PELERIN ORTODOX

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MARE MUCENIŢĂ VARVARA

Către tine ca la un adevărat izvor de vindecări şi grabnică tămăduire şi mult-minunată, Sfântă Fecioară Mare Muceniţă Varvara, noi, ticăloşii, scăpăm, şi către sfântul tău chip cu nevoinţă căzând, ne rugăm: vezi rănile păcatelor noastre cele de peste tot trupul; vezi neputinţa sufletelor noastre şi pe acestea cu obişnuita învăţătură a milosârdiei tale şi cu bună silinţă vindecă-le degrabă.

Ia aminte la glasul rugăciunii noastre, nu trece cu vederea suspinele aduse din ticăloasele noastre inimi şi ascultă strigarea noastră, ca ceea ce eşti singura noastră scăpare, care ai închipuit prin trei ferestre pe Preasfânta cea deofiinţă şi nedespărţită Treime în baia părintească ce ţi se zidea. Pe Aceea roag-O pentru noi, păcătoşii şi netrebnicii robii tăi, ca să ne miluiască acum şi în ziua morţii noastre. Citeşte mai departe…

ACATISTUL SFINTEI MARI MUCENIŢE VARVARA 

După obişnuitul început, se zice:

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MARE MUCENIŢĂ VARVARA 

Troparul Sfintei Mari Muceniţe Varvara, glasul al 4-lea:

Pe Sfânta Mare Muceniţă Varvara să o cin­stim; că a sfărâmat cursele vrăjmasului şi ca o vrăbioară s-a izbăvit dintr-însele, cu ajutorul Armei Crucii, Preacinstita. 

Cântarea 1, glasul al 2-lea

Irmos: Întru adânc a aşternut…

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, Preasfântă Treime Cinstită, mai presus de toate, Ceea Ce dai robilor Tăi darul cel mai presus de gând, insuflă în min­tea mea cea întunecată Raza Cea de Lumină Purtătoare, ca să laud pe Sfânta Muceniţă a Ta Varvara, cea pururea fericită. Citeşte mai departe…

VIAŢA SFINTEI MARI MUCENIŢE VARVARA (4 decembrie)

În vremea împărăţiei lui Maximian păgînul, împărat al Romei, era în părţile răsăritului un oarecare om de neam bun, bogat şi slăvit, cu numele de Dioscor, cu obicei şi cu credinţă de elin, care vieţuia în Iliopoli. Acela avea o fiică, anume Varvara, pe care o păzea ca lumina ochilor, pentru că nu avea alt fiu, decît numai pe ea şi care, cu vîrsta, s-a făcut foarte frumoasă la faţă, încît nu era nici o fecioară care să-i semene cu frumuseţea, în toate hotarele acelea. Din această pricină, tatăl său a zidit un turn înalt, cu mare meşteşug, iar pe turnul acela a făcut case frumoase şi în ele a închis pe fiica sa, Varvara, rînduindu-i acolo femei purtătoare de grijă şi slujnice, fiindcă murise mama ei. Aceasta a făcut-o pentru ca să nu fie văzută frumuseţea fiicei sale de către poporul cel simplu şi de neamul de jos, căci socotea că nu sînt vrednici ochii unor asemenea oameni, a vedea faţa cea prea frumoasă a fiicei sale.

Deci vieţuind fecioara întru acele palate înalte de pe turnul acela, se mîngîia privind de sus la zidirea lui Dumnezeu cea dintru înălţime, ca şi la cea de jos, la lumina cerului şi la frumuseţea pămîntului. Odată privind spre cer şi luînd seama la strălucirea soarelui, la alergarea lunii şi la frumuseţea stelelor, a zis către păzitoarele care petreceau împreună cu dînsa şi către slujnice: „Cine le-a făcut pe acestea?”. Aşijderea, căutînd şi la frumuseţea cea de pe pămînt, la verdeaţa cîmpului, la pomi, la grădini, la munţi şi la ape, întreba: „A cui mînă a zidit toate acestea?”, iar cele ce-i stăteau înainte i-au zis: „Toate acestea le-au zidit zeii”. Citeşte mai departe…

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan Damaschin

SLUJBA CUVIOSULUI GHEORGHE, STAREŢUL SFINTELOR MĂNĂSTIRI CERNICA ŞI CĂLDĂRUŞANI

LA VECERNIA MICĂ:

La Doamne, strigat-am… Stihirile pe 4, glasul al 4-lea

Podobie: Dat-ai semn…,

Dorul după Dumnezeu te-a însufleţit încă din pruncie Cuvioase Părinte Gheorghe, că ai fost ales din pântecele maicii tale să-I urmezi lui Hristos, Căruia te-ai făcut ascultător credincios şi neadormit rugător.

(de două ori).

Toată deşertăciunea lumii ai părăsit şi ai urmat Domnului, nevoindu-te în muntele Athosului, unde ai dobândit pacea sufletului, Părinte de Dumnezeu înţelepţite.

Cine va spune ostenelile tale fericite Părinte prin care ai dobândit cele nemuritoare, că următor fiind Stăpânului tău cununa sfinţeniei ai dobândit de la Dansul. Citeşte mai departe…

3 decembrie: SFÂNTUL CUVIOS GHEORGHE DE LA CERNICA

*

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Preacuviosul Părintele nostru Gheorghe Arhimandritul, sau Gheorghe Ardeleanul, cum mai este cunoscut din unele însemnări, era de neamul său român din Transilvania şi a păstorit obştea monahilor de la mănăstirea Cernica, de la 1 septembrie 1781 până la 3 decembrie 1806, când a fost chemat de Domnul la cele veşnice, numărându-se şi el în ceata marilor nevoitori şi îndrumători ai monahismului nostru.

Fiind înzestrat de Dumnezeu cu o viziune clară asupra înaltei trăiri religioase, câştigându-şi ascultarea şi smerita cugetare călugărească prin rugăciune neîntreruptă şi osteneli neprecupeţite, devenind stareţ şi organizator al vieţii de obşte la mănăstirea Cernica, la Căldăruşani şi, în mod indirect, la Curtea de Argeş, Cuviosul Gheorghe a luminat şi luminează ca un astru pe cerul vieţii monahale reorganizate de el şi de ucenicii săi. Citeşte mai departe…

Sfântul Cuvios Sava de Storojevo, Zvenigorod, Rusia

(3 decembrie)

Nu ştim când şi unde se născu sfântul Sava, se cunoaşte numai că fu unul dintre primii ucenici ai sfântului cuvios Serghie de Radonej (pomenit la 5 iulie, 7 iulie şi 25 septembrie, al cărui chip poate fi aflat aici, clic).

Iubea înfrânarea şi privegherea, iar în faţa oamenilor trecea drept un nerod şi un neştiutor, deşi înţelepciunea sa stătea mult desupra celor ce se socoteau înţelepţi. Venea la biserică înaintea tuturor şi ieşea ultimul, iar din pricina umilinţei cu care stătea la slujbe adesea lăcrima, spre minunarea părinţilor din lavră.

În anul 1391, plecând la cele veşnice sfântul Serghie, egumenul lavrei, fu înlocuit de sfântul Nicon (pomenit la 17 noiembrie, al căru chip poate fi aflat aici, clic), însă acesta fiind iubitor de linişte, renunţă curând la egumenie şi se închise într-o chilie retrasă. Fraţii, văzându-se fără ocârmuitor, îl rugară stăruitor pe sfântul Sava, iar acesta se lăsă înduplecat, ocârmuind o vreme mănăstirea. Până când cneazul Iurii Dimitrievici Zvenigorodski, care devenise ucenic al sfântului Sava, din dorinţa de a-l avea mai aproape de dânsul îl rugă pe sfântul părinte să vină şi să se sălăşluiască în Zvenigorod. Iubitor de linişte şi împovărat de vrednicia de egumen, primi şi se sălăşlui în pustia de pe dealul Storojevo.

Ajungând pe deal, bucuros de frumuseţea naturii din preajmă, căzu dinaintea icoanei Maicii Domnului pe care o luase cu sine şi se rugă fierbinte cerând binecuvântarea Împărătesei Cerului pentru a se statornici acolo. Apoi, cu ajutorul cneazului ridică o biserică închinată Naşterii Maicii Domnului, făcându-şi o chilie mică la puţină depărtare de aceasta. Citeşte mai departe…

Viaţa Sfântului Prooroc SOFONIE

care se prăznuieşte de către Sfânta Biserică în ziua de 3 decembrie

Aproape este ziua cea mare a Domnului, aproape este şi zoreşte întruna [Sofonie 1:14]

 INTRODUCERE

          Sfântul Prooroc Sofonie [Zephania] a fost fiul lui Cuşi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui  Iezechia, în zilele lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda [Sofonie 1:1]. El era din neamul patriarhului Simeon, fiul lui Iacov şi al Liei. S-a născut în Muntele Savarata, cu aproximativ 600 de ani înainte de întruparea Domnului. Autorii Sinaxarului opinează că numele lui ar însemna ,,văzător’’ sau ,,cunoscător al tainelor lui Dumnezeu’’[1]. În fapt, etimologia numelui său a făcut subiectul a numeroase discuţii. Unii  observă faptul că numele (Zephania, în forma lui ebraică) conţine rădăcina sapan sau zaphan, ,,a ascunde, a ocroti, a scuti’’, precum şi sufixul teoforic yah, pentru ,,Yahwe’’- de unde semnificaţiile posibile: ,,Yahwe a ascuns’’ sau ,,Yahwe a ocrotit’’. Alţii pornesc de la observaţia că numele s-ar putea trage de la rădăcina ţaphah, ,,a veghea’’, plus sufixul yah, de unde o altă interpretare posibilă:,,veghetorul lui Yahwe’’. Fericitul Ieronim (cca 342-420) derivă numele profetului de la ţaphah şi îl traduce prin speculator et arcanorum Dei cognitor (lat.). Septuaginta redă numele profetului sub forma de ,,Sofonie’’ numărându-l al nouălea în lista Prorocilor mici [2].

Citeşte mai departe…

 TROPARUL ŞI VIAŢA SF. PR. SOFONIE 

3 decembrie

ACATISTUL SFÂNTULUI PORFIRIE KAVSOKALIVITUL

După obişnuitul început, se zice:

Troparul Sfântului Porfirie Kafsokalivitul:

După cum pe pământ te rugai pentru tămăduirea neputinţelor şi pentru iertarea păcatelor noastre, tot astfel şi acum roagă-te în ceruri, părinte Porfirie, şi roagă-L pe Hristos Dumnezeul nostru să mântuiască sufletele noastre.

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1

Pe Părintele nostru Porfirie, făcătorul de minuni, care a împărţit mană din pustia binecuvântată a Sfântului Munte celor ce flămânzeau în pustia duhovnicească a lumii, veniţi să îl lăudăm, binecredincioşilor, şi pentru rugăciunile pe care le înalţă Domnului pentru mântuirea neamului creştinesc să îi mulţumim cântându-i: Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu! Citeşte mai departe…

2 decembrie: SFÂNTUL PORFIRIE KAVSOKALIVITUL

Legături:

• Părintele Porfirie: DESPRE TAINA POCĂINŢEI
• Cum putem trăi astăzi, noi tinerii, adevărata viaţă creştină?
• Părintele Porfirie: INIMA VOASTRĂ SĂ FIE SIMPLĂ
• Hristos e totul, El e izvorul vieţii. Tot ce este frumos este în Hristos.
• Darul duhovnicesc al Părintelui Porfirie către un creştin din Occident
• Părintele Porfirie: „APOCALIPSA A FOST SCRISĂ CA SĂ NU SE PETREACĂ”
• PĂRINTELE PORFIRIE DIN GRECIA († 2 dec. 1991)

* * *

• Părintele Porfirie: Omul se îmbolnăvește atunci când se leagă de persoane și de lucruri
• PEMPTOUSIA: Părintele Porfirie Kavsokalivitul a fost canonizat de Patriarhia Ecumenică
• Părintele Porfirie: Cum putem iubi pe cineva care ne face rău?
• Părintele Porfirie: DAR, PĂRINTE, TOŢI TREBUIE SĂ SE ÎMPĂRTĂŞEASCĂ?
• Părintele Porfirie: Învăţaţi-i pe copii să ceară ajutorul lui Dumnezeu!
• Părintele Porfirie: Sfaturi pentru mamele însărcinate
• Pemptousia: O mare minune săvârșită de părintele Porfirie
• Părintele Porfirie despre Cruce şi smerenie

Parintele Porfirie, in lume Evanghelos Bairaktaris, se tragea din Evvia. S-a nascut in anul 1906, in satul Sf. Ioan din Karystia, din parinti saraci. De la varsta de 10 ani a fost nevoit sa lucreze la o bacanie in Pireu. Pe cand avea 12-14 ani a citit cu mare atentia viata Sf. Ioan Kalivitul si, fiind atras de invataturile sale, a incercat sa le urmeze in viata. Astfel s-a incredintat iubirii lui Hristos si, parasindu-si pe ascuns satul, s-a dus la Kafsokalivia la Sfantul Munte, pentru a-si pune in aplicare inaltele idealuri.

Legat de acest moment, noteaza urmatoarele in ‘testamentul duhovnicesc’: “De mic copil ma aflam tot in pacate, caci tatal meu, fiind saraci, plecase in America, sa lucreze la canalul Panama pentru noi, copiii sai, pe cand pasteam vitele, citeam silabisind viata Sfantului Ioan Kalivitul. Si l-am indragit mult pe Sfantul Ioan si ma rugam indelung ca un copil de doisprezece-cincisprezece ani cred, nu-mi mai amintesc bine. Si, vrand sa-l imit, cu foarte multa lupta am plecat de la parintii mei pe ascuns si am ajuns la Kafsokalivia la Sfantul Munte si am intrat in ascultare la doi Batrani ce erau frati buni, Pantelimon si Ioanichie. S-a intamplat sa fie foarte evlaviosi si plini de virtuti, asa ca i-am indragit foarte si, de aceea, cu rugaciunile lor, faceam deplina ascultare. Acest lucru m-a ajutat foarte mult si simteam o mare iubire pentru Dumnezeu.” Citeşte mai departe…

Gheronda Ambrozie de la Mănăstirea Dadíou

 † 2 decembrie

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA

DESPRE SFANTUL PROOROC AVACUM

 2 Decembrie

• 2 decembrie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. PR. AVACUM (Gr, Ro, En)
• 2 decembrie: SFÂNTUL PROOROC AVACUM (Viaţa, Canonul)

…Un adevărat prooroc al lui Dumnezeu este sfântul pe care-l sărbătorim pe 2 decembrie, Avacum, unul din proorocii Vechiului Testament, ale căror profeţii alcătuiesc toate la un loc pe cei doisprezece profeţi.

Avacum s-a născut şi a activat în secolul al 7-lea înainte de Hristos. Aparţinea unei familii rurale. Când odată, vara, muncitorii lucrau în ţarini şi secerau semănăturile, părinţii lui l-au trimis la amiază în ţarini, ca să le ducă de mâncare. Dar în timp ce Avacum mergea spre ţarină, s-a întâmplat ceva uimitor: un înger l-a luat, l-a ridicat pe sus şi l-a dus în Babilon, ca să-i dea de mâncare lui Daniel care era întemniţat. Să nu vi se pară de necrezut! Dacă omul a găsit mijloacele de a zbura în aer şi în puţin timp să ajungă dintr-o parte a Pământului în alta, cu atât mai mult Dumnezeu, Cel Atotînţelept şi Atotputernic, poate, dacă vrea, să-l mute pe om dintr-un loc în altul. Nimic nu este cu neputinţă la Dumnezeu.

Avacum a scris proorocii, care se păstrează ca Proorociile lui Avacum în Vechiul Testament. Foarte grea a fost epoca în care a trăit Avacum. Avu loc o mare tulburare a popoarelor din Orient. Oamenii care trăiau în acea epocă în Ţara Sfântă nu mai aveau credinţa fierbinte a strămoşilor lor. Trei categorii de oameni erau: cei care îi nedreptăţeau pe ceilalţi, cei care dispreţuiau cuvântul lui Dumnezeu şi cei care erau deznădăjduiţi. Avacum, prin proorociile sale, adresează un cuvânt oamenilor din toate aceste trei categorii. Citeşte mai departe…

Viaţa şi nevoinţele Sfântului Proroc AVACUM

care se prăznuieşte de către Sfânta Biserică în ziua de 2 decembrie

Vestind lumii cea de la amiazăzi venirea lui Dumnezeu din Fecioară, Avacume, deDumnezeu grăitorule, şi auzirea de la starea străjii celei Dumnezeieşti, de la îngerul cel purtător de lumină, ai vestit lumii Învierea lui Hristos. Pentru aceasta cu veselie strigăm ţie: Bucură-te, frumseţea cea luminată a prorocilor.[1]

Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Avacum

Sfântul Atanasie Zăvorâtul de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina

(2 decembrie) 

Acest cuvios părinte se nevoi în marea Lavră a Peşterilor, având viaţă sfântă şi bineplăcută Domnului. După o vreme, mult bolind, muri. Fraţii îi îngrijiră trupul, însă din negrijă, acesta rămase două zile neîngropat. Atunci noaptea se făcu arătare egumenului, zicându-i:

– Omul lui Dumnezeu, Atanasie, zace de două zile neîngropat şi tu nu bagi de seamă.

Iar a treia zi egumenul veni dimpreună cu fraţii pentru a-l îngropa, însă îl aflară şezând şi plângând.

Înspăimântaţi, îl întrebară:

– Cum ai înviat şi cei ai văzut sau ai auzit?

Iară el nu le răspunse decât atât:

– Să aveţi ascultare către egumen, pocăiţi-vă în tot ceasul şi vă rugaţi Domnului Iisus Hristos şi Preacuratei Lui Maici, şi cuvioşilor părinţi Antonie şi Teodosie, ca să vă săvârşiţi viaţa voastră bine şi să vă învredniciţi a fi îngropaţi aici în peşteră, împreună cu sfinţii părinţi. Pentru că aceste trei lucruri sunt mai mari decât toate faptele cele bune. Şi dacă cineva va ajunge să săvârşească acestea toate după rânduială, fericit va fi, dar să nu se înalţe cu mintea. Iar mai mult să nu mă întrebaţi, ci vă rog, iertaţi-mă.

Acestea ziscând, intră în peşteră şi, astupându-şi uşa după sine, petrecu acolo 12 ani, neieşind nicăieri, încât niciodată nu văzu soarele. Şi plângea neîncetat ziua şi noaptea, gustând puţină pâine şi apă la două zile, iar în toţi anii aceia nu grăi nimănui nimic.

Apoi, când fu să se mute la Domnul, chemă pe toţi fraţii şi le zise aceleaşi cuvinte, pentru ascultare şi pocăinţă. Şi adormi în pace, fiind aşezat cu cinste în peştera în care se nevoise.

Iar după adormire, adeveri sfinţenia sa prin facerea de minuni. Căci unui frate, anume Vavila, fiind bolnav de şale de mulţi ani, i se arătă cuviosul Atanasie îndemnându-l:

– Vino la mine şi te voi vindeca!

