PELERIN ORTODOX

ÎNALTPREASFINŢITUL AUGUSTIN KANDIOTIS, MITROPOLIT DE FLORINA (GRECIA):

PREDICĂ LA DUMINICA A XVIII-A DUPĂ RUSALII

Legături:

• Predici AUDIO/VIDEO la Duminica a 18-a după Rusalii
• PREDICĂ LA DUMINICA A 18-A DUPĂ RUSALII (II) – ARHIM. IOIL KONSTANTAROS
• ÎPS Pantelimon despre munca omului – CHEMAREA UCENICILOR (Luca 5:1-11)
• PREDICA PATRIARHULUI DANIEL LA DUMINICA A 18 – A DUPĂ RUSALII (2011, Audio)
• Părintele Cleopa: „DUMNEZEU NE CHEAMĂ ÎN MULTE FELURI” (Predică la Duminica a XVIII-a după Rusalii)
• PF DANIEL: PESCUIREA MINUNATĂ – LUMINĂ PENTRU MISIUNEA BISERICII
• PREDICA PR. DR. DORIN OCTAVIAN PICIORUŞ LA DUMINICA A 18-A DUPĂ RUSALII [2012]
• PR. DR. DORIN OCTAVIAN PICIORUŞ: PREDICĂ LA DUMINICA A 18-A DUPĂ RUSALII (2011)
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş: PREDICĂ LA DUMINICA A 18 DUPĂ RUSALII (2010)
• PREDICĂ LA DUMINICA a 18-a DUPĂ RUSALII (1999) A PR. PROF. ION BUGA: PESCUIREA MINUNATĂ
• Preot Profesor ION BUGA: PESCUIREA MINUNATĂ(1998) 

* * *

Iubiţii mei, în ţara în care S-a născut, a trăit, S-a răstignit şi a înviat Domnul nostru Iisus Hristos există un lac haric, lacul Ghenizaret.

Acolo, în jurul lacului Ghenizaret, Şi-a îndreptat paşii Hristos. De ce? Pentru că în acele sate ridicate împrejurul lacului locuiau săracii pescari. Un popor simplu şi fără vicleşug, care se trudea, iar din veniturile pescuitului trăia o viaţă simplă, departe de stricăciunea marilor centre urbane. Şi Hristos îi iubea pe pescari şi era mulţumit să se afle alături de ei şi dintre aceştia Şi-a ales pe primii ucenici, ca să-i facă pescari de oameni, propovăduitori şi învăţători ai lumii. Nu din universităţi şi din şcoli de filosofi şi de ritori, nu din vile şi palate, ci din jurul lacului Ghenizaret, Hristos Şi-a ales pe primii Săi ucenici, iar prin ei Şi-a întins Împărăţia Lui duhovnicească peste toată lumea. Mare minune! Cum prin nişte oameni analfabeţi, neînvăţaţi, Creştinismul a învins şi a triumfat!

PE MALUL LACULUI deci, Hristos. Numai ce L-au văzut, pescarii au alergat la El. Mult popor s-a strâns ca să-L vadă şi să-L asculte. Şi pentru ca acest popor să poată să-L vadă şi să-L audă mai bine, Hristos a intrat într-una dintre corăbiile pescăreşti, într-o corabie al cărei proprietar era Simon, şi a stat la prora corabiei. Prora a devenit un amvon improvizat şi de acolo a început Hristos să înveţe. Citeşte mai departe…

Citiţi şi:

• Sfântul Dimitrie al Rostovului: ÎN ACEASTĂ VALE A PLÂNGERII PURURI TREBUIE SĂ NE POCĂIM ŞI SĂ PLÂNGEM PENTRU PĂCATELE NOASTRE

* * *

Pe această ramură de rai, pe Dimitrie sfinţitorul şi făcătorul de minuni l-a crescut Rusia cea mică. El s-a născut într-o cetate mică şi neînsemnată, care se numea Macarova, fiind departe de cetatea Kievului ca la cincizeci de stadii.

El s-a născut la anul 1629, luna decembrie, din părinţi de bun neam, care erau împodobiţi cu credinţa creştinească şi umblau în poruncile lui Dumnezeu cu neabatere. Tatăl său se numea Sava şi era cu rînduiala sutaş în oastea Rusiei, iar maica sa se numea Maria. La naştere i-a pus în grabă numele Daniil, luminîndu-l după aceea şi cu Sfîntul Botez. După botez, pruncul a fost crescut de părinţi în frica şi respectul către Dumnezeu. L-a învăţat legea creştinească şi creştea împreună cu anii, cu înţelegerea şi cu fapta bună, mergînd ca pe o scară din putere în putere. Citeşte mai departe…

PREDICĂ LA DUMINICA A OPTSPREZECEA DUPĂ CINCIZECIME (2011)

          Moto: „Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos!” (Luca, 5:8)

