Un curcubeu peste Iordan. Imagine: facebook.com/igor.pchelintsev

Citeşte mai departe…

 SFÂNTUL MUCENIC ANASTASIE PERSUL

22 ianuarie

Cuviosul Visarion Agathonitul – 22 ianuarie (+1991), părintele contemporan cu trupul nestricat

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. APOSTOL TIMOTEI 

22 ianuarie

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS MAXIM MĂRTURISITORUL 

Troparul Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul, glasul al 8-lea:

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Maxim, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. 

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmos: Să cântăm Domnului…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tot harul Duhului cel de Dumnezeu insuflat picură-l întru mine, din limba ta cea curgătoare de miere şi dulce, Dumnezeiescule Maxim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Maxim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Citeşte mai departe…

ACATISTUL SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

Condac 1:

Întărirea preoților, temelia dogmelor, trâmbița înțelepciunii și păstor al Bisericii te-ai arătat, Părinte Maxim, biruindu-i pe nevăzuții vrăjmași și închipuirile eretice cu tăria cunoștinței de Dumnezeu. Și în focul mucenicesc te-ai aruncat pentru dragostea lui Hristos, ca drept și sfânt împreună cu tine să ne veselim de Dânsul. Pentru aceasta îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Maxim, alăută a Sfintei Treimi, luminătorule cel mare în faptă și cuvânt!

Icos 1:

Împodobit fiind din tinerețe cu fire bună și minte dreaptă ai ajuns cel dintâi sfătuitor împărătesc, căci harul lui Dumnezeu strălucea din inima ta cu putere, întărindu-te în toată vremea: Citeşte mai departe…

SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL 

Legături:

• 13 august: Mutarea moaștelorSfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul
• MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA DESPRE SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL – “Vai, dacă cei care trebuie să vorbească şi să susţină Ortodoxia tac!”
• Sf. Maxim Mărturisitorul: Harul rugăciunii aduce mintea în strânsă legătură cu Dumnezeu
• Sf. Maxim Mărturisitorul despre patimi, boală și zidirea turnului Babel
• Sf. Maxim Mărturisitorul: CUVINTE PENTRU O BUNĂ VIEŢUIRE (1)
• Sf. Maxim Mărturisitorul: CUVINTE PENTRU O BUNĂ VIEŢUIRE (2)
• TROPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL – 21 ianuarie
• CUVÂNTUL STAREŢULUI PARTENIE DE LA MĂNĂSTIREA ATHONITĂ SFÂNTUL PAVEL DESPRE SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL

Citeşte mai departe…

Sfinții Mucenici Evghenie, Valerian, Candid şi Achila din Trapezunt, Turcia

(21 ianuarie)

SFÂNTA MUCENIŢĂ AGNIA

21 ianuarie

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înscrierea în Calendarul bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române a Sfintei Muceniţe Agnia (prăznuită la 21 ianuarie). Hotărârea a fost adoptată în şedinţa de lucrudesfăşurată în ziua de 29 octombrie 2016, în Sala Sinodală din Reşedinţa Patriarhală.

În continuare vă prezentăm viaţa sfintei:

Sfânta Muceniţă Agnia s-a născut în Roma cea veche, din părinţi creştini, şi a fost crescută de dânşii întru buna credinţă; iar în anul al treisprezecelea al vieţii sale, prin moartea cea vremelnică a scăpat de aici şi viaţa cea nesfârşită a aflat-o; deci pe singur Dătătorul de viaţă L-a iubit şi de Acela din tinereţe s-a lipit. Tânără era cu anii, dar bătrână cu înţelegerea cea desăvârşită, tânără cu trupul, iar în sufletul ei era înţelepciunea cărunteţelor; era frumoasă la faţă, dar mai frumoasă cu credinţa. Aceasta cu dragostea dulcelui ei Iisus, Celui ce S-a născut din curată Fecioară, rănindu-se, fecioria sa a logodit-o Lui şi afară de El pe nimeni altul n-a voit să-L aibă sieşi logodnic. Citeşte mai departe…

Viața Sfântului Lavrentie de Cernigov

Citeşte mai departe…

Părintele Teoclit Dionisiatul – sfaturi duhovniceşti

Gheronda Theoklit Dionisiatul (1916-2006) 

MONAHUL DAMIAN ŢÂRU

Mănăstirea Secu – Neamţ (1892-1964)

a. Viaţa

Monahul Damian Ţâru a fost un mare nevoitor, un neîntrecut isihast al zilelor noastre.

S-a născut la Târgu Ocna – Bacău, dintr-o familie de ţărani credincioşi. După terminarea şcolii primare este dat ca ucenic la un atelier de tâmplărie din localitate. Însă, fiind ales de Duhul Sfânt, în anul 1915 intră în viaţa monahală. Mai întâi se duce la Mănăstirea Frăsinei, pentru a fi cât mai înstrăinat de lume. După zece ani de ascultare, aceeaşi dorinţă de linişte îl trimite la Mănăstirea Turnu. Aici nu stă decât patru ani.

În anul 1930, călăuzit de pronia lui Dumnezeu, se reîntoarce în Moldova şi se stabileşte la Schitul Ţibucani – Neamţ. Între timp şi sora sa după trup intră în viaţa monahală. În anul 1935 este călugărit cu numele de Damian, iar în anul 1940 se retrage la Mănăstirea Secu unde rămâne până la moarte. Aici părintele Damian Ţâru ajunge la o mare sporire duhovnicească, întrecând pe toţi ceilalţi din mănăstire cu ascultarea, cu rugăciunea şi cu smerenia.

La 20 ianuarie 1964, se mută din viaţa aceasta şi este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Secu

b. Fapte şi cuvinte de învăţătură

1. Părintele Damian dorea din copilărie să slujească lui Hristos. Spunea ucenicului său că, pe când era mic, se furişa din casa părintească şi se încuia singur în biserica satului. Acolo petrecea toată noaptea, rugându-se şi citind sfintele cărţi cu lumânarea în mână, iar când se lumina de ziuă, se întorcea din nou acasă. Mama lui, nu o dată, îl bătea să-i spună unde doarme noaptea. Dar el răbda toate pentru dragostea lui Hristos. Citeşte mai departe…

Cuviosul Eftimie cel Mare

Sfântul Eftimie cel Mare, Bizanţ, 950-960, ilustraţie de evanghelie

Citeşte mai departe…

20 ianuarie: Troparul Sf. Eftimie –

Απολυτίκιο του Αγ. Ευθυμίου – 20 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ

20 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ
( Απολυτίκιο – Ευθύμιος ο Μέγας)

Ψάλλει ο αρχ. π. Νικόδημος Καβαρνός – Kabarnos
ισοκρατούν π. Ιωάννης Μπούτσης, π. Λάμπρος Κεφαλληνός, Γεώργιος Σάββας, Γρηγόρης Χατζηλυμπέρης, Νικόλαος Καββαδίας, Κωνσταντίνος Σκαρμούτσος, Θωμάς Καραγεώργος, Καβαρνός Εμμανουήλ.
μονταζ – επεξεργασία: Θωμάς Καραγεώργος. Citeşte mai departe…

Venerable Euthymius the Great

Saint Euthymius the Great came from the city of Melitene in Armenia, near the River Euphrates. His parents, Paul and Dionysia, were pious Christians of noble birth. After many years of marriage they remained childless, and in their sorrow they entreated God to give them offspring. Finally, they had a vision and heard a voice saying, “Be of good cheer! Citeşte mai departe…

Acesta se născu în veacul al IX-lea, în ținutul Palestinei. Primind educație aleasă, încă din fragedă vârstă își închină viața lui Dumnezeu devenind monah și se dărui asprei nevoințe. 

Pentru înțelepciunea sa, fu ridicat în scaunul de arhiepiscop al Kerkirei. Din părinteasca sa purtare de grijă deveni ocrotitor al văduvelor, părinte al orfanilor și mângâietorilor al necăjiților, Dumnezeu învrednicindu-l de darul facerii de minuni. 

Adormi în Domnul în anul 959. Trupul său fu așezat cu multă cinste în catedrala din Kerkira de unde bunul părinte al tuturor celor ce aveau nevoie de mijlocirea sa, începu a se arăta izvor îmbelșugat de minuni, până astăzi.

Sfântul Arsenie cel iubitor al tuturor celor aflați în nevoi întocmi Canonul ce se citește la Slujba Sfântului Maslu despre care în cartea de slujbă se amintește numai „Facere a lui Arsenie”.

De asemenea, se mai păstrează două predici, una rostită în cinstea sfântului apostol Andrei, iar alta în cinstea sfintei mari mucenițe Varvara, precum și câteva scrisori trimise de dânsul sfântului Fotie, patriarhul Constantinopolului (pomenit la 6 februarie).

 Citeşte şi: PARACLISUL SFÂNTULUI MARCU AL EFESULUI – UNICUL MĂRTURISITOR, LUPTĂTOR ŞI APĂRĂTOR AL ORTODOXIEI LA FALSUL SINOD DE LA FERRARA-FLORENŢA

LUNA IANUARIE

ÎN ACEASTĂ LUNĂ, ZIUA A NOUĂSPREZECEA:

 POMENIREA

CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU

MARCU EVGHENICUL, MITROPOLITUL EFESULUI

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne strigat-am…, se pun stihirile Sfântului Marcu pe 4, glasul 8:

Cu curgerile dogmelor Ortodoxiei ai stins văpăile cele papistăşeşti şi cu buna cuviinţă ţi-ai ridicat sufletul către locaşurile cele cereşti, pentru aceasta te fericim noi astăzi, părinte Marcu. Citeşte mai departe…

LUNA IANUARIE

ÎN ACEASTĂ LUNĂ ZIUA A NOUĂSPREZECEA:

POMENIREA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU MARCU EVGHENICUL,

MITROPOLITUL EFESULUI 

LA UTRENIE 

La Dumnezeu este Domnul…, se cântă troparul Sfântului Marcu (de două ori), Slavă…, al Sfântului Macarie. Şi acum…, al Născătoarei-Învierii

 După Catisma întâi, se cântă

SEDEALNA Sfântului Marcu,  glasul I:

 Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule…

Îndreptar tainic, tablă de Dumnezeu scrisă şi carte înţelegătoare, pe tine te propovăduim Sfinte Marcu, căci în ele noi, mulţimile ortodocşilor, cei ce pe tine te fericim, citim Crezul neschimbat şi adaosul latin îl lepădăm. Citeşte mai departe…

BISERICA NOASTRĂ ESTE ÎN PERICOL!

Sursa: „Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 103 ani”

• Mitropolitul Ierotheos de Navpaktos şi Sfântul Vlasie: SFÂNTUL MARCU EVGHENICUL DESPRE CATOLICI
• 23 IUNIE 1444 – 23 IUNIE 2015: 571 DE ANI DE LA STRĂMUTAREA ÎN CORTURILE CEREŞTI A SFÂNTULUI MARCU EVGHENICUL, STÂLPUL ORTODOXIEI

Sfântul Marcu, Mitropolitul Efesului, Evghenicul. Se numeşte aşa pentru că este altul decât Sfântul Marcu Evanghelistul. Vom spune câteva cuvinte despre Sfântul Marcu al Efesului.

***

Acest mare sfânt şi mărturisitor al Credinţei noastre Ortodoxe s-a născut în 1392. Unde s-a născut, în ce cetate? O, cetatea care l-a născut! Nu este elin şi nu este creştin ortodox cel care aude numele acestei cetăţi şi nu se emoţionează. S-a născut în cetatea visurilor noastre, în Constantinopol!
S-a născut din părinţi binecinstitori şi bogaţi, care şi-au dorit realizarea copilului lor. Inteligent şi studios cum era, a studiat la diferite şcoli şi a audiat mulţi profesori. În felul acesta, a dobândit o aleasă educaţie. Îl ştia pe Homer pe de rost! Acum, dacă vei întreba vreun copil de elin, nu ştie nici măcar un vers din Homer. Păcat de banii pe care îi cheltuieşte statul cu şcolile. Englezii îl ştiu pe Homer, germanii îl ştiu pe Homer. Noi? Nimic. O, patrie, unde ai ajuns cu politicienii care se laudă în Parlamentul elinilor că au „îngropat” – ei, groparii – frumoasa limbă elină!…
Aşadar, Marcu Evghenicul a studiat operele antice. Însă, înainte de toate, citea zi şi noapte şi avea sub perna sa – ce carte? – Sfânta Scriptură. A învăţat foarte bine Scriptura şi a devenit unul din cei mai înţelepţi profesori din Constantinopol. Cu această zestre, a devenit apoi monah, diacon şi preot al Bisericii, iar, în cele din urmă, mitropolit al istoricei cetăţi Efes. Citeşte mai departe…

Viaţa şi minunile Cuviosului Părintelui nostru Meletie Mărturisitorul

(19 ianuarie)

Oamenii de multe au trebuinţă, dar mai ales de cuvînt, care îi îndeamnă să fie buni şi care goneşte frica şi pregăteşte îndrăzneala. Pe luptători îi duce către locul cel de luptă, iar pe ostaşi îi îndeamnă la arme. Dar mai mult decît alţii, au trebuinţă de cuvînt cei care doresc să se ducă către nevoinţele duhovniceşti şi pe care cuvîntul îi îndeamnă să se facă şi mai sîrguitori. Precum au trebuinţă de tărie cei care se pregătesc de război, tot aşa şi cei care se luptă nu împotriva sîngelui şi a trupului, ci împotriva duhurilor răutăţii. Citeşte mai departe…

Acesta se născu în patria Egiptului din prărinţi binecredincioşi care în toată vremea îşi înfrumuseţau viaţa cu înfrânarea, cu postul, cu rugăciunea şi privegherea, milosteniile şi primirea de străini şi multe alte fapte bune.La vârsta cuvenită, fu silit de părinţi să se căsătorească. Tânărul se arătă ascultător de voia părinţilor, încredinţându-şi Domnului dorinţa sa fierbinte de a se face monah. Curând, femeia sa se îmbolnăvi de friguri şi muri. Citeşte mai departe…

SFÂNTA MUCENIŢĂ EUFRASIA

Bucură-te, Sfântă Eufrasia, lauda fecioarelor!

Aceasta a fost din cetatea Nicomidia, în vremea împărăţiei lui Maximian (286-305) şi era de neam vestit, frumoasă la chip, cu bune obiceiuri şi credincioasă roabă a lui Hristos. Fiind prinsă de închinătorii de idoli, a fost silită să aducă jertfă diavolilor, dar nesupunîndu-se, o bătură cumplit, iar ea a răbdat cu bărbăţie; apoi a fost dată spre nelegiuire unui om barbar, care luând-o, a dus-o în casa sa; ea neîncetat se rugă cu mintea Celui preacurat, adică Mirelui său, Domnul Hristos, ca să-i păzească fecioria.

    Când bărbatul s-a închis cu dânsa în cămară, sfânta l-a rugat să o aştepte puţin, făgăduindu-i să-i dea o buruiană, pe care dacă o va purta cu sine, nu-l va atinge nici o armă a potrivnicilor – pentru că se zicea că este fermecătoare; iar barbarul i-a zis: „Pe urmă îmi vei da buruiana aceea”. Înţeleapta fecioară răspunse: „Nu este cu putinţă să fie smulsă buruiana aceea de către femei, ci numai de fecioare nenuntite, pentru că de nu va fi arătată de fecioară curată, apoi nimic nu lucrează”. Citeşte mai departe…

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL IERARH ATANASIE, ARHIEPISCOPUL ALEXANDRIEI

Troparul Sfântului Ierarh Atanasie, Arhiepiscopul Alexandriei, glasul al 3-lea:

Pe ierarhii Domnului, pe tâlcuitorii dogmelor; pe păstorii alexandrinilor propovăduitori ai adevărului, perechea cea iubită de Dumnezeu; pe străluciţii luminători, risipitori ai întunericului celor nelegiuiţi: pe Sfântul Atanasie cel Mare, secerătorul ereticilor, împreună cu Sfântul Ierarh Chiril, cel ce a cinstit precum se cuvine pe Născătoarea de Dumnezeu, veniţi toţi iubitorii de prăznuire şi adunându-ne cu veselie şi cu cântări să-i cinstim; că ei se roagă neîncetat lui Dumnezeu pentru noi toţi.

Cântarea 1, glasul al 8-lea

Irmos: Pe Faraon cel ce se purta…

Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Laudă aducând Sfântului Atanasie, ca şi cum aş lăuda fapta cea bună, lauda mea o îndrept mai ales către Dumnezeu, de la Care se dă oamenilor harul faptelor bune, cel vrednic de laudă, al cărui chip şi pecete însufleţită a fost Sfântul Ierarh Atanasie.

Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De Dumnezeiasca înţelepciune fiind plin, fericite şi mai mult decât soarele cu viaţa de înger strălucind, cuvioase, ai covârşit Legile laudelor noastre. Ci, primeşte, părinte, să te lăudăm după cuviinţă.

Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cântare vrednică de strălucita ta pomenire îşi aducem ţie; dar nepricepându-ne a-ţi aduce şi mai multe cântări vrednice de tine, Sfinte Atanasie, cerem să ni se dea iertare, prin tine şi harul mântuirii.

Stih: Sfinte Părinte Atanasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Zburdările poftelor trupeşti cu putere potolindu-le, din tinereţile tale minte de bătrân şi cumpănită ai câştigat, Sfinte Atanasie Preafericite. Căci cu dragostea de înţelepciune, toate simţirile ţi-ai orânduit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Lucruri preamărite s-au grăit despre tine în neamuri şi neamuri, Ceea ce pe Dumnezeu Cuvântul în pântece ai încăput şi Curată ai rămas, de Dumnezeu Născătoare, Marie. Pentru acesta toţi te cinstim pe tine, Ocrotitoarea noastră cea după Dumnezeu. Citeşte mai departe…

 TROPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI ATANASIE CEL MARE

Chipul cel viu şi fără de moarte al faptelor bune care s-a ridicat spre plăcerea lui Dumnezeu, adică Sfîntul Atanasie cel Mare, avea patrie cetatea Alexandria cea preaslăvită din Egipt şi părinţi creştini drept-credincioşi care vieţuiau după Dumnezeu. Dar ce fel avea să fie cu dînsul mai pe urmă, s-a arătat chiar în copilăria sa.