Iar acesta fiind dus la moaştele cuviosului părinte şi sărutând trupul lui, îndată se tămădui.

De atunci pricepură toţi că acest cuvios părinte Atanasie este fericit şi  plăcut lui Dumnezeu. Citeşte mai departe…

 TROPARUL ŞI VIAŢA SF. PR. AVACUM 

2 decembrie

Sfîntul prooroc Avacum era din seminţia lui Simeon, feciorul lui Asafat, din părţile Iudeii, şi pentru viaţa sa cea plină de fapte bune a primit de la Dumnezeu darul proorocirii. El a proorocit despre robia Ierusalimului, despre pustiirea bisericii şi luarea poporului în robie şi a plîns foarte mult văzînd mai înainte nevoile ce aveau să vie asupră-i. Iar cînd a venit Nabucodonosor, împăratul haldeilor cu puterea sa asupra Ierusalimului, atunci Avacum a fugit în pămîntul ismailitenilor şi a fost pribeag în pămînt străin. Iar după robia Ierusalimului, întorcîndu-se Nabucodonosor în ale sale, s-a întors şi Avacum în ţara sa, arînd pămîntul şi slujind secerătorilor în vremea secerişului.

Odată el a făcut fiertură şi a dumicat pîine în vas şi a zis către cei din casă: „Eu mă duc departe şi de voi zăbovi, voi să duceţi pîine secerătorilor”. Acestea zicînd, a ieşit din casă şi i s-a arătat îngerul Domnului pe cale şi i-a zis: „Avacume, du prînzul pe care-l ai, lui Daniil în Babilon, în groapa cu lei”. Şi apucîndu-l îngerul Domnului de creştet l-a ridicat de părul capului şi l-a dus în Babilon deasupra gropii, în sunetul duhului său, în depărtare de două mii două sute şaizeci şi cinci de stadii şi a strigat Avacum zicînd: „Daniile, Daniile, primeşte prînzul pe care ţi l-a trimis ţie Dumnezeu”. Şi Daniil a zis: „Ţi-ai adus aminte de mine, Dumnezeule şi n-ai lăsat pe cei ce Te iubesc pe Tine”. Şi sculîndu-se Daniil a mîncat. Iar îngerul lui Dumnezeu iarăşi a pus pe Avacum la locul lui în pămîntul iudaic. Citeşte mai departe…

VIAȚA PĂRINTELUI CLEOPA

Legături:

• FAPTE ȘI CUVINTE DE ÎNVĂȚĂTURĂ DIN VIAȚA PĂRINTELUI CLEOPA ILIE
• Părinţii sunt datori să se ocupe mai mult decât orice de educarea şi buna creştere a copiilor
• SFATURI ALE PĂRINTELUI CLEOPA: DESPRE AVORT
• Pr. Cleopa: Dacă Îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru puţin, Îl mişti să-ţi facă şi mai mare bine
• Pr. Cleopa Ilie: OMUL FĂŢARNIC
• Pr. Cleopa Ilie: PREDICĂ LA TĂIEREA-ÎMPREJUR A MÂNTUITORULUI HRISTOS
• Pr. Cleopa Ilie: PREDICĂ LA SOBORUL MAICII DOMNULUI (26 decembrie)
• Părintele Cleopa Ilie şi Cuviosul Paisie Aghioritul
• Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL cu prilejul împlinirii a 15 ani de la trecerea la viaţa veşnică a Părintelui Cleopa Ilie (02 dec. 2013)
• Predica Părintelui Cleopa la Cuviosul Paisie de la Neamţ
• Arhim. Cleopa Ilie: Predică la Duminica a IV-a după Rusalii – Despre puterea rugăciunii pentru aproapele
• Părintele Cleopa: „Să nu întristăm pe Duhul Sfânt”
• Pr. Cleopa Ilie : PREDICĂ DESPRE SFÂNTUL VASILE CEL MARE (1 Ianuarie)

I CASA PARINTEASCA

Fericitul întru pomenire, Arhimandritul Cleopa Ilie, părintele nostru duhovnicesc, s-a născut în comuna Sulita, judetul Botosani, la 10 aprilie, anul 1912.

Părintii săi, Alexandru si Ana Ilie, au fost un exemplu viu de trăire crestină, fiind iubitori de Dumnezeu, de biserică si de copii. Nu lipseau niciodată de la sfintele slujbe, făceau milostenie, se rugau mult împreună cu copiii, si duceau o viată curată si bineplăcută lui Hristos. Casa lor era ca o biserică, asa cum povestea si Părintele Cleopa: ”Aveam o cameră toată numai cu icoane. Un fel de paraclis. Acolo ne rugam. Chiar si la miezul noptii ne sculam si făceam rugăciuni”. Nu se auzea între ei de înjurături, betie, desfrâu, judecăti pentru avere si avorturi, ci viata de zi cu zi curgea lin ca o apă dulce de izvor, căci asa se mostenea din mosi-strămosi si asa era traditia crestină în partea locului. Citeşte mai departe…

 Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Naum 

Sfântul Filaret cel Milostiv – Turcia

(1 decembrie)

*

1 decembrie: TROPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI FILARET 

*

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui, a zis Domnul nostru Iisus Hristos. Cuvîntul acesta s-a împlinit cu fericitul Filaret cel milostiv, care, pentru mila cea multă ce avea pentru săraci, a dobîndit de la Domnul mare milă şi răsplătire bogată în veacul acesta de acum şi în cel ce va să fie, precum se va povesti în fericita viaţă a lui.

În părţile Paflagoniei, într-un sat ce se numea Amnia, vieţuia acest fericit Filaret, fiind de neam bun, din părţile Galatiei; pe tatăl său îl chema Gheorghe, iar pe mama sa Ana. De la aceştia, din copilărie, a învăţat credinţa cea bună şi frica Domnului, sporind în întreaga înţelepciune şi în toată înfrumuseţarea vieţii celei pline de fapte bune. Ajungînd în vîrstă desăvîrşită şi-a luat soţie cinstită, de bun neam şi bogată, al cărei nume era Teozva, care adusese din casa părinţilor săi multă avere în casa lui. Şi a avut trei copii: un fiu, întîiul născut, cu numele Ioan şi două fiice, anume: Ipatia şi Evantia. Citeşte mai departe…

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL APOSTOL ANDREI, CEL ÎNTÂI CHEMAT, OCROTITORUL ROMÂNIEI 

Troparul Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, glasul 1:

Fiu al Galileei şi frate al lui Petru, dintre pescari în soborul Apostolilor întâi ai fost chemat, Andrei cel minunat, iar de la mormântul tău din Patra chemi popoarele la Dumnezeu şi atunci ne-ai umplut de bucurie când în România iarăşi ai venit, unde pe Hristos Domnul L-ai propovăduit.

Cântarea 1, glasul 1

Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare…

Stih: Sfinte Apostole Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sufletul meu cel tulburat de gânduri şi de cuvinte, curăţeşte-l cu Dumnezeiescul har, care s-a sălăşluit întru tine, propovăduitorul lui Hristos, Apostole Andrei. Ca ţie curat să izvorăsc cântare vrednică. Citeşte mai departe…

ACATISTUL SFÂNTULUI APOSTOL ANDREI, CEL ÎNTÂI CHEMAT

După obişnuitul început, se zice:

Troparul Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, glasul al 4-lea:

Cel ce ai fost dintre Apostoli mai întâi-chemat şi lui Petru frate adevărat, Stăpânului tuturor, Andrei, roagă-te, pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1

Pe ucenicul cel întâi chemat şi următorul Pătimirilor lui Hristos, pe Andrei apostolul, fratele lui Petru, să-l lăudăm credincioşii, că pe cel ce pe păgâni din înşelăciune i-a întors la botez. Pentru aceasta îi cântăm: Bucură-te, Sfinte Andrei, Apostole!

Icosul 1

Sufletul meu cel tulburat de gânduri şi de cuvinte rele curăţeşte-l cu dumnezeiescul tău dar, care s-a sălăşluit întru tine, propovăduitorul lui Hristos Andrei, ca, fiind curat, cântare vrednică să izvorască aşa: Citeşte mai departe…

  SFÂNTUL ANDREI ŞAGUNA, MITROPOLITUL ARDEALULUI

*

Acest minunat părinte, trimis de Dumnezeu ca un apostol, pentru a aduce nădejde şi pace neamului românesc ortodox, oprimat şi umilit, din Ardeal, a strălucit în veacul al XIX-lea ca o lumină, pe care vânturile şi furtunile nu au reuşit să o stingă.

S-a născut din părinţi temători de Dumnezeu, proveniţi din aromânii locuitori în Peninsula Balcanică. Familia Şaguna, în care, din voia lui Dumnezeu, a venit pe lume Anastasiu, viitorul Mitropolit al Ardealului, se aşezase în oraşul Mişcolţ, în nord-estul Ungariei. Vrednica sa mamă, Anastasia, a dat numele ei pruncului născut în 20 decembrie 1808. Simţea cu duhul că, aşa cum Naşterea Domnului anunţă deja praznicul Învierii, tot aşa şi Anastasiu, fiul ei, primind numele Învierii, în Ajunul Crăciunului, avea să aducă învierea Ortodoxiei neamului românesc din care făcea parte.

După moartea timpurie a tatălui său, trecut la catolicism, mama sa, Anastasia Şaguna, s-a găsit în faţa necazurilor vieţii cu trei copii: Evreta, Ecaterina şi Anastasiu, încredinţaţi unor aşezăminte de educaţie catolice. Anastasia şi-a crescut însă cu dârzenie exemplară copiii în duhul Ortodoxiei. Astfel că la vârsta de 18 ani toţi cei trei copii ai ei au făcut cerere oficială de reprimire în Biserica străbună. Ortodoxia viitorului mare ierarh este opera credincioasei sale mame, Anastasia. Ziua de 29 decembrie 1826, când Anastasiu Şaguna şi-a declarat, în limba latină, hotărârea de a redeveni ortodox, e tot atât de memorabilă pentru istoria Bisericii Ortodoxe ca şi ziua naşterii lui. Citeşte mai departe…

Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României

PARACLISUL SLĂVITULUI SFINŢIT MUCENIC FILUMEN AGHIOTAFITUL, CEL DE LA FÂNTÂNA LUI IACOV

După binecuvântarea preotului, se citeşte Psalmul 142, apoi se cântă Dumnezeu este Domnul … 

 Tropar glasul al 4-lea:

Podobie: Cel ce te-ai înălţat…

Sfinţite Noule Mucenice Filumene, al Bisericii lui Hristos pătimitorule, podoabă sfântă a Fântânii lui Iacov, pe cei ce te laudă umple-i de bucurie şi dăruieşte-le tămăduire şi putere sufletească, să calce cursele celui viclean, căci tu, în vremurile din urmă, viaţa ţi-ai jertfit-o. Citeşte mai departe…

 VIAŢA NOULUI SFÂNT MUCENIC FILUMEN AGHIOTAFITUL 

Legături :

• Proslăvirea Sf. Sfinţit Mucenic FilumenAghiotafitul
• 2 ANI DE LA PROSLĂVIREA ŞI 32 DE ANI DE LA MARTIRIUL NOULUI SFINŢIT MUCENIC FILUMEN. PARACLISUL SFÂNTULUI FILUMEN AGHIOTAFITUL
• Pomenire în stihuri lui Filumen, arhimandritul aghiotafit
• Ofrandă noului sfinţit mucenic ortodox, părintele Filumen 

1. Generalităţi

Oamenii care au oferit faptic mărturia credinţei ortodoxe au reprezentat puncte de referinţă pentru poporul nostru şi exemple de urmat. Mai ales în timpul ocupaţiei turceşti, au fost mii de oameni care au înfruntat moartea cu mult curaj, întărind prin jertfa lor sfântă spiritul luptei pentru eliberare naţională. Între aceştia au fost şi ciprioţii Polidor († 1794), Gheorghe († 1752) şi Mihail († 1835), la care se adaugă jertfa celor treisprezece mucenici din Kandara, din perioada ocupaţiei francilor, care au căzut omorâţi de catolici († 1231). Singurul imbold al sfinţilor mucenici era dragostea faţă de Hristos şi faţă de aproapele. Semnele care au însoţit moartea acestora nu numai că i-au convins pe oameni de intrarea lor în rândul sfinţilor mucenici, dar le-au oferit încă o dată dovada tăriei credinţei lor, fapt care le dădea mai multă putere de a lupta împotriva cotropitorilor.
Tema mucenicilor nu este numai istorică, ci mai ales de ordin duhovnicesc, deoarece influenţează conştiinţa credincioşilor de-a lungul veacurilor. Un exemplu în acest sens este şi jertfa arhimandritului Filumen, în spaţiul Patriarhiei Ierusalimului. Citeşte mai departe…

SLUJBA SFÂNTULUI NOULUI SFINŢIT MUCENIC FILUMEN AGHIOTAFITUL
– a cărui pomenire se săvârşeşte pe 29 noiembrie –

alcătuită de dr. Haralampos M. Busia

LA VECERNIA MICĂ

După psalmul de la început, la Doamne, strigat-am…, se pun stihirile pe 4, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz …

Vlăstarule al Oruntei, înfrumuseţarea Ciprului şi întărirea cea nouă a Bisericii Sionului, Filumene cel cu totul înţelept, strălucit lăudându-te, strigăm: preabunule sfinţit pătimitor, nu înceta rugând pe Hristos să ne izbăvească de răutatea înşelătorului pe noi, cei ce ne rugăm ţie.

Ca pe o comoară preacinstită, Sfinte, trupul tău cel nestricat l-au mutat din mormânt, plin fiind de harul Sfântului Duh, şi l-au adus la Sion, prea lăudate purtătorule de chinuri, Filumene, ca, închinându-ne lui totdeauna cu evlavie, să dobândim harul cel revărsat printr-însul. Citeşte mai departe…

Înfricoşătorul martiriu sau uciderea cu premeditare a Părintelui Filumen la 29 noiembrie 1979

Sfântul Nou Mucenic Cronid Liubimov, arhimandrit, Rusia

(27 noiembrie)

Sfantul Damaschin Studitul, Episcop de Liti si Rendinis (1558-1574)

(27 Noiembrie)

Troparul Sfântului Damaschin, glas I, ,,Locuitor pustiului”:

Pe episcopul de Litís și Rentínis, cel cu cuvinte de aur, pe purtătorul de Dumnezeu, păstorul Artei și al Nafpáktosului, pe dumnezeiescul și înțeleptul Damaschin, cu cântări sfinte să îl cinstim, pe învățătorul poporului său, către care strigăm: Slavă ție, celui pe care Hristos l-a înțelepțit, slavă ție, cel ce te-ai sfințit, slavă Celui ce te-a dăruit cu facerea de minuni.

Sfantul Damaschin, episcop de Litís și Rentínis, este o personalitate aparte nu doar pentru secolul al XVI-lea, ci pentru toata perioada in care Grecia s-a aflat sub robia turceasca, fiind un adevarat far duhovnicesc care a luminat, în acele vremuri tulburi, întunericul în care traia poporul grec și a facut ca, datorita lui, Mitropolia de Litís și Rentínis sa fie cunoscută în toata lumea. Citeşte mai departe…

27 Noiembrie: Pomenirea Sfântului Iacob Persul

Acesta a trăit pe vremea lui Onoriu şi Arcadie, împăraţi creştini, în anii 395. Creştin de la strămoşii săi, locuind în cetatea perşilor ce se numea Bitlava, în ţara eluzişiilor, de neam cinstit şi luminat, şi foarte iubit de Izdegherd împăratul perşilor. Şi pentru că era iubit de el foarte, s-a lepădat de credinţa lui Hristos şi s-a tras împreună cu împăratul la pierzare.

Deci s-au înstrăinat mama-sa şi femeia lui de dânsul, căci a ales mai mult dragostea împăratului decât a lui Hristos, şi pentru mărirea trecătoare a dobândit ruşine veşnică şi osândă, cum îi scriau ele.

Citind de mai multe ori scrisoare din partea mamei sale, si-a zis in sine: “Stiu ce voi face, ca sa nu piara pana in sfarsit sufletul meu. Voi petrece batand neincetat in usa milostivirii lui Dumnezeu, pana cand imi va deschide; caci stiu ca-mi va deschide, pentru ca este Indurat si Milostiv si nu voieste moartea pacatosului, ci primeste cu bucurie pe cei ce se pocaiesc”.

–

CONTINUARE

–

–

Sursa: Psalții Catedralei Patriarhale

VIAŢA SFÂNTULUI STELIAN PAFLAGONUL

Cuviosul Stelian se naşte dintr-o familie de buni creştini într-o vreme în care Răsăritul ortodox era frământat de prigoanele unor împăraţi ai Bizanţului dezlănţuiţi pentru defăimarea sfintelor icoane. Atunci cad victime luptătorilor contra icoanelor numeroşi ierarhi, teologi, preoţi, călugări şi credincioşi. Părinţii pruncului Stelian, oameni înstăriţi, treceau însă printr-o altă durere, aceea a pierderii copiilor lor la scurtă vreme de la naştere.

Singurul rămas în viaţă a fost Stelian, către care se îndreaptă dragostea părintească împletită cu teama de a nu-l pierde. De aceea, el va creşte cu o dragoste nestinsă pentru copii şi cu milă pentru cei în suferinţă, căci lipsa fraţilor şi surorilor din casa părintească va lăsa urme pentru tot restul vieţii Cuviosului Stelian. Aplecat spre cele duhovniceşti şi îndrumat în permanenţă de părinţi pe calea bisericii, drept mulţumire pentru darul vieţii primite, Stelian va găsi în biserica din oraşul său o a doua casă, iar în atmosfera religioasă din timpul slujbelor bisericeşti, adevăratul suflu al vieţii sale. Citeşte mai departe…

ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOS STELIAN PAFLAGONUL, OCROTITORUL PRUNCILOR 

După obişnuitul început, se zice:

Troparul Sfântului Cuvios Stelian Paflagonul, ocrotitorul pruncilor, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului o ai lucrat, şi cu suspinurile tale cele din adânc, spre însutite osteneli o ai făcut roditoare. Şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Stelian, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. Citeşte mai departe…

Sfântul Cuvios Alipie Stâlpnicul

Multe minuni a făcut Sfântul, cu darul lui Hristos. Pe cei bolnavi a tămăduit, pe diavoli din oameni a izgonit şi cele ce erau să fie a proorocit. Iar mai înainte de sfârşitul lui, cu paisprezece ani, au fost lovite cu nişte răni cumplite picioarele lui, încât nu era cu putinţă a sta pe picioarele sale; ci aşa a zăcut pe o parte până la moartea sa. Şi când voiau ucenicii lui să-l întoarcă vreodată şi pe partea cealaltă, el nicidecum nu-i lăsa, ci răbda că alt Iov, mulţumind lui Dumnezeu, către Care s-a şi mutat cu bucurie. Iar după mutarea lui, multe tămăduiri dădeau sfintele lui moaşte, spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel preamărit, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt în veci. Amin.

