PREDICA LA APOSTOLUL DIN DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI (HRISTOS TRĂIEŞTE ŞI ÎMPĂRĂŢEŞTE)
PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA APOSTOLUL DIN
DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI
(Galateni 2, 16-20)
HRISTOS TRĂIEŞTE ŞI ÎMPĂRĂŢEŞTE
“Mă răstignesc împreună cu Hristos; iar de-acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”
(Galateni 2, 20)
Trăim, iubiţii mei, trăim într-o epocă de groaznică neevlavie, necredinţă şi decădere morală. Vreţi dovezi? Altădată, dacă într-un sat se ducea un străin şi înjura de cele dumnezeieşti, nici o casă nu-i deschidea uşa să-i ofere ospitalitate. Dar acum lucrurile s-au schimbat. Nu numai că străinii, care vizitează satele, înjură liber cele dumnezeieşti, dar şi cei care locuiesc la sate consideră că nu e nimic dacă înjură şi blasfemiază cele dumnezeieşti. Şi nu este doar blasfemia singurul semn rău care arată neevlavia oamenilor faţă de Dumnezeul cel Preaînalt. Există şi alte semne, care arată că lumea nu este numai neevlavioasă, ci este şi atee şi nereligioasă. Un tânăr, de pildă, care a plecat din satul său şi s-a dus la universitate şi a studiat, întorcându-se în sat, este foarte diferit. Când era mic se ducea la biserică, ţinea lumânarea şi cădelniţa şi-l ajuta pe preot şi pe cântăreţ. Atunci era un copil minunat, ce părea ca un înger. Dar acum s-a schimbat cu desăvârşire. S-a făcut necredincios. S-a făcut un diavol. Ceva mai rău decât un diavol. Pentru că diavolul, cu toată răutatea şi decăderea lui morală, crede că există Dumnezeu. Aşa cum zice Scriptura: „Şi demonii cred şi se cutremură” (Iacov 2, 19). Dar tânărul, care s-a dus la şcoli şi la universităţi şi a învăţat câteva lucruri din ştiinţă şi creierii lui au prins aere, stă acum la cafenea şi spune locuitorilor din sat, că ştiinţa a demonstrat că nu există Dumnezeu, nu există Hristos, nu există rai şi iad, ci există doar materia. Citeşte mai departe…
Patria Sfântului Foca a fost cetatea Sinope de la Marea Neagră. Părinții lui, Pamfil, de meserie constructori de corăbii, și Maria, au aprins în Foca încă de la vârsta copilăriei flacăra credinței curate și a evlaviei fierbinți. De mic, Foca s-a adâncit în citirea Scripturilor, dobândind dragoste caldă și sinceră pentru Dumnezeu, dar și pentru semenii săi. Călăuză în această dragoste avea totdeauna cuvintele insuflate de Dumnezeu ale Sfintei Scripturi: ”Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi sminteală nu este în el. Iar cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui” (I Ioan 2: 10-11). Cu alte cuvinte, cel ce îl iubește pe fratele său rămâne în lumina duhovnicească. Câtă vreme cel care îl urăște pe fratele său rămâne în întunericul duhovnicesc.
Comentarii recente