martie 20th, 2019 Fără comentarii

Kiev, March 20, 2019


Bishop Sylvester (Malevansky) (L), Archbishop Vasily (Bogdashevsky) (R). Photo:,

The Commission for the Canonization of Saints of the Ukrainian Orthodox Church met yesterday at the Kiev Caves Lavra to consider material on the glorification of four new local saints.

All four of the great Church figures under consideration reposed in the 20th century, and two served as rectors of the Kiev Theological Academy, reports the Kherson Diocese of the UOC.

Following the meeting, the materials on the Academy rectors Bishop Sylvester (Malevansky) of Kanev (+ 1908) and Archbishop Vasily (Bogdashevsky) of Kanev (+ 1933), Academy professor Archpriest Alexander Glagolev (+ 1937), and Priest John Mogilev (+ 1918) were submitted for consideration to the Holy Synod of the Ukrainian Orthodox Church.

The Commission also submitted materials on five other candidates for glorification at its late-February meeting.


The Union of Orthodox Journalists provides biographical information on the two bishops:

His Grace Bishop Sylvester (Malevansky) was the rector of the Kiev Theological Academy, a theologian, and a spiritual writer. His father was a priest and he studied at the Volyn Theological Seminary. He served for a while as a village priest, and when his matushka reposed, he entered the Kiev Academy, later becoming its rector. He was the abbot of the Kiev-Brotherhood Theophany Monastery, which was destroyed by the Bolsheviks in 1935.

His Eminence Archbishop Vasily (Bogdashevsky) was a rector of the Academy and a doctor of theology. His father was also a priest and he also studied at the Volyn Seminary. He decided to become a priest after he was widowed. He was also tonsured into monasticism at the Kiev Caves Lavra and was later consecrated as a bishop at St. Sophia’s Cathedral in Kiev. In 1921, he signed the appeal of the bishops of the Ukrainian Church to the faithful not to accept the false 1921 council that declared autocephaly. He was meek and accessible to all and deeply faithful. He was a pillar of Orthodoxy in Kiev in the hard times, protecting the holy Church from the renovationists and other schismatics by his sermons.



martie 19th, 2019 Fără comentarii

Ukraine, March 18, 2019



The hierarchs, clergy, monastics, and faithful of the canonical Ukrainian Orthodox Church were out in force yesterday, sanctifying the streets of their cities and towns with cross processions in honor of the Sunday of Orthodoxy, when the Church commemorates the great triumph over the iconoclasts and proclaims the truth of the one Orthodox Church.


More than 20,000 Ukrainian faithful participated in cross processions in Odessa, Zaporozhye, and Rivne. More than 10,000 participated in the procession in Odessa alone, reports the diocesan press service.


Following the Divine Liturgy celebrated by His Eminence Metropolitan Agafangel of Odessa at the city’s Holy Transfiguration Cathedral, clergy and parishioners from throughout the city began to arrive at the church, with the citywide procession beginning at noon with a prayer for peace in Ukraine and the welfare of its pious people.



More than 10,000 pilgrims came out bearing holy icons and relics and the holy Cross, singing Church hymns. Following the procession, Met. Agafangel read a prayer for the preservation of Ukraine from all troubles and sorrows, after which he addressed those gathered with an archpastoral word, emphasizing the importance of preserving the holy Orthodox faith.

At the same time, a large procession made its way through the central streets of Zaporozhye with the miraculous Kasperov Icon of the Mother of God, led by His Eminence Metropolitan Luke of Zaporozhye and Melitopol, reports the diocesan press service.

A number of Cossacks participated in the procession, showing their strong faith in the protection of the Mother of God and their loyalty to the true Ukrainian Church.

The procession made its way to the Holy Protection Cathedral where the rite of the Triumph of Orthodoxy was celebrated. Met. Luke also addressed the crowd with a word on the importance of preserving the unity of the holy Orthodox Church.

“Remember what the holy Apostle Paul said: And not only so, but we glory in tribulations also: knowing that tribulation worketh patience; And patience, experience; and experience, hope: And hope maketh not ashamed; because the love of God is shed abroad in our hearts by the Holy Spirit Which is given unto us (Rom. 5:3-5). I wish all of us strength of spirit on this saving path of Great Lent, and that our souls, having accomplished the feat of repentance, would become real lamps, light to this world,” Met. Luke said, encouraging his flock.

