găsindu-l pe judecător înaintea altarului zeilor mincinoşi, gata de a aduce jertfă. Dându-şi seama că fusese păcălit, judecătorul s-a mâniat şi l-a ameninţat cu moartea pe Alban dacă va refuza să-l predea pe fugar ori să-şi arate respectul faţă de zei. Atunci când fusese întrebat cine este, Alban a răspuns cu îndrăzneală, zicând că este creştin, atât după nume, cât şi după felul de viaţă, şi a luat în râs idolii neînsufleţiţi care nu doar că nu-i pot auzi pe cei care li se-nchină şi le aduc rugăciuni, ci mai mult, le aduc acelora osânda veşnică.

Citeşte mai departe…

Sfântul Grigorie Dascălul

Acest luminat dascăl şi ierarh al Bisericii lui Hristos a fost cel mai de seamă mitropolit al Ţării Româneşti din secolul XIX. S-a născut în Bucureşti, în anul 1765, din părinţi iubitori de Dumnezeu. Din botez se chema Gheorghe Miculescu. La vârsta de şapte ani, a fost dat să înveţe carte la şcoala elinească de la Mănăstirea Sfântul Sava. Aici se împrieteneşte cu monahul Gherontie de la Mănăstirea Neamţ, căruia îi devine ucenic. Dorind să slujească toată viaţa lui Hristos, după terminarea studiilor, tânărul ucenic părăseşte casa părintească şi se duce cu monahul Gherontie la Mănăstirea Neamţ, unde îl cunoaşte pe Cuviosul stareţ Paisie Velicikovski şi gustă din frumuseţea vieţii duhovniceşti.

Prin anul 1790 este călugărit şi hirotonit diacon de Cuviosul Paisie, primind numele marelui ierarh Grigorie Teologul. Apoi este rânduit, împreună cu duhovnicescul său părinte Gherontie, la traducerea operelor Sfinţilor Părinţi din limba greacă în limba română. În anul 1812 călătoresc amândoi la Sfântul Munte unde se nevoiesc în apropiere de Mănăstirea Vatopedi. La întoarcere, monahul Gherontie este ucis de tâlhari aproape de Dunăre, iar ierodiaconul Grigorie se întoarce singur la metanie.

Citeşte mai departe…

Sf. Ierarh Grigorie Dascălu,
Mitropolitul Ţării Româneşti

(22 Iunie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

1765 – 22 Iunie 1834

„Apărător neînfricat al dreptei credinţe şi mijlocitor milostiv poporului celui asuprit te-a avut pe tine Biserica Ţării Româneşti, Sfinte Ierarhe Grigorie, că pe preoţi şi credincioşi i-ai povăţuit, pe tineri i-ai învăţat şi pe orfani i-ai ocrotit, iar scrierile tale şi înţeleptele învăţături au rămas tezaur nepreţuit Bisericii noastre dreptmăritoare“.

Frumosul condac al slujbei Sfântului Ierarh Grigorie al IV-lea Dascălu ilustrează în câteva cuvinte virtuţile cu care şi-a împodobit viaţa duhovnicească. Povăţuitor, milostiv, ales cărturar, Sfântul Grigorie Dascălu rămâne un adevărat exemplu pentru credincioşii de pretutindeni. Citeşte mai departe…

Απολυτίκιο του Αγ. Ιουλιανού – 21 ΙΟΥΝΙΟΥ

Troparul şi Viaţa Sf. Iulian

21 iunie

Pomenirea Sfântului Mucenic Iulian cel din Cilicia.

Sf. Mucenic Iulian al Tarsisului s-a născut în Asia Mică, în provincia Cilicia. El era fiul unui senator păgân şi al unei mame creştine. După moartea soţului, femeia s-a mutat la Tarsis, unde şi-a botezat fiul, crescându-l mai departe cu evlavie. Pe când Iulian a împlinit 18 ani, împăratul Diocleţian (284-305) a iniţiat prigoana împotriva creştinilor, arestându-l printre alţii şi pe tânărul Iulian. Ei l-au adus pe Iulian în faţa guvernatorului Marcian pentru a fi judecat, încercând să-l convingă să renunţe la Hristos. Nici torturile, nici ameninţările, nici promisiunile de cadouri şi onoruri nu l-au putut convinge pe piosul Iulian să jertfească la idoli şi să-l părăsească pe Hristos, rămânând ferm în credinţa sa.