Pentru că, jucîndu-se cu alţi copii de o vîrstă cu el pe malul mării, făcea cele ce văzuse în biserică, urmînd cu obiceiul copilăresc acelor sfinţiţi slujitori ai lui Dumnezeu şi asemănîndu-se lor. Căci copiii cei ce erau cu dînsul l-au hirotonisit episcop, iar el pe unii dintr-înşii i-a făcut prezbiteri, iar pe alţii diaconi, şi aduceau la dînsul şi pe alţi copii elini, care erau încă nebotezaţi. Atunci el îi boteza cu apă din mare, zicînd asupra lor cuvintele de la Taina Sfîntului Botez, precum auzise de la prezbiterul din biserică; apoi adăuga şi oarecare învăţătură pentru dînşii, pe cît putea înţelegerea copilărească.

În acea vreme, era patriarh în Alexandria cel întru sfinţi părintele nostru Alexandru; acesta din întîmplare privind de la un loc înalt spre malul mării şi văzînd jucăriile copilăreşti, se mira de cele ce se făceau de dînşii; apoi văzînd botezul ce se făcea de Atanasie, îndată a poruncit ca să prindă pe toţi copiii cu episcopul lor şi să-i aducă la sine. Citeşte mai departe…

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA SFÂNTULUI ATANASIE CEL MARE (18 ianuarie):

LUPTE ŞI PERIPEŢII PENTRU ACRIVIA ORTODOXIEI

Să-i împletim laude? Suntem prea mici. Acela este gigant şi înălţimea lui naşte teamă. Cine citeşte viaţa lui se simte ameţit în faţa fizionomiei sale. Cu toate acestea vom gânguri puţine cuvinte în cinstea sa.

***

Sfântul Atanasie s-a numit mare, deoarece în epoca sa s-a luptat singur pentru a păstra credinţa ortodoxă. Ortodoxia era în pericol atunci. Se ivise o erezie, erezia lui Arie, care spunea despre Hristos că „a fost un timp când nu era”; cu alte cuvinte exista o perioadă de timp când n-ar fi existat.
Aceasta era o idee blasfemiatoare la adresa dumnezeirii Logosului şi a veşniciei lui Dumnezeu-Cuvântul. Aceasta, adică faptul că „a fost un timp când nu ar fi fost (nu ar fi existat)”, putem să o spunem despre toţi şi despre toate, dar nu despre Hristos. Pentru că nu a existat niciodată vreo perioadă de timp în care n-a existat Hristos. Este fără început, veşnic, supra-veşnic. Împotriva lui Arie s-a nevoit Marele Atanasie şi cu argumente din Scriptură l-a ruşinat. Pentru că Scriptura o ştia pe dinafară. Astăzi, noi creştinii, cu foarte mici excepţii, nu citim Scriptura, ca Marele Atanasie. Aşadar, a biruit prin credinţa sa, dar şi prin profunda cunoaştere a interpretării Sfintei Scripturi. Citeşte mai departe…

Cuviosul Alexie (Șușania) din Georgia

Sfântul Alexie Șușania s-a născut pe 23 septembrie 1852 în orașul Noqalaqevi, din Georgia. În anul 1868, când Alexie avea vârsta de numai 16 ani, tatăl său a plecat la Domnul, după ce i-a dat binecuvântarea de a se îngriji de familie.

În același an, Alexie a mers la Ierusalim și de acolo la Constantinopol, unde l-a vizitat pe unchiul său, Islam Șușania, care era un negustor vestit, înțelept și evlavios. Înlăuntrul său s-a născut dorința de a deveni și el negustor, însă curând a înțeles că voia lui Dumnezeu era alta.

Citeşte mai departe…

ACATISTUL SFÂNTULUI ANTONIE CEL MARE

Ziua prăznuirii: 17 ianuarie

SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE: ÎNTÂMPLĂRI DIN VIAŢA SA

Sursa: 

Astăzi Biserica noastră îl sărbătoreşte pe Antonie cel Mare. Vom spune câteva învăţături din viaţa lui.

***

Sfântul Antonie s-a născut în secolul al III – lea d.Hr., în epoca Marelui Constantin, în Alexandria. Avea părinţi evlavioşi, dar şi bogaţi, care murind l-au lăsat moştenitor al unei mari averi. N-a vrut însă să înveţe carte.

Încă de tânăr se ducea la biserică. Într-o duminică a auzit în Evanghelie că Hristos spune acelui om bogat care căuta desăvârşirea: „Dacă voieşti să fii desăvârşit, mergi, vinde ale tale şi dă-le săracilor” (Matei 19, 21), adică să îţi vinzi averile şi să le împarţi nevoiaşilor. Şi noi am auzit acest cuvânt de multe ori, dar nu ne impresionează prea mult. El a auzit acest cuvânt pentru prima oară şi nu a fost nevoie să-l mai audă o dată. Imediat a spus: „Acest cuvânt se referă la mine”. Şi imediat ce a ieşit din biserică, a luat eroica hotărâre şi a mers mai departe: a vândut toate cele moştenite – 300 de ţarini alese, a dat banii săracilor, iar după ce  s-a îngrijit de mica sa soră orfană, s-a dus şi a ieşit din cetate spre pustie. Acolo a trăit mulţi ani, peste 85. Cine poate să istorisească aspra sa luptă de acolo împotriva demonilor?

Citeşte mai departe…

Sfântul Nou Mucenic Gheorghe din Ioannina

Sfântul Nou Mucenic Gheorghe, ocrotitorul spiritual al Ioánninei, se trăgea după neam din satul ce se numea Tzoúrhli, din Grevená, purtând astăzi numele Sfântului Gheorghe. Acesta era un om sărac și neștiutor de carte, căci de la vârsta de opt ani rămâsese orfan de ambii părinți. Venind în vârstă, s-a angajat ca îngrijitor de cai la un comandant turc. Turcii, potrivit obiceiului, nu-l strigau pe numele său de creștin, ci îi spuneau Ghiaúr Hasán.

În anul 1836, comandantul căruia îi slujea Sfântul s-a stabilit în Ioánnina. Acolo, Sfântul a fost logodit cu o tânără pe nume Elena, orfană și ea de părinți, săracă material, însă bogată duhovnicește. Un oarecare hoge, care îl cunoștea pe Sfânt, s-a mirat de o astfel de logodnă și l-a acuzat că, deși este musulman, se căsătorește cu o creștină. În fața judecătorului, Sfântul a mărturisit că este creștin, însă acesta nu l-a crezut și l-a trimis la vizir, unde fiind întrebat, Sfântul și-a mărturisit din nou credința sa creștină. Vizirul, desigur, l-a chemat și pe stăpânul Sfântului, care a confirmat și el statutul de creștin, fapt ce a fost înregistat în codicele judecătorului. După această întâmplare, tânărul s-a căsătorit cu Elena.

După o vreme, stăpânul său fiind transferat cu slujba în Proúsa din Asia Mică, a trebuit să-l însoțească, dar mai târziu s-a întors în Ioánnina, unde s-a angajat tot ca îngrijitor de cai la un alt comandant. Când a plecat și acesta, Sfântul nu l-a mai urmat, ci a rămas cu familia sa, pentru că între timp soția îi născuse un fiu, pe care îl botezase cu numele Ioan.

Odată, însă, pe când Sfântul Gheorghe mergea în târg să caute de lucru, s-a întâlnit cu acel hoge, care îl acuzase. Cum l-a văzut, acela l-a prins de mână și l-a întrebat: Citeşte mai departe…

Sfântul Antonie – 17 ianuarie

Απολυτίκιο – Αντώνιος ο Μέγας

(17 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ) 

Cuviosul părintele nostru Antonie era de neam egiptean, născut din părinţi de bun neam, care aveau avuţie multă; şi fiind ei creştini, creştineşte îl creşteau şi pe el. Pe cînd era mic, se afla la părinţii lui, necunoscînd pe altcineva mai mult, decît pe dînşii şi casa lor.

Dar după ce a crescut şi s-a făcut mare, sporind cu vîrsta, n-a voit a învăţa carte şi a fi cu ceilalţi copii; şi ca un adevărat creştin, mergea cu părinţii săi la biserică. El nu se lenevea ca un copil, nici după ce a sporit cu vîrsta, ci se supunea părinţilor şi luînd-aminte la citiri, gîndea la folosul lor. Dar avînd nenumărată bogăţie, nu supăra pe părinţi pentru hrana deosebită şi scumpă, nici plăcerile lumii nu le căuta; ci cu cele ce se aflau se îndestula şi nimic mai mult nu căuta. Citeşte mai departe…

17 ianuarie:

SFÂNTUL CUVIOS ANTONIE, ÎNTEMEIETORUL MĂNĂSTIRII KRASNÎI-KHOLM, RUSIA

Acesta fiind iubitor al liniştii şi al rugăciunii nerăspândite către Dumnezeu se nevoi cu pustnicească petrecere în apropierea Lacului Alb.

Mai apoi, ieromonahul se sălăşlui în regiunea Tver, aşezându-se în apropiere de Krasnîi Kolm, pe malul râului Mologa, unde ridică un paraclis şi o chilie.

După aflarea minunată a unei icoane a Sfântului Nicolae, ridică o biserică de piatră, întemeindu-se apoi mănăstire al cărei egumen fu numit sfântul părinte Antonie care îşi povăţuia obştea cu multă purtare de grijă îndemnând prin cuvânt şi faptă. Citeşte mai departe…

PREDICA LADUMINICA A XXIX-A DUPĂ RUSALII A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA 

(Luca 17, 12-19)

Legături:

• APOSTOLUL și EVANGHELIA la Duminica a 29-a după Rusalii (a celor 10 leproși)
• MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA: „Hristoase, iartă-ne! Curăţeşte-ne de lepra nemulţumirii. Dă-ne o inimă care să Te iubească şi să-Ţi fie veşnic recunoscătoare.”
• Predici AUDIO/VIDEO la Duminica a XXIX-a după Rusalii (VINDECAREA CELOR 10 LEPROŞI)
• Iisus Hristos, Vindecătorul sufletelor şi al trupurilor
• Predica PS SEBASTIAN la Duminica a XXIX-a după Rusalii: IUBIREA ŞI COMUNIUNEA CA ÎMPLINIRI ALE CREDINŢEI
• Predică la pericopa apostolică din Duminica a 29-a după Rusalii: ÎMBRĂCAŢI-VĂ CU OMUL CEL NOU
• Pr. Dorin Picioruș : Predică la Duminica a 29-a după Rusalii [2012]

RECUNOSCĂTORI

„Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât acesta de alt neam?” (Luca 17, 18)

„…Omul este cea mai desăvârşită făptură pe care a creat-o Dumnezeu pe pământ. Este coroana creaţiei lui Dumnezeu. Din acest motiv toată dragostea şi grija lui Dumnezeu se îndreaptă spre el. Pronia lui Dumnezeu asigură omului toate cele necesare vieţii: aerul, pe care-l respiră, apa, pe care o bea, lumina, care-l luminează, copacii şi plantele, care-l hrănesc, păsările, care-i cântă, marea, care-l răcoreşte, uscatul, unde trăieşte şi propăşeşte. Închipuiţi-vă ce s-ar întâmpla (să presupunem!), dacă ar lipsi aceste bunuri zilnice, pe care Dumnezeu le oferă gratuit şi celui mai sărac om. Dacă, de pildă, s-ar fi stins soarele, cum s-a stins în ziua răstignirii lui Hristos; atunci, întreaga D.E.I. să funcţioneze, n-ar putea înlocui nici pentru puţin timp lumina naturală. Gândiţi-vă iarăşi: Ce s-ar întâmpla, dacă râurile şi izvoarele ar seca? Omul ar suferi după un pahar de apă.
Spun unii că astronautul american, care a ajuns şi a călcat primul pe lună, a însetat şi, pentru că acolo nu există nici măcar o picătură de apă, astronautul a spus: „Ah, Dumnezeul meu, când mă voi întoarce pe pământ să deschid robinetul casei mele să beau!… Putem să spunem că înotăm la propriu în marea nesfârşitelor binefaceri ale lui Dumnezeu. Citeşte mai departe…

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL APOSTOL PETRU LA SĂRBĂTOAREA CINSTIRII LANŢULUI SFÂNTULUI APOSTOL PETRU (II)

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL APOSTOL PETRU LA SĂRBĂTOAREA CINSTIRII LANŢULUI SFÂNTULUI APOSTOL PETRU (I)

Tropar la Sărbătoarea Cinstirii lanţului Sfântul Apostol Petru, glasul al 4-lea:

Roma nepărăsind, la noi ai venit prin cinstitele lanţuri ce ai purtat, întâistătătorule pe scaunul Apostolilor. Pe care cu credinţă cinstindu-le, te rugăm: cu ale tale rugăciuni către Dumnezeu, dăruieşte nouă mare milă.
Citeşte mai departe…

Sfântul Mucenic Danact citețul

(16 ianuarie)

Închinarea Cinstitelor Lanţuri ale Sfântului Apostol Petru

(16 ianuarie)

Απολυτίκιο – Προσκύνηση της Τιμίας Αλύσεως του Αποστόλου Πέτρου

(16 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ)

Cînd Sfîntul Apostol Petru a fost dus în temniţă de împăratul Irod şi era legat cu două lanţuri de fier, dormind el noaptea între doi ostaşi, a venit îngerul Domnului şi lovindu-l în coastă, l-a deşteptat şi l-a scos afară, căzînd de pe dînsul lanţurile cele de fier; despre aceasta se scrie în Faptele Apostolilor: Şi s-a auzit acea prea slăvită izbăvire din legături şi din temniţă a lui Petru, prin toată cetatea Ierusalimului. Atunci nişte credincioşi, în taină luînd lanţurile acelea, le-au păstrat la ei, avîndu-le înaintea ochilor, ca pe însuşi Sfîntul Apostol Petru; care nezăbovind după acea ieşire din temniţă, s-a dus în alte ţări, propovăduind cuvîntul lui Dumnezeu, şi nu s-a arătat în Ierusalim.

Deci, lanţurile acelea au luat putere tămăduitoare de la trupul apostolului. şi precum erau maramele şi basmalele lui Pavel, aşa şi lanţurile lui Petru, care au ros trupul lui, tămăduiau neputinţele şi goneau duhurile cele viclene. Drept aceea, se cinsteau cu cucernicie de cei credincioşi acele cinstite lanţuri, cărora li se închinau şi cu dinadinsul le păstrau, din neam, ca moştenire; pentru că părinţii le lăsau copiilor lor, iar copiii venind în locul tatălui, le încredinţau moştenitorilor lor. Şi astfel unul după altul primindu-le şi unul altuia spunînd de cine s-au atins lanţurile acelea şi de care trup s-au sfinţit.
Citeşte mai departe…

Sfântul Maxim cel nebun pentru Hristos din Totma, Rusia

(16 ianuarie)

Acesta se născu în oraşul Gabrovo, din Mitropolia Târnovei, Bulgaria. Dorind să fie călugăr, se duse în Sfântul Munte şi intră în Mănăstirea Hilandar, reîntemeiată de Ştefan Nemania şi de Sfântul Sava al Serbiei, fiul său.

Mai târziu, fu hirotonit diacon şi preot, fiind trimis de mănăstirea sa la felurite ascultări. Una din aceste ascultări îl duse în târgul Sfistovi din Bulgaria, unde se afla un metoc al Mănăstirii Hilandar. Citeşte mai departe…

MITROPOLITUL AUGUSTIN KANDIOTIS:

OMILIE LA SFÂNTUL IOAN COLIBAŞUL

sursa:

(15 ianuarie)

Iubiţii mei, cine este atent în biserică, se foloseşte din toate. Astăzi, 15 ianuarie, să învăţăm de la sfântul sărbătorit, de la Sfântul Ioan Colibaşul. Este cel mai bun dascăl; nu atât prin cuvintele lui, cât prin viaţa lui.

***

La începutul veacului al V – lea după Hristos, în Constantinopol, trăia o familie de viţă nobilă şi bogată, Eutropie şi Teodora. Soţul avea o mare dregătorie, era senator, iar Teodora era din primele femei ale Bizanţului. Aveau trei copii. Primii doi deveniseră ofiţeri. S-ar fi aşteptat ca şi cel mai mic, Ioan, să apuce un drum asemănător. Însă Dumnezeu a aprins foarte devreme în inima lui focul iubirii Sale. Ca dovadă, preferinţele pe care le avea; deoarece de mic, copilul arată care îi va fi drumul său. În fiecare duminică era primul la biserică, cu totul afierosit Marii Taine a Dumnezeieştii Liturghii. Şi din toate cărţile el iubea Evanghelia. Grăitor este şi următorul fapt. Citeşte mai departe…

Απολυτίκιο Αγ. Ιωάννου του Καλυβίτου

(15 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ)

Cuviosul Părintele nostru Gherasim al II – lea (Pallada),

Cuviosul Părintele nostru Gherasim s-a născut în satul Skillos din Pediada Cretei din părinţi evlavioşi şi de viţă nobilă. Tatăl său, părintele Teodor, era preot misionar în satul Skillos. S-a păstrat o predică a sa pe care a rostit-o la pomenirea Sfinţilor 10 Mucenici din Creta în 1633. După ce a  învăţat primele litere de la tatăl său, Sfântul Gherasim a fost trimis să studieze în Kerkira şi la Veneţia. Fiind onest şi înzestrat cu o memorie foarte bună şi iubind învăţătura şi studiul, a întrecut cu ştiinţa pe mulţi din vremea sa. După ce şi-a terminat studiile, neputând să se întoarcă în patria sa, din pricina ocupaţiei Cretei de către turci (1669), vreme de câţiva ani a fost învăţător şi predicator în Peloponez,  Ioannina, Arta,  Paramithia şi Epir. În acel timp fost hirotonit episcop de Kastoria. Nu se cunoaşte data când a fost ales Mitropolit de Kastoria, nici unde a predicat, dând pilde de înţelepciune şi de sfinţenie.   Citeşte mai departe…

Sfântul Cuvios Ștefan, ctitorul Mănăstirii Hinolacul, Turcia

(14 ianuarie)

Sfânta Nina cea întocmai cu apostolii, luminătoarea Georgiei

(14 ianuarie)

Sfântul Sava şi naşterea Bisericii sârbilor 

Biserica sârbilor a jucat un rol important în ultima perioadă bizantină, începând să se afirme în contextul nou creat după cucerirea Constantinopolului de către cruciaţii latini la 1204. Biserica autocefală s-a născut în acelaşi timp cu statul medieval al Serbiei prin împreună-lucrarea unor personaje providenţiale, care au fost deosebit de inspirate în acţiunea lor dusă într-un moment istoric foarte dificil şi complex, pe care l-au întors în favoarea dobândirii independenţei şi totodată a salvării Ortodoxiei. Citeşte mai departe…

,,Toți cei care doresc să influențeze alți oameni fac politică, iar unii ca aceștia sunt oameni politici. A face politică înseamnă a încerca să organizezi și să administrezi orașul[i] așa cum crezi de cuviință. Iar sfinții sunt oameni care fac politică. Niciodată nu am crezut că sfinții ar putea separa credința de rațiune”. Asta spunea în 1994 bizantinologul englez Steven Runciman (1903-2000), într-un interviu acordat jurnaliștilor Hrisa Arapoglou și Lambriní Thomás pentru postul ET3, interviu în care ilustrului profesor i s-a cerul să comenteze faptul că, în Bizanț, foarte mulți sfinți se implicau în disputele politice.