–

Sursa: Psalții Catedralei Patriarhale

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Alipie Stâlpnicul

Sfântul Stelian Paflagonul 

Sfântul Stelian paflagonul, icoană grecească, secolul al XVIII-lea

Ales fiind din pântecele maicii sale și renunțând la toate cele pământești și la deșertăciunea lumii acesteia, Sfântul Stelian și-a împărțit toată averea celor săraci și a îmbrățișat viața monahală.

Sfântul Stelian Paflagonul, icoană athonită, secolul al XVIII-lea

S-a remarcat pentru bărbăția sa duhovnicească. După ce a viețuit pentru o perioadă într-o mănăstire de obște, mai apoi a părăsit mănăstirea pentru a se dedica mai mult rugăciunii în singurătate, mergând să locuiască într-o peșteră. Acolo, un înger venea și îi aducea hrană și, în curând, el a urcat pas cu pas pe treapta virtuților, făcându-se mijlocitor la Dumnezeu pentru mulțimea de bolnavi, și, în special pentru copiii care venea și îi cereau ajutorul și pentru femeile care nu puteau dobândi prunci. În astfel de pricini, sfântul este grabnic ajutător, până astăzi, tuturor celor care îi cer ajutorul cu credință.

Sursa: Ierom. Macarie Simonopetritul, Nou Sinaxar al Bisericii Ortodoxe, Edit. Indiktos, Tom. 3, Noiembrie, p. 287-288.

Sursa: http://www.pemptousia.ro/

Citeşte mai departe…

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC MERCURIE 

Mulţumim ţie, Sfinte Mare Mucenice Mercurie pentru binefacerile ce le revarsă prin tine Dumnezeu şi Preasfântă Maica Sa. Nu suntem vrednici să privim sfântă icoana ta care revarsă nouă, păcătoşilor, darurile lui Dumnezeu din destul.

Apără cu sfântă sabia ta credinţa ortodoxă şi Sfânta noastră Biserică şi pe drept-credincioşii creştini de toate năvălirile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.

Tu eşti lauda şi întărirea noastră. Ajută-ne să nu pierim sub greutăţile vieţii, ci roagă-te lui Dumnezeu să ne ducem cu demnitate crucea până la sfârşit. Ajută celor obosiţi şi împovăraţi, precum odinioară ţi-a ajutat şi ţie Mântuitorul Hristos.

Celor din războaie dă-le biruinţă şi creştere Sfintei noastre Biserici, unire tuturor creştinilor, mântuirea sufletelor tuturor oamenilor de pe pământ şi luminarea lor şi sănătate trupurilor.

Tuturor ce lucrează pe uscat, pe apă şi pe sus şi în cele din adâncuri, dă-le de la Hristos, prin rugăciunile tale, toate cele trebuitoare sufletelor şi trupurilor şi izbăvire de toate greutăţile pe care le au. Ajută celor ce se luptă pentru dreptate şi sunt izgoniţi pe nedrept şi nu lăsa pe urâtorul sufletelor să piardă omenirea.

Iar pe noi, cei ce cu dragoste prăznuim pomenirea ta, te rugăm să ne pomeneşti în sfintele tale rugăciuni către Dumnezeu şi către Preasfânta Maica Sa, care ni te-a trimis în ajutor când suntem întristaţi.

Fii nouă mijlocitor în ceasul sfârşitului nostru şi ne învredniceşte Împărăţiei cereşti cu toţi sfinţii îngeri, care laudă neîncetat pe Cel dorit sufletelor noastre, pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tatăl Atotştiitorul, împreună cu Duhul Sfânt, Care din Tatăl purcede, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

PARACLISUL SFINTEI MARI MUCENIŢE ECATERINA 

După obişnuitul început, se zice:

Troparul Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina, glasul a 4-lea.

 „Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce”

Cu înțelepciunea ca și cu razele soarelui ai luminat pe filosofii păgâni și ca o lună prealuminoasă, care strălucea în noaptea necredinței, întunericul l-ai gonit; iar pe împărăteasa o ai încredințat, dimpreună și pe prigonitorul l-ai mustrat, de Dumnezeu chemată, fericită Ecaterino! Cu bucurie ai alergat la cămara cea cerească, către Hristos, Mirele cel preafrumos, și de la Dânsul te-ai încununat cu cunună împărătească, înaintea Căruia împreună cu îngerii stând, roagă-te pentru noi, cei ce cinstim sfântă pomenirea ta.

La înțeleapta purtătoare de chinuri Ecaterina să venim credincioșii, cinstind-o cu evlavie, din suflet strigând: Mare Muceniță, pe robii tăi izbăbește-i de răul cel de acum și nevoia ce vine, că îndrăznire ai către Hristos și cauți degrabă spre cei ce te laudă.

Slavă, același sau cel al hramului;
Și acum, al Născătoarei de Dumnezeu

Niciodată nu vom tăcea, de-Dumnezeu-Născătoare, a vesti noi nevrednicii puterile tale; că de nu ai fi stătut înainte, rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea primejdii?; sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi?; de la tine, Stăpână, nu ne vom depărta, că pe robii tăi pururea îi izbăvești din toate nevoile.

apoi Psalmul 50: Miluiește-mă Dumnezeule și

ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC MERCURIE

După obişnuitul început, se zice: 

Troparul Sfântului Mare Mucenic Mercurie, glasul al 4-lea:

Nevoinţele muceniciei răbdându-le, ca un ostaş nebiruit ai stat înaintea Împăratului Celui nemuritor, Mucenice Mercurie, unde, împreună cu cetele pătimitorilor luând îndrăzneală, grăbeşte cu rugăciunile tale spre ajutorul celor ce cu credinţă cinstesc pomenirea ta.

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1

Cel ce ai fost prin înger chemat să-L mărturiseşti pe Hristos, Cel ce te-a întărit pe tine şi cu sabie dumnezeiască te-a dăruit, prinos de laudă aducem ţie, cel ce eşti apărător nebiruit creştinătăţii şi nouă celor păcătoşi; pentru aceasta îţi cântăm: Bucură-te, bunule pătimitor, Mare Mucenice Mercurie! Citeşte mai departe…

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC MERCURIE

Troparul Sfântului Mare Mucenic Mercurie, glasul al 4-lea:

Nevoinţele muceniciei răbdându-le, ca un ostaş nebiruit, ai stat înaintea Împăratului Celui Nemuritor, Sfinte Mucenice Mercurie. Unde, împreună cu cetele pătimitorilor luând îndrăzneală, grăbeşte cu rugăciunile tale spre ajutorul celor ce cu credinţă cinstesc sfântă pomenirea ta.

Cântarea 1, glasul 1

Irmos: Cel Tăiat a tăiat pe…

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mercurie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împreună cu cetele de sus stând înaintea Izvorului Bunătăţilor bucurându-te, Sfinte Mercurie şi umplându-te de Dumnezeiasca îndulcire, pururea pomenite, păzeşte pe cei ce cu dragoste săvârşesc pomenirea ta, cântând Domnului; căci cu Slavă S-a preaslăvit. Citeşte mai departe…

Sfânta Mare Muceniță Ecaterina

(25 Noiembrie)

25 noiembrie: SFÂNTA MUCENIŢĂ ECATERINA

***

 TROPARUL (Audio)

Pe vremea păgînului împărat Maximin se afla în cetatea Alexandriei o fecioară cu numele Ecaterina, fiica lui Consta, care fusese mai înainte împărat. Ea, fiind de optsprezece ani, era foarte frumoasă, de statură înaltă şi foarte înţeleaptă. Căci învăţase tot meşteşugul cărţii elineşti şi se deprinsese cu înţelepciunea tuturor făcătorilor de cărţi, celor de demult, a lui Homer, a lui Virgiliu, Aristotel, Platon şi ale celorlalţi. Dar nu numai ale filosofilor, ci şi cărţile doctorilor le-a deprins bine, ale lui Asclipie, ale lui Hipocrat, Galin şi, în scurt, tot meşteşugul ritoricesc şi silogistic a învăţat, încît toţi se mirau de înţelepciunea ei. De aceea mulţi din domnii cei bogaţi căutau să o ia de soţie de la maica sa, care era creştină în ascuns de teama prigoanei celei mari, care o ridicase în acea vreme asupra creştinilor păgînul Maximin.

Deci, rudeniile şi maica sa adesea o sfătuiau să se mărite, ca să nu se înstrăineze împărăţia tatălui său vreunui alt străin şi astfel să se lipsească de dînsa. Iar fecioara Ecaterina, ca o înţeleaptă ce era, foarte mult iubea fecioria şi nicidecum nu voia să se mărite. Dar, văzînd că o supără mult, a zis către dînşii: „De voiţi să mă mărit, apoi aflaţi-mi un tînăr care să fie asemenea mie, cu patru daruri, cum sînt eu, precum singuri mărturisiţi că întrec pe toate celelalte fecioare şi atunci îl voi lua de bărbat; pentru că mai nevrednic şi mai prost decît mine nu voiesc a lua. Cercetaţi dar pretutindeni şi de se va afla vreunul asemenea mie, bun cu neamul, cu bogăţia, cu frumuseţea şi cu înţelepciunea, atunci mă mărit. Iar dacă îi va lipsi vreunul din aceste daruri, apoi nu-i vrednic de mine”.

Ei, văzînd că nu este cu putinţă a se afla vreun tînăr aşa, îi spuneau că feciorii de împăraţi şi alţii de domni mari pot să fie de bun neam şi mai bogaţi decît dînsa, dar în frumuseţe şi în înţelepciune nu se va asemăna nimeni cu dînsa. Iar Ecaterina zicea: „Eu bărbat necărturar nu voiesc a avea!” Citeşte mai departe…

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC CLEMENT, EPISCOPUL ROMEI ŞI CĂTRE SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC PETRU, EPISCOPUL ALEXANDRIEI

Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Clement, Episcopul Romei, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Clement, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Petru, Episcopul Alexandriei, glasul al 4-lea:

Dumnezeul părinţilor noştri Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

Cântarea 1, glasul al 4-lea 

Irmos: Deschide-voi gura mea…

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Clement, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stând lângă Tronul Dumnezeirii Celei în Trei Străluciri şi luminându-te cu Dumnezeiasca Lumină, părinte, luminează inima mea cea întunecată, ca să laud adormirea ta cea purtătoare de lumină! Citeşte mai departe…

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC CLEMENT, EPISCOPUL ROMEI ŞI CĂTRE SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC PETRU, EPISCOPUL ALEXANDRIEI

Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Clement, Episcopul Romei, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Clement, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Petru, Episcopul Alexandriei, glasul al 4-lea:

Dumnezeul părinţilor noştri Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

Cântarea 1, glasul al 8-lea

Irmos: Să cântăm Domnului…

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având sălăşluire în Locaşurile cele Prealuminate, dă-mi mie luminare, cu rugăciunile tale, Sfinte Petru, cu totul fericite! Citeşte mai departe…

Sfântul Clement, Episcopul Romei

POMENIREA MARELUI CNEAZ ALEXANDRU NEVSKI

În perioada cea mai critică din întrega istorie mult-zbuciumată a poporului rus, Sfântul Alexandru a strălucit cu curajul şi cu virtuţile unui cneaz creştin: energic, plin de bărbăţie, apărător al credinţei şi al dreptăţii, a primit de la Dumnezeu misiunea de a-şi închina viaţa slujirii poporului său, care era atacat din toate părţile. Citeşte mai departe…

SFÂNTULUI DIONISIE I, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI

(23 Noiembrie)

Sfântul Dionisie I, Patriarhul Constantinopolului (1467-1471 şi 1488-1490), supranumit „cel Înţelept”, nu este menţionat în sinaxare, dar este cinstit local, cu data de prăznuire pe 23 noiembrie.

S-a născut în Dimitsana Peloponezului înainte de anul 1410 şi a studiat atât în patria sa, în Mănăstirea numită “a Filosofului”, cât şi în Constantinopol, unde a devenit un fidel ucenic al Sfântului Marcu al Efesului, atât în ceea ce priveşte teologia, cât şi în ceea ce priveşte asceza virtuţilor monahale. A primit schima monahală în Sfânta Mănăstire Manganon din Constantinopol, unde a înaintat în virtute şi evlavie, sub supravegherea părintelui său duhovnicesc, Sfântul Marcu al Efesului, care l-a hirotonit diacon şi preot. Citeşte mai departe…

23 NOIEMBRIE: POMENIREA SFÂNTULUI SFINŢITULUI MUCENIC ALEXANDRU, ARHIEPISCOP DE HARKOV

(POMENIREA SA CARE A FOST RECUNOSCUTĂ OFICIAL DE CĂTRE PATRIARHIA MOSCOVEI ÎN 1994, A FOST AŞEZATĂ ÎN ZIUA DE SĂRBĂTOARE A CELUI ÎNTRE SFINŢI OCROTITORULUI SĂU, ALEXANDRU NEVSKI)

Sfântul Alexandru Petrovski s-a născut în Lutsk – Volânia, pe 23 august 1851. A studiat dreptul şi în continuare a predat în şcolile laice ca mulţi alţi tineri nobili din acei ani, care erau interesaţi de ridicarea nivelului poporului. Citeşte mai departe…

Cuviosul Antonie 

de la Iezerul-Vâlcea

(23 Noiembrie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Numeroşi au fost sihaştrii români cu viaţă sfântă, care s-au nevoit de-a lungul veacurilor prin pădurile seculare şi prin peşterile tăinuite în adâncul munţilor Carpaţi. Însă, cu voia lui Dumnezeu, cei mai mulţi dintre ei au rămas necunoscuţi, iubind mai mult liniştea şi străinătatea pe pământ pentru dragostea lui Hristos, care S-a jertfit pe cruce pentru mântuirea oamenilor. Citeşte mai departe…

Sfântul Dionisie I, Patriarhul Constantinopolului

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MUCENIŢĂ CECILIA

Troparul Sfintei Muceniţe Cecilia, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Cecilia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul 1

Irmos: Hristos Se naşte, slăviţi-L…

Stih: Sfântă Muceniţă Cecilia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Locaş preasfânt al lui Hristos, sălăşluire cu chip de lumină a lui Hristos, Templu preacurat al lui Hristos, Mărită şi Cinstită Muceniţă Cecilia, cu rugăciunile tale luminează-ne pe noi cei ce te lăudăm pe tine.

Stih: Sfântă Muceniţă Cecilia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind de frumuseţea lui Hristos, întărindu-te de dragostea lui Hristos, supunându-te poruncilor lui Hristos, ai devenit moartă pentru lume şi pentru toţi cei din lume, muceniţă cinstită şi te-ai învrednicit de viaţa cea veşnică.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Purtând suflet neîntinat şi trup curat şi neprihănit, te-ai făcut mireasă lui Hristos Dumnezeu, Care te păzeşte curată şi fără prihană, muceniţă, în veci, în Cămara Mirelui cea înţelegătoare, de Dumnezeu fericită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă-te, Fecioară fără prihană, Domnului şi Stăpânului tău neîncetat, să ne mântuim noi robii tăi de stăpânirea patimilor, pe Care L-ai Întrupat, Preacurată, din sângiurile tale şi S-a împărtăşit cu noi.

Catavasie:

Hristos Se naşte, slăviţi-L, Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă. Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L, popoare, că S-a preaslăvit. Citeşte mai departe…

Cuviosul Iacov Talikis (21 noimebrie)

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA
INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ

Sursa:    “Ne vorbeşte Părintele Augustin…” (vol. V)

Legături:

• Omilia 52 a Sfântului Grigorie Palama la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
• Intrarea în biserică a Maicii Domnului
• PREDICĂ LA INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ – Pr. Cleopa Ilie
• PREDICĂ LA INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ – Pr. Dorin Octavian Picioruş (2011)
• The Entrance of the Mother of God into the Temple (November 21)
• Arhim. Mihail Daniliuc: DE MÂNĂ CU PRUNCA MARIA PRIN TEMPLU
• IMNE BIZANTINE LA PRAZNICUL INTRĂRII MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ
• Pr. Ioan Valentin Istrati: 21 NOIEMBRIE – INTRAREA UMANITĂŢII ÎN DUMNEZEU
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Predică la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului [21 noiembrie 2012]
• Sufletul creştinului trebuie să fie în acelaşi timp fecioară şi mamă – Praznicul ”Intrării în Biserică a Maicii Domnului” la Catedrala Patriarhală

 * * *

COPIII LA BISERICĂ! COPIII LA DUMNEZEU! 

Sărbătoare mare astăzi, iubiţii mei, sărbătoare mariană; adică o sărbătoare în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care potrivit credinţei noastre cuvine-se să fie cinstită. Şi este cinstită Preasfânta noastră. Pentru că nu este doar o femeie, doar o sfântă; este mai presus de profeţi, de patriarhi, de apostoli, de cinstitul Înaintemergător, de îngeri şi de arhangheli, mai presus de orice creatură raţională. După Hristos, după Sfânta Treime, vine Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cea mai minunată şi mai frumoasă creatură şi lauda neamului omenesc. „Presfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, roagă-te pentru noi păcătoşii!” (Pavecerniţa Mare). Trebuie să avem o mare evlavie către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Astăzi sunt Intrările ei. Ce înseamnă „Intrări”? Trebuie să explicăm asta. Citeşte mai departe…

Praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului – 21 noiembrie

Iată sfântul și marele praznic al Intrării în biserică a Maicii Domnului. Atunci când a implinit trei ani, parinții, după făgăduința dată, au condus-o în sfântul templu din Ierusalim. Au călătorit de la Nazaret împreună cu rudele și în mod solemn au intrat în biserica lui Dumnezeu ca să-și împlinească făgăduința. Și Sfântul Arhiereu Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Înaintemergătorul, a primit-o și a condus-o în sfântul templu pe Preasfânta Fecioară, a condus-o în partea cea mai sfântă a templului, în Sfânta Sfintelor, iar în acea parte nimeni nu putea să intre în afară de arhiereu, și acesta numai o dată pe an (Evrei 9, 3,7). Așa era în Vechiul Legământ. Dar Sfăntul Zaharia, fiind plin de Duh Sfânt, și prin rânduială dumnezeiască, a condus-o pe Sfânta Fecioară în partea cea mai sfântă a templului, în Sfânta Sfintelor. Si Sfânta Fecioara a petrecut și a trăit noua ani în templul din Ierusalim.

Citeşte mai departe…

MĂRTURISITORI – PR. GHEORGHE CALCIU DUMITREASA

trecut la Domnul în data de 21 noiembrie 2006

 Citiţi şi:

• Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa: Cel de-al treilea cuvânt către tineri – Cer şi pământ
• Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa: Cel de-al doilea cuvânt către tineri – SĂ ZIDIM BISERICI!
• Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa: Cel dintâi cuvânt către tineri – CHEMARE
• TESTAMENTUL PĂRINTELUI GHEORGHE CALCIU
• Gheorghe Calciu Dumitreasa: TOATE LE SUFERĂ ŞI TOATE LE RABDĂ ÎNTRU DREPTATE ŞI ADEVĂR

Ii asculti vorba hotarata si stii ca in fata ta se afla un luptator. Si nu orisicare, ci unul care a trait vreme indelungata in apa rece ce se scurgea ca o imensa cascada de lacrimi pe peretii din piatra ai inchisorilor. Un om care zeci de ani a simtit in spatele sau ochiul dusmanos al Securitatii. Un slujitor al lui Dumnezeu: parintele Gheorghe Calciu.