Timp de un an de zile mucenicul a fost plimbat prin oraşele Ciliciei, fiind supus la interogări şi torturi, după care l-au aruncat în închisoare. Mama Sf. Iulian l-a urmat pe fiul ei, rugându-se la Dumnezeu să-l întărească. Mama sa a plecat în audienţă la guvernator în oraşul Aegea (Egeea), ca să ceară permisiunea de a-l vizita pe fiul ei în închisoare, minţind că ar vrea să-l convingă să jertfească la idoli. Ea a stat trei zile în închisoare cu Sf. Iulian sfătuindu-l să fie tare şi să rabde până la sfârşit. Citeşte mai departe…

Sfântul Nicolae Cabasila, teolog și cuvios (1322-1392)

Viața

Nicolae Cabasila, vlăstar al Tesalonicului, al doilea oraș ca însemnătate din Imperiul Bizantin târziu, și-a legat activitatea atât de orașul său natal, cât și de capitala imperiului, aflată atunci în plină agonie a ultimului său veac de existență. Moderația și blândețea care-l defineau au făcut ca în epocă să fie umbrit de alți teologi mai dinamici, însă, ulterior, aceste calități i-au conferit un atât de mare prestigiu, încât a ajuns să fie prețuit îndeobște ca unul dintre cei mai puternici factori ai teologiei ortodoxe și unul dintre cei mai ortodocși teologi mistici ai Bisericii. Mult mai mare amploare a căpătat prețuirea sa azi, în toată lumea creștină, decât în timpul vieții sale.

Sfântul Nicolae Cabasila. Frescă de Ioan Popa

Numele de familie din partea tatălui era Hamaetós, a renunțat însă la acesta, în ciuda prestigiului pe care-l avea, în favoarea numelui matern, Cabasila, care era legat în epocă de Mitropolitul Tesalonicului, Nil Cabasila, fratele mamei sale. Această vestită familie, foarte probabil de origine din Epir, a dat multe personalități valoroase începând din secolul al XIV-lea.

Ipoteza că Nicolae s-a născut în jurul anilor 1300, dominantă până nu demult, a fost cu desăvârșire abandonată în zilele noastre, când cunoașterea mai bună a condițiilor de viață din epocă ne-a permis aprecieri mai precise. Dat fiind că într-un referat al său întocmit la anul 1351, în care aborda nașterea de prunci și îi era adresat împărătesei Ana Paleologhina, care locuia pe atunci în Tesalonic, spune că nu împlinise încă al treizecilea an al vieții, înseamnă că pe atunci se apropia de vârsta de 30 de ani și, deci, se născuse în jurul anilor 1322-1323. Apoi, faptul că pentru ultima oară este menționat în 1391, ca destinatar al scrisorilor lui Manuil al II-lea și ale lui Iosif Vrienios, înseamnă că a murit la scurt timp după această dată.

Citeşte mai departe…

ACATISTUL SFANTULUI IERARH

IOAN MAXIMOVICI

FACATORUL DE MINUNI AL
VREMURILOR NOASTRE

ARHIEPISCOP DE SHANGHAI, BRUXELLES SI SAN FRANCISCO

PROSLAVIT IN 1994 LA SAN FRANCISCO

DE CATRE BISERICA RUSA DIN AFARA RUSIEI

SI SARBATORIT IN DATA DE 19 IUNIE / 2 IULIE

CONDAC I

Alesule facator de minuni si
slujitorule credincios al lui Hristos, care lumii intregi reversi mirul cel de
mult pret al inspiratiei duhovnicesti si multimea minunilor tale. Noi cu
dragoste te laudam si-ti cantam tie acestea: Bucura-te, sfinte ierarhe Ioane,
facatorule de minuni al vremurilor din urma!