În continuare, Runciman pune în balanță caracterul tainic al Bisericii Ortodoxe, față de Romano – Catolicism și Protestantism, care vor să clasifice totul din punct de vedere juridic și să explice totul logic. El spune: ,,Din moment ce încerci să explici totul, nu faci decât să distrugi efectiv ceea ce ar fi trebuit să constituie intuiția omenească, cea care pune în legătură intelectul cu sfinții și cu perceperea lui Dumnezeu”. Citeşte mai departe…

VIAŢA CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU MAXIM KAVSOKALIVITUL

Scrisă de ucenicul său – Sfântul Teofan, egumenul Mănăstirii Vatoped

Cuviosul părinte Maxim, care a trăit la anul 1320, era din Lampsac, din părinţi de neam bun, binecredincioşi şi îmbunătăţiţi, care fiindcă erau lipsiţi de fii, rugau totdeauna pe Dumnezeu cu lacrimi ca să le dea un fiu; şi, ascultîndu-le Dumnezeu rugămintea lor, le-a dat pe fericitul Maxim, pe care din Sfîntul Botez l-au numit Manuil.

Apoi, socotindu-l părinţii lui ca pe un dar al lui Dumnezeu, cum era cu adevărat, îl creşteau cu multă dragoste şi sîrguinţă, şi-l învăţau sfintele cărţi. Cînd a ajuns copilul în vîrstă, l-au adus şi l-au băgat în biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Rămînînd Manuil în biserica aceasta, cînta cu dulce glas şi cu dor dumnezeiesc, rugînd pe Născătoarea de Dumnezeu cu multă umilinţă pentru mîntuirea lui. Citeşte mai departe…

Sf. Mucenici Ermil şi Stratonic

(13 Ianuarie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Ajuns de curând la conducerea treburilor obşteşti ale împărăţiei romane din ţinutul Iliricului şi al Dunării de Mijloc, crudul împărat Liciniu şi-a închipuit că «aduce slavă lui Dumnezeu» prigonind şi prinzând pe creştini, socotind în chip nelegiuit că, dacă nu vor să aducă zeilor păgâni jertfe sângeroase, creştinii primejduiesc ordinea şi predaniile stăpânirii. Drept aceea el a cerut slujitorilor de sub ascultarea sa ca oriunde vor auzi că s-ar afla vreun închinător al «legii lui Hristos» să fie adus înaintea scaunului său de judecată. Pentru această lucrare de trădare ruşinoasă, împăratul nu s-a dat înapoi să plătească chiar cu bani şi cu răsplătiri bogate pe cei care l-ar ajuta în planurile lui. Citeşte mai departe…

SFÂNTUL CUVIOS IRINARH ZĂVORÂTUL DIN ROSTOV, RUSIA

(13 ianuarie)

Sfântul Ierarh Iacob, episcop de Nisibe, Turcia

(13 ianuarie)

Sfântul Theofan (dreapta, sus), martor al minunii săvârșite de Cuviosul Maxim Kavsokalivitul – frescă din Kyriakonul Schitului Kavsokalivia, 1820

Sfântul Theofan a fost egumen al Sfintei Mănăstiri Vatopedi, fiind ucenicul Cuviosului Maxim Kavsokalivítul (+ 1365), a cărui viaţă a și scris-o.

În această minunată biografie, redată în greacă nouă de Cuviosul Nicodim Aghioritul, Sfântul Theofan scrie în acest sens: „Şi eu însumi, martor în Domnul, nu vreau să ascund cele văzute la Cuviosul fiindcă m-am cunoscut şi eu cu acesta şi am avut legături strânse şi într-o zi, pornind de la Mănăstirea Vatopedi împreună cu încă cineva, şi mergând către coliba cuviosului şi negăsindu-l mă mâhneam şi mă uitam în jur ca să-l văd pe cel pe care-l căutam.

Şi urcând puţin în spatele colibei sale şi privind către drumul lui kir Isaia, iată că-l şi văd la balta lui Aghelarios, la o distanţă de două mile, drumul acesta fiind stâncos şi greu de străbătut şi drum mai lin nu este.

Şi, o minune! Îl văd pe sfânt înălţându-se de la pământ sus în aer şi asemenea unui vultur înaripat zburând deasupra pădurii şi deasupra stâncilor şi venind acolo unde mă găseam eu. Şi pe când îl priveam zburând în acest chip, m-am înspăimântat şi am strigat „Mare eşti Doamne!” şi de teamă m-am tras puţin îndărăt şi într-o clipită a sosit şi sfântul acolo unde stăteam psalmodiind. Şi ce cânta? De uimire nu am înţeles. Însă, întâmpinându-l am căzut la picioarele sale. Citeşte mai departe…

Sfântul Maximos Cavsocalivitul (Μαξίμους ο Καυσοκαλυβίτης), Preadumnezeiescul Părinte al Bisericii, e pomenit pe 13 ianuarie şi a trăit 95 de ani. Şi am ales această Sfântă Icoană, care îi povesteşte viaţa pe scurt, pentru a sublinia fiecare secţiune în parte a icoanei.

Prima secțiune ne vorbește despre rugăciunea sa în fața Icoanei Maicii Domnului. Adică despre relația sa de mare profunzime cu Maica lui Dumnezeu. Pe care a rugat-o să-i dea harul rugăciunii minții[30]. Și a simțit în inima sa „o căldură și o flacără ce venea din Sfânta Icoană” și astfel a început să spună rugăciunea lui Iisus în mod tainic. Minune pe care i-a mărturisit-o Sfântului Grigorie Sinaitul[31]. Citeşte mai departe…

SFÂNTUL CUVIOS MARTINIAN DE LA LACUL ALB SAU BELOIEZERSK

(12 ianuarie)

ACATISTUL SFINTEI MUCENIŢE TATIANA (12 ianuarie)

Troparul Sfintei Mucenițe Tatiana, glasul al 4-lea:

Luminat-ai strălucit întru pătimirea ta, răbdătoare de chinuri, ceea ce nu te-ai mohorât în schingiuirile tale, ci ca o frumoasă porumbiță către cer ai zburat, Tatiana! Roagă-te dar pentru cei ce pururea te cinstesc pe tine!

Condacul 1

Apărătoare a dreptei credințe te-ai arătat, Sfântă Muceniță Tatiana, prin slujirea lui Hristos și, fiind rânduită diaconiță a Bisericii Sale, prin zdrobirea capiștilor idolilor te-ai învrednicit de cununa mucenicească; pentru aceasta îți cântăm: Aliluia!

Icosul 1

Înfrumusețată fiind mai mult decât oricare prin înțelepciune și prin harul lui Dumnezeu, Căruia din pruncie ți-ai încredințat viața, de mari daruri te-ai învrednicit și de cunună mucenicească, Sfântă Muceniță Tatiana, de la Hristos, Mirele cel ales, pentru care noi cu umilință cântăm:
Bucură-te, că de bun neam fiind, ai ales smerită viețuire;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi mireasă lui Hristos, prin aleasă slujire;
Bucură-te, că diaconiță după vrednicia ta ai fost rânduită;
Bucură-te, ceea ce ai fost cu mari daruri împodobită;
Bucură-te, că pe Hristos din pruncie L-ai cunoscut;
Bucură-te, ceea ce din părinți binecredincioși te-ai născut;
Bucură-te, că în mijlocul Romei păgâne ai viețuit;
Bucură-te, că între necredincioși viața ta ca soarele a strălucit;
Bucură-te, că de trei ori tatăl tău antipat al Romei a fost;
Bucură-te, că trufia și necredința nu ți-au schimbat al vieții rost;
Bucură-te, că din pruncie ai crescut în viața creștinească;
Bucură-te, că din aceasta mari daruri aveau să izvorască;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos! Citeşte mai departe…

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MUCENIŢĂ TATIANA, DIACONIŢA

 Troparul Sfintei Muceniţe Tatiana, diaconiţa, glasul al 4-lea:

Icoana Maicii Domnului a Acatistului

(12 ianuarie)

Venind aceasta în vîrstă şi nevrînd să se însoţească cu bărbat, îşi petrecea în feciorie şi curăţie viaţa, pentru că s-a făcut mireasă lui Hristos, fiind rănită de dragostea Lui şi Aceluia şi slujea ziua şi noaptea, omorîndu-şi trupul în post şi rugăciuni şi robindu-l duhului. Apoi s-a învrednicit de slujba bisericească pentru viaţa sa îmbunătăţită şi slujea lui Dumnezeu îngereşte, deşi era în trup; după aceea, cu mucenicească cunună a încununat Hristos Dumnezeu pe mireasa Sa, a cărei pătimire a fost astfel: Citeşte mai departe…

Icoana Maicii Domnului a Acatistului de la Mănăstirea Hilandar

(12 ianuarie)

Απολυτίκιο – Θεοδόσιος ο Κοινοβιάρχης

(11 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ)

Sfântul Cuvios Mihail cel nebun pentru Hristos din Mănăstirea Klops

(11 ianuarie)

PREDICA PREASFINŢITULUI SEBASTIAN, EPISCOPUL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR

LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI  

Mt.4, 12-17

Legături:

• APOSTOLUL ŞI EVANGHELIA LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI
• PREDICA PĂRINTELUI DORIN PICIORUŞ LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI (2012)
• PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI (Arhimandrit Ioil Konstantaros)
• PREDICI AUDIO/VIDEO LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI (2013)

 LOGICA PAMÂNTEASCA ŞI LOGICA DUMNEZEIASCA

Drept măritori creştini,

Pericopa evanghelică de astăzi constituie începutul propovăduirii şi misiunii Domnului. De la Iordan, unde a fost botezat de către Ioan, Domnul Se desparte de Înaintemergătorul Său. Acela rămâne să propovăduiască în continuare botezul pocăinţei şi să pregătească poporul pentru primirea învăţăturii celei noi, iar Hristos, potrivit textului evanghelic citit ieri la sfânta liturghie, S-a retras în pustie să Se ,,pregătească” pentru marea misiune mântuitoare.

Cum S-a ,,pregătit”? Mai întâi, a postit patruzeci de zile, în muntele ce se cheamă al Carantaniei, iar după aceea, sfârşindu-Şi postirea, ca om a flămânzit. Şi venind diavolul, L-a ispitit cu întreită ispitire. Întâi:,,De eşti tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini”(Mt.4, 3). Apoi:,,Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este:,,Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău”(v.6) şi, în final, arătându-I bogăţiile lumii acesteia, diavolul I-a cerut să i Se supună lui, dacă voieşte să le aibă pe toate în stăpânire – ,,Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie”(v.9).

Iată trei ispitiri despre care ne-a vorbit evanghelia de ieri, în sămbăta de după Botez, aparent ispitiri banale pentru Hristos Domnul, dar de fapt tot atâtea capcane la care, dacă vom căuta mai cu luare aminte, vom vedea că nu sunt deloc nişte ispitiri oarecare. Ispita întâi este pofta trupului, cea de-a doua este trufia minţii, iar cea de-a treia este dorinţa de îmbogăţire, de putere şi de stăpânire. Nu erau simple ispite, căci, dacă întâia privea trupul, iar cea de-a doua raţiunea, cea de-a treia ţintea de-a dreptul inima. Iată, aşadar, ispite de ,,substanţă”, de care n-a fost scutit nici Mântuitorul Hristos ca om şi, de aceea, cu atât mai puţin suntem scutiţi noi. Ispita ,,cărnii”, a cugetului şi a simţirii… Cum vom putea, oare, înfrunta aceste ispite, aşa încât să putem trăi – deşi pe pământ – în Împărăţia Cerurilor? Pentru că a venit Hristos, ne spune evanghelia de astăzi, vestind tuturor şi cerându-ne:,,Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărţia Cerurilor”.Care Împărăţie, însă, de vreme ce, iată, de atunci au trecut două mii de ani?… Citeşte mai departe…

Sfântul Ierarh Teofan Zăvorâtul, episcop de Tambov și Vladimir

(10 ianuarie)

Împlinirea fără tragere de inimă a rânduielilor Bisericii, asemeni rutinei lucrului de zi cu zi, nu e deloc un semn hotărâtor că viaţa creştină autentică ar fi prezentă în noi.

Legături:

• Sf. Teofan Zăvorâtul: CUVÂNT LA TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL
• Sf. Teofan Zavoratul: CUM TRAIM NASTEREA DOMNULUI, CUM SI PENTRU CE NE BUCURAM?
• Sfântul Teofan Zăvorâtul – Judecata lacrimilor
• CUVÂNTUL SFÂNTULUI TEOFAN ZĂVORÂTUL LA DUMINICA A 7-A DUPĂ RUSALII
• Sfântul Teofan Zăvorâtul: NESTATORNICIA STĂRII NOASTRE LĂUNTRICE
• Sf.Teofan Zăvorâtul: Duminica Slăbănogului – PĂCATUL NU VATĂMĂ DOAR TRUPUL, CI ŞI SUFLETUL
• CUVÂNTUL SFÂNTULUI TEOFAN ZĂVORÂTUL LA ÎNĂLŢAREA DOMNULUI: Oricine ai fi, vino şi ia
• CUVÂNTUL SF. TEOFAN ZĂVORÂTUL LA DUMINICA A 28-A DUPĂ RUSALII
• CUVÂNT AL SFÂNTULUI TEOFAN ZĂVORÂTUL LA DUMINICA A XXVII-A DUPĂ RUSALII
• Sfântul Teofan Zăvorâtul: DESPRE SPOVEDANIE ŞI ÎMPĂRTĂŞANIE

Sfântul Teofan, în lume Gheorghe, se născu la 10 ianuarie 1815 într-un sat din apropierea Orlovului unde tatăl său era preot, astfel, din primii ani ai copilăriei sale petrecu mult timp în Biserică.

Studie mai întâi la școala pregătitoare a orașului Livna, iar apoi la seminarul din Orlov, pentru ca între 1837 și 1841 să-și continue studiile la Academia Teologică din Kiev. În această vreme, mergând adesea la marea Lavră a Peșterilor unde odihnesc mai bine de 100 de sfinți, în inima sa începu a crește dorul de a-și închina viața slujirii Domnului. Astfel, chiar după terminarea cursurilor, îmbrăcă haina monahală.

La tunderea sa dimpreună cu alți frați în monahism, starețul lavrei Partenie le spuse:

– Voi, călugărilor învățați, care vă asumați diverse reguli, nu uitați că un singur lucru este mai de trebuință dintre toate: să te rogi, să te rogi neîncetat în mintea și inima ta către Dumnezeu.

Dascăl în școli

După obținerea licenței, fu numit director provizoriu al Școlii Teologice Sofia din Kiev, mai apoi fu director al Seminarului Novgorod și profesor și ajutor de inspector al Academiei Teologice din Petersburg. Citeşte mai departe…

CUVIOSUL PĂRINTE, DE DUMNEZEU PURTĂTORUL,

ANTIPA DE LA CALAPODEŞTI

FLORILEGIU BIZANTIN ÎN CINSTEA CUVIOSULUI ANTIPA DE LA CALAPODEŞTI

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

În Mineiul pe ianuarie, în 10 zile, tipărit la mănăstirea Sfântul Pantelimon din Muntele Athos, între sfinţii care se pomenesc atunci se află trecut şi Cuviosul Ieroschimonah Antipa Atonitul, cu viaţa sa pe scurt.

Acest fiu al plaiurilor moldovene, numit din botez Alexandru, a trăit în mai multe centre de evlavie ortodoxă şi a fost peste tot ca o lumină pusă în sfeşnic faţă de cei din jurul său. Cuviosul Antipa s-a născut în anul 1816, în satul Calapodeşti, comuna Dealul Morii, judeţul Bacău, dintr-o familie de clerici. La Sfântul Botez a primit numele de Alexandru Luchian. La vremea cuvenită, lipsindu-i darul pentru învăţătură, nu i-a rămas altceva de făcut decât să devină păstor. În singurătatea lui, în jurul turmei, cu timpul i s-a dezlegat însă dorinţa cunoaşterii slovelor şi se ruga lui Dumnezeu ca să-i dea şi lui darul de a învăţa. Totodată, nevoindu-se cu păstoritul, şi-a dat seama că sufletul lui tânjeşte după cele spirituale şi, în cele din urmă, s-a hotărât să părăsească turma şi să plece la mănăstire ca să se facă monah (1). Ca urmare, la vârsta de 20 de ani a intrat ca frate în obştea mănăstirii Căldăruşani, ctitorie a marelui voievod Matei Basarab (2). Citeşte mai departe…

Sfântul Ierarh Dometian, episcopul Melitinei, Armenia

(10 ianuarie)

Sfântul Cuvios Marchian din Constantinopol, Turcia

(10 ianuarie)

10 ianuarie: SFÂNTUL GRIGORIE DE NYSSA

“Cuviosul Iona din Kiev s-a nascut la sfarsitul secolului al XVIII-lea si a murit la inceputul secolului al XX-lea. A trait 108 ani. Inca de mic copil Iona a fost luat la cer de trei ori, prima oara la un an, apoi pe la 5-6 ani si a treia oara a fost in Împaratia Cereasca pe la 7-9 ani. Toate acestea sunt scrise in cartea despre viata Cuviosului. A fost ucenic al Sfantului Serafim din Sarov timp de opt ani. In scrierile despre viata Sfantului Serafim nu se aminteste despre Cuviosul Iona, insa legenda spune ca atunci cand Iona s-a dus la Sarov, staretul Serafim i-a spus: ”De ce ai intarziat? Te astept de doi ani. Mi-a aratat Maica Domnului ca vei veni”. Cuviosul Iona avea atunci 30 de ani.