Pe chipul duios al parintelui nu prea vezi urme de riduri. Si nici intristare. Are 80 de ani. Dar cine sa observe noianul de ani ce s-au tot adunat? Poate doar parul alb si barba lunga ca de bunic sa ne aminteasca de timpul ce s-a scurs de cand copilul Gheorghe de odinioara se nastea intr-o familie cu 11 copii, fericiti si zburdalnici, in localitatea Mahmudia, Tulcea. Numai sa-i fi vazut pe toti adunati in jurul mesei scunde, cu tot felul de merinde pregatite de mama, incaltati in opinci din piele de vaca si ciorapi de lana impletiti de bunica si nu ti-ai fi imaginat vreodata chinul ce avea sa-l infrunte, inca de cand era pe bancile facultatii, cel mai mic membru al familiei. Citeşte mai departe…

Predică la Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului – Sfântul Serafim Sobolev (1)

Predică la Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului – Sfântul Serafim Sobolev (3)

Predică la Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului – Sfântul Serafim Sobolev (2)

Citeşte mai departe…

Bătrânii Ştefan și Nicodim din Karulia, Sfântul Munte

Părintele Ştefan Karouliótul (zis și „Sârbul”), după ce a vieţuit în jur de cincizeci de ani la Sfântul Munte (1950-2000), a plecat în ţara sa natală, Serbia, unde a şi trecut la Domnul, în oraşul Belgrad, la vârsta de 80 de ani (1922-2001), la 21 noiembrie 2001, de sărbătoarea Intrării în Templu a Maicii Domnului.

Părintele Ștefan din Karoulia (zis și Sârbul, 1922-2001), fotografie de monahul Hariton

De la el au rămas mai multe istorisiri despre cuvioși bătrâni din pustia Karuliei din Sfântul Munte, îndeosebi întâmplări despre Bătrânul Nicodim Karouliótul.

Citeşte mai departe…

Sfinte Mucenice Dasie, care prin viaţa şi sfârşitul tău ai fost slujitor bineplăcut Domnului şi ai primit de la El cununa biruinţei şi veşnica slavă în Împărăţia Cerurilor, nu ne uita pe noi, cei care trăim pe pământ înconjuraţi de mrejele ispitelor şi ale necazurilor de tot felul. Credem cu adevărat că inima ta cea milostivă şi mult iubitoare de oameni tresare la fiecare suspin al sufletelor împovărate şi te rugăm: ridică mâinile tale spre mijlocire, arătând Prea Dreptului Dumnezeu rănile pe care pentru El le-ai răbdat şi roagă-L să se milostivească spre robii Săi.

Iar noi, cei mult păcătoşi, împărtăşindu-ne din rodul mijlocirilor tale, îţi mulţumim cu dragoste şi recunoştinţă şi te rugăm, Sfinte Dasie, ca cel ce ai primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, să dăruieşti tămăduire bolilor noastre celor sufleteşti şi trupeşti şi să ne izbăveşti din toate necazurile şi primejdiile. Dă-ne curaj şi putere, Sfinte, pentru a ne mărturisi credinţa cu cuvântul şi cu fapta şi pentru a ne păzi neîntinaţi, asemenea ţie, de părtăşia cu lucrurile cele păgâneşti şi cu toate amăgirile lumii. Pe cei rătăciţi de la dreapta credinţă adu-i cu rugăciunile tale în sânul Sfintei Biserici, pe necredincioşi luminează-i ca să-L cunoască pe Veşnicul şi Atotbunul Dumnezeu şi întregii lumi dăruieşte-i pace şi binecuvântare.

Sfinte Mucenice Dasie, cel ce ai minunat pe îngeri şi pe oameni prin credinţa ta, întăreşte şi credinţa noastră cea slabă şi dăruieşte-i statornicie în vreme de ispite şi prigoane, iar ca cel ce ai primit de la păgâni multe chinuri şi moarte mucenicească, dă-ne şi nouă putere şi răbdare în suferinţele acestei vieţi pământeşti, ca fiind curăţiţi prin ele să intrăm în bucuria Împărăţiei celei fără de sfârşit, unde împreună cu tine, Sfinte Dasie, milostivul nostru ocrotitor, şi cu toţi sfinţii, să slăvim şi să ne închinăm Tatălui Celui fără de început, împreună Unuia Născut Fiului Său şi Prea Sfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

ACATISTUL SFÂNTULUI MUCENIC DASIE

După obişnuitul început, se zic

CONDACELE ŞI ICOASELE

Condacul 1

Mucenicului şi viteazului pătimitor al lui Hristos să-i aducem cu credinţă şi dragoste cuvenită laudă, căci biruind negura păgânătăţii şi uneltirile vrăjmaşului, s-a adus pe sine jertfă bine-primită Stăpânului său şi risipind întunericul necunoştinţei, ne-a învăţat să ne păzim de lucrurile cele ucigătoare de suflet, pentru aceea pururea îl fericim zicând: Bucură-te, Sfinte Dasie, nebiruitule ostaş al lui Hristos.

Icosul 1

Îngerii şi oamenii se minunează de vieţuirea ta, Sfinte Dasie, căci fiind ostaş în pământul Sciţiei Minor cel încreştinat de Sf. Apostol Andrei, te-ai arătat vrednic următor al învăţăturilor şi faptelor sale şi precum acela a propovăduit cuvântul Evangheliei lui Hristos şi tu ai mărturisit prin viaţa şi sfârşitul tău mucenicesc că „Nu putem sluji la doi domni” şi ne-ai îndemnat să ne lepădăm de obiceiurile cele păgâneşti şi de viaţa cea întinată, pentru care laude de acest fel aducem ţie:
Bucură-te, cel ce în cuvintele Evangheliei cu întreaga inimă ai crezut;
Bucură-te, că sămânţa creştină în pământul cel bun al sufletului tău a căzut;
Bucură-te, că prin mila şi harul lui Dumnezeu minunat a rodit;
Bucură-te, că florile virtuţilor în sufletul tău au înflorit;
Bucură-te, viteaz ostaş care ai ales să porţi lupta cea bună;
Bucură-te, cinstit ostenitor, căci de la Domnul ai primit cunună;
Bucură-te, cel ce prin întreaga ta viaţă ai mărturisit pe Hristos;
Bucură-te, diamant al dreptei credinţe mult luminos;
Bucură-te, că la timpul rânduit ca un soare ai strălucit lumii întregi;
Bucură-te, slujitor vrednic al Soarelui celui mai înainte de veci;
Bucură-te, neînfricat surpător al păgânătăţii;
Bucură-te, laudă preamărită a creştinătăţii;
Bucură-te, Sfinte Dasie, nebiruitule ostaş al lui Hristos. Citeşte mai departe…

Sf. Mucenic Dasie

(20 Noiembrie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Dintr-o scurtă inscripţie în limba greacă de la începutul veacului al IV-lea ar reieşi că Tasius (Dasius) a suferit martiriul la Axiopolis (Cernavodă), împreună cu Chirii şi Quindeus sau Cindeus (1). Se poate ca la Axiopolis, Sfântul Dasie să fi fost numai sărbătorit, deoarece actul său martiric precizează că locul pătimirii a fost în cetatea Durostor (2).

Sfântul Dasie era, aşadar, un soldat roman, din legiunea care staţiona la Dunăre, în provincia Moesia Inferior. Motivul arestării şi condamnării sale la moarte a fost următorul: Citeşte mai departe…

Sf. Grigorie Decapolitul
(20 Noiembrie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Alesul în ceata sfinţilor lui Dumnezeu s-a bucurat de o cinstire deosebită printre credincioşii Bisericii Ortodoxe Române. La aceasta a contribuit şi faptul că moaştele sale se află încă de la sfârşitul veacului al XV-lea în ţara noastră, la mănăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea.

Date referitoare la Sfântul Grigorie se găsesc în primul rând în Viaţa sa scrisă de către Ignatie Diaconul. Ea cuprinde puţine elemente istorice. Cu toate acestea, lucrarea rămâne foarte importantă, deoarece autorul ei a fost contemporan cu sfântul, a scris după relatările ucenicilor acestuia pe care adesea îi menţionează ca surse de informare. Născut în jurul anului 780, el a trăit la Constantinopol, de unde a putut să se documen-teze cât mai bine asupra subiectului tratat (1). Citeşte mai departe…

Cuviosul Grigorie Decapolitul

Cuviosul Grigorie Decapolitul a trăit în secolul al IX-lea și era de loc din Irinópolis (în Decapole). Educația creștină a primit-o de la mama sa, Maria, cea care, cu adâncă credință în Hristos, l-a înzestrat pe fiul său cu cele mai alese virtuți propovăduite de Evanghelie.

Mai târziu, Grigorie a devenit monah, nevoindu-se continuu pentru a se desăvârși duhovnicește. Se deosebea de ceilalți monahi mai ales prin cultivarea cumpătării. Considera că acest lucru este absolut necesar pentru curățirea minții și pentru potolirea patimilor trupului. Tuturor celor care îl întrebau de ce dă atâta importanță acestei virtuți, le răspundea cu acele cuvinte veșnice înscrise în Evanghelie: ,,Iar oricine se luptă, se înfrânează de la toate. Şi aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă” (1 Corinteni, 9, 25). Adică, fiecare creștin care se nevoiește, se înfrânează de la toate, inclusiv de la mâncare și băutură. Sunt asemenea acelor atleți care se pregătesc pentru întrecerile din arene, acolo unde se luptă pentru a dobândi o coroană trecătoare. Noi, însă, atleții Lui Hristos, ne nevoim pentru a dobândi cununa cea veșnică, nestricăcioasă.

Citeşte mai departe…

Sfântul Proclu, Patriarhul Constantinopolului – episcopul răbdător

Cea mai importantă contribuție a Bisericii în lume sunt sfinții. Atunci când Biserica ,,naște” sfinți, atunci ea este vie și își arată slava sa dumnezeiască. Sfinții sunt aceia care fac perceptibilă taina credinței. Prin viața lor dusă în sfințenie, ei, sfinții, ne arată nouă, tuturor, care este drumul mântuirii. Ca manifestare, sfinții  se diferențiază între ei, dar pe toți îi unește harul Lui Dumnezeu. Sfinții pun în practică, într-un anumit timp și într-un anumit loc, Evanghelia Lui Hristos. Și, în timp ce ei trăiesc pe pământ, devin, prin nevoință, și cetățeni ai Raiului, de vreme ce, Cel care îi insuflă, îi îndrumă, îi ajută și le este permanent alături este harul Lui Hristos.

Pe 20 noiembrie, împreună cu alți sfinți, Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Proclu, patriarh al Constantinopolului. Acest sfânt nu este foarte cunoscut, însă viața sa este presărată cu multe și mari  minuni. Deși era foarte învățat, el s-a distins prin smerenie, de vreme ce nu s-a arătat deloc interesat pentru promovarea propriei persoane, ci pentru binele și pentru propășirea Bisericii. A fost propus de  patru ori pentru scaunul patriarhal, și a fost ales abia a patra oară.

Citeşte mai departe…

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL PROOROC AVDIE

Troparul Sfântului Prooroc Avdie, glasul al 2-lea:

Pomenind prăznuirea proorocului tău Avdie, Doamne, printr-însul Te rugăm: izbăveşte sufletele noastre. 

Cântarea 1, glasul al 5-lea

Irmosul: Mântuitorului Dumnezeu, Celui Ce a povăţuit pe popor prin mare cu picioare neudate şi pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, Aceluia Unuia să-I cântăm, că S-a proslăvit.

Stih: Sfinte Proorocule Avdie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stând înaintea Mântuitorului Dumnezeu, ca un prooroc, cu îndrăznire te roagă, de Dumnezeu insuflate, să se lumineze cu razele cele luminătoare cei ce te laudă pe tine cu credinţă, Proorocule Avdie.

Stih: Sfinte Proorocule Avdie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce cu cunoştinţă mai înainte vede lămurit toate, văzând netulburarea şi curăţia şi lumina inimii tale, fericite, te-a ales pe tine, ca pe un prooroc de Dumnezeu primitor.

Stih: Sfinte Proorocule Avdie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând vedeniile cele ce cu adevărat s-au arătat ţie de la Dumnezeu, ai propovăduit fraţilor celor nelegiuiţi piericiunea cea cumplită şi pierzarea lor cea după dreptate, fericite.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cei ce ne-am izbăvit prin tine, cu naşterea ta mai presus de fire, Născătoare de Dumnezeu Curată, ne rugăm ţie: izbăveşte-ne de primejdia cea lumească pe noi, care cu un glas aducem ţie cântare de biruinţă.  Citeşte mai departe…

 CARTEA PROFETULUI AVDIE     

Cartea  are două direcţii principale, care se intersectează: distrugerea Edomului [cf. Avdie 1:8], citat de asemenea ca Isav [cf. Avdie 6, 8-9,18] şi ca Teman [cf. Avdie 9] şi răzbunarea lui Iuda [cf. Avdie 12], menţionat aici prin nume ca Iuda [cf. Avdie 10,17,18], Ierusalim [cf. Avdie 11,20] şi Muntele Sion [cf. Avdie 17,21], cu sensul mai larg de Israel, ca întreg [cf. Avdie 18-20]. Alăturarea numelor de Iacov şi Isav atrage atenţia asupra legăturii de sânge dintre cele două popoare. Alte prorocii ale acestui proroc se referă la căderea lui Lucifer, la soarta destinată evreilor care L-au respins pe Iisus, la mântuirea neamurilor păgâne şi la izbăvirea ce va să vină din Sion.

Cuviosul Teofan cântă: ,,Luminându-te cu lumina cea dumnezeiască şi cerească, ai spus mai înainte mântuirea ce va să fie oamenilor, preafericite2.’’[1]

1. Prorocii împotriva lui Edom [Avdie 8,12] 

A. În ziua aceea, zice Domnul, […] voi pierde pe înţelepţii Edomului şi priceperea din muntele lui Isav. Se vor înspăimânta vitejii tăi, Temane, ca toţi din muntele lui Isav să piară. Din pricina măcelului şi a silniciei fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine şi vei pieri de-a pururi! În vremea când tu erai de faţă, cei străini se făceau stăpâni pe avuţia lui şi cei de altă lege veneau în porţile lui şi asupra Ierusalimului au aruncat sorţi, şi tu erai ca unul dintre aceia! [Avdie 8-11]

Fericitul Ieronim învaţă: ,,Prorocul Avdie se exprimă virulent la adresa lui Edom, cel înroşit de sânge, şi la adresa făpturilor născute din pământ. Căci Edom înseamnă roşu, iar Adam înseamnă pământ. Edom este lovit cu sabia Duhului din pricina neîmpăcatei duşmănii pe care i-o poartă fratelui său Iacov.’’2 Citeşte mai departe…

19 noiembrie: SFINŢII CUVIOŞI VARLAAM ŞI IOASAF, INDIA

19 noiembrie: SFÂNTUL FILARET AL MOSCOVEI

1Arhim. Gheorghe Kapsanis:

Ortodoxia în faţa vechilor şi noilor umanisme

Legături:

MINUNEA ARĂTĂRII RECENTE A SFÂNTULUI COSMA, PROTOSUL ATHOSULUI. ACESTA CERE ROMÂNILOR SĂ SE LUPTE ÎMPOTRIVA UNIRII CU CATOLICII!

Cuvânt rostit de către Prea Cuviosul Arhimandrit Gheorghe Kapsanis, egumenul Mănăstirii Grigoriu, în prea sfânta Biserică a Protatului din Sfântul Munte, în Duminica Ortodoxiei (1981), la porunca Sfintei Kinotite, cu prilejul aflării sfintelor moaşte a nou-arătatului Sfinţit Mucenic Cosma, Protosul Sfântului Munte, care a fost spânzurat de latinocugetători.

Harul Sfântului Duh ne-a adunat astăzi din Sfintele Mănăstiri, din Schituri şi din sihăstriile Sfântului Munte, ca să mulţumim şi să slavoslovim pe Atotsfânta şi de viaţă începătoare Treime, pentru aflarea în aceste vremuri de pe urmă a sfintelor moaşte ale Sfinţitului Mucenic Cosma, Protosul Sfântului Munte.
Ne-a adunat şi pentru a prăznui biruinţa Sfintei noastre Credinţe Ortodoxe împotriva tuturor iconomahilor şi a tuturor prigonitorilor ei de peste veacuri, cu mare mulţumire faţă de Domnul pentru preţioasa comoară pe care o avem în această viaţă, credinţa noastră ortodoxă, în care ne-am născut, în care ne-am botezat, în care trăim şi în care nădăjduim cu harul lui Dumnezeu să şi murim. Citeşte mai departe…

Απολυτίκιον Άγ. Πλάτων, Ρωμανὸς – 18ΝΟΕΜΒΡΙΟΥ

Cuviosul Ghenadie Dochiarul (sec. XIV)

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Elaiovrýtissa. Sfârşitul sec. 13 – începutul sec. 14

Cuviosul Ghenadie Dochiárul a fost monah în Mănăstirea Vatopedi şi avea ascultarea de iconom al uleiului sau dochiár, adică avea în grijă păstrarea şi împărţirea uleiului. „S-a arătat model de monah cuvios şi prin sârguinţa sa dar şi prin întreaga sa viaţă virtuoasă a ajuns la măsura sfinţeniei, făcând şi minuni”[1].

Se povesteşte că odată mănăstirea trecea o perioadă de mare lipsă a uleiului. Cuviosul Ghenadie, fiind dochiar al Mănăstirii, s-a gândit că uleiul ar trebui drămuit ca să nu rămână candelele fără ulei şi să nu le mai poată aprinde. Bucătarul, însă, s-a plâns egumenului iar acesta a dat poruncă să dea ulei fraţilor ca şi mai înainte, nădăjduind în pronia Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Într-o zi, mergând cuviosul Ghenadie la ascultarea sa, la cămara unde se păstra uleiul, văzu uleiul curgând din chiupuri şi ajungând până la intrare[2]

Cuviosul Ghenadie Dochiarul

Icoana Maicii Domnului, cea numită Elaiovrýtissa (Izvorâtoarea de untdelemn) care se afla în acel loc, de atunci răspândeşte bună mireasmă. „Această sfântă icoană în acelaşi loc se găseşte, în cămara unde se păstrează uleiul, răspândind minunată, nespusă de plăcută mireasmă şi fiind numită Dochiarítissa”[3]. Icoana datează din secolul 14 şi este adusă în katholikónul Mănăstirii în Vinerea din Săptămâna Luminată, atunci când este sărbătorită[4]. Citeşte mai departe…

POMENIREA SFINTEI HILDA, EGUMENA DE LA WHITBY

17 noiembrie

Sfânta Hilda a fost rudă apropiată cu regele Edwin din Northumbria, unul din cele şapte regate în care era împărţită Anglia în veacul al VII-lea, pe vremea în care ieşea din idolatrie. Primise Sfântul Botez graţie predicii Sfântului Paulinus, unul din misionarii Romei, iar vreme de treizeci de ani cultivase virtuţile evanghelice în lume până în ziua în care răspunzând chemării lui Dumnezeu luă hotărârea să părăsească cele lumeşti, familia şi patria. Citeşte mai departe…

Sfânta Hilda, maica duhovnicească a Angliei ortodoxe 

 17 noiembrie

 

 POMENIREA SFÂNTULUI MUCENIC MIHAIL GOBRON ŞI A SOLDAŢILOR ÎMPREUNĂ CU EL PĂTIMITORI DIN GEORGIA 

MITROPOLITUL  ANDREI  ANDREICUŢ DESPRE PĂRINTELE DANIIL TUDOR

• DANIIL SANDU TUDOR, UN SFÂNT AL GULAGULUI ROMÂNESC

S-a scris mult despre Miscarea „Rugul Aprins” si despre mentorul ei, Parintele Daniil Tudor. Inalt Prea Sfintitul Dr. Antonie, Mitropolitul Transilvaniei, i-a consacrat o carte intreaga.