          Iubiți frați și surori în Hristos,

Imediat ce Petru a realizat că el se afla în prezența lui Dumnezeu Cel Prea Sfânt, a strigat: „Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos!” Mărturisindu-L pe Iisus ca fiind Domnul, Petru arată că e profund conștient atât de divinitatea lui Hristos cât și de propria lui păcătoșenie. Nu există ură sau regret în cuvintele lui Petru. Era vocea agoniei care a ieșit la suprafață din adâncurile sufletului său: „Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos!” Cu alte cuvinte, el a spus: „Cum pot eu fi unde ești Tu, Cel fără de păcat, Însuși Fiul lui Dumnezeu? Cum e posibil ca Tu și cu mine să fim în aceeași barcă? Cum pot eu, păcătosul, să stau în prezența Celui Preaînalt?” Citeşte mai departe…

PREDICĂ LA DUMINICA A OPTSPREZECEA DUPĂ CINCIZECIME (2012)

          Moto: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele” (Luca, 5:5)

          Iubiți frați și surori în Hristos,

Într-o dimineață, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a găsit patru pescari într-o barcă, care era foarte aproape de țărm. Ei s-au trudit toată noaptea și n-au prins nimic. După ce a folosit barca lui Petru pentru a se adresa mulțimilor, Hristos i-a spus: „Mână la adânc și lăsați în jos mrejele voastre ca să pescuiți” (v. 4). Mână la adânc! Această comandă este o puternică chemare la acțiune. “Mână la adânc” este un cuvânt vital în viața unui Creștin adevărat. Fiul lui Dumnezeu S-a lansat întru adânc pe toată distanța din ceruri pentru a veni la tine și la mine. Citeşte mai departe…

COMPLETĂRI LA SINAXARUL DIN 21 SEPTEMBRIE:

*

POMENIREA CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU IOSIF CARE S-A NEVOIT ÎN MĂNĂSTIREA ZAONIKIEV

Ilarion, un sătean rus din Ombukovo, regiunea Vologda, trăia o viaţă simplă şi în osteneli până în ziua în care l-a vizitat Domnul şi l-a încercat, lipsindu-l de lumina ochilor. În ciuda încercării acesteia, sfântul nu a deznădăjduit. Cerceta bisericile din regiune şi cerea să se facă pentru el rugăciuni şi Liturghii. Şi la o Sfântă Liturghie i-a apărut Sfântul Cosma şi i-a promis că în curând va fi vindecat. La următoarea i s-au arătat împreună Sfinţii fără-de-arginţi Cosma şi Damian şi i-au spus că au fost trimişi de Maica Domnului, care voia să-l vindece. Citeşte mai departe…

    Să nu ne străduim în deşert, bizuindu-ne pe puterile noastre!

      Sfântul Teofan Zăvorâtul spunea: ” Atâta vreme cât omul se osteneşte de unul singur şi vrea să dobândească ceva numai prin propriile-i puteri, totul îi scapă din mâini; atunci când se apropie de el Domnul, curg bunătăţi după bunătăţi. In privinţa moral-duhovnicească, faptul că reuşita nu este cu putinţă fără Domnul este limpede: „Fără de Mine nimic nu veţi putea face“, a grăit Domnul. Şi această lege lucrează în oricine. „

       De cele mai multe ori, ne străduim să dobândim un lucru şi nu-l obţinem. Căutăm diferite lucruri, încercăm să acumulăm bogăţii materiale, înţelepciune, dar ne dăm seama că, în final, nu am realizat nimic…Ambiţia stă în  natura omului. Dar atunci când ne bizuim doar pe puterile proprii, fără a cere ajutor şi sprijin Domnului în lucrarea noastră, nu obţinem nimic măreţ, satisfăcător, cu adevărat util. Ajungem să avem plasele goale la finalul vieţii…

Dar Dumnezeu este tot timpul alături de noi. Aşteaptă să ne dăm seama că fără a urma Cuvântul Său nu vom reuşi să obţinem nimic..Dar când totuşi vom realiza că fără El nu putem, va fi oare prea târziu? Ne va cere oare să aruncăm din nou plasa?

       Trebuie să fim conştienţi că fiecare reuşită a noastră vine datorită harului lui Hristos, dăruit celor harnici, smeriţi şi ascultători ai Cuvântului Său. Dacă ostenim cu smerenie şi lucrăm cu nădejde în Domnul, vom obţine ceea ce dorim.  Trebuie să ne smerim, fără să disperăm, atunci când nu am reuşit în ceea ce ne-am propus. Atunci când suntem la capătul puterilor, trebuie să cerem ajutor Domnului şi va veni la toţi cei care împlinesc voia Lui.
       Oamenii, dacă nu rămân în părtăşie vie cu Domnul, nu pot aduce roadele dreptăţii, atât de preţioase pentru viaţa veşnică.  Să luăm aminte la Evanghelia din această Duminică, a „Pescuirii minunate”.