Citeşte mai departe…

Arhimandrit Ioil Konstantaros: 

Lectura apostolică din

Duminica de după Botezul Domnului

Απολυτίκιο – Πολύευκτος μάρτυς

(09 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ)

În vremea lui Deciu (249-251) şi Valerian (253-259), împăraţii Romei, erau doi ostaşi cinstiţi, Nearh şi Polieuct, din cetatea Melitinei, pămîntul Armeniei, care împrietenindu-se între ei, aveau atîta dragoste unul către altul, încît nici între fraţi nu se afla aşa iubire, pentru că fiecăruia din ei i se părea că în prietenul său îşi are viaţa şi sufletul.

Nearh era creştin dreptcredincios şi în legea Domnului desăvîrşit, iar alesul Polieuct era elin, neluminat cu credinţa cea adevărată, însă avea obiceiurile cele creştineşti şi se împodobea cu toate faptele bune, fiind în toate ca un măslin roditor; aceasta numai îi lipsea, căci încă nu era în casa Domnului. Deci se îngrijea Nearh ca să-l aducă la credinţa creştinească, adeseori citindu-i dumnezeieştile Scripturi şi arătîndu-i deşertăciunea şi urîciunea închinării la idoli; dar încă nu venise ceasul întoarcerii lui şi al mîntuirii, cel înainte însemnat de Dumnezeu, pînă ce s-a auzit prin tîrguri şi prin uliţe citindu-se porunca cea fără de Dumnezeu a păgînilor împăraţi, care îi silea pe toţi la închinarea zeilor lor, şi-i îngrozea cu chinuri de multe feluri, dacă s-ar fi aflat cineva nesupus şi neascultător. Citeşte mai departe…

Sfântul Mucenic Polieuct din Melitina, Armenia

(9 ianuarie)

8 ianuarie: ORTODOCŞI ÎNECAŢI DE CATOLICI ÎN AGHIAZMA MARE!

Pătimirea Sfântului Sfinţitului Mucenic ISIDOR şi a celor şaptezeci şi doi de împreună-nevoitori, martirizaţi alături de el în Tartu de către romano-catolici în anul 1472

Marele Cneaz Iaroslav cel Înţelept, botezat Gheorghe sau Iurie, a fost fiul Sfântului Mare Cneaz Vladimir. În anul 1030, el a preluat controlul unei regiuni la vest de Novgorod şi Pskov, care era locuită de estonieni. Acolo pe malurile râului Omovzha (sau Embakh) el a întemeiat un oraş şi a construit o biserică pe care a închinat-o ocrotitorului său: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. În Rusia, acest oraş a devenit cunoscut ca Yuriev după numele bisericii, dar se mai numeşte şi Dorpat sau Tartu. Citeşte mai departe…

SFÂNTUL CUVIOS MACARIE MAKRIS,

PARADIGMA TEOLOGULUI ÎN DIALOG

În contextul tratativelor româno-vaticane, politic-religioase, referitoare la o posibilă vizită a papei în România anul acesta (2011), propunem spre reflecţie creştinilor ortodocşi, cler şi popor, şi nu numai ortodocşilor, ci şi observatorilor de tot felul, celor foarte entuziaşti şi celor foarte reticenţi, celor moderaţi, ca şi tuturor celor interesaţi modelul unui sfânt mai puţin cunoscut, pe care Biserica noastră Ortodoxă  îl cinsteşte în fiecare an pe 8 ianuarie – SFÂNTUL MACARIE MAKRIS.
Sfântul Macarie Makris este un renumit bărbat bisericesc din perioada bizantină târzie. Acest lucru reiese din implicarea sa în evenimentele bisericeşti din această epocă critică, dar şi din bogata sa operă scriitoricească, care a dobândit o extensie ecumenică, precum menţionează personalităţi oficiale contemporane lui şi renumiţi scriitori bizantini.
S-a născut în Tesalonic în jurul anului 1383 din părinţi evlavioşi şi renumiţi. A primit o educaţie aleasă şi a iubit mult învăţătura, studiind în mod deosebit filozofia, poezia, logica, retorica şi teologia. Încă de foarte tânăr s-a distins prin educaţie, înţelepciune şi în general prin virtutea sa.
În jurul anului 1401, la vârsta de 18 ani, după moartea mamei lui, s-a dus în Sfântul Munte şi a intrat în monahism în Sfânta Mănăstire Vatopedi, care se distingea prin viaţa duhovnicească a multor monahi de acolo. Cu toată osârdia s-a supus de-Dumnezeu-purtătorului stareţ Armenopoulos, care l-a îndrumat cu discernământ şi l-a tuns monah. A rămas alături de el vreme de zece ani până la moartea sa, după care a fost hirotonit diacon şi preot. În această perioadă a dobândit prin ascultare multe virtuţi călugăreşti, dar şi multe cunoştinţe de geometrie, matematică şi astronomie. Citeşte mai departe…

8 ianuarie:

Cuviosul Macarie Makris,

Egumenul Mănăstirii „Hristos Pantocratorul” din Constantinopol

    Pe vremea împărăţiei marelui Teodosie (379-395), Domnica fiind elină, s-a dus din cetatea Cartagina la Constantinopol, cu alte patru fecioare. Apoi s-a făcut despre dânsa o dumnezeiască descoperire preasfinţitului arhiepiscop Nectarie patriarhul (381- 397), care primind-o, a învrednicit-o de Sfântul Botez.

 Cuviosul Gheorghe Hozevitul

Troparul sfântului:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor

şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare;

şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile,

Cuvioase Gheorghe, Părintele nostru.

Roagă-te lui Hristos Dumnezeu

ca să mântuiască sufletele noastre.

Cuviosul Gheorghe s-a născut într-un sat din Cipru, din părinți evlavioși. Mai avea un frate mai mare, pe nume Iraklídis, care, trăind încă părinții săi, a plecat în pelerinaj la Sfintele Locuri. Ajuns aici, s-a călugărit în Lavra Kalamónas, care se afla lângă mănăstirea Sfântului Gherasim Iordanitul. Micul Gheorghe a rămas lângă părinții săi. Când au murit aceștia, de creșterea sa s-a îngrijit un unchi de-al său, care, la un moment dat, voia să-l căsătorească cu fiica lui. Atunci Gheorghe a fugit la un alt unchi, care era egumenul unei mănăstiri. Din cauza presiunilor celuilalt unchi, care voia cu orice preț să-l facă ginerele său, Gheorghe a plecat la fratele său, Iraklídis, la Lavra Kalamónas. Întrucât, însă, era prea tânăr pentru Lavra, fratele său l-a dus la Mănăstirea Maicii Domnului, numită Hozeva, care se afla într-o pustie sălbatică, lângă vechiul drum roman care leagă Ierusalimul de Ierihon. Aici sfântul a fost tuns monah, iar apoi a trăit o viață ascetică plină de nevoințe. Vestea despre înălțimea virtuții sale s-a răspândit repede și mulți veneau să se folosească de sfintele sale povețe. A adormit în pace la adânci bătrâneți, încredințându-și sfântul suflet în mâinile Ziditorului său. Pomenirea lui se face pe 8 ianuarie.

Citeşte mai departe…

Απολυτίκιο – Άγιος Γεώργιος Χοζεβίτης

(08 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ)

Άγιος Γεώργιος Χοζεβίτης Κυπριακής καταγωγής, έζησε τον 60 αι., µόνασε στη Μονή Χοζεβά στην Παλαιστίνη και διακρίθηκε για την οσιακή βιωτή του.

St. George of Hozeva. He was from Cyprus and lived in the 6th century in the Monastery of Chozeva in Palestine.

Ἀπολυτίκιον
Ήχος πλ. α’. Τον συνάναρχον Λόγον.
Γεωργήσας τον λόγον Πάτερ της χάριτος, δικαιοσύνης έδρέψω καρποφορίαν λαμπράν, ως την ένθεον ζωήν αϊρετισάμενος, όθεν της δόξης κοινωνός, ανεδείχθης του Χριστού, Γεώργιε θεοφόρε’ ώ και πρεσβεύεις άπαύστως, έλεηθήναι τάς ψυχάς ημών.

CANON DE RUGĂCIUNE LA PRAZNICUL BOTEZULUI DOMNULUI (I)

CANON DE RUGĂCIUNE LA PRAZNICUL BOTEZULUI DOMNULUI 

Tropar la Praznicul Botezului Domnului, glasul 1:

În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, Slavă Ţie. 

Tropar la Praznicul Botezului Domnului, glasul al 5-lea:

Arătatu-Te-ai în lume, Cel Ce ai făcut lumea, ca să luminezi pe cei ce şedeau întru întuneric, Iubitorule de oameni, Slavă Ţie. 

Tropar la Praznicul Botezului Domnului, glasul al 5-lea:

Păcătoşilor şi vameşilor, pentru mulţimea milei Tale Te-ai arătat, Mântuitorul nostru. Că unde avea să strălucească Lu­mina Ta, dacă nu celor ce şedeau întru întuneric? Iubitorule de oameni, Slavă Ţie. 

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Umblat-a Israel prin valul cel învăluit al mării, cel ce s-a arătat uscat îndată. Iar negrul luciului pe voievozii egipteni i-a înecat cu totul, mormântul cel aşternut cu apă, cu Puterea cea tare a dreptei Stăpânului.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie! Citeşte mai departe…

ACATISTUL BOTEZULUI DOMNULUI

Condacul 1

Pe Tine, Împăratul cerului și al pământului, Luminătorul nostru, văzându-Te în Iordan, botezat de robul Tău, cerurile s-au înfricoșat și tot pământul s-a înfiorat, îngerii s-au mirat și toată făptura s-a bucurat. La păcătoși și la vameși ai venit ca să speli cu ape păcatele oamenilor. Iar noi, nevrednicii, cu mulțumire Îți cântăm: Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat și lumea întreagă ai luminat, slavă Ție!

Icosul 1

Veniți în grabă astăzi, puteri îngerești, văzând pe Stăpânul Hristos, venit la repejunile Iordanului să curețe păcatul lui Adam, și cunoscând dumnezeiasca taină, cu frică proslăviți marea Sa coborâre, că Dumnezeu S-a făcut om și neștiind de păcat vine ca un Miel al lui Dumnezeu să ridice păcatele la toată lumea. Pentru aceasta, cei ce proslăviți dumnezeiasca arătare a lui Hristos, cântați Lui, ca și la Betleem, aceste laude: Citeşte mai departe…

Omilie la Ziua Luminilor – 6 ianuarie 383

Acum îmi recunosc turma, astăzi văd chipul cel obişnuit al Bisericii când, urând îndeletnicirea cu griji trupeşti, veniţi împreună, întreaga turmă, către slujirea lui Dumnezeu. Poporul, pe de o parte, strâmtorează lăcaşul, pătrunzând până înlăuntrul sfintelor altare, iar cât nu încape înăuntru umple şi locul de afară, de dinaintea bisericii, potrivit cu chipul albinelor: căci unele lucrează înăuntru, iar altele zboară împrejurul stupului. Deci aşa să faceţi, o, copii, şi să nu părăsiţi nicicând strădania aceasta! Pentru că mă mărturisesc a pătimi-de patima cea păstorească şi că voiesc ca, şezând pe un loc înalt, să văd la poalele şi dimprejurul acelui vârf turma adunată la un loc. Iar de mi se întâmplă astfel, mă umplu de o râvnă minunată şi cuvântul mi-l rostesc cu bucurie, ca şi păstorii ce-şi cântă Cântările cele păstoreşti. Când se întâmplă însă altfel şi sunteţi înşelaţi de înşelăciunea cea din afară, cum aţi făcut de curând, în duminica trecută, mă amărăsc mult şi îmbrăţişez tăcerea, voind să fug de aici şi să caut Carmilul prorocului Ilie sau o oarecare stâncă nelocuită, căci prietenul celor descurajaţi e singurătatea şi iubirea de pustie. Acum însă, văzându-vă dimpreună cu întreagă familia prăznuind adunaţi la un loc, îmi amintesc de cuvântul cel prorocesc pe care l-a rostit dinainte Isaia, prevestind Biserica lui Hristos cea cu buni şi numeroşi fii: „Cine sunt aceştia? Carii ca norii zboară şi ca porumbii cu puii” (Is. 60, 8). Şi împreună cu acestea şi altele: „Strâmt îmi este locul, fă mie loc ca să locuiesc” (Is. 49, 20). Căci acestea le-a rânduit puterea Duhului ca să fie spuse în Biserica lui Dumnezeu plină de oameni, care avea să umple după ani şi ani lumea toată „de la margini până la margini“ (cf. Deut. 28, 64). Citeşte mai departe…

Icoană a Sfântului Simeon cu cinstitele sale moaşte

Acesta încă din copilărie simţi chemare pentru viaţa monahală, căci vedea pe părinţii duhovniceşti care călcau pragul familiei sale. Odată, părintele Corneliu, monah la Mănăstirea Kripeţk, rămas peste noapte în casa lor şi dormind în camera tânărului, îi spuse:

– Vei fi monah, vei fi stareţ mare.

Pe când avea 10 ani, însufleţit de povestirile despre sfântul Serafim de Sarov, încercă şi el să se roage precum dânsul: găsi pe câmp o piatră mare şi începu a se ruga pe ea.

Spunând părinţilor dorinţa sa de a intra în monahism, tatăl său se mânie încercând a-l îndupleca să se căsătorească. Din această pricină petrecu o parte a tinereţii sale în casa părintească.

Izbutind în cele din urmă să calce pragul Mănăstirii Peşterilor din Pskov, intră în monahism, primind ascultare să ajute pe părinţii care construiau arhondaricul. Petrecu astfel vreme de 5 ani, ziua dăruindu-se muncii ostenitoare, iar noaptea cel mai adesea adormind la masă în faţa cărţii. Când era invitat de părinţi să meargă pe munte, în livadă, acesta refuza sub diferite pretexte nedorind să poarte convorbiri deşarte. Primi tunderea în monahism cu numele Vasian.

După o destulă vreme, fu hirotonit ierodiacon, iar mai apoi ieromonah, iar după aceea fu numit econom la mănăstirea Snetogorsk, unde viaţui 4 ani, până la revoluţie. Întorcându-se la mănăstirea de metanie, fu iară trimis la altă proprietate a mănăstirii: Mustoşcevo, unde petrecu câţiva ani în multe greutăţi. Întorcându-se în mănăstirea sa, primi ascultarea de proestos. Văzând că această ascultare este mai presus de puterile sale, ceru marea schimă pe care în cele din urmă o primi cu numele Simeon, fiind mutat într-o chilie murdară, întunecoasă, umedă, cu pereţii uzi şi aerul umed. Mult se osteni cuviosul părinte să o transforme într-o încăpere de locuit. Citeşte mai departe…

Acest sfânt se născu în anul 760 în vestita insulă a Cretei. Părinţii săi, care erau foarte evlavioşi, se numeau Teofan şi Iuliana. După ce se îndeletnici mulţi ani cu învăţătura cărţii, aceștia îi porunciră sfântului să pască oile.

În acea vreme mărturisitorii credinţei celei adevărate sufereau mari strâmtorări de la luptătorii împotriva icoanelor. Iar tânărul Grigorie, dorind fierbinte să păstreze dreapta credinţă, plecă de acasă şi se duse în Seleucia. Acolo stătu vreme îndelungată hrănindu-se cu puţină pâine şi apă, şi ostenindu-se în cele plăcute lui Dumnezeu.

După moartea împăratului Leon, care era luptător împotriva icoanelor, cuviosul Grigorie se duse la Ierusalim pentru a se închina Sfintelor Locuri. Petrecu acolo 12 ani, însă ce îndură din partea agarenilor nu este cu putinţă să se arate, dacă dorește cineva să păzească scurtimea cuvântului. Citeşte mai departe…

Απολυτίκιο του Αγ. Θεοκτίστου – 04 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ

Sfântul Ierarh Eustatie I, arhiepiscopul Serbiei

(4 ianuarie)

Sfinții Zosima Monahul şi Atanasie Comentarisiul, Turcia

(4 ianuarie)  

ACATISTUL SFÂNTULUI EFREM CEL NOU DE LA NEA MAKRI, GRABNIC AJUTĂTOR ŞI MARE FĂCĂTOR DE MINUNI (5 mai/3 ianuarie)

După obişnuitul început, se zice:

TROPARUL Sfântului Efrem cel Nou, glasul al 3-lea 

Ai strălucit ca soarele pe Colina Neprihăniţilor şi ai urcat la Domnul pe calea martiriului, dându-ţi sufletul sub loviturile necredincioşilor, Sfinte Părinte Efrem, Mare Mucenic al lui Hristos. Pentru aceasta, ai făcut ca dumnezeiescul har să se reverse neîncetat spre cei ce cu evlavie îţi strigă ţie:

Slavă Celui Ce ţi-a dăruit putere!

Slavă Celui Ce ţi-a dăruit harul tămăduirilor!

Slavă Celui Care dă tuturor tămăduiri prin tine!

şi:

 CONDACUL Sfântului Efrem cel Nou, glasul al 3-lea 

Pe Colina Neprihăniţilor te-ai întărit vieţuind întru nevoinţă, Părinte de Dumnezeu înţelepţite, şi de acolo ai purces pe calea muceniciei. Pentru aceasta Cel Care dăruieşte lumii viaţa, cu îndoită cunună te-a încununat, Mare Mucenice Efrem, şi te-a dăruit nouă ca în tot locul să te avem ajutător şi să te rugăm cu stăruinţă: miluieşte-i pe cei ce te cinstesc pe tine!

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1

Strălucitu-ne-ai tuturor ca o nouă stea, când s-au descoperit sfintele tale moaște, Părinte, iar cu strălucirea minunilor tale luminezi întreaga lume. Prin mila și smerenia ta, plinește cererile celor care se apropie cu credință și care îți strigă ție: Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! Citeşte mai departe…

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL PROOROC MALEAHI 

Απολυτίκιο Προφήτου Μαλαχία

 3 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ

Sfîntul prooroc Maleahi s-a născut în Sofi, după întoarcerea din robie de la Babilon, din seminţia lui Zabulon. Acesta din tinereţea sa a avut viaţa curată şi neprihănită şi a proorocit despre venirea Domnului, despre înfricoşata judecată, despre schimbarea aşezămîntului şi a legii lui Moise şi despre jertfa cea nouă, iar numele de Maleahi, ce se tîlcuieşte „înger”, i s-a dat de tot poporul, pe de o parte pentru că era cu foarte bunăcuviinţă, ca un înger, iar pe de alta, că păzea îngereasca curăţie şi sfinţenie şi cu îngerii avea prietenie; pentru că de multe ori vorbea cu îngerul care-i descoperea tainele lui Dumnezeu, şi-l învăţa cunoştinţa celor ce aveau să fie, lucru pe care cei vrednici cu adeverire l-au cunoscut, auzind glasul îngeresc, iar pe înger neputînd a-l vedea. Sfîntul Maleahi vorbea faţă în faţă cu îngerul, precum cineva grăieşte cu prietenul său. A fost acest sfînt prooroc mai în urmă decît toţi proorocii; pentru că n-a fost după dînsul altul, în Israel. El a murit fiind tînăr şi a fost îngropat la un loc cu părinţii săi.