Eu voi veni cu cateva note din dosarul Parintelui Daniil, note ce ne intaresc convingerea ca elita duhovniceasca a Bisericii Ortodoxe a avut de suferit in perioada comunista. Cuvantul Mantuitorului s-a implinit: „Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi.”(Ioan 15, 20).

Daniil Sandu Tudor s-a nascut in 1896 si se numea, in mirenie, Alexandru Teodorescu. Pseudonimul literar era Sandu Tudor. Barbat frumos si elegant, casatorit de trei ori, cu o personalitate puternica, era atras de substratul tainic al lucrurilor. Cult si imprastiat, orientat inspre literatura patristica si mistica vietii calugaresti, ii placea sa se invarta printre oamenii Bisericii.

Prieten cu o elita de oameni invatati, de exemplu cu Alexandru Mironescu, ii va determina pe acestia la o viata religioasa profunda. El insusi avea studii universitare, dar neispravite, si era pasionat de publicistica. A colaborat la Revista „Gandirea”, iar mai apoi, prin anii 1930, scoate doua reviste: „Credinta” si „Floarea de foc „. La aceste reviste ii va avea colaboratori principali pe Zaharia Stancu, Al. C. Constantinescu, Cicerone Teodorescu, Eugen Jebeleanu si altii. Citeşte mai departe…

SFÂNTUL IERARH GRIGORIE TAUMATURGUL, EPISCOPUL NEOCEZAREEI

(17 noiembrie)

17 Noiembrie – Pomenirea Sf. Grigorie Taumaturgul

Ajungând la adânci bătrâneţi s-a apropiat de fericitul sfârşit şi la sfârşitul vieţii a întrebat pe cei ce stăteau înaintea lui: “Citi necredincioşi se mai află încă în Neocezareea?” Şi i-au răspuns că numai şaptesprezece se mai află, care se mai ţin de închinarea la idoli, iar cetatea întreagă crede în Hristos. Atunci Sfântul a zis:

“Slavă lui Dumnezeu căci, atunci când am venit eu în Neocezareea la episcopie numai şaptesprezece creştini am aflat, toată cetatea fiind idolatră. Iar acum, mergând către Dumnezeu, rămân atâţia necredincioşi câţi credincioşi s-au aflat întâi, căci acum toată cetatea este a lui Hristos”.

Sursa:  Psalții Catedralei Patriarhale

Cuviosul Ghenadie Egumenul (sec. XIV)

17 November

Sfântul Apostol și Evanghelist Matei

Sfântul Apostol și Evanghelist Matei este unul dintre cei doisprezece Apostoli aleși de Hristos. Înainte de a ajunge Apostol, a fost vameș și se numea Levi. Era originar din Capernaum și era fiul lui Alfeu. Nu știm dacă a fost căsătorit. Potrivit Tradiției este autorul primei Evanghelii. Eusebiu și Sfântul Epifanie ne marturisesc ca Matei a scris Evanghelia în limba aramaică și în limba greacă. Din Martirologiul roman aflăm că a murit ca martir în Etiopia, fiind ars pe rug de păgâni. Din textele apocrife care vorbesc despre trecerea sa la cele veșnice, aflăm că a suferit moarte de martir în Pont.

Evanghelia după Matei se află înscrisă în lista Canonului Muratori și amintită de Sfinții Parinți: Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului și Grigore de Nazianz. Ea este recunoscută ca autentica și de sinoadele particulare din Laodiceea (360), canonul 60 Hipo (393) și confirmată de Sinodul ecumenic Trulan (692) și sinodul al VII-lea (787). Scopul evanghelistului a fost să dovedească primilor cititori ca Hristos este Mesia cel prezis de profeți și în persoana Sa s-au îndeplinit toate vechile profeții.

Citeşte mai departe…

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea 

Sfântului Apostol şi Evanghelist Matei

(Matei 9, 9 – 13)

„VINO DUPĂ MINE!”

„Şi trecând Iisus pe acolo a văzut un om şezând la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis: Vino după Mine. Şi sculându-se a mers după Dânsul” (Matei 9, 9).

Iubiţii mei creştini, dacă cineva v-ar zice că un cărbune s-a transformat în diamant, că un vierme s-a transformat în vultur, că un lup s-a transformat în miel, veţi crede? Cu siguranţă, nu. Deoarece cărbunele, precum iese din cele mai dinăuntru ale pământului, rămâne cărbune, viermele rămâne vierme şi lupul rămâne lup. Nu-şi schimbă firea.

Dar ceea ce nu se poate în lumea firească, se întâmplă în lumea morală şi duhovnicească, în lumea harului dumnezeiesc. În această lume au loc prefaceri morale care provoacă uimire. O vedem în persoana Sfântului Matei Evanghelistul, a cărui pomenire Sfânta noastră Biserică o sărbătoreşte astăzi.  Citeşte mai departe…

Sf. Cuvios Paisie de la Neamţ

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Citiţi şi:

• SLUJBA CUVIOSULUI PAISIE DE LA NEAMŢ (15 NOV.)
• Copilăria şi adolescenţa Sfântului Paisie de la Neamţ
• 15 noiembrie: SFÂNTUL CUVIOS PAISIE VELICIKOVSKI DE LA NEAMŢ
• Sf. Cuv. Paisie de la Neamț: Ce trebuie să facem ca mintea să fie îndreptată tot timpul către Dumnezeu?
• Arhim. Mihail Daniliuc: Sfântul Paisie Velicicovschi, adevăratul luminător al secolului „luminilor”
• Predica Părintelui Cleopa la Cuviosul Paisie de la Neamţ
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Predică la pomenirea Sfântului Preacuvios Paisie Velicikovski [15 noiembrie 2012]
• Sf. Cuvios Paisie Velicikovski: Postește până la capăt!

Vestea cea bună de mântuire a lumii prin activitatea Fiului lui Dumnezeu întrupat s-a răspândit si în ţinuturile balcano-dunărene încă din primele trei secole în urma propovăduirii Sfântului Apostol Andrei.

Pe lângă evidenţa unor factori istorici, a textelor literare sau a descoperirilor arheologice, o mărturie a profunzimii, a purităţii şi a tăriei apostolice a creştinismului românesc o constituie însăşi dăinuirea lui bimilenară, tendinţa de unitate cuprinzătoare şi forţa de atracţie duhovnicească pe care o exercită şi astăzi.

Sub influenţa misiunii ortodoxe din Sciţia Mică, lucrarea evanghelică a ajuns curând în estul Munteniei, în sudul Moldovei şi în alte puncte. Pilde de credinţă şi de vieţuire creştină – asemenea aceleia a Sfântului Mucenic Sava (+ 12 aprilie 372) – se întâlnesc în atâtea alte locuri şi în epocile următoare. Citeşte mai departe…

SFÂNTUL CUVIOS PAISIE VELICIKOVSKI DE LA NEAMŢ 

 15 noiembrie

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. MC. GURIE, SAMONA ŞI AVIV

15 noiembrie 

Sfinții Mucenici și Mărturisitori Gurie, Samona și Aviv

Sfinții Mucenici și Mărturisitori Gurie, Samona și Aviv au pătimit în vremea persecuției împotriva creștinilor petrecute sub Împărații Dioclețian (284-305) și Maximian (305-311). Gurie și Samona erau prieteni și propovăduiau Cuvântul lui Dumnezeu, fiind aruncați în temnița orașului Edessa din Siria.

Prin sabie, Samona şi Gurie moartea primesc
Iar Aviv prin foc se sfârşeşte,
A căror bucurie este focul şi sabia.
În a cincisprezecea zi, pe Aviv focul l-a topit,
Iar pe ceilalţi sabia i-a săvârşit.

Sfinții nu au primit să jertfească zeilor, mărturisind cu îndrăzneală credința în Hristos. Pentru aceasta, au fost supuși la chinuri, au fost bătuți. atârnați de mâini cu greutăți la picioare și închiși în cămara de fier.

Mucenicii le-au răbdat toate cu tărie, iar rugăciunea înălțată Domnului de către Samona a fost scrisă de unul dintre martorii adormirii sale: Stăpâne, Dumnezeul nostru, fără de a Cărui voie nici o vrabie nu cade în laț, Care l-ai îngăduit pe David întru pocăința sa (cf. Ps. 4, 1) și Care l-ai arătat pe Proorocul Daniil mai puternic decât leii (cf. Daniel 6) și pe pruncii lui Avraam i-ai arătat mai puternici decât chinul și flacăra (cf. Daniel 3), și Care cunoști slăbiciunea firii noastre, vezi lupta rânduită înaintea noastră. Vrăjmașii noștri se silesc să ne depărteze de Tine pe noi, făptura dreptei Tale, și să ne despoaie de slava care este întru Tine. Cu ochiul Tău milostiv veghind asupra noastră, ține-ne întru lumina cea nestinsă a poruncilor Tale, rânduiește-ne pașii cu lumina Ta și fă-ne vrednici de Împărăția Ta, căci binecuvântat ești Tu în vecii vecilor.

Citeşte mai departe…

Sfântul Grigorie Palama (+1359)

Sfântul Grigorie Palama este un mare părinte și învăţător al întregii Biserici. Învăţătura sa despre îndumnezeirea omului şi participarea la energiile necreate ale lui Dumnezeu exprimă esenţa vieţii duhovniceşti ortodoxe, fiind în opoziţie categorică față de teologia secularizată a epocii sale, care se formase în urma influenţei antropocentrismului scolastic al romano-catolicismului[1].

Sfântul Grigorie Palama este un caz rar în viaţa Bisericii. E vorba despre un teolog şi văzător al lui Dumnezeu care exprimă esenţa vieţii duhovniceşti ortodoxe în mod sintetic, ceea ce-i conferă caracterul său unic. La baza formării sale duhovniceşti a pus experierea harului divin şi îndumnezeirea prin participarea la energiile necreate ale lui Dumnezeu. Înzestrat cu o minte ascuţită, s-a mişcat cu lejeritate în spaţiul teologiei şi a exprimat în operele sale învățătura autentică despre Sfânta Treime[2].

Citeşte mai departe…

14 noiembrie:

SFÂNTUL GRIGORIE PALAMA

Legături:

• ACATISTUL SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA (14 noiembrie)
• VIAŢA SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA (Video)
• CÂNTĂRI LA SFÂNTUL GRIGORIE PALAMA (14 noiembrie)

Sfîntul Grigorie Arhiepiscopul Tesalonicului, numit şi Palama, s-a născut în Constantinopol. A rămas orfan de tată încă de mic, dar sub îngrijirea mamei sale şi-a săvîrşit studiile şi a fost de mare folos mamei şi fraţilor săi, pe care-i ţinea din ostenelile sale.

Văzînd deşertăciunea lumii acesteia, i-a venit în gînd să se facă călugăr, îndemnînd şi pe mama şi fraţii săi la aceasta.

Primind cu bucurie propunerea, mama sa a luat schima într-o mînăstire de maici, iar el şi cu fraţii săi s-a dus în Muntele Athos, unde punîndu-se în ascultarea unui cuvios Nicodim, s-a deprins cu toate rînduielile vieţii monahale. Cîtva timp a fost şi în Lavra cea mare; dar dorind liniştea, s-a sălăşluit în pustie şi ducea viaţa cea mai aspră. Citeşte mai departe…

CÂNTĂRI LA SFÂNTUL GRIGORIE PALAMA

TROPARUL

*

PARACLISUL

*

SEDEALNA

SFÂNTUL APOSTOL FILIP  

Cu rare exceptii, apostolicitatea crestinismului romanesc a fost abordata pana de curand doar in legatura cu propovaduirea Cuvantului Evangheliei in Dobrogea (Scitia Mica) de catre Sfantul Andrei. In legatura cu aceasta exista deja o literatura bogata pro si contra, dar argumente solide aduse in ultimul timp pledeaza fara echivoc in favoarea apostolatului sau pe pamantul romanesc.

In ceea ce priveste pe Sfantul Filip, dupa cate cunosc, cel dintai care a legat originile apostolice ale crestinismului romanesc de el, a fost istoricul bisericesc Stefan Lupsa, care in 1949 scria: „Se vorbeste si de predica apos­tolului Filip in Scitia, deci in Rusia de sud si-n Dobrogea”. Stefan Lupsa nu face trimitere la nici o sursa, care i-ar justifica afirmatia, iar intreaga sa prezentare intitulata „Crestinismul romanesc a fost de la inceput ortodox”, nu are aparat critic, ci doar o lista bibliografica la sfarsit, si aceasta sumara si nu totdeauna pertinenta.  Citeşte mai departe…

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. AP. FILIP

14 noiembrie

Viaţa celui între sfinţi

Părintele nostru Ioan Gură de Aur, Patriarhul Constantinopolului

Legături:

• PREDICĂ LA SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA (I)
• Scrisoarea a VII-a a Sfântului Ioan Gură de Aur către diaconiţa Olimpiada: PENTRU CE TE TEMI DE CELE TRECĂTOARE, CÂND ELE CURG CA APA UNUI RÂU?
• PREDICA SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR LA DUMINICA A XXI-A DUPĂ RUSALII: Bogăţia nu face norocit, nici sărăcia nenorocit
• DESPRE PRIETENIE ȘI FALSA PRIETENIE – DIN “LUMINA SFINTELOR SCRIPTURI – ANTOLOGIE TEMATICĂ DIN OPERA SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR”
• Cuvânt la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci al Sfântului Ioan Gură de Aur: PROPOVĂDUIREA ÎNVĂŢĂTURII DUMNEZEIEŞTI ESTE ADEVĂRATA DOCTORIE A SUFLETULUI
• Predica Sfântului Ioan Hrisostom la Evanghelia tămăduirii fiului lunatic: „Cel care posteşte este uşor şi înaripat”

• Cuvânt la Duminica a VIII-a după Pogorârea Sfântului Duh a Sfântului Ioan Gură de Aur: DESPRE BINEFACEREA CĂTRE SĂRACI
• Cuvânt la Duminica a VI-a după Pogorârea Sfântului Duh a Sf. Ioan Gură de Aur: TÂLCUIRE LA «TATĂL NOSTRU…»
• PREDICA SFÂNTULUI IOAN GURA DE AUR LA DUMINICA A VII-A DUPĂ PAŞTI: Despre egalitatea Tatălui şi a Fiului
• Sfântul Ioan Gură de Aur: RĂBDAREA ŞI ÎNDELUNGĂ-RĂBDAREA
• Sf. Ioan Gura de Aur – Predică la Sfânta şi Marea Joi: Despre vânzarea săvârşită de Iuda
• Sf. Ioan Gură de Aur – Predică la Sfânta și Marea Joi: Despre Sfânta Cină
• Sfântul Ioan Gură de Aur despre îngâmfarea din umilinţă

*

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului

Sf. Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni:

Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod,
Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu (12 Noiembrie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Sfinţii Mărturisitori Atanasie Todoran şi cei dimpreună ci dânsul

Calendarul ortodox român a mai primit în rândul său 4 ostaşi mucenici: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile Dumitru din Mocod, Marin Grigore din Zagra şi Vasile Oichi din Telciu. Aceşti sfinţi năsăudeni au suferit martiriul în ziua de 12 noiembrie a anului 1763. Au fost apărători ai credinţei strămoşeşti şi ai neamului românesc. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a hotărât trecerea lor în rândul sfinţilor, cu ziua de pomenire, 12 noiembrie.

Despre viaţa şi faptele muceniceşti ale sfinţilor năsăudeni am aflat mai multe de la părintele Ioan Alexandru Mizgan, preot la Biserica „Sfântul Apostol Andrei” din Oradea şi autor al volumului „Ofensiva uniatismului în Ţara Năsăudului în secolul al XVIII-lea. Martiriul lui Tănase Todoran”. Citeşte mai departe…

Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, arhiepiscopul Alexandriei, Egipt

(12 noiembrie)

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA

SFÂNTULUI TEODOR STUDITUL

– 11 noiembrie –

ESTE NEVOIE DE MUSTRARE

În anii de demult, iubiţii mei, era în floare monahismul. Existau multe mănăstiri şi toate aveau călugări. În Eparhia noastră, de pildă, au fost multe mănăstiri: în Kladorrahi – Mănăstirea Maicii Domnului, în regiunea Kaimaktsalan – Mănăstirea Sfântului Haralambie, pe înălţimea istorică a Florinei, la 1033 m – Mănăstirea Sfântului Marcu, în Pisoderi – Mănăstirea Sfintei Treimi, în mica insulă a Sfântului Ahilie două-trei mănăstiri, pe malurile prăpăstioase ale Prespei celei Mari – peşteri-mănăstiri. Şi în toate aceste mănăstiri existau călugări.

Citeşte mai departe…

11 noimebrie: SFÂNTUL MARE MUCENIC MINA, EGIPT

Acesta era de neam egiptean şi slujea în oaste.

Fiind creştin plin de evlavie, sfântul Mina nu răbdă să vadă cum se aduc idolilor necuratele jertfe şi pentru aceea lăsă oastea, cetatea, poporul şi toate cele deşarte ale lumii acesteia şi se duse într-un munte pustiu, pentru că mai lesne dorea a vieţui laolaltă cu fiarele decât cu păgânii.