ICOS I

Ca un inger trimis de catre
Creatorul a toata faptura, aparut-ai in aceste timpuri, ca prin mila lui
Dumnezeu sa te ingrijesti de pamanteni. Vazand frumusetea virtutilor tale,
preafericite Ioane, asa iti strigam: Citeşte mai departe…

Fragment din Predica la Duminica Ortodoxiei

Este posibil, fraţilor, ca în curând iarăşi să aveţi parte aici de tulburări, şi unii dintre voi să vă cheme să mergeţi pe calea tăgăduirii legilor sfinte şi să vă supuneţi numai legilor stăpânirii omeneşti. Temeţi-vă de această cale! Temeţi-vă de calea pe care a mers tâlharul din stânga, căci prin povara hulei, prin povara hulirii lui Hristos, s-a dus la moartea cea veşnică. Cei ce hulesc legile Bisericii îl hulesc pe Hristos însuşi, Care este Capul Bisericii, căci legile Bisericii sunt date de Duhul Sfânt, prin apostoli. Iar legile locale sunt întemeiate pe aceleaşi legi, pe legile şi pe canoanele Bisericii. Să nu ne credem mai înţelepţi ca arhiereii care au rânduit pravilele Bisericii, să nu ne socotim mari învăţaţi. Ci să strigăm smeriţi, împreună cu tâlharul cel înţelept: „Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta!”.

Rugaţi-vă pentru iertarea păcatelor. Dacă ne îndepărtăm de legile Bisericii, dacă le încălcăm necontenit, rugaţi-vă ca Domnul să ne miluiască şi, împreună cu tâlharul, să ne ducă în împărăţia Cerească. Atunci nu vom merge pe calea pe care a mers tâlharul nelegiuit, care a rămas nelegiuit până la sfârşit şi s-a coborât în gheenă – de care să ne izbăvească Domnul pe toţi. Amin.

• Slujba Sf. Ioan Maximovici: Vecernia si Utrenia

Viaţa Sf. Ioan Maximovici

(19 iunie)

Sfântul Ioan Maximovici (1896 -1966) este considerat de către creștinii ortodocși de pretutindeni, ca fiind cel mai mare sfânt al secolului XX.Manifestând diferite forme de sfințenie, el a fost in același timp un mare teolog inspirat de Dumnezeu si “nebun intru Hristos”, un zelos ierarh misionar si un aparator al săracilor, un ascet desavarsit si un parinte iubitor pentru orfani. Asemeni lui Moise, el si-a scos turma din robie, conducand-o din China in lumea libera. Urmaș al primilor apostoli, el a dobândit de la Dumnezeu puterea de a tamadui sufletele si trupurile suferinde. Strabatand valul timpului si spațiului, el cunoștea si răspundea gandurilor oamenilor, înainte ca aceștia sa si le exprime.Fericitul Ioan răspândea o putere ce-i atragea pe oameni mai mult chiar decât nenumăratele sale minuni. Aceasta era puterea iubirii lui Hristos – marea taina inaccesibila înțelegerii lumești.

Acum in Ceruri, el continua sa se roage si sa-i viziteze pe cei ce-l cheamă in ajutor, după cum mărturisesc minunile si tămăduirile înregistrate peste tot in lume. La 2 iulie, 1994, in America a avut loc proslăvirea arhiepiscopului Ioan de San-Francisco, ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora. Citeşte mai departe…

Moaștele Sfantului Paisie cel Mare

Moaștele Sfântului Paisie cel Mare se găsesc in Mănăstirea Coptă „Sfantul Paisie cel Mare“ din Wadi-El-Natrun, una dintre cele trei zone aflate în nord-vestul Egiptului, cuprinzand Kellia, Schetia și Nitria, unde, spre sfârșitul secolului al III-lea, au apărut simultan primele forme de viață monahală din lume. În prezent, Wadi-El-Natrun este considerată a fi un fel de reședință a Patriarhiei Ortodoxe Copte a Alexandriei și Egiptului.

Sfântul Paisie cel Mare, pomenit în Biserica Ortodoxă pe 19 iunie, sau Anba (Abba) Bishoy (Pishoy) cum îi spun creștinii copți, este unul din Părinții la care face referire „Patericul Egiptean“. S-a născut pe 8 abib (15 iulie, după calendarul nostru), în jurul anului 320, într-un orășel din Delta Nilului, într-o familie creștină.

Citeşte mai departe…

Cuviosul sfârşit al Părintelui Evsevios Iannakakis  (+ 19 iunie 1995)