Legături:

• 5 mai: POMENIREA SFÂNTULUI NOU MUCENIC EFREM DE LA NEA MAKRI

• Sfântul Sinod al Bisericii Greciei de curând a trecut în rândul Sfinţilor pe Cuviosul Mucenic Efrem cel Nou, Făcătorul de Minuni, cel din Sfânta Mănăstire a Buneivestiri a Născătoarei de Dumnezeu de pe muntele Neprihăniţilor, de lângă Nea Makri
• ACATISTUL Sfantului Efrem cel Nou

Pomenirea sfântului noului mucenic Efrem

VIAŢA ŞI MINUNILE

5 mai/3 ianuarie

Citiţi şi:

• Sfântul Sinod al Bisericii Greciei de curând a trecut în rândul Sfinţilor pe Cuviosul Mucenic Efrem cel Nou, Făcătorul de Minuni, cel din Sfânta Mănăstire a Buneivestiri a Născătoarei de Dumnezeu de pe muntele Neprihăniţilor, de lângă Nea Makri
• ACATISTUL Sfantului Efrem cel Nou

Sfântul Nou Mucenic şi Făcător de Minuni Efrem s-a născut în Grecia la 14 septembrie, 1384. A rămas fără tată pe când era încă tânăr şi mama a rămas singură să crească şapte copii.

Când Efrem a împlinit 14 ani, Bunul Dumnezeu i-a călăuzit paşii către o mănăstire din Muntele Amoman, lângă Nea Makri din Atica. Mănăstirea avea hramul Buneivestiri şi a Sfintei Parascheva. Aici el şi-a luat crucea lui Hristos pe care toţi cei ce vor să-L urmeze trebuie să o facă (Mat. 16:24). Aprins de dragostea pentru Domnul Sf. Efrem s-a supus de bunăvoie disciplinei monastice. Timp de aproape 27 de ani el a urmat exemplul vieţii sfinţilor şi pustnicilor deşertului. Cu râvnă dumnezeiască el L-a urmat pe Hristos şi s-a dezrobit de plăcerile lumeşti. Din mila Domnului şi-a purificat sufletul de patimile omorâtoare devenind vas ales al Sfântului Duh, fiind învrednicit şi de înalta treaptă a preoţiei, slujind cu multă smerenie şi zdrobire de inimă în altar.

În 14 septembrie 1425, barbarii turci au atacat mănăstirea dinspre mare, distrugînd-o şi prădînd locurile învecinate. Sf. Efrem a fost unul din victimele urii lor sălbatice. Mulţi călugări au fost torturaţi şi decapitaţi dar Sf. Efrem a rămas calm. Acest lucru i-a înfuriat pe turci şi i-au făcut să-l arunce în temniţă pe Efrem pentru a-l tortura şi a-l forţa să renunţe la Hristos. Citeşte mai departe…

Sfânta Genoveva de Paris

Cuvioasa Genoveva s-a născut în jurul anului 422 în Nanterre, la câțiva kilometri vest de Paris, din părinții Severus și Geroncia, oameni cu bună stare materială și credincioși. Copil fiind, Genoveva păștea oile părinților ei pe malurile împădurite ale râului Senna.

La vârsta de opt ani, Dumnezeu a chemat-o pe Genoveva să-I urmeze. Lucrurile s-au petrecut în felul următor: un sinod local din Gallia a hotărât să trimită în Bretania doi episcopi misionari pentru a combate erezia pelagienilor. Era vorba de doi părinți cu viață aleasă, Gherman și Lup.

În timpul călătoriei lor, cei doi au trecut și prin Nanterre, unde au fost întâmpinați de credincioși, care i-au rugat să rămână și să slujească vecernia.

Citeşte mai departe…

Sfânta Thomaida din Lesvos, apărătoarea vieții de familie

Sfânta Thomaída s-a născut în insula Lesvos (Mitilene). Părinții ei, Mihail și Kalí, erau oameni evlavioși și de cinste, fiind o pereche pe care oamenii din vremea lor o considerau „o pereche de aur, de trei ori binecuvântată și fericită”. Tatăl ei era caracterizat cu următoarele cuvinte: „după fel, precum Hristos; după cuget, statornic”, în vreme ce mama era: „după purtare, desăvârșită, căci desăvârșit era și sufletul ei”. Sterpiciunea pântecelui le era, însă, „doliu și mâhnire”, dar aveau și nădejdea că vor dobândi prunci, lucru pentru care nu încetau a se ruga. Iar Maica Domnului a înștiințat-o în vis pe Kalí nu numai că zămislise, dar și că pruncul se va deosebi prin bogăția harismelor și prin sfințenie. Cu adevărat, au dobândit o fiică pe care au numit-o Thomaída și care, crescând, s-a arătat cu totul aparte prin harismele pe care le avea, dar și prin frumusețea ei, căci le întrecea pe toate fecioarele din insulă prin frumusețe și purtare, având o „desăvârșită armonie trupească și sufletească”.

Citeşte mai departe…

Cuviosul Părinte Serafim de la Sarov

(2 ianuarie)

Alte articole:

• SF.SERAFIM DE SAROV (MĂNĂSTIREA DIVEEVO-Rusia)
• SFÂNTUL SERAFIM DE SAROV: DESPRE DOBÂNDIREA SFÂNTULUI DUH
• SEMINŢE PLINE DE DUH DIN ÎNŢELEPCIUNEA SF. SERAFIM DE SAROV
• Acatistul Sfântului Serafim de Sarov, mare făcător de minuni
• Ο βίος του αγίου Σεραφείμ του Σαρώφ για παιδιά και όχι μόνο (βίντεο με ελληνικούς υπότιτλους)! (+ 2 Ιανουαρίου 1833) – VIAŢA SF. SERAFIM DE SAROV PENTRU COPII ŞI NU NUMAI (VIDEO CU TRADUCERE GREACĂ)
• COMPARAŢIE ÎNTRE MISTICA LUI FRANCISC DE ASSISI ŞI CEA A SFÂNTULUI SERAFIM DE SAROV

Acest mare mărturisitor al luminii Sfîntului Duh s-a înălţat ca un astru deasupra pămîntului rusesc, la 19 iulie 1759, în epoca în care spiritul aşa-numit „al Luminilor” invada Europa şi Rusia, pregătind deja, din depărtare, timpurile întunecate ale ateismului şi persecuţiei religioase.

Fiu al unor negustori cucernici din oraşul Kursk, el a crescut în smerenie şi dragoste faţă de Biserică şi a avut parte la vîrsta copilăriei de arătarea milei Maicii Domnului, care l-a vindecat în chip miraculos.

La 17 ani părăsi lumea, cu binecuvîntarea mamei sale, şi intră în Mănăstirea Sarov, unde a devenit repede un model de ascultare şi virtuţi monahale. Îndeplinea cu bucurie şi zel toate sarcinile, chiar cele mai obositoare, pentru folosul fraţilor, postea pentru a înfrînge pornirile trupului şi îşi păstra, ziua şi noaptea, mintea aţintită la Dumnezeu, cu ajutorul rugăciunii lui Iisus. Citeşte mai departe…

CHIPUL SFINTEI IULIANA DIN LAZAREVO, RUSIA

(2 ianuarie)

+ * + * +

Pe Sfânta Iuliana cea milostivă, care prin faptele ei a fost icoană vie a lui Hristos şi a mărturisit că familia este o cale de sfinţenie, biruind cu iscusinţă cursele vrăjmaşului şi ispitele trupeşti, să o lăudăm, iubitorilor de Dumnezeu, zicând: Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine! (din Acatistul Sfintei Iuliana din Lazarevo)

+ * + * +

Acatistul Sfintei Iuliana din Lazarevo (clic aici)

*

Binecuvântat este Dumnezeu Tatăl cel Atotputernic, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Binecuvântat este Unul-Născut Fiul Său, Cuvântul lui Dumnezeu cel fără de început şi veşnic, Care din Tatăl S-a născut, Dumnezeu din Dumnezeu, născut mai înainte de veci, Puterea cea stăpânitoare prin Care toate s-au făcut. Binecuvântat este Sfântul Mângâietor şi de viaţă dătătorul Duh, care de la Tatăl purcede şi S-a arătat oamenilor prin Fiul; Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, trei Persoane ce una în fiinţă sunt, o slavă, o fiinţă şi o neschimbată împărăţie. Fiinţă fără de început, un Dumnezeu făcător şi stăpânitor şi păzitor al tuturor veacurilor, pe Care puterile cereşti Îl binecuvântează şi cetele îngereşti Îl slăvesc, Ce dăruieşte înţelepciune şi judecată celui care cere şi nu dispreţuieşte pe păcătosul care se pocăieşte pentru a afla mântuirea.

Pentru aceasta Îi mulţumesc acestui bun şi multmilostiv Dumnezeu, păcătos şi rău precum sunt şi nevrednic de a lăuda bunătatea Sa; Lui Îi aduc mărturisirea şi lauda mea, şi mă rog să-mi asculte rugăciunea în această zi când Îl chem şi să dăruiască cuvinte buzelor mele pentru a putea grăi despre o viaţă cuvioasă, plină de strălucire duhovnicească. Cuvine-se cu adevărat să-L binecuvântezi şi să chemi ajutorul Său; căci, aducându-mi aminte de mama mea, acea sfântă şi plină de virtute doamnă, de faptele ei cele sfinte, milosteniile, postirile, metaniile, privegherile cele de toată noaptea, lacrimile neîncetate, rugăciunile şi toate celelalte virtuţi ale sale, mi-e teamă să nu le dau uitării şi tăcerii. Căci cuget la acea slugă care a fost pedepsită fiindcă, în loc să înmulţească talantul Stăpânului său, l-a îngropat în pământ. Apoi mi-e teamă şi că cineva, auzindu-mă, ar putea crede că încerc să înşel doar fiindcă e mama mea şi că ceea ce am scris nu este adevărat. Citeşte mai departe…

Sfântul Cuvios Silvestru de la Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina

(2 ianuarie)

Απολυτίκιο Αγ. Σιλβέστρου – 02 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH VASILE CEL MARE 

Din “Predici la Sărbătorile de peste an” Editura Christiana  2001

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0783/s0783001.jpg)

În prima zi a anului, când Biserica prăznuieşte pe marele ierarh al Bisericii, Sfântul Vasile cel Mare, este pomenită în fiecare an, aproape neştiut de mulţi dintre noi, maica sa, Sfânta Emilia, al cărei nume se tâlcuieşte „gingăşie”.

Aceasta, încă din pruncie era deosebit de virtuoasă dorind a petrece restul vieţii sale în feciorie. Deşi orfană, pentru aleasa ei frumuseţe mulţi doreau a o avea soţie, însă dânsa rămânea neînduplecată. Însă începând a se teme că de nu se va căsători va ajunge pradă silniciei vreunuia dintre cei ce o doreau de soţie, se căsători  cu înţeleptul şi bunul Vasile care era vestit dascăl de retorică şi, mai presus de toate, creştin evlavios.

Dumnezeu binecuvântă această familie cu roadă bogată, căci alături de părinţi, Sfinţii Emilia şi Vasile, cinstiţi de Biserică, din cei 10 prunci ai lor, fură slăviţi cu sfinţii: Citeşte mai departe…

Sf. Mucenic Hermes

(31 Decembrie)

Este nesfârşit şirul mucenicilor din populaţia daco-romană de pe malurile Dunării care s-au împărtăşit devreme de harul sfinţeniei creştine cu preţul sângelui lor. Dintre aceştia, unii s-au învrednicit de slujire bisericească înaltă, ca episcopi, preoţi sau diaconi, iar alţii au ajutat pe fraţii lor de credinţă în slujiri mai modeste, dar folositoare mântuirii lor. Citeşte mai departe…

Απολυτίκιο Αγ. Μελανής – 31 ΔΕΚΕΜΒΡΙΟΥ

Sfânta Cuvioasa Melania Romana

(31 Decembrie)

Citeşte mai departe…

RUGĂCIUNEA SFINTEI MUCENIŢE ANISIA

Atotputernice Doamne Dumnezeule, Părintele Unuia Născut Fiului Tău, Iisus Hristos, al Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru, Cela ce şezi pe scaunul slavei Tale, Căruia Îţi slujesc mii de mii de arhangheli şi mii de îngeri îţi stau înainte, supunându-se poruncii Tale: scaunele, domniile, începătoriile, stăpâniile, pe care Te laudă heruvimii şi Te măresc serafimii neîncetat cântând întreită cântare. Tu pe duhurile care nu se plecau Ţie le-ai cufundat în tartarul cel prea adânc şi pe balaur, care s-a lipit de darul Tău, l-ai legat cu legături nedezlegate şi scaunul lui l-ai surpat la pământ şi de la slujba cea cerească l-ai izgonit, lipsindu-l de viaţa cea fericită, iar cu moartea cea cu defăimare a Crucii ai surpat mândria aceluia.

Tu din sânurile Tale cele fără prihană ai trimis la noi pe Dumnezeu Cuvântul, Care era mai înainte de veci, pe Mântuitorul sufletelor noastre, Cel născut prin umbrirea Duhului Sfânt şi din Maria Fecioara, Care printr-Însul ai căutat oaia cea rătăcită, ai întărit pe cea neputincioasă şi ai vindecat pe cea zdrobită. Pe Tine Te chem, eu smerita şi păcătoasa roaba Ta, cu toată inima mea. Tu, Cel ce ştii gândurile fiecăruia, focul cel aruncat în lume de Unul Născut Fiul Tău l-ai aprins în inima mea şi scânteia credinţei, care este în mine, ai schimbat-o în făclia dragostei. Vino să mă mântuieşti pe mine, nevrednica roaba Ta, pentru că pe Tine Te doresc, pe Tine Te caut şi de Tine mă lipesc din toată inima mea.

Doamne Dumnezeule, Fiule, primeşte rugăciunea mea cea adusă Ţie cu inimă zdrobită şi cu duh de smerenie. Nu mă trece cu vederea pe mine, pentru care, O! Iisuse Hristoase, ai fost pironit pe cruce şi lovit peste obraz; pentru care ai băut oţet cu fiere şi ai gustat moartea amară şi a treia zi ai înviat din morţi, Te-ai înălţat la cer şi şezi de-a dreapta Tatălui.

Nu mă ruşina, nici nu mă lepăda din numărul roabelor Tale, ci învredniceşte-mă ca o creştină a mă mântui prin semnul Sfintei Tale Cruci. Fă-mă părtaşă patimilor Tale, săvârşind în mine voia Ta, ca să fiu credincioasă a mă arăta feţei Tale. Tu mă păzeşte, pătrunde cu frica Ta trupul meu, căci de judecăţile Tale m-am temut. Închide ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea, ci mai bine, mă rog Ţie, deschide-i ca să cunosc minunile din legea Ta, căci spre Tine sunt aruncată din pântecele maicii mele. Tu eşti Domnul meu; tatăl meu şi maica mea m-au părăsit, iar Tu, Doamne m-ai primit.

Îndreptează paşii mei, ca să nu mă umplu de ruşine, eu roaba Ta; fă cu mine semn spre bine şi împlineşte cererea mea, pentru că înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a tăinuit. Iarăşi către Tine mă rog, Dumnezeule Părinte, ajută-mi ca să nu se afle prihană în mine, roaba Ta, căci Ţie mă aduc punându-mă pe altarul mărturisirii şi al smereniei mele, să fiu primită ca o ardere de tot; astfel să fie jertfa mea înaintea Ta. Învredniceşte-mă a urma Mielului Tău Celui fără prihană, lui Iisus Hristos, Căruia, împreună cu Tine şi cu Duhul Sfânt, se cuvine slava, cinstea şi puterea în veci. Amin.

ACATISTUL SFINTEI MUCENIŢE ANISIA

Troparul Sfintei Muceniţe Anisia, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anisia strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

Condacul 1

Veniţi, toţi iubitorii de prăznuiri, să încununăm cu laude pe ceea ce a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu adevărat şi a surpat pe începătorul răutăţii care pe mulţi i-a înşelat, abătându-i de la dreapta credinţă, iar noi, văzând biruinţele ei, cu veselie să-i cântăm: Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

Icosul 1

Cetatea Tesalonicului te are pe tine ocrotitoare, Sfântă Muceniţă Anisia, căci având tu multe bogăţii, nu te-ai legat cu inima de ele, deşi copil fiind, ci din fragedă vârstă ai cunoscut pe Hristos Dumnezeu adevărat, Căruia I-ai slujit cu toată osârdia, iar noi, văzând acestea, te lăudăm zicând:
Bucură-te, că părinţii tăi ţi-au împodobit sufletul cu virtuţi creştineşti;
Bucură-te, că ai fost hrănită cu învăţăturile dreptei credinţe;
Bucură-te, că în loc de lapte ai primit mai mult hrană duhovnicească;
Bucură-te, că înţelepciunea ţi-a fost dascăl din pruncie;
Bucură-te, că pe aceasta ai iubit-o mai mult decât jocurile copilăriei;
Bucură-te, că buna-cuviinţă ţi-ai arătat pe chipul tău, deşi erai tânără cu vârsta;
Bucură-te, că adeseori udai pământul cu lacrimi în rugăciunile tale;
Bucură-te, că înţelegeai cu uşurinţă cele ce citeai din sfintele cărţi;
Bucură-te, că frumuseţile tale trupeşti le ascundeai stând în cămara ta;
Bucură-te, că te-ai ferit cu tot dinadinsul să fii pricină de sminteală;
Bucură-te, că erai nerăbdătoare să ajungi la lăcaşurile cele cereşti;
Bucură-te, că sufletul tău dorea să fie împreună cu Mirele cel ceresc;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare! Citeşte mai departe…

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MUCENIŢĂ ANISIA

Troparul Sfintei Muceniţe Anisia, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anisia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 4-lea

Irmos: Adâncul Mării Roşii…

Stih: Sfântă Muceniţă Anisia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trimite-mi lumină mie, ce­lui ce laud pomenirea ta cea purtătoare de lumină, prealăudată, ca singura ce stai cu bucurie înaintea Tatălui luminilor, alungând, cu rugăciunile tale, viforul greşelilor mele.