Într-o zi, sfântul văzu cu duhul un praznic păgânesc ce se săvârşea în cetatea Cotienus. Aprins de dumnezeiască râvnă, veni degrabă în cetate şi mărturisi credinţa sa în Adevăratul Dumnezeu, orcărând minciuna şi întunericul păgânătăţii, precum şi închinarea la idoli. Atunci, Pirus, ighemonul cetăţii, îl întrebă cine este şi din ce loc vine. Dânsul îi răspunse: Citeşte mai departe…

TROPARUL, CANONUL ŞI VIAŢA SF. M. MC. MINA 

11 noiembrie

Viața Sfântului Arsenie Capadocianul

Citeşte mai departe…

VIATA SI MINUNILE SFANTULUI ARSENIE CAPADOCIANUL
ISTORISITE DE PARINTELE PAISIE AGHIORITUL

„Unul dintre sfintii secolului 20 este Sfantul Arsenie Capadocianul, originar din Farasa Capadociei. Din varsta frageda s-a inrolat in ceata monahilor din Sfanta Manastire a Cinstitului Inaintemergator din Cesareia (Zinzi-Dere) si a primit acolo harul preotiei. Apoi cu inima smerita, ascultand de glasul Bisericii ce l-a chemat, si-a jertfit viata sa de liniste si a venit la Farasa, unde, pentru o perioada de mai bine de 50 de ani a sfintit, a invatat si a intarit in credinta si evlavia strabuna pe poporul ortodox din acea provincie indepartata. Care popor, pe cand avea mai bine de 80 de ani, l-a urmat si in plecarea din patria sa. A adormit in Domnul in Kerkira in anul 1924, noiembrie 10.” (Din hotararea Patriarhala si Sinodala a Patriarhiei Ecumenice de oranduire in ceata Sfintilor a Ieromonahului Arsenie Capadocianul)

Avand in vedere ostenelile cele mai presus de fire ale Cuviosului Parinte si toata dragostea sa, ce a avut-o pentru lume, pe care a ajutat-o omeneste si dumnezeieste (prin minuni), am considerat, ca datorie obligatorie, sa scriu unele din minunile lui cunoscute spre slava lui Dumnezeu si din evlavie fata de Sfantul Parinte, ca sa micsorez putin nerecunostinta mea. (Parintele Paisie Aghioritul, care a fost botezat de catre Sfantul Arsenie Capadocianul dupa numele sau) Citeşte mai departe…

 TROPARUL ŞI VIAŢA SF. AP. OLIMP, RODION, SOSIPATRU, ERAST ŞI CVART

10 noiembrie 

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina

Sf. Mucenici Claudiu, Castor,
Sempronian şi Nicostrat (9 Noiembrie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Cel din urmă dintre marii împăraţi păgâni a fost Diocleţian (284-305). Cu toate că se ridicase de jos, fiind un viteaz mânuitor de arme şi un dibaci conducător de popoare, totuşi în loc să fie pătruns de învăţăturile mântuitoare ale credinţei creştine, care pe atunci ajunsese să se răspândească în cele mai multe din cetăţile şi ţinuturile stăpânite de el, s-a lăsat robit de credinţele deşarte ale regilor persani şi ale faraonilor egipteni. Citeşte mai departe…

CÂNTĂRI LA CINSTIREA SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA

-9 noiembrie- 

                        STIHIRILE VECERNIEI, glas. I

               LAUDELE

PREDICĂ LA SFINŢII ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL

Legături:

• PREDICĂ LA SFINŢII ARHANGHELI – Pr.Ilie Cleopa
• PREDICĂ LA SOBORUL SFINŢILOR ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL ŞI A TUTUROR PUTERILOR CEREŞTI – Pr. Dorin Picioruş (2011)
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Predică despre Sfinții Îngeri (8 noiembrie 2012)
• PREDICA PĂRINTELUI SOFIAN BOGHIU LA PRAZNICUL SFINŢILOR ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL (8 noiembrie)
• PREDICI VIDEO LA PRAZNICUL SFINŢILOR ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Predică la Soborul Puterilor cerești (8 noiembrie 2013)
• Cuvânt al Sfântului Nicodim Aghioritul închinat Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil

 * * *

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

„Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?”

(Evrei 2: 6; Psalmul 8: 5)

Astăzi, iubiţi credincioşi, este sărbătoare şi praznic. Astăzi prăznuiesc mii – dar ce zic mii?!, milioane de îngeri, nenumărate milioane de oştiri sau de armate îngereşti. Astăzi Cerul întreg este în sărbătoare: Tronuri, Heruvimi şi Serafimi, Domnii, Începătorii şi Puteri, Stăpânii, Arhangheli şi Îngeri – cele nouă cete îngereşti. Dar, cu precădere, Biserica ni-i pune astăzi înainte pe Sfinţii Arhangheli –  îndeobşte cunoscuţi – Mihail şi Gavriil. Astăzi este însă şi ziua onomastică a tuturor acelora dintre bărbaţi şi femei, care poartă nume îngereşti: Mihail şi Gavriil şi derivatele lor…

Iubiţi credincioşi, dacă ne vom convinge de valoarea pe care o are omul în planul creaţiei lui Dumnezeu, atunci nu numai că ne vom convinge de existenţa îngerilor, vom simţi existenţa îngerilor în lume, iar în felul acesta vom fi ajutaţi şi să-i cinstim după cuviinţă. „Ce este omul – se întreabă proorocul-împărat David – că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?” Pe cât de sigur este, fraţi creştini, că există oameni pe pământ – şi cine contestă acest adevăr, că există oameni pe pământ? -, pe atât de sigur, pe atât de adevărat este că există îngeri în ceruri şi pe pământ, în mijlocul nostru, lângă noi. Citeşte mai departe…

CÂNTĂRI DIN SLUJBA SFINŢILOR ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL

(8 noiembrie)  

Troparul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil

***

Slava Litiei… Cu buze de foc…

***

Stihiri la Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

***

Mărimuri

 TROPARUL ŞI SINAXARUL SFINŢILOR ARHANGHELI

8 noiembrie

Icoana Maicii Domnului a Bucuriei

(7 noiembrie)

 TROPARUL ŞI VIAŢA CELOR 33 DE MUCENICI DIN MELITINA

7 noiembrie 

6 noiembrie: SFÂNTUL CUVIOS LUCA ECONOMUL DE LA LAVRA PEŞTERILOR DIN KIEV, UCRAINA

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL IERARH PAVEL MĂRTURISITORUL, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI

Troparul Sfântului Ierarh Pavel Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea…

Pentru mărturisirea Dumnezeieştii credinţe, alt Pavel pe tine Biserica te-a arătat râvnitor între preoţi. Strigă împreună cu tine şi Abel către Domnul şi sângele cel drept al lui Zaharia. Părinte cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

Cântarea 1, glasul al 4-lea

Irmosul:

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maice şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.

Stih: Sfinte Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întăritor credinţei, învăţător Bisericii şi stâlp nemişcat al mărturisirii, luminător cu multe lumini ale harului şi gură de foc suflătoare te propovăduim pe tine, Sfinte Pavel.

Stih: Sfinte Părinte Pavel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfântul Pavel, soarele cel preamare al lumii, te arată pe tine, de trei ori fericite, ca al doilea Sfânt Pavel, ca pe un foc ce arde toate eresurile şi ca pe o secure ce taie necredinţa.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

După Lege te-ai luptat, grăitorule de Dumnezeu, primejdii răbdând pentru Dumnezeiasca cuvântare ca un ierarh credincios. Şi cu vinele dogmelor tale ai sugrumat pe Arie cel cu mintea deşartă, ca pe o fiară.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Veniţi să lăudăm toţi pe Preacurata Maria, care Singură a împodobit omenirea, pe cea care a născut pe Dumnezeu Întrupat şi a rămas Fecioară Curată. Citeşte mai departe…

Sfântul Dimitrianós s-a născut din părinți evlavioși și virtuoși în satul Sykés, din districtul Xýtroi (Cipru), astăzi Kythréa, localitate aflată în regiunea ocupată de turci. Tatăl său, preotul satului, era om cu frică și dragoste de Dumnezeu, ca de altfel și mama sa. Ambii părinți s-au îngrijit în mod deosebit ca să-i ofere o educație creștină copilului lor. Citeşte mai departe…

Sfântul Varlaam Hutinski este prăznuit pe 6 noiembrie.

Sfântul Varlaam Hutinski a trăit în secolul al XII-lea. Parinții săi, Mihail și Ana, oameni bogați din Novgorod, dar cu evlavie mare și-au botezat pruncul Alexie și l-au crescut sădind în inima lui semințele virtuților. Aflat sub influența părinților virtuoși, Alexie se îndeletnicea din fragedă vârstă cu postul și rugăciunea, mergând la biserică și citind Scripturile.

S-a retras la Mănăstirea Lisich, care se afla în apropierea orașului, când era încă foarte tânăr, fiind tuns în monahism și primind numele de Varlaam.

Mai târziu, după moartea părinților, Varlaam a împărțit totul săracilor și s-a retras pe un deal singuratic pe malul râului Volkov,aflat la zece vestre de Novgorod, într-un loc numit Hutinski. Citeşte mai departe…

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. PAVEL, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI 

6 noiembrie

Când Constantie, fiul marelui Constantin, ţinea sceptrul împărăţiei greceşti, arienii au ridicat prigoană asupra celor binecredincioşi, având ajutor pe împăratul, care era amăgit de acelaşi eres al lor. În acea vreme Biserica lui Hristos era în mare tulburare şi necaz, având puţini stâlpi care o întăreau. Căci Sfântul Atanasie al Alexandriei, apărătorul cel mai mare al Ortodoxiei, era izgonit din scaunul său, iar Sfântul Alexandru, Patriarhul Constantinopolului, îşi schimbase viaţa aceasta vremelnică pe cea veşnică.

Când era să moară fericitul Alexandru, oile cele cuvântătoare au înconjurat patul păstorului şi-l întrebau: „Părinte, cui ne laşi pe noi, fiii tăi? Cine ne va fi nouă păstor în locul tău, care să meargă pe urma ta şi să îndrepteze bine Biserica lui Hristos?”

Atunci patriarhul Alexandru a pus înaintea lor doi bărbaţi: pe fericitul Pavel, de neam din Tesalonic, care era preot, şi pe Macedonie, diaconul. Apoi a zis către dânşii: „Dacă voiţi să aveţi păstor învăţat, strălucind cu faptele cele bune, alegeţi pe Pavel; iar dacă voiţi numai cu chip frumos şi cinstit cu înfrumuseţările din afară, să alegeţi pe Macedonie”. Acestea zicând către oile sale pururea pomenitul patriarh Alexandru, s-a dus către Domnul.

Apoi făcându-se adunare şi sfat pe care din cei doi să-i ridice la scaunul patriarhiei – Pavel sau Macedonie -, era neînţelegere în adunare, adică între cei dreptcredincioşi şi între arieni, care erau mulţi acolo. Dreptcredincioşii voiau pe fericitul Pavel, iar arienii mai mult pe Macedonie. Însă a biruit partea celor dreptcredincioşi şi a fost ales ca patriarh Sfântul Pavel, în Biserica Sfintei Irina. Citeşte mai departe…

TROPARUL, CANONUL ŞI VIAŢA SF. MC. GALACTION ŞI EPISTIMIA 

5 noiembrie

 5 noiembrie: SFINŢII MUCENICI GALACTION ŞI EPISTIMI, SIRIA

Aceştia trăiau în cetatea Emesa. Sfântul Galaction se născu din maică stearpă, Leuchipia, care putu naşte abia după primirea Sfântului Botez de la monahul Onufrie care îşi acoperea chipul călugăresc sub haine zdrenţuite, umblând astfel din loc în loc şi din casă în casă şi pe mulţi aducând la dreapta credinţă. După naşterea sfântului, se boteză şi tatăl său, Clitofont.

Pe când avea sfântul Galaction 24 de ani, fericita sa maică muri, iar tatăl său voi să-l căsătorească cu fecioara Epistimia.

Fiind logodit cu dânsa şi nevoind a urma calea însoţirii cu aceasta, sfântul Galaction o îndemnă şi pe sfânta Epistimia a primi Sfântul Botez şi a merge cu dânsul în pustie pentru a urma calea cea îngerească a monahismului în Muntele Publion, în mănăstiri apropiate una de alta.

Nevoinţele lor cine le poate spune, căci sfântul Galaction nu era niciodată văzut stând, ci ori lucra spre trebuinţa mănăstirii, ori se ruga. Postul său era aspru, căci întreaga săpămână nu gusta nimic. Asemenea şi sfânta Epistimia, petrecând în mănăstirea de maici alături de 4 maici pustinice cu vieţuire sfântă, se nevoia cu nevoinţe asemenea logodnicului său. Erau amândoi ca două făclii înaintea lui Dumnezeu, arzând de dragostea către dânsul, tăinuite de vederea lumii.

Stârnindu-se iară prigoană împotriva creştinilor, ostaşii ajunseră şi la mănăstirea de călugări de unde toţi părinţii şi fraţii plecaseră pentru a se ascunde, numai singur sfântul Galaction rămase. Ostaşii îl aflară în chilie citind dumnezeiasca Scriptură şi îl legară pentru a-l duce spre cercetare. Auzind aceasta sfânta Epistimia, ceru stăruitor maicii sale duhovniceşti slobozenia de a-l urma, zicând:

– Nu pot să rămân fără domnul meu Galaction căci printr-însul am cunoscut pe Hristos, Dumnezeul meu Cel adevărat şi iubitor de oameni; el cu mâinile lui m-a spălat de necurăţia mea în apa Botezului; el m-a povăţuit să iau calea mântuirii şi m-a îmbrăcat în chipul călugăresc şi m-a adus între voi; rugăciunile lui mi-au ajutat în toate trebuinţele mele; el îmi este logodnic, frate, învăţător, părinte după Dumnezeu şi păzitor al fecioriei mele, şi nu mă pot despărţi de dânsul nici în veacul acesta, nici în cel ce va veni; ci mă voi duce şi voi muri împreună cu dânsul. Citeşte mai departe…

Sfântul Apostol Lin, episcopul Romei, Italia

(5 noiembrie)

Viața Sfântului Cuvios Gheorghe, Noul Mărturisitor din Drama

(4 noiembrie)

Cuviosul Părinte Gheorghe s-a născut în anul 1901, în orașul Arghiropolis din ținutul Pontului (astăzi Gümüșhane, Turcia), ca fiu al unor evlavioși creștini, Sava și Sofia Karslidis. La botez a primit numele Atanasie, dar de mic a rămas orfan de ambii părinți, încât a fost crescut, împreună cu un frate mai mare și o soră, de bunica din partea tatălui. Aceasta a sădit în inima lor dragostea de Dumnezeu și de sfintele slujbe ale Bisericii, ducându-i uneori și în pelerinaj la vestita Mănăstire Panaghia Sumela din Pont, pe atunci o vatră monahală înfloritoare. După moartea bunicii sale, care i-a dat ca binecuvântare o icoană a Maicii Domnului, de care Cuviosul nu se va despărți toată viața, el a plecat împreună cu bunicul său din orașul natal spre Erzurum (Turcia), apoi spre Tbilisi (Georgia).

Citeşte mai departe…

4 Noiembrie: Ioanichie cel Mare de la Muntele Olimp

Acest fericit s-a nascut la douazeci si patru de ani ai tiraniei lui Leon Isaurul, luptatorul împotriva icoanelor, si s-a nascut în provincia Bitinienilor din tata care se numea Miritrichie si din maica ce se chema Anastasia. Ajungând la masura vârstei, adica la patruzeci si trei de ani ai vârstei sale, si mergând cu împaratul la oaste împotriva bulgarilor, a facut vitejie mare si a taiat pe multi din bulgari, pazind pe cei de un neam cu dânsul, ce stau înaintea împaratului. Deci, lasând cinstea si marirea pe care împaratul voia sa ia-o dea, s-a dus la muntele Olimpului. Auzind un glas dumnezeiesc, a mers si mai la înaltimea muntelui, si acolo a gasit doi monahi ce se pustnicisera patruzeci de ani, pe care nu-i vazuse nimeni niciodata; erau îmbracati cu rase de par si se hraneau cu buruieni salbatice; si a auzit de la ei de toate cele ce avea el în cuget. Luând de la dânsii binecuvântare si ducându-se de acolo, a ajuns la muntele Trihalicului, dupa aceea la Mânastirea Avgarilor, apoi la muntii Cunduriei. Si învatând treizeci de psalmi, îi cânta împreuna cu acest tropar: “Nadejdea mea este Dumnezeu, scaparea mea este Hristos, acoperamântul meu, Duhul Sfânt”.

CONTINUARE

–

Sursa: http://psaltiicatedraleipatriarhale.wordpress.com

–

4 noiembrie:

SFÂNTUL IERARH PAVEL, MITROPOLIT DE TOBOLSK

Sfântul Pavel (Koniuskevici) s-a născut în Galiția, în partea cea mai apuseană a Rusiei, în anul 1705. După ce și-a încheiat studiile la Academia Duhovnicească din Kiev, a rămas acolo ca să predea ca profesor. În anul 1733, a îmbrăcat schima monahală și a petrecut mai apoi 15 ani în Academia din Moscova ca predicator. Pentru o perioadă a fost arhimandrit al Mănăstirii Sfântul Gheorghe din Novgorod, înainte de a fi ridicat la rangul de mitropolit de Tobolsk în Siberia (1758). Urmând exemplul Sfântului Inochentie de Irkuțk (pomenit pe 16 noiembrie) și al sfinților săi predecesori Filotei (10 iunie) și Ioan, și-a asumat cu curaj importanta lucrare misionară într-o imensă regiune locuită de mulțimi de oameni, ce se aflau încă în stadiul închinării la idoli. La început a reorganizat Seminarul local, aducând profesori de la Kiev. A organizat noi parohii cu scopul evanghelizării triburilor băștinașe, încurajând sfânta propovăduire a cuvântului lui Dumnezeu. Deoarece bisericile de lemn erau distruse adeseori de incendii, s-a îngrijit să construiască biserici de piatră.

Citeşte mai departe…

CANON DE RUGĂCIUNE LA SĂRBĂTOAREA AŞEZĂRII MOAŞTELOR SFÂNTULUI MARE MUCENIC GHEORGHE ÎN LIDA

Tropar la Sărbătoarea aşezării moaştelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe în Lida, glasul al 4-lea:

Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci apărător, neputincioşilor doctor, împăraţilor ajutător; purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 4-lea

 Irmos: Celui Ce a povăţuit…

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lipsa şi neputinţa gândului meu, cu cinstită rugăciunea ta cea fierbinte prefă-o, sfinte, făcând-o puternică, pentru ca să laud preasfântă prăznuirea ta.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce este înălţat în amân­două bunătăţile, a faptei şi a cuvântului, nu poate să nu laude minunile tale, Sfinte Mucenice Gheorghe. Că eşti viteaz preaales şi ostaş nebiruit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lupta ta cea cinstită nu poate fi cuprinsă cu nici un fel de laude, luptătorule. Căci mă întunec şi mă tem şi nu mă pricep şi mă sfiesc a mă atinge cât de puţin de faptele tale, purtătorule de lupte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născând pe Mântuitorul tuturor, Ceea ce eşti Bună, ai îndreptat căderea vieţii; că ai născut Viaţa care ne pricinuieşte nouă tuturor iertare păcatelor, cu rugăciunile tale.