Arhim. Ioil Konstantaros, Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis, Pogoniani şi Koniţa:

Cuvânt la Duminica a XVIII-a după Rusalii (sau prima a lui Luca)

(Luca 5: 1-11) Citeşte mai departe…

21 septembrie: VIAŢA SFÂNTULUI PROOROC IONA

Sfântul prooroc Iona era fiul lui Amatie. Mama acestui prooroc Iona, fiind văduvă, petrecea în Sarepta Sidonului. Această văduvă a hrănit pe Ilie proorocul în vreme de foamete; mai ales ea a fost hrănită de dânsul, că vadra de făină n-a scăzut şi urciorul cu untdelemn nu s-a împuţinat în casa ei prin venirea proorocului. Atunci Iona, fiind prunc mic, s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi a zis văduva către Ilie: „Ce ai avut cu mine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi pomeneşti păcatele mele şi să-mi omori fiul?” Iar Ilie a zis: „Dă-mi fiul tău”. Şi l-a luat din braţele ei şi l-a suit în foişor unde şedea el şi l-a pus pe patul său. Apoi, a strigat Ilie către Dumnezeu şi a zis: „Doamne, Dumnezeul meu, oare şi văduvei la care locuiesc îi faci rău, omorând pe fiul ei?” Şi suflând de trei ori peste copil a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!” (III, Regi 17, 18-21). Citeşte mai departe…

Απολυτίκιο Αποστόλου Κορδάτου – 21 ΣΕΠΤΕΜΒΡΙΟΥ

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. AP. CODRAT

21 septembrie

 Pomenirea Sfântului Apostol Codrat.

Sfîntul Apostol Codrat era unul din cei şaptezeci de apostoli. El a propovăduit cuvîntul lui Dumnezeu în Atena şi în Magnesia, unde a fost şi episcop şi pe mulţi i-a adus cu învăţăturile sale la lumina dumnezeieştii cunoştinţe şi a fost după cuvîntul lui Sirah: „Ca o stea de dimineaţă în mijlocul norilor”. Pentru că norii întunecoşi păgîneşti nedumnezeieşti erau cele străine faţă de lumina dreptei credinţe. Şi şedea poporul acela în întuneric şi în umbra morţii. Iar sfîntul apostol Codrat, cu cuvîntul lui Dumnezeu strălucindu-le lor ca o lumină mare, le-a luminat lor întunericul, a surpat jertfele cele spurcate, a sfărîmat idolii şi a risipit capiştele cele drăceşti cu rugăciunea. Şi precum steaua magilor celor de la răsărit, aşa şi el a arătat popoarelor calea cea spre Hristos. Şi precum luceafărul cel de dimineaţă aduce după sine soarele, aşa şi el a adus în lume lumina cea mare a credinţei şi a luminat sufletele omeneşti cele întunecate. Dar întunericul totdeauna urăşte lumina. Pentru că cei fără de Dumnezeu, văzîndu-şi idolii călcaţi de sfîntul Codrat, şi duhurile izgonite şi păgînătatea lor dezrădăcinată, au rînduit prigoană mare asupra apostolului şi ca pe un alt Ştefan au voit să ucidă cu pietre pe sfîntul Codrat. Dar, lovit fiind cu pietre, a fost păzit viu cu darul lui Hristos. Citeşte mai departe…

ALTE SINAXARE PENTRU ZIUA DE 20 SEPTEMBRIE:

Pomenirea Sfântului Mucenic Mihail, cneaz de Cernigov şi de Kiev şi a Sfântului Teodor, boierul lui

La începuturile secolului al XIII – lea (1232) hoardele tătare ale hanului Batu, profitând de îndelungatele rivalităţi dintre cnejii ruşi, s-au revărsat din adâncurile Asiei Centrale în câmpia rusă, distrugând şi tâlhărind totul în drumul lor. (A se vedea şi pomenirile Sfântului Mihail de Tver – 22 noiembrie şi Sfântului Alexandru Nevski – 23 noiembrie). În 1240 au ocupat şi Kievul, neexceptând nici faimoasa Lavră a Peşterilor.  Citeşte mai departe…

20 septembrie: SFÂNTUL EVSTATIE MĂRTURISITORUL, ARHIEPISCOPUL TESALONICULUI, VICTIMĂ ŞI MARTOR AL BARBARIILOR FĂRĂ PRECEDENT VENITE DIN PARTEA CATOLICILOR

(AUGUST – NOIEMBRIE 1185)

20 SEPTEMBRIE: Pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Evstatie, Arhiepiscopului Tesalonicului

Sfântul Evstatie s-a născut în Constantinopol între anii 1115-1135. Primele lecţii i s-au predat în şcoala care funcţiona în Mănăstirea Sfintei Eufimia, unde a şi fost tuns monah foarte devreme. Mai apoi, şi-a întregit cunoştinţele filosofice şi teologice în vestita Şcoală patriarhală. În anul 1150, a fost hirotonit diacon al Marii Biserici (Sfânta Sofia), în Mănăstirea Sfântului Flor, de unde a primit şi prenumele de “Katafloros”. Deja cunoscut pentru marea sa erudiţie şi pentru darul său retoric, a fost numit învăţător public al şcolii patriarhale cu titlul de magistru al ritorilor. În învăţătura sa demonstra că filosofia elină este slujnica adevărului creştin. Se spune că atât de deosebită era harisma lui didactică, încât „tot tineretul filolog din Cetate” se îngrămădea cu o dorinţă nestăvilită la audierea lecţiilor sale, iar când pleca, se asemăna cu roiul de albine care ies din crăpătura stâncii. Citeşte mai departe…