Stih: Sfântă Muceniţă Anisia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sihăstria desţelenindu-ţi ogorul cel sufletesc, de Dum­nezeu înţelepţită, lucrezi spicul muceniciei, păstrându-l pentru Plugarul Cel Ce ţi-a insuflat pu­tere, fecioară muceniţă, vrednică de laudă.

Stih: Sfântă Muceniţă Anisia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu mâna ta cea preabogată împărţind averea cea vremel­nică, ai dobândit viaţă bogată, care nicidecum nu se pierde şi Vistierie Nepieritoare şi Mărire Cerească, muceniţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Din tine, Ceea ce eşti Prea­sfântă, Se naşte astăzi cu Trup asemănător nouă, Făcătorul a toată lumea şi este înfăşat în scutece, Cel Ce a înfăşurat ma­rea cu negură, Maică pururea Fecioară. Citeşte mai departe…

În vremea prigonitorului Maximian era o fecioară cu numele Anisia, născută în vestita cetate a Tesalonicului. Era născută din părinţi bogaţi şi credincioşi, învăţîndu-se frica Domnului, dar mai mult sporind în fapte bune, decît cu anii, pentru că părinţii ei o hrăneau mai mult cu dogmele bunei credinţe decît cu laptele. Trecînd anii săi cei prunceşti, se vedea buna ei cuviinţă mai presus de nădejde şi o învăţa cu citirea de cărţi mai deosebite; iar ea, fiind înţeleaptă, cu înlesnire toate le înţelegea, arătînd roduri vrednice de învăţătură. Citeşte mai departe…

Macarie, Mitropolitul Moscovei – 30 decembrie

Macarie, Mitropolitul Moscovei, icoană rusească contemporană

Părintele nostru Macarie s-a născut în anul 1482 în regiune din jurul Moscovei, purtând numele de Mihail. Atunci când tatăl său, care era preot, a murit, mama a luat calea mănăstirii. La fel a făcut și Macarie, mergând la Mănăstirea Sfântului Pafnutie din Borovsk care era renumită prin rigurozitate. Acolo a fost tuns monah cu numele de Macarie, și a trăit în asceză, dar s-a arătat a fi și un iconograf talentat. A fost hirotonit preot în 1523 și, la scurtă vreme, a fost ales stareț al Mănăstirii Lujetsk din orașul Mojaisk, iar trei ani mai târziu (1526) a fost hirotonit Arhiepiscop de Novgorod și Pskov, episcopie care rămăsese vacantă vreme de șaptesprezece ani. S-a angajat în a restabili buna rânduială și a trimis misionari la popoarele din Nordul. Printre aceștia au fost și Cuviosul Trifon de la Pecenga, luminătorul laponilor (prăznuit pe 15 decembrie) și Cuviosul Theodoretos de Kola (prăznuit pe 17 august).

În slujirea sa de episcop sa, Macarie a luptat cu perseverență împotriva rămășițelor idolatre și a ridicat multe biserici: 40 numai în ținutul Novgorodului. A adunat pe toți stareții mănăstirilor și schiturile din episcopie și le-a impus Tipicul obștesc al Sfântului Pafnutie de la Borovsk și al Sfântului Iosif de Volokolamsk, pentru a opri ispita idioritmiei, care era foarte răspândită în acel moment în monahismul rusesc.

Citeşte mai departe…

ACATISTUL SFINȚILOR PAISPREZECE MII DE PRUNCI UCIŞI DE IROD

Condacul 1

Ca cei ce pentru Hristos aţi fost junghiaţi ca nişte miei, Sfinţilor Prunci, cu podoaba nevinovăţiei aţi luminat lumea. Jertfa dumnezeiască închipuind, în grădina Raiului aţi înflorit. Pentru aceasta, cântăm cu îngereştile cete: Aliluia!

Icosul 1

Nevăzutul potrivnic, nemairăbdând minunea întrupării lui Dumnezeu a stârnit răzbunătoarea mânie a împăratului Irod, însă cum nici un fir de păr nu se mişcă fără voia Celui de Sus, Hristos S-a purtat pe braţele Fecioarei în Egipt, iar holdele jertfei voastre s-au strâns întru înmulţirea Bisericii biruitoare, pentru care toţi cei ce cinstesc patimile voastre strigă:
Bucuraţi-vă, că pentru Hristos aţi fost ucişi;
Bucuraţi-vă, că de mâna cea nevăzută a Domnului, ca nişte prescuri, aţi fost liturghisiţi;
Bucuraţi-vă, că sângele vostru a spălat pământul întinat de păcate;
Bucuraţi-vă, că numele Domnului v-a fost altar de jertfă;
Bucuraţi-vă, că sunteţi ca un buchet de flori binemirositoare pus la icoana Întrupării;
Bucuraţi-vă, că trupurile voastre s-au frânt ca o pâine de rai înaintea lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, că jertfa Pruncului dumnezeiesc o aţi închipuit;
Bucuraţi-vă, că îngerii din ceruri v-au slujit;
Bucuraţi-vă, bucuria plânselor mame;
Bucuraţi-vă, nădejdea celor fără de nici o apărare;
Bucuraţi-vă, ajutorul celor fără de scăpare;
Bucuraţi-vă, bucuria şi ocrotirea pruncilor;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos! Citeşte mai departe…

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFINȚII 14000 DE PRUNCI UCIŞI DIN PORUNCA LUI IROD

Troparul Sfinţilor 14.000 de prunci ucişi din porunca lui Irod, glasul 1:

Pentru durerile sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, Milos­tiv fii, Doamne şi vindecă toate durerile noastre, Iubitorule de oameni.

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Celui Ce a sfărâmat…

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu vărsarea sângiurilor au împodobit astăzi Bise­rica lui Hristos pruncii cei cu totul lăudaţi, fiind străluciţi cu credinţa.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Biserica lui Hristos culegând astăzi sângiurile ca pe nişte flori bine înflorite, din ramuri de curând odrăslite, se bucură de dânsele cu desfătare şi se înfrumuseţează.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făţiş este înfruntată astăzi ne­bunia lui Irod de către prunci; că fără de răutate aceştia au înfie­rat nebunia răutăţii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Roagă pentru toţi, Născă­toare de Dumnezeu, pe Cel În­trupat din tine prin cuvânt în chip de negrăit, să izbăvească pe robii tăi de toată primejdia. Citeşte mai departe…

VIAŢA SFÂNTULUI CUVIOS SIMON IZVORÂTORUL DE MIR, CTITORUL MĂNĂSTIRII SIMONO-PETRA

Sfântul Simon a strălucit în Grădina Maicii Domnului în timpul veacului al XIII-lea, în vremea în care Imperial Bizantin era dezbinat şi slăbit din cauza celei de-a patra cruciade (1204), când capitala lui se mutase la Niceea (până în 1261).

Fugind de deşertăciunile acestei lumi, Simon s-a îndreptat către Sfântul Munte, ca să lucreze acolo la mântuirea sufletului său, pe lângă un părinte duhovnicesc. A ales un Bătrân încercat în nevoinţe, aspru şi exigent, căruia i s-a supus cu trup şi suflet, ca lui Dumnezeu însuşi. Ascultarea sa pilduitoare, smerenia, iubirea pentru părintele său duhovnicesc, care nu se ferea să-l mustre cu vorba şi chiar cu toiagul, l-au ridicat iute la o mare înălţime a virtuţii. S-a făcut minunat în ochii multor călugări athoniţi şi chiar Bătrânul său, în cele din urmă, nu l-a mai privit ca pe un ucenic, ci ca pe un frate de arme în războiul duhovnicesc. Însă nu se cuvenea ca cel care alesese să urmeze smereniei şi patimii lui Iisus să primească aceste semne de cinstire; aşa ca a dobândit, prin stăruinţă, binecuvântarea de a trăi în singurătate. După multe căutări, şi-a ales că sălaş o peştera mică, umedă, situată în partea de vest a Athosului, la înălţimea de peste trei sute de metri deasupra mării.

Citeşte mai departe…

Cuviosul Simon, ctitorul Μănăstirii Simonopetra – 28 decembrie

Pemptousia.ro

Cuviosul Simon Izvorâtorul de Mir (†1257) este ctitorul mănăstirii Simonos Petras care, din punct de vedere arhitectonic, este cea mai ingenioasă dintre mănăstirile aghiorite. Cuviosul Simon s-a nevoit peste fire în viaţa lui pământească, este mare făcător de minuni şi izvorâtor de mir.

S-a pus în ascultarea unui Stareţ aspru pe care atât de mult îl iubea, încât în timpul când acesta dormea îi îmbrăţişa picioarele, iar, în lipsa lui, săruta locul unde dormea acela. Credea că fără el nu va putea să se urce la cer. Supunerea lui i-a dăruit smerenia cea care înalţă, iar smerenia, discernământul. Cu binecuvântarea Stareţului său s-a sălăşluit într-o peşteră, care se păstrează până astăzi, undeva aproape de mănăstirea lui, ca să se predea în întregime rugăciunii, fără a-i fi frică de desele atacuri ale demonilor. Vizitele oamenilor îl supărau şi se pregătea să plece într-un loc mai pustnicesc, când, odată, în vreme ce se ruga, a auzit un glas din cer: ”Simone, prietene credincios al Meu şi închinător al Fiului meu, nu pleca de aici, pentru că în lumină mare te-am îndumnezeit, şi vreau să slăvesc locul acesta prin numele tău”. Sfântul, crezându-se nevrednic de o asemenea vedenie, a socotit acel glas ca fiind o uneltire a celui viclean. Mai apoi, în noaptea Crăciunului, rugându-se, a văzut o stea pogorându-se din cer şi aşezându-se pe piatra pe care ulterior s-a construit mănăstirea, şi a auzit glasul Născătoarei de Dumnezeu spunându-i: ”O, Simone, aici trebuie să îţi întemeiezi chinovia ta şi să mântuieşti suflete. Şi fii cu mare luare aminte: nu fi necredincios cum ai fost mai înainte, pentru că eu vreau să îţi fiu ajutătoare!”.

În chip minunat, Cuviosul a înaintat în construirea mănăstirii. Biserica a închinat-o Naşterii după Trup a Domnului şi mănăstirea s-a numit Noul Betleem. Cu vieţuire bine plăcută lui Dumnezeu şi-a încheiat viaţa la o vârstă înaintată, pe 28 decembrie 1257. Printre ultimele cuvinte pe care le-a spus ucenicilor săi, cu puţin înainte de sfârşitul său, au fost şi următoarele:… CONTINUARE aici

Troparul Sfinților douăzeci de mii (20.000) arși în Nicomidia

(28 decembrie)

• DESPRE SFÂNTUL ARHIDIACON ŞTEFAN în FAPTELE APOSTOLILOR (Capitolele 6 şi 7)
• Arhim. Ioil Konstantaros – Duminica de după Naşterea lui Hristos şi pomenirea Sfântului Ştefan
• FRAGMENT DIN PREDICA PARINTELUI NICOLAE TANASE LA POMENIREA INTAIULUI MUCENIC SI ARHIDIACON STEFAN
• Predica parintelui Cleopa la Sfîntul Apostol şi Arhidiacon Ştefan (27 decembrie)
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: PREDICĂ. CINE NE ÎNCUNUNEAZĂ PE NOI?

Alte articole:

• DESPRE SFÂNTUL ARHIDIACON ŞTEFAN în FAPTELE APOSTOLILOR (Capitolele 6 şi 7)
• Pomenirea Sfântului şi întâiului Mucenic şi Arhidiacon Stefan(+33)
• TROPARUL SF. ARHIDIACON ŞTEFAN (AUDIO, GREEK)
• 2 august: TROPARUL ŞI POMENIREA ADUCERII MOAŞTELOR SF. ARHID. ŞTEFAN (Gr, Ro, En)
• Arhim. Ioil Konstantaros – Duminica de după Naşterea lui Hristos şi pomenirea Sfântului Ştefan

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS TEODOR MĂRTURISITORUL

Troparul Sfântului Cuvios Teodor Mărturisitorul, glasul al 8-lea:

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Teodor, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 4-lea

 Irmos: Adâncul Mării Roşii…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Titlul cinstitei tale feţe văzându-l Heruvimii, se îndepărtează de la pomul vieţii şi sabia cea de văpaie, cu toată frica fuge de tine, Preaînţelepte Teodor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Titlul Împăratului Hristos stătea scris deasupra capului, pe Lemnul Crucii; iar titlul tău, preaînţelepte, s-a văzut scris frumos, pe faţa ta.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Domnul a fost Înălţat pe Cruce şi a fost împuns în coastă; iar tu întâiul fiind în scaun, ai răbdat cu tărie împunsăturile, fiind înjunghiat ca un miel ales, preotule slujitor al Tainelor. Citeşte mai departe…

Sfinții Teofan și Teodor Mărturisitorul.

Frescă din anul 1547 din Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos

VIAŢA SFÂNTULUI CUVIOS TEODOR MĂRTURISITORUL

Din cei ce au voit a pătimi pentru Hristos sunt unii care au suferit numai pentru credinţa creştinească, stând împotriva elinilor, care îşi apărau rătăcirea lor cea închinătoare la idoli. Alţii se nevoiau pentru dreapta-credinţă, împotriva chiar a creştinilor cu adevărat, însă a celor ce nu cred drept şi care, nu mai puţin decât cei dintâi, multe osteneli au suferit, pentru care au primit şi cununi deopotrivă ca şi aceia. Dintre ei unul este acest minunat şi mare Teodor, pentru care acum ne stă înainte cuvântul. Citeşte mai departe…

Cuviosul Nicodim de la Tismana
(26 Decembrie)

Legături:

• Sfântul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana (1310-1406)
• Cuviosul Nicodim de la Tismana – 26 Decembrie (Video)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

În ceata celor care prin fapta şi cuvânt au îmbogăţit spiritualitatea românească se numără şi Cuviosul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana, reprezentant de seamă al vechii noastre culturi bisericeşti din secolul al XIV-lea şi de la începutul celui următor (1). Citeşte mai departe…

Predica la Soborul Maicii Domnului

Toate praznicele dumnezeiesti care se randuiesc de Biserica in cursul anului sunt taine dumnezeiesti si fapte din viata Mantuitorului Iisus Hristos. Iar astazi, la nasterea Lui, praznuim o taina care este taina tainelor. O taina ascunsa din veci si ingerilor si oamenilor. Caci nici ingerii nu stiau cum Dumnezeu, Care este Imparatul slavei si al luminii celei neapropiate si a toata zidirea, va savarsi o taina ca aceasta. Dar cand a venit Mantuitorul in lume sa Se jertfeasca pentru mantuirea lumii si sa intemeieze Biserica, atunci si ei s-au invatat.

N-au stiut ca se va face vierme, ca asa se numeste omul de Duhul Sfant: Eu sunt vierme si nu om. N-au stiut ca Se va smeri, Se va face om, Se va pogori pana la noi.

Acum au invatat ingerii cum ca cele dimpotriva pe cele dimpotriva le surpa prin puterea lui Dumnezeu, ca prin blestem vine binecuvantare, caci spune Scriptura: Blestemat este tot cel spanzurat pe lemn. Se rastigneste Hristos pe Cruce pentru noi si aduce binecuvantare la toata lumea. Prin moarte aduce viata, iar prin smerenia Lui, inaltarea noastra. Prin jertfa Lui, innoirea noastra si prin patimirea Lui, nepatimirea noastra. Astfel, vedem ca prin cele dimpotriva pe cele dimpotriva, le vindeca. Citeşte mai departe…

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL IERARH EFTIMIE MĂRTURISITORUL, EPISCOPUL SARDEI

Troparul Sfântului Ierarh Eftimie Mărturisitorul, Episcopul Sardei, glasul al 4-lea:

ACATISTUL SFINTEI MUCENIŢE EUGENIA

Condacul 1

Luminându-te cu lumina dumnezeieştii cunoaşteri, ai fugit de slava cea deşartă, părăsind dulceaţa lumii şi casa părinţilor tăi, şi ieşind din cetate, de frumuseţea cântării de psalmi te-ai rănit, şi primind în inima ta feciorelnică dumnezeiasca dragoste, ai împărtăşit duh şi celor ce călătoreau împreună cu tine, Sfântă Fecioară Muceniţă Eugenia. Pentru aceasta şi noi îţi cinstim prăznuirea, cântându-ţi: Bucură-te, Muceniţă Eugenia, de Dumnezeu binecuvântată!

Icosul 1

Din rânduiala dumnezeiască, înger din cer a fost trimis să-ţi deschidă, fecioară, calea spre mucenicie, arătându-te slujitoare aleasă a Împăratului tuturor. Iar noi, văzând vieţuirea ta cea minunată, îţi înălţăm cântări de laude ca acestea: Citeşte mai departe…

 CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA CUVIOASĂ MUCENIŢĂ EUGENIA 

VIAŢA SFINTEI MUCENIŢE EUGENIA 

Comod, urmând la împărăţia Romei, după tatăl său Marcu, pe când avea şapte ani de împărăţie, a fost ales eparh peste tot Egiptul un bărbat vestit, cu numele de Filip şi a venit din Roma în Alexandria, împreună cu femeia sa, Claudia şi cu fiii săi. El avea doi fii, anume Avit şi Serghie şi o fiică cu numele Eugenia, frumoasă la chip şi vitează cu duhul, despre a cărei viaţă avem să grăim. Filip stăpânea ţara Egiptului după rânduiala romanilor şi după obiceiurile părinteşti.