Catavasie:

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împăratesei Maice; şi mă voi arăta luminat praznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă. Citeşte mai departe…

• Omilie a Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe (I)
• PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI MARE MUCENIC GHEORGHE, PURTĂTORUL DE BIRUINŢĂ (II)

Gheorghe, marele mărturisitor al lui Hristos, s-a născut pe vremea lui Diocleţian, din tată capadocian şi maică palestiniancă. Şi dobândind creştere minunată, având fire bună şi rădăcină cinstită şi sfânta – căci părinţii lui din vechi strămoşi erau cu ales neam şi cu bună credinţă -, s-a făcut prea viteaz şi strălucit în războaie. Pentru acest lucru a fost cinstit de Diocleţian ca tribun vestit, cu rangul de numerie, încă pe când era tânăr; după aceea, pentru bărbăţia lui cea covârşitoare, a fost înaintat comit, tăinuindu-se până atunci şi necunoscând nimeni că era creştin.

Împlinind douăzeci de ani, a rămas orfan de tată, care şi-a pierdut viaţa în luptele dreptei credinţe. Iar Sfântul, plecând cu maica sa din Capadocia, a trecut în Palestina, de unde era ea, şi unde avea multe lucruri de moştenit. Şi fiindcă s-a întâmplat a muri şi maica sa în acea vreme, i-a rămas multă avuţie, din care, luând avere cu sine destulă, s-a dus la Diocleţian, poftind să ia mai mare stăpânire decât cea dintâi. Dar, văzându-i pe păgâni că au atâta ură asupra creştinilor, a hotărât mai întâi să-şi împartă averile sale pe care le avea cu sine la săraci, apoi să declare înaintea lui Diocleţian şi la tot sfatul şi divanul că este creştin, care lucru l-a şi făcut degrabă. Deci, împărţind la săraci averile ce avea şi dând libertate robilor săi şi făcând aşezământ şi rânduiala pentru averile rămase în Palestina, în ziua a treia – când se ţinea sfatul stăpânitorilor de prin toată împărăţia romanilor ca să scoată din mijlocul lor pe creştini -, a venit singur în mijlocul divanului şi al sfatului unde se afla Diocleţian. Citeşte mai departe…

3 noiembrie: 

POMENIREA SFINTEI CUVIOASE MUCENIŢE WINFRIDE DE LA TREFFYNNON (HOLLYWELL)

Sfânta Winfride era o fată de viţă nobilă care a trăit în nordul Ţării Galilor în veacul al VII-lea. Nepoată şi fiică duhovnicească a Sfântului Beuno (pomenit pe 21 aprilie), a intrat în Mănăstirea Guitherin după moartea sa, unde a trăit sub îndrumarea duhovnicească a Sfintei Eleri. Fiul unui domnitor de trib vecin, pe nume Karantok, a fost cuprins de patima necinstei, a urmărit-o şi i-a tăiat capul cu sabia. Citeşte mai departe…

3 noiembrie:

POMENIREA CUVIOSULUI PIMEN
DIN MÂNĂSTIREA ZOGRAFU

Cuviosul Pimen s-a născut în Sofia Bulgariei în ziua sărbătorii Sfinţilor Petru şi Pavel şi din acest motiv a fost botezat cu numele de Petru. Încă de tânăr s-a dus la Sfântul Munte, a fost tuns monah în Mănăstirea bulgărească Zografu şi a primit numele de Pimen. A înaintat pe calea desăvârşirii cu mare râvnă, a devenit preot la vârsta de 30 de ani, iar puţin mai târziu s-a retras singur în ,,pustie” cu scopul de a se dedica postului şi rugăciunii neîncetate.
La vârsta de 55 de ani, a primit de la Dumnezeu porunca de a se întoarce în Bulgaria, unde creştinii sufereau mult sub jugul turcesc. A străbătut toată ţara sa şi a întărit credinţa ortodoxă a poporului prin predica şi prin multele lui minuni. A zidit sau a reînnoit aproape 300 de biserici şi 15 mănăstiri, zugrăvindu-le cu minunate fresce pe care le-a pictat cu mâna sa. A adormit în pace într-una din aceste mânăstiri, la Ceremiski. Este cinstit ca ocrotitor al pictorilor bulgari.

(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: „Noul Sinaxar al Bisericii Ortodoxe”)

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. MC. ACHEPSIMA

 3 noiembrie 

Sfințitul Nou Mucenic Gheorghe Neapolitul († 1797)

În anul 1797 a fost chemat de creștinii din satul Malakotí pentru a sluji în locul preotului paroh pe care turcii îl alungaseră. Părintele Gheorghe a primit cu bucurie invitația și a pornit spre Malakotí. Pe când mergea pe calea spre sat, a fost atacat de un grup de păstori turci, la locul numit ,,Kóbia-Deré”. Aceștia l-au jefuit, l-au bătut și torturat și, în cele din urmă, i-au tăiat capul.

Citeşte mai departe…

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. MC. ACHIDIN, ELPIDIFOR, PIGASIE, AFTONIE, ANEMPODIST

2 noiembrie

• A apărut cartea: VIAŢA, PARACLISUL ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI GAVRIIL GEORGIANUL (prăznuit pe 2 noiembrie)

Prima vindecare minunată s-a petrecut în familia Arsenadzé. Părinții au cumpărat în ziua Învierii din anul 2014 o icoană cu Sfântul Gavriil de la Catedrala Sfintei Treimi din Tibilisi. Fetița lor cea mică a fost diagnosticată cu cancer, însă tratamentele medicale nu au avut niciun rezultat pozitiv. În momentul în care icoana a început să izvorască mir, doamna Maka s-a hotărât să-și ungă fetița cu acest mir și în mod minunat micuța Nino s-a vindecat complet de cancer!

Cu acest mir a fost uns pe frunte și un băiețel de cinci ani, mut din naștere, care a început deodată să vorbească în mod foarte clar. Această minune i-a uimit atât pe membrii familiei, cât și pe toți apropiații lor!

Citeşte mai departe…

Arhimandritul Ioil Konstantaros, Predicatoral Sfintei Mitropolii de Driinupole,

Pogoniani şi Koniţa:

Lectura apostolică de Duminică, 1 noiembrie – I Corinteni 12, 27- 13,8

SFINŢII FĂRĂ DE ARGINŢI COSMA ŞI DAMIAN

Duminică, 1 noiembrie, Sfânta noastră Biserică cinsteşte şi ne pune înainte pe doi mari sfinţi, care sunt foarte cunoscuţi în întreaga lume creştină. Este vorba despre Sfinţii Cosma şi Damian. Aceşti doi Sfinţi dispuneau de mari harisme, la un nivel superior, harisme pe care le-au cultivat şi le-au valorificat pentru binele semenilor lor. Erau medici, excelenţi oameni de ştiinţă, dar în acelaşi timp inima lor revărsa de credinţa în Hristos şi de iubirea faţă de oameni. Cine studiază viaţa şi petrecerea lor, se minunează de puterea harului ce le-a fost oferit de către purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Când se iveau cazuri dificile în faţa cărora ştiinţa medicală se arăta neputincioasă să ofere vindecare, atunci credinţa lor şi călduroasa lor rugăciune aduceau sfârşitul dorit al tămăduirii trupeşti.

Însă ca nişte personalităţi integre, cum erau, cunoşteau foarte bine că lucrarea de vindecare nu constă doar în vindecarea trupească, ci şi în cea sufletească. Şi în principal în cea sufletească. De aceea se şi îngrijeau să îndrume pe oameni la cunoaşterea stării lor sufleteşti, la pocăinţă şi la relaţia cu Iisus – Marele Medic al oamenilor.

Acum, în ceea ce priveşte banii sau orice altceva ar fi pretins confraţii lor de la bolnavi… să nu se vorbească deloc despre aceşti Sfinţi. Ei îşi dezlipiseră inima de mamona, care ca un alt magnet prinde, atrage şi ţine sufletul omului aservit materiei şi banului. Citeşte mai departe…

 TROPARUL ŞI VIAŢA SF. COSMA ŞI DAMIAN

1 noiembrie 

 CUVIOSUL DAVID CEL BĂTRÂN DIN INSULA EVIA

1 noiembrie

Micul David s-a născut în Gardinita ,în insula Eubeea, într-o casă binecuvantată cu credinţă. Fiind fiu de preot, era mereu dus la biserică, unde îl atrăgea nespus, icoana Sfântului Ioan Botezăorul.

Întrebat ce-i plăcea în biserică, copilul de doi ani răspundea enigmatic: „Ochii Maicii Domnului, Tronul lui Iisus Hristos şi Aripile Sfântului Ioan Botezatorul.”

Într-o dimineaţă , familia lui David s-a speriat , negăsindu-şi micuţul în pat. De marţi până sâmbătă, tot ţinutul a fost alertat, oamenii pornind în căutarea lui, dar spre disperarea tuturor, nimeni nu l-a descoperit pe micul David. Citeşte mai departe…

VIAŢA SFINTEI MUCENIŢE ELENA DIN SINOPE

Sfânta Elena din Sinope este o sfântă fecioară, care a fost omorâtă cu moarte martirică, pentru credinţa ei în Hristos, pe la începutul secolului al XVIII-lea. Biserica de Răsărit o prăznuieşte pe Sfânta Elena din Sinope în ziua de1 noiembrie.

Sfânta Elena a vieţuit în jurul anului 1700, în localitatea Sinope, regiunea Paflagonia. Tânăra s-a născut în familia Bekiary, în localitatea Sinope, cel mai vechi oraş din Pont. Părinţii tinerei Elena au crescut-o în viaţa creştină, lucru ce a însufleţit-o pe tânără cu o dragoste neţărmurită faţă de Hristos.

Pe când avea numai 15 ani, mama ei o trimite pe Elena la un magazin din Kryonas, spre a cumpăra materiale pentru brodat. Pe cale, tânăra creştină a trecut pe lângă casa lui Ukuzoglu Pasa, guvernatorul otoman din Sinope, care se afla, la acel moment, la fereastră. Văzând-o pe fată şi aprinzându-se de pofta diavolească, păgânul a cerut ca aceasta să fie adusă la el. Citeşte mai departe…

31 octombrie: SFINŢII NICODIM ŞI SPIRIDON PRESCURARI DE LA PECERSKA

Sfântul Cuvios Nicodim Prescurarul de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina 

 Acesta a fost ajutor al cuviosului Spiridon la cuptorul de prescuri. Era plin de evlavie şi de ascultare şi izbutise a se lepăda de toate cele lumeşti şi a-şi învinge pornirile pătimaşe ale trupului. Cu râvnă şi cu multă purtare de grijă încerca să-l urmeze în virtute pe cuviosul Spiridon atât în lucrarea ascultării cât şi în cele duhovniceşti, în rugăciunea neîncetată şi în viaţa virtuoasă. Aşa a ajuns şi el la mari măsuri ale sfinţeniei. 

Απολυτίκιο Αγ. Στάχυ, Απελλή, Αμπλία – 31 ΟΚΤΩΒΡΙΟΥ

*

VIAŢA SFÂNTULUI CUVIOS AVRAMIE

Fericitul Avramie s-a născut din părinţi creştini şi din tinereţe se îndeletnicea cu treburile la biserică, ascultând şi învăţând cu râvnă dumnezeieştile Scripturi. Părinţii lui, iubindu-l foarte mult, îl îndemnau să se căsătorească, însă el nu voia. Şi fiind de multe ori silit de dânşii să-şi ia soţie, în cele din urmă el s-a supus voinţei lor. După ce s-a făcut nunta, în a şaptea zi, şezând el în casă cu soţia, deodată a răsărit ca o lumină în inima lui dorul de Dumnezeu, şi, sculându-se, s-a dus din casă, fără să spună la nimeni nimic. Fiind povăţuit de Dumnezeu, Avramie a ieşit din cetate şi la o depărtare cam de două stadii a aflat o casă părăsită. Deci a intrat acolo şi s-a sălăşluit într-însa cu mare plăcere, luând aminte de mântuirea sa şi slăvind pe Dumnezeu. Iar părinţii şi rudeniile lui erau mâhniţi de ceea ce făcuse şi îl căutau pretutindeni pe fericitul Avramie. După şaptesprezece zile l-au aflat în chilie rugându-se lui Dumnezeu. Citeşte mai departe…

VIAŢA SFÂNTULUI NOU MUCENIC TIMOTEI ESFIGMENITUL

Sfântul Timotei, după numele său de botez Triantáfillos, s-a născut în satul Paraora, judeţul Kessani, Tracia.

A fost căsătorit şi a avut două fete. Din lucrarea diavolului, soţia lui Triantáfillos l-a lăsat cu cele două fiice, s-a convertit la credinţa musulmană şi s-a căsătorit cu un turc.

După o vreme, Triantáfillos i-a trimis vorbă soţiei sale îndemnând-o să se întoarcă la Ortodoxie. Se pare că ea a răspuns că se învoieşte, căci se căia pentru părăsirea familiei şi pentru apostazia sa, dar nu putea să scape îndată din starea în care se afla. Deci Triantáfillos s-a înfăţişat cadiului şi a cerut să fie tăiat împrejur. În acest chip voia să pară că primeşte religia islamică, dar de fapt făcea aceasta doar ca să-si poată scăpa soţia. Deci Triantáfillos s-a împăcat cu soţia, care a izbutit să rupă legătura cu soţul ei musulman. Ei s-au dus să trăiască la Kessani sub chip de musulmani, dar în ascuns erau creştin. Citeşte mai departe…

SFÂNTA ANASTASIA ROMANA

(29 octombrie)

Ea s-a născut dintr-o familie nobilă, dar a rămas orfană de ambii părinţi de la vârsta de trei ani. Orfană fiind, ea a fost luată spre creştere într-o mănăstire de lângă Roma, a cărei stareţă era Sofia, vestită pentru marea înălţime a vieţii ei duhovniceşti.

De-a lungul celor şaptesprezece ani care au urmat, Monahia Anastasia s-a făcut şi ea vestită, asemenea chipului maicii ei duhovniceşti, printre creştini ca aspră şi minunată nevoitoare, iar printre păgâni ca femeia de o frumuseţe neasemuită. Guvernatorul păgân Probus a trimis soldaţi la acea mănăstire spre a o lua pe Anastasia sub escortă şi a o aduce înaintea lui. Mai înainte cu două ceasuri de aceasta, Egumena Sofia a sfătuit-o din destul pe tânăra Anastasia să se ţină strâns de Credinţă, i-a arătat cum să risipească meşteşugurile linguşirilor cu care avea să fie ispitită şi toată înşelăciunea, şi cum să îndure aceste torturi. A răspuns Anastasia către maica ei duhovnicească astfel: „Gata este inima mea, gata de moarte pentru Dulcele Izbăvitor.” Citeşte mai departe…

SFÂNTUL IERARH IACHINT, MITROPOLITUL ŢĂRII ROMÂNEŞTI

(28 octombrie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Ultimul mitropolit al Vicinei şi cel dintâi păstor al Bisericii lui Hristos din Dobrogea şi Ţara Românească, reunită sub conducerea unui singur voievod, este arhiepiscopul Iachint. El a păstorit doar câţiva ani la Vicina, iar în anul 1359 şi-a mutat scaunul la Curtea de Argeş, la cererea marelui voievod Alexandru I Basarab, întemeietorul Ţării Româneşti, care dorea să aibă un sediu mitropolitan în ţara sa. Mitropolitul Iachint devine astfel păstor duhovnicesc al tuturor românilor din Dobrogea şi Ţara Românească. El sfinţea biserici, hirotonea preoţi, împărţea binecuvântare poporului atât de credincios al „vlahilor” şi era sfetnic apropiat al marelui domn. Citeşte mai departe…

28 octombrie:

SFÂNTUL IERARH DIMITRIE, MITROPOLITUL ROSTOVULUI, RUSIA

TEOFIL DE LA KITAEV, SFÂNTUL NEÎNŢELES ŞI NEDORIT DE OAMENI 

• VIAȚA SFÂNTULUI CUVIOS TEOFIL, CEL NEBUN DUPĂ HRISTOS
• Kitaev, mănăstirea Sfântului Teofil, cel nebun pentru Hristos
• SFINTE MOAȘTE ADUSE LA IAȘI DE SĂRBĂTOAREA SFINTEI PARASCHEVA
• IPS Teofan: „Orice creştin adevărat este un «nebun pentru Hristos»”

 * * *

Pământul Kievului a plămădit din vremuri îndelungate sfinţi bine plăcuţi lui Dumnezeu, care s-au rugat pentru lume şi de la care oamenii au primit mărturie şi nădejde că Învierea lui Hristos nu a fost în zadar. Mahnovo, oraş din apropierea Kievului, a fost şi el dăruit cu Sfântul Teofil care, prin purtarea sa smerită, a păşit pe calea unei nevoinţe aparte – nebunia pentru Hristos.  

Preotului Andrei Gorenkovski, slujitor al Bisericii cu hramul „Naşterea Maicii Domnului“ din orăşelul Mahnovo din apropierea Kievului, în luna octombrie a anului 1788, soţia sa, Eufrosina, i-a născut 2 gemeni, Toma şi Calinic.

Deşi Eufrosina se străduia să-şi alăpteze amândoi pruncii, Toma, cel mai mare dintre gemeni, n-a vrut nicicum să sugă, întorcându-şi de fiecare dată faţa de la sân. Ca să-şi scape copilul de la moarte prin înfometare, mama a fost nevoită să găsească fel de fel de mijloace pentru a-l hrăni. Îi dădea lui Toma să mănânce fiertură de cartofi, ridichi şi morcovi. Toate acestea Toma le primea cu plăcere, însă refuza să-şi atingă buzele de vasul cu lapte fiert. De fiecare dată, copilul îşi întorcea faţa, plângând în hohote, şi pentru nimic în lume nu voia să guste vreun fel de hrană cu lapte. Citeşte mai departe…

Citiţi şi:

• Sfântul Dimitrie al Rostovului: ÎN ACEASTĂ VALE A PLÂNGERII PURURI TREBUIE SĂ NE POCĂIM ŞI SĂ PLÂNGEM PENTRU PĂCATELE NOASTRE
• SFÂNTUL DIMITRIE AL ROSTOVULUI – DESPRE ÎMPLINIREA DORINŢELOR
• Sf. Dimitrie al Rostovului: Nu căutați la dregătorii înalte, căci acolo (în Ceruri) nu este fățărnicia de aici
• Sfântul Dimitrie al Rostovului: CUM LUPTĂM ÎMPOTRIVA GÂNDURILOR DE HULĂ
• 28 octombrie: SFÂNTUL IERARH DIMITRIE, MITROPOLITUL ROSTOVULUI, RUSIA

* * *

Pe această ramură de rai, pe Dimitrie sfinţitorul şi făcătorul de minuni l-a crescut Rusia cea mică. El s-a născut într-o cetate mică şi neînsemnată, care se numea Macarova, fiind departe de cetatea Kievului ca la cincizeci de stadii.