În zilele împăratului Constantin cel Mare era în Constantinopol un boier al palatului împărătesc, cu numele Savatie, care era iscusit în războaie şi a fost ridicat de împărat la rangul de stratilat (general) al metropoliei. Apoi, mergând în locul acela, a fost primit de toţi cu multă cinste şi ceremonie şi mai ales de cel dintâi boier al cetăţii aceleia, cu numele Agapit, care, mergând adeseori la stratilat, avea cu sine pe fiul său, Nifon, copil ca de opt ani. Într-una din zile, vorbind cu Agapit, voievodul a întrebat dacă copilul ştie carte. El a răspuns că nu ştie, fiindcă cetatea aceasta este lipsită de dascăli. Voievodul a zis: „În Constantinopol se află dascăli iscusiţi şi dacă voieşti trimite-l la casa mea să înveţe Sfintele Scripturi”. Auzind aceasta, Agapit s-a bucurat foarte mult şi, mulţumind lui Savatie, i-a dat pe copil şi l-a trimis la Constantinopol în casa sa. Citeşte mai departe…

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. 10 MUCENICI DIN CRETA

 23 decembrie 

ACATISTUL SFÂNTULUI NIFON, EPISCOP DE CONSTANTIANA 

Troparul Sfântului Nifon, Episcop de Constantiana, glasul al 3-lea:

Făcându-te cinstit lăcaş al dumnezeiescului har, Nifone, te-ai arătat păstor al Bisericii, de Dumnezeu chemat; chipuri de pocăinţă ai învăţat şi te-ai îmbogăţit cu darul nepătimirii, Părinte cuvioase, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască mare milă.

Condacul 1

Iubitorului de adâncă smerenie, Cuviosului Părintelui nostru Nifon, cu evlavie să-i aducem cântare de laudă, pe care, pentru simplitatea vieţii sale smerite, Scumpul nostru Mântuitor a poruncit tuturor îngerilor şi arhanghelilor să-l pomenească neîntrerupt la jertfa lor cea înţelegătoare, şi din inimă să-i zicem: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nifon, care îndeosebi smerenia ai iubit! Citeşte mai departe…

Sf. Ierarh Petru Movilă,  Mitropolitul Kievului

(22 Decembrie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

În mijlocul poporului român au odrăslit şi mulţi oameni de seamă care şi-au pus toate puterile de muncă în slujba altor Biserici şi popoare, aducându-şi o contribuţie preţioasă la renaşterea lor culturală, politică sau bisericească. Între aceştia se situează la loc de cinste şi Petru Movilă, mitropolitul Kievului, a cărui personalitate a dominat întreaga viaţă bisericească şi naţională a Ucrainei ortodoxe în prima jumătate a sec. al XVII-lea.

S-a născut la Suceava, probabil în anul 1596, ca fiu al lui Simion Movilă, care va domni mai târziu în Ţara Românească, şi al soţiei acestuia, Marghita, călugărită ulterior sub numele de Melania. Tatăl său a avut ca fraţi pe Ieremia Movilă, domn al Moldovei între 1595-1606 şi pe Gheorghe, viitorul mitropolit. Citeşte mai departe…

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. ANASTASIA

 22 decembrie

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. MC. IULIANA

 21 decembrie

Nicomidia, preamărita cetate a Bitiniei, se îndeletnicea foarte mult întru slujirea idolilor, pe vremea cînd domnea Diocleţian la apus şi Maximian la răsărit, amîndoi împăraţi păgîni. În acea cetate era atunci un om bogat şi cinstit, cu numele African, care foarte mult se ţinea de păgînătatea elinească. Acesta avea o fiică, cu numele Iuliana, care, după ce a început a veni în vîrstă, a înflori cu frumuseţea şi a-şi arăta înţelepciunea şi obiceiurile cele bune, a logodit-o cu un oarecare din suita împărătească, cu numele Elevsie. Dar a amînat nunta, pînă la vremea aceea cînd ar fi mai bine a se face.

În acea vreme, fecioara auzind propovăduirea Evangheliei pentru Hristos, a crezut în taină, pentru că văzînd cerul şi pămîntul, marea şi focul, căuta pe Cel ce le-a zidit şi din zidiri s-a învăţat a cunoaşte pe Ziditorul, precum grăieşte Sfîntul Pavel: Cele nevăzute ale Lui de la zidirea lumii, din făpturi sînt văzute. Deci grăia întru sine fecioara, cea cu bună cunoştinţă, unul este Dumnezeu cel adevărat, Căruia, se cuvine a ne închina, iar idolii, cei fără suflet nu sînt dumnezei, ci locaşuri drăceşti. Ea se nevoia în rugăciuni şi în citirea dumnezeieştii Scripturi, învăţînd legea Domnului, ziua şi noaptea, în taină de tatăl său, care era mare prieten al păgînilor şi vrăjmaş al creştinilor. Citeşte mai departe…

CANONUL SFINTEI MUCENIȚE IULIANA

STIHIRILE SFINTEI, glasul al 4-lea

Cu roşeala sângelui vopsindu-ţi singură haina mântuirii, prealăudată şi luminată fiind de puterea Duhului, te-ai logodit Domnului, Împăratului celui fără de moarte, Care te-a păzit pe tine fără prihană şi nestricată, în veacul veacului, în cămările cereşti, ca pe o fecioară preafrumoasă şi neîntinată.

Bătăi îndurând şi focului fiind dată, răbdând sfâşierile trupului şi bărbăteşte suferind clocotirile cazanelor, nu ai fost biruită de judecată şi nici n-ai jertfit chipurilor cioplite, ci plecându-ţi grumazul lui Dumnezeu, te-ai suit la ceruri fiind ucisă cu sabia, purtătoare de cunună.

Ca o zestre prea scumpă ai adus Mirelui, mărită purtătoare de biruinţă, pe poporul cel sfânt care a crezut minunilor întru care te-ai săvârşit, arătându-te mai presus şi de chinuri şi de focul arzător şi de sfâşieri, cu biruinţa în Hristos, Cel ce ţi-a dat ţie, Fecioară, biruinţă din cer, cu putere dumnezeiască.

TROPARUL SFINTEI

Mieluşeaua ta, Iisuse, Iuliana, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine, şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine – ci ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre. Citeşte mai departe…

SFÂNTUL IOAN DE KRONSTADT

Nu dărui celorlalţi după cum merită, ci după cum au nevoie. 

*

CITIŢI ŞI:

• DOUĂ ZILE ÎN KRONSTADT – DIN JURNALUL UNUI STUDENT
• SF. IOAN DE KRONSTADT: „Catolici, veniţi-vă în fire, treziţi-vă! Aţi fost duşi în rătăcire! Întoarceţi-vă la adevăr!” – PAPA NU ESTE BINEVENIT ÎN ROMÂNIA ORTODOXĂ!
• LA PICIOARELE TALE, DOAMNE NE RUGĂM CU LACRIMI
• 20 DECEMBRIE: SFÂNTUL IOAN DE KRONSTADT

Rugăciunea este o stare de permanentă recunoştinţă. 

Rugăciunea pornită din inimă îi este de trebuinţă omului fiindcă lumina minţii noastre nu răzbeşte departe şi nu poate cuprinde în sine prea mult din lumina supremei înţelepciuni; Domnul Dumnezeu este Lumina cea nemărginită şi în lume se vădeşte noianul înţelepciunii şi atotputerniciei Sale, în timp ce în noi nu se află, ca să spun aşa, decât un strop infim din puterea şi înţelepciunea Sa, fiindcă doar atât ni s-a dat să avem în trupul nostru supus putreziciunii.  

* 

Viaţa Sfântului Ioan de Kronstadt

Sfântul Ioan Serghiev din Kronştadt s-a născut la 19 oc­tombrie 1829 în sătucul Sura din îndepărtata gubernie nor­dică a Imperiului ţarilor de la Marea Albă, Arhanghelsk, ca fiu al sărmanului paracliser Ilia Mihailovici Serghiev şi al Fiodorei Vasilievna. La Botez a primit, după frumoasa datină creştinească păstrată în poporul rus, numele sfân­tului în a cărui zi de pomenire se născuse, respectiv cel al Cuviosului ascet Ioan din Rila (Bulgaria, secolul XI), faţă de care va avea ulterior mare evlavie. în familie va primi educaţia religioasă ortodoxă de mare simplitate, profun­zime şi sensibilitate, tradiţională în satul rus.

Tatăl, care descindea dintr-o familie de preoţi din tată în fiu de peste 350 de ani, era mereu bolnav, decedând în 1851 în vârstă de 48 de ani. Iernile însă, el obişnuia să citească mereu întregii familii din Scriptură şi din Vieţile Sfinţilor. Mama era un exemplu de devotament şi rugăciune fierbinte şi statornică. Ea va trăi până la adânci bătrâneţi fiind marto­ra celebrităţii fiului ei, care o vizita şi consulta mereu cu respect şi veneraţie. Citeşte mai departe…

 SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC IGNATIE TEOFORUL

Traian, luînd sceptrul împărăţiei romanilor, episcop al Bisericii Antiohiei era Sfîntul Ignatie, cel cu numele şi cu lucrul purtător de Dumnezeu, care a primit scaunul după Sfîntul Evod şi care a fost după Sfîntul Clit sau Climent, cel dintîi episcop al Romei.

Se povesteşte despre acest sfînt Ignatie, de Dumnezeu purtătorul, cum că pe vremea cînd era prunc, iar Domnul nostru Iisus Hristos vieţuia într-acea vreme cu oamenii pe pămînt şi învăţa pe popoare despre împărăţia lui Dumnezeu, atunci şi părinţii acestui prunc, stînd acolo aproape în popor şi ascultînd cuvintele cele dumnezeieşti din gura Mîntuitorului şi avînd cu dînşii pe acest fiu, Domnul s-a uitat la dînşii şi, chemînd la sine pe pruncul Ignatie, l-a pus în mijloc şi, cuprinzîndu-l, l-a luat pe mîini zicînd: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra întru împărăţia cerurilor şi cine va primi pe un copil ca acesta întru numele Meu, pe Mine mă primeşte. Citeşte mai departe…

Sfântul Nou-Mucenic Ioan Croitorul din Thasos

A mărturisit la Constantinopol pe 20 decembrie 1652.

OMILIE A  MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA

LA DUMINICA DINAINTEA NAŞTERII LUI HRISTOS

(Matei 1, 1-25)

Sursa:  „KIRIAKODROMION AUGUSTINIAN” (92 predici la duminici ale Mitropolitului Augustin de Florina)

Legături:

• APOSTOLUL ŞI EVANGHELIA LA DUMINICA DINAINTEA NAŞTERII DOMNULUI
• ARHIM. IOIL KONSTANTAROS: Lectura apostolică la Duminica dinaintea Naşterii Domnului
• PREDICA PĂRINTELUI SOFIAN BOGHIU LA DUMINICA DINAINTEA NAŞTERII DOMNULUI
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Predică la Duminica dinaintea Nașterii Domnului [2012]
• PREDICI AUDIO/VIDEO LA DUMINICA DINAINTEA NAŞTERII DOMNULUI
• PREDICĂ LA DUMINICA DINAINTEA NAŞTERII DOMNULUI – PR. DORIN OCTAVIAN PICIORUŞ (2011)
• Predică la Duminica dinaintea Nașterii Domnului – IPS Irineu Pop-Bistriţeanul
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Predică la Duminica dinaintea Nașterii Domnului (2014)
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Predică la Duminica dinaintea Nașterii Domnului (2013)
• Predica IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, la Duminica dinaintea Naşterii Domnului (Geneaologia Mântuitorului) (23 dec. 2013)
• Hristos vine într-o omenire bolnavă de păcat ca să o vindece şi să o ridice la viaţă veşnică

„…şi vei chema numele Lui Iisus” (Matei 1, 21)

Iubiţii mei, cât de repede trece timpul! Peste puţin timp vom sărbători pentru încă o dată marea sărbătoare a Naşterii lui Hristos. De aceea, duminica aceasta se numeşte Duminica dinaintea Naşterii lui Hristos.

***

Sfânta noastră Biserică a hotărât să se citească astăzi ca Evanghelie începutul sau primul capitol din prima Evanghelie, cea după Matei. Este un catalog al strămoşilor lui Hristos. Citeşte mai departe…

ARHIM. IOIL KONSTANTAROS:

Lectura apostolică la Duminica dinaintea Naşterii Domnului

(decembrie 2010)

Nu există pentru om o stare mai înaltă decât Credinţa. Fireşte, când vorbim despre Credinţă, nu înţelegem prin ea doar o acceptare generală a unui oarecare Dumnezeu impersonal, cum poate că mulţi tratează acest subiect. Noi o percepem ca pe o Credinţă într-un Dumnezeu personal, şi desigur Treimic, care în „explozia iubirii Sale”, creează pe om din „nefiinţă”, iar în cele din urmă, în ciuda îndepărtării şi a peregrinării lui, însuşi Creatorul său se face om, pentru a-l face pe om „dumnezeu după har”.

Şi este atât de uriaşă adâncimea şi atât de uluitoare înălţimea şi lăţimea capitolului Credinţei, din această clipă a Creaţiei până la sfârşitul istoriei, încât vrând-nevrând fiecare om se va confrunta cu el. Şi sunt atât de multe personalităţile care de-a lungul veacurilor au trăit realitatea acestei Credinţe conştiente, încât de-Dumnezeu-insuflatul apostol, „în mod doveditor” aminteşte câteva nume care luminează acest drum binecuvântat al poporului lui Dumnezeu până în momentul „naşterii lui Hristos”. Citeşte mai departe…

Sfântul Mucenic Bonifatie și Sfânta Aglaida, Italia

(19 decembrie)

Acesta slujea la Roma unei femei bogate și desfrânate, pe nume Aglaida, viețuind cu dânsa în necurății și fărădelegi. Ei erau amândoi păgâni.

Odată, Aglaida voi să aibă în casa sa moaștele unui sfânt, spre a fi ferită de rele și de aceea îl trimise pe slujitorul ei în Asia ca să afle și să dobândească ceea ce voia.

Bonifatie luă cu sine mai mulți robi și mulțime de aur și, mai înainte de a se despărți de Aglaida, zise către dânsa:

– De nu voi putea afla vreun mucenic și vor aduce la tine în schimb trupul meu muncit pentru Hristos, oare îl vei primi cu cinste, doamna mea?

Aglaida râse de dânsul și astfel se despărțiră.

Sosind în cetatea Tars, sfântul Bonifatie văzu mulțime de creștini dați la chinuri: pe unii cu picioarele tăiate, pe alții cu mâinile scurtate, pe alții cu ochii scoși, pe alții spânzurați, pe alții munciți cu alte feluri de chinuri. Atunci inima lui Bonifatie se schimbă, se pocăi pentru viața sa păcătoasă și începu a plânge. Apoi, intrând în mijlocul creștinilor, prinse a strigă:

– Și eu sunt creștin! Citeşte mai departe…

Sfântul Mucenic Timotei din Mauritania, Africa

(19 decembrie)

Sfântul Mucenic Polieuct din Cezareea

(19 decembrie)

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. BONIFATIE ŞI AGLAIDA

 19 decembrie

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH MODEST, ARHIEPISCOPUL IERUSALIMULUI

Troparul Sfântului Ierarh Modest, Arhiepiscopul Ierusalimului, glasul al 4-lea:

Petrecând, înţelepte, viaţa ta cu cuvioşie, te-ai împodobit cu veşmântul cel luminat al arhieriei, sfinţite nevoitorule Modest. Drept aceea, şi nevoindu-te prea cu osârdie, Părinte, acum întru veselie împreună cu Hristos te bucuri, rugându-te pentru noi toţi, care te lăudăm pe tine.

Condacul 1

Pe ierarhul şi Mucenicul lui Hristos, pe marele Modest, veniţi, credincioşi, la preacinstita lui pomenire, să-l lăudăm cu dumnezeieşti cântări, că, fiind plin de dragoste de Dumnezeu şi de toată făptura Lui, s-a făcut plin de darul tămăduirii a toată boala animalelor celor necuvântătoare. Prin aceasta fiind nouă, oamenilor, mare ajutor în necazuri şi nevoile noastre, al celor ce-l rugăm cu credinţă şi cu smerită mulţumire îi cântăm: Bucură-te, Sfinte Modest, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Icosul 1

Din părinţi binecredincioşi fiind născut, dăruit lor de Dumnezeu la bătrâneţe prin rugăciune, ca pe Samuil cel de demult Anei, lucru minunat care ne îndeamnă pe noi credincioşii a lăuda pe Dumnezeul minunilor, iar către tine, Sfinte Modest, a zice unele ca acestea: Citeşte mai departe…

ACATISTUL SFÂNTULUI MUCENIC SEBASTIAN

Troparul Sfântului Mucenic Sebastian, glasul al 4-lea:

Cu roşeala sângiuirilor tale vopsindu-ţi haina pătimirii, te-ai îmbrăcat ca şi cu o porfiră, lăudate Sebastiane. Pentru aceasta te-ai sălăşluit împreună cu Hristos întru Împărăţia cea de sus şi fără de sfârşit, împreună cu cei ce au pătimit cu tine şi au primit cununi, înţelepte. Cu care împreună dănţuind, pomeneşte-ne totdeauna şi pe noi.

Condacul 1

Cu cunună de virtuţi ţi-ai împodobit sufletul, Sfinte Mucenice Sebastian, şi, răbdând durerea săgeţilor omorâtoare de trup, ai primit cu bucurie mucenicia şi te-ai înălţat de la cele trecătoare la cele veşnice, slăvind pe Dumnezeu şi cântând: Aliluia!

Icosul 1

Sfinte Sebastian, viteaz ai fost şi nu te-ai temut de durerile muceniciei, ci arzând de iubire pentru Hristos, singur ţi-ai mărturisit credinţa descoperind tuturor fericirea de a fi al lui Hristos; iar noi te cinstim cântând: Citeşte mai departe…

ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOS DANIIL SIHASTRUL

Troparul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul, glasul al 8-lea:

Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta, cu îngerii împreună, se bucură, Cuvioase Părinte Daniil, duhul tău.

Condacul 1

Iubitorului de rugăciune şi de viaţă sihăstrească, înţeleptului povăţuitor pe calea mântuirii, celui ce este laudă sihaştrilor şi bucuria credincioşilor, cu dragoste să-i strigăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, pururea rugător către Dumnezeu!

Icosul 1

Făcătorul îngerilor şi al oamenilor te-a chemat pe tine ca să preamăreşti cu viaţa ta de înger în trup numele Preasfintei Treimi, iar tu lepădând grija cea lumească, ca o rază prealuminoasă a Soarelui Dreptăţii ţi-ai făcut viaţa ta, iar noi, luând aminte la sfintele tale nevoinţe, cu smerenie şi bucurie rostim unele ca acestea: Citeşte mai departe…

Daniil Sihastrul

În vremile vechi, se zice că mai mulţi călugări evlavioşi, care se strânseseră într-un loc singuratic şi înconjurat cu păduri străvechi, clădiseră o mănăstire. Ei îşi durară mănăstirea din bârne groase din stejar trainic în apropierea şi spre asfinţit de satul Vicovul de Sus, pe locurile lui şi o închinară Sfântului Laurenţiu.

Călugării se rugau lui Dumnezeu Sfântul pentru iertarea păcatelor lor şi ale oamenilor. Ca să-şi agonisească cele puţine, însă cu totul trebuincioase pentru nevoile vieţii, lucrau fel de fel de meşteşuguri.

Dintre aceşti vrednici părinţi era ieromonahul Daniil, cel mai evlavios şi iscusit. Şi el se îndeletnicea cu cioplirea de linguri din lemn de paltin.

Lingurile le vindea prin satele învecinate şi aşa îşi agonisea el puţina pâine cea de toate zilele. Cele ce-i mai rămâneau de prisos de la vânzarea lucrului mâinilor lui şi din cele ce-i aduceau bunii creştini ca răsplată pentru sviştănii, dezlegări, cărţile lui Lazăr, cetanii ş.a. împărţea săracilor, văduvelor şi orfanilor. Era un adevărat părinte duhovnicesc! Citeşte mai departe…

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. SEBASTIAN

 18 decembrie

Sfântul Simeon de Verhotur, Siberia, Rusia

(18 decembrie)

ACATISTUL SFÂNTULUI PROOROC DANIEL

Troparul Sfântului Prooroc Daniel, glasul al 2-lea:

Mari sunt faptele credinţei, în izvorul văpăii, ca într-o apă de odihnă, Sfinţii trei tineri s-au bucurat şi Proorocul Daniel leilor păstor, ca unor oi, s-a arătat. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.

Condacul 1

Vas ales al lui Dumnezeu şi sfeşnic al Luminii Celei neapropiate te-ai arătat lumii, Sfinte Proorocule Daniel, învrednicindu-te prin viaţa sfinţită a prooroci cele viitoare. Pentru aceasta, ca pe un iconom al tainelor dumnezeieşti şi organ al Duhului Sfânt, te cinstim pe tine, cântând: Aliluia!

Icosul 1

Născut din neam regesc în Vitora de sus, ai fost dus rob de mic copil din Iudeea în Babilon, împreună cu Ioachim, împăratul Iudeii. Iar darul lui Dumnezeu s-a revărsat din fragedă vârstă în inima ta. Prin minunata judecată ai izbăvit de moarte pe femeia lui Ioachim, Suzana cea curată, din mâinile judecătorilor nedrepţi şi desfrânaţi. Pentru aceasta strigăm ţie:
Bucură-te, revărsat de zori al înţelepciunii;
Bucură-te, din pruncie dăruit cu cinstea bătrânilor;
Bucură-te, ştiutor al celor ascunse;
Bucură-te, cumpănă a dreptăţii dumnezeieşti;
Bucură-te, arc întins de dreapta lui Dumnezeu;
Bucură-te, rază purtătoare de lumină cerească;
Bucură-te, stâlp al fecioriei şi al întregii înţelepciuni;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor ce-şi pun nădejdea în Domnul;
Bucură-te, că legea Lui s-a arătat în inima ta vieţuind;
Bucură-te, făclie risipind întunericul necunoştinţei;
Bucură-te, că descoperi şi ruşinezi tot sfatul viclean;
Bucură-te, flacără a Duhului ce arzi pe slujitorii patimilor;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite! Citeşte mai departe…

ACATISTUL SFÂNTULUI DIONISIE DIN ZAKYNTHOS

Condacul 1

Cu flori de cântări împodobim prea cinstită prăznuirea ta, Sfinte Dionisie, căci din florile gândurilor dumnezeieşti împletindu-ţi cununa înţelepciunii, de alunecarea în păcatul lui Adam te-ai izbăvit şi în raiul înţelegător al inimii ai săltat cu gând smerit în cântări îngereşti de: Aliluia!

Icosul 1

Din pământul cel binecuvântat de rugăciune al familiei tale ai răsărit ca o mlădiţă smerită; fiind adăpat cu apele cele dulci ale înţelepciunii celei de sus, ca un nor înţelegător ai slobozit apa cunoştinţei de Dumnezeu, iar acum veseleşti inimile cele însetate de mântuire, ale celor ce îţi aduc picături de laude ca acestea:

Bucură-te, mlădiţă binecuvântată cu darurile Cuvântului;
Bucură-te, pom duhovnicesc lângă izvoarele Duhului; Citeşte mai departe…

Viaţa şi nevoinţele Sfântului Prooroc DANIEL care se prăznuieşte de către Sfânta Biserică în ziua de 17 decembrie 

Mari sunt isprăvile credinţei; în izvorul văpăii, ca într-o apă de odihnă, sfinţii trei tineri s-au bucurat şi Prorocul Daniel leilor păstor ca unor oi s-a arătat.  Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pre noi[1]. 

Cuvioşii Atanasie, Nicolae şi Antonie, ctitorii Mănăstirii Vatopedi

17 decembrie

 Viaţa şi lucrările Sfântului Prooroc AGHEU

care se prăznuieşte de către Sfânta Biserică în ziua de 16 decembrie 

Laudă, suflete al meu, pe Domnul. Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi.[Psalm 145:1-2. Al lui Agheu şi al lui Zaharia]

Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Agheu

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. TEOFANA (16 decembrie)

Fricita Teofana era cu naşterea şi cu creşterea din Constantinopol, din seminţie împărătească, rudenie a trei împăraţi şi soţie de împărat. Tatăl ei avea numele Constantin, fiind şi cu dregătoria ilustrie, iar pe maica sa o chema Ana.

Aceştia, vieţuind în cinstită însoţire, erau sterpi, pentru care lucru pururea se mîhneau, căci nu aveau fii. Şi doreau foarte mult rod însoţirii lor, deci se rugau Preacuratei Stăpînei noastre de Dumnezeu Născătoare şi, mergînd de-a pururea întru cinstita ei biserică, cea din Forachia, îşi vărsau înaintea ei focul inimii lor, în rugăciunile cele cu osîrdie: „Să se dezlege o, Stăpîna lumii, nerodirea noastră, prin milostivirea ta şi să primim naştere de fii de la Ziditorul, prin mijlocirea ta”.

Ceea ce cereau cu credinţă au şi dobîndit. Cu darul aceleia către care se rugau cu osîrdie au primit dezlegare nerodirii lor. Deci au născut prunc, parte femeiască, şi i-au pus numele de Teofana, care, de la al şaselea an al vîrstei sale, a fost dusă la învăţătură de carte şi povăţuită spre toată fapta cea bună. Citeşte mai departe…

ACATISTUL SFÂNTULUI SFINŢIT MUCENIC ELEFTERIE, EPISCOPUL ILIRIEI 

Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la moarte, Sfinţite Mucenice Elefterie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!

Condacul 1

Ca pe o podoabă a preoţilor şi îndemnător al purtătorilor de chinuri, toţi pe tine te cinstim şi te rugăm, Sfinte Mucenice Elefterie, pe cei ce prăznuiesc cu dragoste pomenirea ta, din multe feluri de nevoi îi eliberează, rugându-te lui Dumnezeu neîncetat pentru noi toţi care-ţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Icosul 1

Văzându-te pe tine, Sfinte Mucenice Elefterie, frumuseţea arhiereilor şi podoaba purtătorilor de nevoinţe, mare apărător al Bisericii lui Hristos şi al adevărurilor credinţei, ne-am adunat astăzi în Sfântă Biserica ta, ca, după cuviinţă, să te lăudăm, zicând:
Bucură-te, păstorul neînfricat al turmei lui Hristos; Citeşte mai departe…

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC ELEFTERIE,

EPISCOPUL ILIRIEI 

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei, glasul al 5-lea.

Cu haină de preot fiind îm­podobit şi cu sângele curgând şiroaie, fericite, ai alergat la Stăpânul tău, Hristos, Înţe­lepte Elefterie, nimicitorul sa­tanei. Pentru aceasta nu în­ceta a te ruga pentru cei ce cu credinţă cinstesc fericitele tale nevoinţe. 

Cântarea 1, glasul 1.

Irmosul:

Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel Ce a făcut uimi­toare minuni cu braţ înalt şi a mântuit pe Israel, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Elefteriei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind eu robit de negurile patimilor, eliberează-mă acum cu luminoasele tale rugăciuni, Sfinte Mucenice Elefterie, ca să te laud, cu cântări Dumnezeieşti, ca pe un rob al lui Hristos. Citeşte mai departe…

TROPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI ELEFTERIE

 15 decembrie

Cînd împărăţea în Roma Elie Adrian, slujind cu sîrguinţă idolilor, în acea vreme minunatul Elefterie s-a cunoscut ca o stea strălucită, a cărei patrie era marea cetate a Romei. Părinţii lui erau de bun neam, străluciţi şi bogaţi, iar maica lui s-a învrednicit de mai mare cinste şi slavă pentru credinţa în Hristos, învăţată fiind de Sfîntul Apostol Pavel, care a botezat-o şi numele ei era Antia. Dînsa, născînd pe acest sfînt, i-a pus numele de Elefterie şi l-a crescut bine întru buna credinţă.

Deci, ajungînd el în vîrstă, l-au dat lui Dumnezeu, prin mîinile arhiepiscopului Romei, Anichit, ca un dar cu adevărat vrednic lui Dumnezeu. Iar arhiepiscopul, văzînd pe copil cu deprinderi bune, l-a pus în rînduiala clericilor şi, în al cincisprezecelea an al vîrstei lui, l-a făcut diacon, iar în al optsprezecelea an, l-a hirotonisit preot şi în al douăzecilea an al vieţii lui, l-a ales episcop al Iliricului.
Citeşte mai departe…

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. TIRS, CALINIC, FILIMON ŞI APOLONIE

14 decembrie

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

DUMINICA A XXVIII-A DUPĂ RUSALII

Sursa: Kiriakodromion

ALTE PREDICI LA DUMINICA A XXVIII-A DUPĂ RUSALII

• Predici AUDIO/VIDEO la Duminica a XXVIII-a după Rusalii
• Părintele Constantin Galeriu: Predica la Duminica a XXVIII-a după Rusalii
  
• CUVÂNT TEOLOGIC al părintelui Dumitru Stăniloae Duminica a 28-a după Rusalii (a Sfinţilor Strămoşi) (Pilda celor poftiţi la cină)
• APOSTOLUL ŞI EVANGHELIA ÎN DUMINICA A XXVIII-A DUPĂ RUSALII
• PREDICĂ LA DUMINICA A 28-A DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT A SF. IOAN GURĂ DE AUR
• CUVÂNTUL SF. TEOFAN ZĂVORÂTUL LA DUMINICA A 28-A DUPĂ RUSALII
• PREDICĂ LA DUMINICA A 28-A DUPĂ RUSALII A PR. DR. DORIN PICIORUŞ (2011)
• PREDICĂ LA DUMINICA A XXVIII-A DUPĂ RUSALII A PĂRINTELUI DORIN PICIORUŞ (2010)
• Cuvânt al Sf. Ignatie Briancianinov la Pilda celor poftiţi la cină (Lc. 14, 16-24)
• Pr. Damaschin, Măn. Sihăstria Putnei: PREDICĂ LA DUMINICA A 28-A DUPA RUSALII
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Predică la Duminica a 28-a după Rusalii [2012]
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș – Predică la Duminica a 28-a după Rusalii (2014)

DUMNEZEU NE CHEAMĂ LA CINĂ

„Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi”(Luca 14, 16)

Iubiţii mei, învăţătura Domnului nostru Iisus Hristos în Sfânta Scriptură este simplă. Atât de simplă, încât să poată fi înţeleasă şi de copiii din şcoala primară şi de ţăranii analfabeţi. Însă deşi este simplă, conţine înţelesuri atât de adânci, încât şi mari oameni de ştiinţă şi mari înţelepţi rămân înmărmuriţi înaintea măreţiei ei. Acesta este un lucru de mirare.

Evanghelia lui Hristos este un râu nesecat, ocean inepuizabil; este o mină de aur, în care oricât ai săpa şi ai scoate, aurul nu se termină. Acest lucru îl observăm şi în Evanghelia de astăzi. Ea învaţă cu imagini şi exemple din viaţa de zi cu zi. Tocmai aţi ascultat-o. Citeşte mai departe…

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH DOSOFTEI, MITROPOLITUL MOLDOVEI 

După obişnuitul început, se zice:

Troparul Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, glasul al 8-lea

Apărătorule al Ortodoxiei și învățătorule al sfințeniei, păstor blând ca un miel și mare dascăl al Sfintei Liturghii, Părinte Ierarhe Dosoftei, roagă pe Hristos-Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!

Condacele şi Icoasele:

Condac 1:

Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, ierarhe al lui Hristos, veselește sufletele celor binecredincioși; că tu înțelept tâlcuitor al dreptei credințe și luminător al limbii române te-ai arătat. De aceea, toți se bucură și te laudă cântând: Bucură-te, Sfinte ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor! Citeşte mai departe…

SLUJBA SFÂNTULUI IERARH DOSOFTEI MITROPOLITUL MOLDOVEI

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am… Stihirile ierarhului pe 4

Stihirile ierarhului, glasul al-8lea

Podobie: O, preaslăvită minune…

Sfinte Ierarhe Dosoftei, viaţa ta ai dăruit-o pentru Hristos şi Biserica Sa. Din tinereţe ai urmat Domnului prin vieţuire monahicească, iar ca păstor al Bisericii, te-ai sârguit cu osârdie mare pentru propovăduirea Cuvântului prin tâlcuiri şi scrieri lucrând necontenit pentru întărirea credinţei şi apărarea Ortodoxiei. Pentru aceasta slăvim pe Hristos, Cel care te-a chemat să-I slujeşti.

Sfinte Ierarhe Dosoftei, lumină a Sucevei şi părinte duhovnicesc al Moldovei, lăudând prin cuvinte pe David proorocul, cântăreţul Duhului Sfânt versul psalmistului l-ai înveşmântat cu cântul tău, preamărind pe Dumnezeu, Cel ce ne înveşmântează şi pe noi cu lumină.

Alcătuind „Viaţa şi petrecerea Sfinţilor”, ne-ai învăţat şi pe noi să vieţuim cu sfinţenie, aşa cum cere Domnul Hristos: „Fiţi sfinţi precum Tatăl vostru Cel din ceruri sfânt este”.

Pe când pribegeai prin locuri străine, ducând lipsă de cele trebuitoare, dar mai ales având dor de neamul tău, te mângâiai rugându-te Sfântului Ioan cel Nou, care ţi-a fost întărire şi mângâiere. Acum, te rugăm, Sfinte Părinte Dosoftei, să fii şi tu nouă întărire în credinţă şi mângâiere în necazuri. Citeşte mai departe…

Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei

(13 Decembrie)

Legături:

• MITROPOLITUL DOSOFTEI – DESCHIZĂTOR DE DRUMURI
• RUGĂCIUNILE UTRENIEI SFÂNTULUI IERARH DOSOFTEI, MITROPOLITUL MOLDOVEI (13 DECEMBRIE)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Sfântul Ierarh Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava în familia Barilă. Părinţii săi Leontie şi Misira, binecredincioşi creştini, români de neam, aveau rudenii în Transilvania şi în ţinutul Liovului. Citeşte mai departe…

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH SPIRIDON, EPISCOP AL TRIMITUNDEI, MARE FĂCĂTOR DE MINUNI ŞI MARE APĂRĂTOR AL ORTODOXIEI

Troparul, glasul 1

Soborului cel dintâi te-ai arătat apărător și de minuni făcător, purtătorule de Dumnezeu Spiridoane, părintele nostru. Pentru aceasta, cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit și șarpele în aur l-ai prefăcut. Și când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfințite. Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine; slavă Celui ce te-a încununat; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!

CONDACELE şi ICOASELE:

Condac 1:

Apărătorului credinței dreptmăritorilor, Cuviosului Părintelui nostru Spiridon, să-i aducem din inimă mărturisiri mulțumitoare, toți care prin ale lui înțelepte învățături ne-am luminat cu credința și să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni! Citeşte mai departe…

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL IERARH SPIRIDON, EPISCOPUL TRIMITUNDEI (I)

Troparul Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, glasul 1:

Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător şi de minuni făcător, de Dumnezeu purtătorule Sfinte Spiridon, părintele nostru. Pentru aceasta cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit şi şarpele în aur l-ai prefăcut. Şi când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfinţite. Slavă Celui Ce te-a preamărit pe tine; Slavă Celui Ce te-a încununat; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Cântarea 1, glasul al 2-lea

 Irmos: Întru adânc a aşternut…

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În pământul celor blânzi ajungând, părinte, ca un blând şi milostiv şi curat făcându-te, îmblânzeşte furtuna stârnită asupra inimii mele; ca întru Dumnezeiască linişte fiind, să te laud pe tine.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Citeşte mai departe…

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL IERARH SPIRIDON, EPISCOPUL TRIMITUNDEI (II)

Troparul Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, glasul 1:

Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător şi de minuni făcător, de Dumnezeu purtătorule Sfinte Spiridon, părintele nostru. Pentru aceasta cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit şi şarpele în aur l-ai prefăcut. Şi când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfinţite. Slavă Celui Ce te-a preamărit pe tine; Slavă Celui Ce te-a încununat; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. 

Cântarea 1

Irmos: Hristos Se naşte, slăviţi-L…

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Hristos te-a ales păstor, preacuvioase, din pântecele maicii tale, blând, sfinţit şi curat, propovăduitor al sfintelor dogme şi vas preacinstit al darurilor Duhului, de Dumnezeu purtătorule.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorând cugetul cel trupesc şi ochii sufletului mai înainte curăţindu-i, cu totul te-ai făcut Dumnezeiască biserică Duhului, preacuvioase, aducând cu sfinţenie jertfe cuvântătoare întru curăţie, cu totul fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Citeşte mai departe…

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS DANIIL STÂLPNICUL

Troparul Sfântului Cuvios Daniil Stâlpnicul, glasul 1:

Stâlp al răbdării ai fost râv­nind strămoşilor, cuvioase: Dreptului Iov întru patimi, Sfântului Iosif întru ispite; şi în trup viaţa celor fără de trup având, Sfinte Preacuvioase Daniil, părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufle­tele noastre. 

Cântarea 1, glasul al 8-lea

Irmosul:

Să cântăm Domnului, Cel Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vrând să laud cu cântări po­menirea ta, Fericite Daniil, trimite-mi din cer rază purtătoa­re de lumină. Citeşte mai departe…

TROPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI DANIIL STÂLPNICUL

11 decembrie