El s-a născut la anul 1629, luna decembrie, din părinţi de bun neam, care erau împodobiţi cu credinţa creştinească şi umblau în poruncile lui Dumnezeu cu neabatere. Tatăl său se numea Sava şi era cu rînduiala sutaş în oastea Rusiei, iar maica sa se numea Maria. La naştere i-a pus în grabă numele Daniil, luminîndu-l după aceea şi cu Sfîntul Botez. După botez, pruncul a fost crescut de părinţi în frica şi respectul către Dumnezeu. L-a învăţat legea creştinească şi creştea împreună cu anii, cu înţelegerea şi cu fapta bună, mergînd ca pe o scară din putere în putere. Citeşte mai departe…

CUVIOSUL PĂRINTELE NOSTRU IOV DE LA POCEAEV

 … Legea lui Hristos şi învăţătura lăsată de El apostolilor nu este numai pentru monahi, ci şi pentru mireni, căci după cum grăieşte Sfântul Pavel: privegheaţi întru toată răbdarea, rugându-vă, şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte! (Romani 13,14); iar aceasta mărturiseşte că nu doar monahii trebuie să ţină Scripturile şi să petreacă în pace în viaţa pustnicească, ci şi toţi aceia care trăiesc în oraşe şi în sate alături de soţiile şi copiii lor…

Cuviosul Iov a fost fiul unei familii evlavioase din Pocuţia Galiţiei. De mic copil a arătat o mare râvnă pentru faptele bunei-cinstiri. La vârsta de 9 ani şi-a părăsit vatra părintească şi a intrat în Mânăstirea Schimbării la Faţă a Mântuitorului din Ugornişka, în Carpaţi.

Citeşte mai departe…

Sfântul Cuvios Nestor Cronicarul de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina

(27 octombrie)

Acesta s-a născut la Kiev în anul 1050. Pe când avea 17 ani, mânat de dorul de a sluji lui Dumnezeu, veni la Lavra Peşterilor. Pe vremea aceea, cuviosul Antonie se retrăsese în peştera sa izolată, în vreme ce cuviosul Teodosie (pomenit pe 3 mai)  se îmgrijea de zidirea mănăstirii.

Înainte de a deveni monah, luminatul de Dumnezeu Nestor fu învăţat în sânul obştii cuvioşilor părinţi să se împodobească cu virtuţile monahale. Văzând că truda cuvioşilor părinţi Antonie şi Teodosie, evlaviosul tânăr, cu smerenie şi râvnă, primea toate sfaturile, se hrănea neîncetat cu hrana cea duhovnicească ce curgea îmbelşugat din aceste două luminoase izvoare ale Cuvântului. Citeşte mai departe…

Sfintele Mucenițe Capitolina și Erotiida din Capadocia, Turcia

(27 octombrie)

Sfântul Mucenic Nestor

Astăzi, 27 octombrie, Biserica Ortodoxă sărbătorește și cinstește pomenirea Sfântului slăvitului Mucenic Nestor. Sărbătoarea de astăzi este o continuare a sărbătorii de ieri, a pomenirii Sfântului slăvitului Marelui Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Ar fi trebuit ca cei doi sfinți să fie sărbătoriți în aceeași zi, de vreme ce împreună s-au nevoit și împreună s-au învrednicit de cununa cea neveștejită a muceniciei, însă Biserica Ortodoxă, pentru a le acorda o cinstire mai aleasă, îi sărbătorește separat, închinându-le o zi fiecăruia dintre ei. Ceea ce vom istorisi astăzi, se aseamănă mult cu istorisirea de ieri.

Citeşte mai departe…

IMNE ÎNCHINATE CUVIOSULUI DIMITRIE CEL NOU

(27 OCTOMBRIE)

*

*

Sursa:  PSALȚII CATEDRALEI PATRIARHALE

*

*

*

*

PREDICA PĂRINTELUI CLEOPA LA

SFÂNTUL DIMITRIE BASARABOV

(27 octombrie)

27 octombrie:

SFÂNTUL CUVIOS DIMITRIE CEL NOU DIN BASARABI, BULGARIA

Acesta s-a născut în veacul al XIII-lea în satul Basarabi, Bulgaria, din părinşi binecredincioşi care se îndeletniceau cu agricultura şi creşterea vitelor. Îşi ajuta părinţii păscând vitele, prilej cu care îm liniştea naturii ne adâncea tainele vieţii duhovniceşti. Hrana sufletului său era privegherea şi rugăciunea îndelungată, postul aspru, astfel sporind în smerita cugetare şi dragostea de Dumnezeu.

Odată, pe când păştea cirezile de vite la un râu să le adape, călcă pe cuibul unei păsărele ce se afla ascuns în iarbă şi îi omorî toţi puişorii. Sufletul său sensibil fiind cuprins de mare mâhnire, îşi luă canon să umble desculţ cu acel picior.  Vara sângera, lovindu-se şi rănindu-se de pietre şi spini, iar iarna degera chinuindu-l cumplit. Citeşte mai departe…

Απολυτίκιο Αγ. Δημητρίου του Μυροβλύτου

26 ΟΚΤΩΒΡΙΟΥ

*

Sfântul Ierarh Teofil, ahiepiscopul Novgorodului, Rusia

(26 octombrie)

PSALMODII LA PRAZNICUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC DIMITRIE, IZVORÂTORUL DE MIR

(26 OCTOMBRIE)

Sfântul Nou Mucenic Ioasaf din Constantinopol, Turcia

(26 octombrie)

Sfântul Ioasaf. Frescă din exonartexul Bisericii Schitului Sfântul Dimitrie, 1806. Detaliu.

Noul Mucenic Ioasaf (+1516), ucenicul Sf. Nifon II al Constantinopolului (+1508)

Nu se cunoaşte locul său de baştină. S-a întâlnit cu Sfântul Nifon atunci când acesta era patriarh al Constantinopolului şi l-a urmat, împreună cu fratele său duhovnicesc, Macarie, atunci când Sfântul Nifon a fost chemat în Ţara Românească, predicând şi el cuvântul lui Dumnezeu poporului însetat de învăţătură sfântă. În toate „se silea, după putinţă, să imite virtuţile şi luptele sfântului său învăţător”[1], după cum scrie Sfântul Nicodim Aghioritul.

Când Sfântul Nifon a părăsit Ţara Românească străbătând Macedonia şi petrecând un timp la Mănăstirea Vitólia, „învăţând şi sprijinind pe creştini”[2], ucenicul său, Ioasaf, l-a urmat. S-au oprit la Mănăstirea Vatopedi, unde au rămas destul de multă vreme, până la martiriul lui Macarie (1507), pe care Sfântul Nifon îl vestise dinainte, deşi nu erau împreună cu Macarie, căci acesta se afla în Tesalonic, după cum am mai amintit[3].

Citeşte mai departe…

Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, cel întrarmat cu armele lui Dumnezeu

Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, cel întrarmat cu armele lui DumnezeuSfântul Dimitrie, dimpreună cu Sfântul Gheorghe, sunt cei doi viteji ai creștinătății. Aceștia doi sunt jos pe pământ, iar Arhanghelii Mihail și Gavriil, sus în cer. În vechime ei erau zugrăviţi fără arme, însă în ultimele secole au fost înfățișați înarmați cu spade și sulițe și îmbrăcați cu cămăși de fier. Pe un umăr au coiful atârnat, pe celălalt scutul, la mijloc sunt încinși cu centură, de care este prinsă teaca sabiei și tolba în care poartă arcul și săgețile. În ultimele secole, după căderea Cetății celei mari, Constantinopolul, acești doi Sfinți și adesea, și alți Sfinți militari, au început să fie zugrăviți călare pe cai, pe un cal alb Sfântul Gheorghe, iar Sfântul Dimitrie pe unul roșcat, cel dintâi având la picioare o fiară, iar cel de-al doilea, pe luptătorul Lie. Armele acestea pe care le poartă Sfinții închipuie însă armele duhovnicești, precum cele despre care vorbește Apostolul Pavel:

”Îmbrăcați-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului, căci lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în văzduhuri. Pentru aceea, luați toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotrivă în ziua cea rea și, toate biruindu-le, să rămâneți în picioare. Stați deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul și îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății și încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luați pavăza credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6:11-17). Iar eroismul și dârzenia acestor războinici care L-au mărturisit pe Hristos ca niște miei fără de răutate, se referă la cele duhovnicești, nu la vitejiile de pe câmpul de luptă.

Citeşte mai departe…

Sfânta Cuvioasă Tavita este prăznuită pe 25 octombrie.

Sfânta Tavita (ce se tâlcuiește Căprioara) a fost o femeie plină de fapte bune și milostenie din Iope. Îmbolnăvindu-se, ea a murit brusc. După ce au scăldat-o, i-au așezat trupul în camera de sus.

Auzind că Apostolul Petru predica în Lida, nu departe Iope, au trimis doi mesageri, rugându-l să îi ajute.

Petru a venit cu ei, dar când a ajuns la Iope, Tavita era moartă. Scoțându-i pe toți afară din cameră, Petru a îngenuncheat și s-a rugat fierbinte Domnului. Ridicându-se, a strigat către trup: „Tavita, scoală-te!” Iar ea s-a ridicat complet vindecată.

Această minune este relatată în Faptele Apostolilor (Fapte 9, 36-42) :

„ Iar în Iope era o uceniţă, cu numele Tavita, care, tâlcuindu-se, se zice Căprioară. Aceasta era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea. Şi în zilele acelea ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi, scăldând-o, au pus-o în camera de sus.  Şi fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind că Petru este în Lida, au trimis pe doi bărbaţi la el, rugându-l: Nu pregeta să vii până la noi. Şi Petru, sculându-se, a venit cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera de sus şi l-au înconjurat toate văduvele, plângând şi arătând cămăşile şi hainele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele.  Şi Petru, scoţând afară pe toţi, a îngenuncheat şi s-a rugat şi, întorcându-se către trup, a zis: Tavita scoală-te! Iar ea şi-a deschis ochii şi, văzând pe Petru, a şezut.  Şi dându-i mâna, Petru a ridicat-o şi, chemând pe sfinţi şi pe văduve, le-a dat-o vie.  Şi s-a făcut cunoscută aceasta în întreaga Iope şi mulţi au crezut în Domnul.” 

Sfânta Tavita este considerată patroana spirituală a cusătorilor și croitorilor, deoarece era vestită pentru hainele și cămășile pe care le cosea. (Fapte 9, 39)

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFINŢII MUCENICI MARCIAN ŞI MARTIRIE 

Troparul Sfinţilor Mucenici Marcian şi Martirie, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Cântarea 1, glasul al 4-lea

Irmosul:

Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, îneacă-i rogu-mă, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii; pentru că Ţie, ca într-o alăută, prin omorârea trupului, să-Ţi cânt cântare de biruinţă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu totul luminându-vă cu Lumina Sfintei Treimi întot­deauna, aţi ajuns a fi lumină­tori neînşelaţi, Sfinţilor. Pentru aceasta, cu credinţă săvârşind astăzi prăznuirea voastră cea strălucită, luminat ne veselim.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind pătimitorilor, a vedea pe Cuvântul Cel Ce a Strălucit din Fecioară pe pământ, mărturisindu-L pe El de o Fiinţă cu Tatăl, aţi răbdat moarte silnică, cu cuget bine întărit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătându-vă următori şi uce­nici Înţeleptului Apostol Pavel, grăito­rilor de Dumnezeu, aţi propovăduit pe Fiul întocmai de o cinste cu Tatăl. Pentru aceasta, fiind tăiaţi cu sabia, Sfinţilor Mucenici Marcian şi Martirie, aţi sfinţit pământul cu vărsarea sângelui voastru, răbdătorilor de chinuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zămislind pe Fiul lui Dumnezeu Cel fără de început, L-ai În­trupat, Precurată, făcându-Se Om pentru mila cea nespusă. Pentru aceasta închinându-ne Lui, cu dreaptă credinţă te mărim pe tine, Ceea ce eşti Pricina Îndumnezeirii tuturor. Citeşte mai departe…

 TROPARUL ŞI VIAŢA SFINŢILOR MARCIAN ŞI MARTIRIE

 25 octombrie

Pomenirea Sfintilor Mucenici Marchian (Marcian) si Martirie (Martiriu), notarii

Cînd s-a înmulţit necuratul eres al lui Arie, mari dezbinări au avut loc în biserica lui Hristos, încît aceasta a fost despărţită în două. Atunci s-a pornit o mare prigoană împotriva credincioşilor din partea arienilor, întocmai ca şi de la închinătorii de idoli, căci erau urîţi, chinuiţi şi ucişi toţi cei care Îl mărturiseau pe Hristos ca pe Făcătorul, iar nu ca făptură, Dumnezeu întrupat, iar nu om simplu. Mai ales s-a înmulţit arieneasca putere, pentru că însuşi împăratul Constantie, fiul marelui Constantin, a căzut în acest eres. Acesta avea în curtea sa doi boieri mari, pe Evsevie şi Filip, care erau arieni şi care îi prigoneau mult pe cei dreptcredincioşi şi supărau Biserica lui Hristos. Ei au fost pricinuitorii izgonirii şi morţii celui între sfinţi, părintele nostru Pavel mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului, pe care l-au trimis în Armenia şi au îndemnat pe arieni ca să-l sugrume, lucru care s-a şi făcut, iar în locul lui în scaun au rînduit pe Macedoniu. Citeşte mai departe…

 TROPARUL ŞI VIAŢA SF. M. MC. ARETA

 24 octombrie 

Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Areta şi către cei împreună cu dânsul

24 octombrie: SF. CUV. ZOSIMA VERHOVSKI, RUSIA

Martiriul Sfântului Aréthas și a celor dimpreună cu el

În timpul domniei împăratului Iustin (518-527), în cetatea Axómis din Etiopia domnea Sfântul rege Elesbaám, de asemenea, numit și Kálev Élla Asbéha (520-540). În Omir, regatul vecin al Arabiei Saudite (vechiul regat din Savá, astăzi Yemén), puterea se afla în mâinile lui Dunnaán, fire războinică și împietrită la inimă care, după ce a îmbrățișat iudaismul primind numele Yusúf, a desfășurat nenumărate invazii împotriva regatului creștin din Etiopia. După victorii strălucitoare, Elesbaán a reușit să-l supună, să pună stăpânire pe împărăția lui și să-l oblige să plătească un tribut (518). După câțiva ani însă, Dunnaán a început atacurile împotriva cetăților creștine care se aflau în regatul lui, ucigându-i pe toți cei care refuzau să devină musulmani și să calce în picioare Sfânta și de viață dătătoarea Cruce.

Citeşte mai departe…

Alte articole:

• LITURGHIA SFÂNTULUI IACOB ÎN CULTUL CREŞTIN
• 23 octombrie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. IACOV (Gr, Ro, En) 
• SFÂNTUL IACOB – HAR ŞI NEVOINŢĂ
• 21 oct. 2012, PIREU: MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU A SLUJIT STRĂVECHEA LITURGHIE A SF. IACOV, RUDA DOMNULUI (Audio)
• 21 oct. 2012, PIREU: MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU A SLUJIT STRĂVECHEA LITURGHIE A SF. IACOV, RUDA DOMNULUI (VIDEO, 4 părţi)

 * * *

EPISTOLA SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IACOV

Capitolul 1

1.Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminţii, care sunt în împrăştiere, salutare.
2.Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi în felurite ispite,
3.Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea;
4.Iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsiţi fiind de nimic.
5.Şi de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire şi fără înfruntare; şi i se va da.
6.Să ceară însă cu credinţă, fără să aibă nici o îndoială, pentru că cine se îndoieşte este asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo.
7.Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu.
8.Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale.
9.Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa,
10.Şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii.
11.Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale. Citeşte mai departe…

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. IACOV

 23 octombrie 

Sfinții şapte tineri din Efes

Peștera celor șapte tineri din Efes 

Απολυτίκιο των Αγ. 7 Παίδων – 04 ΑΥΓΟΥΣΤΟΥ

TROPARUL ŞI VIAŢA SFINŢILOR 7 TINERI

 4 august/22 octombrie

Pomenirea Sfintilor sapte Tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan si Constantin.

Cînd Deciu avea în stăpînirea sa sceptrul împărăţiei Romei, a mers din cetatea Cartagina la Efes, cu mare mînie împotriva creştinilor de acolo. Atunci toate ţările dimprejur, din porunca lui, s-au adunat în cetatea Efesului să aducă jertfe deşerţilor zei. Iar Biserica credincioşilor era în prigonire, încît mulţi robi ai lui Hristos, preoţi, clerici şi ceilalţi credincioşi se ascundeau fiecare pe unde puteau, temîndu-se de cumplitul prigonitor. Împăratul, înălţîndu-se cu inima, a pus idoli în mijlocul cetăţii, aducîndu-le jertfe necurate.

Mai întîi a poruncit celor mai mari ai cetăţii ca, împreună cu dînsul, să aducă jertfe zeilor şi să stropească pămîntul cu sîngele dobitoacelor înjunghiate; iar fumul şi duhoarea celor jertfite umpleau văzduhul, săvîrşindu-se de tot poporul necredincios praznicul păgînilor cel urît de Dumnezeu. A treia zi împăratul a poruncit să prindă pe toţi creştinii şi să-i silească la jertfele idoleşti. Deci, credincioşii erau căutaţi pretutindeni. Ei erau traşi din case şi din peşteri, şi închişi, ducîndu-i cu necinste la poporul cel adunat, care se închina cu jertfe idolilor. Toţi creştinii care erau fricoşi şi mici la suflet, temîndu-se de munci, cădeau din credinţă şi se închinau idolilor înaintea poporului. Citeşte mai departe…

SFÂNTUL KUKŞA AL ODESSEI

(25 ianuarie 1875 – 24 decembrie 1964)

Proorocia Cuviosului Kukşa al Odesei (1875-1966), canonizat în 1994

Nu peste mult timp va avea loc Sinodul Ecumenic, numit „sfânt”. Însă acest Sinod nu va fi cel de-al optulea, fiind o adunătură de necredincioşi. În cadrul lui toate credinţele se vor uni în una.

Posturile vor fi anulate, călugăria va fi anulată, călugărilor şi episcopilor li se va permite să se căsătorească, iar preoţilor, să se recăsătorească.

Stilul nou va fi introdus în toată Biserica Universală.

Noi însă nu trebuie să acceptăm aceste schimbări.

Fiţi vigilenţi!

Străduiţi-vă să mergeţi la Bisericile lui Dumnezeu acum, cât ele sunt încă ale noastre. Va veni timpul când nu le vom mai putea frecventa. Numai cei aleşi vor înţelege ce se întâmplă. Pe oameni îi vor obliga să se duca la biserica apostată, însa nu trebuie sa mergem într-acolo în nici un caz.

Vă rog, staţi în credinţa ortodoxă până la ultima suflare şi vă veţi mântui.

 VIAŢA

Sfantul Kuksa din Odesa este unul dintre sfintii cuviosi ai secolului al XX-lea. Sfantul, dupa numele sau de botez Cosma, s-a nascut in ziua de 25 ianuarie 1875, in satul Arbuzinca, din regiunea Nicolaevsk, Ucraina.

Citeşte mai departe…

22 octombrie: SFÂNTUL AVERCHIE, EPISCOPUL IERAPOLEI