Several thousands of faithful also took part in the cross procession in Rivne, led by the diocesan vicar His Grace Bishop Pimen of Dubenske, with the blessing of the ruling hierarch His Eminence Metropolitan Bartholomew of Rivne and Ostrog.

The faithful from the city and the surrounding region processed nearly 2 miles bearing the patronal icons of all of the churches of Rivne and the miraculous icons of the diocesan monasteries.

The procession ended at St. George’s Cathedral courtyard, where a solemn moleben of the Triumph of Orthodoxy was celebrated, after which Bp. Pimen addressed the faithful with an archpastoral word.

Sursa:; Photo:


martie 18th, 2019 Fără comentarii


Luka-Meleshkovskaya, Ukraine, March 18, 2019

The clergy and faithful of the Holy Transfiguration Church in the Vinnitsa village of Luka-Meleshkovskaya, having been locked in the church by impious nationalist-schismatics, were forced to knock down the door of their church to defend their bishop who was being physically assaulted in the church yard.

The Divine Liturgy was to begin at 8:30 on Saturday morning, but schismatic-nationalists filled the locks off the doors with resin the night before to prevent the faithful from entering the church. Nevertheless, the parishioners cut the locks to the doors and guarded the church overnight. In the morning they were locked inside.

Local media spread false reports that random bullies had gone to the church and broken the windows and doors, but in fact the local faithful, who had been guarding their church from seizure overnight, were attempting to get out, reports the press service of the Vinnitsa Diocese of the Ukrainian Orthodox Church.

“All the Vinnitsa media are writing about how they broke the doors and windows in Luka-Meleshkovskaya. But everything began with them locking up Fr. Basil, the rector of the church, and using physical force against me, the ruling hierarch,” His Grace Bishop Barsanuphius of Vinnitsa and Bar wrote on his Facebook page.

The bishop said that he went to meet with the “activists” to hear them out, but they weren’t interested in listening to him as well.

“When Chirkun, a priest of Vladyka Simeon [the former canonical hierarch of Vinntisa—O.C.] arrived, he gave the command to throw me over the fence of the church. That’s how they propose to peacefully resolve controversial issues,” Bp. Barsanuphius wrote.

When they began to use physical force against the bishop and to force him up against the fence, Fr. Vasily and the parishioners saw it from within the church and decided to force the emergency doors open, causing them damage, to get to Bp. Barsanuphius to protect him.

The main moments of the confrontation were captured on video. The faithful were eventually able to enter the church again, with Bp. Barsanuphius celebrating the Divine Liturgy.

The Holy Transfiguration parish voted in favor of remaining in the canonical Ukrainian Church under His Beatitude Metropolitan Onuphry of Kiev and All Ukraine on January 26, though the territorial community met the same day in the local country club, voting to transfer to the schismatic church. The religious community then regathered in the church and recognized the country club vote as invalid.



POSTUL MARE: Film documentar

martie 18th, 2019 Fără comentarii

Film documentar: Postul Mare

„Postul Mare” („Великий пост”) – Un film documentar despre Postul Mare (subtitrat în română)
Ce este Postul Mare? Mulți privesc această perioadă doar ca o lipsire de unele produsele obişnuite pentru ei şi ca rezultat nu obţin nimic mai mult decât foame și frustrare. Sau în cel mai bun caz pierderea a câtorva kilograme în plus. Care este atunci greşeala noastră?

Citeşte mai departe…

Categories: VIDEO Tags:


martie 15th, 2019 4 comentarii

D Ortodoxiei1



Duminica I din Post (Ioan 1, 44-52) 


„Te-am văzut sub smochin” (Ioan 1, 51)

Astăzi este o mare sărbătoare. Astăzi este Duminica I din Post, Duminica Ortodoxiei. Dar ce este, iubiţii mei, Ortodoxia?

Ortodoxia este întocmai precum aurul curat. Precum aurul e scos din cuptor şi ori de câte ori îl arzi este tot mai curat, aşa şi Ortodoxia noastră: este aur care a ieşit din cuptoarele cele duhovniceşti. Iar cuptoarele cele duhovniceşti sunt Sinoadele Ecumenice şi Locale. Aşadar, Ortodoxia nu este rugina eresurilor, ci este aur curat, diamantul adevărului. Ortodoxia este soarele care străluceşte în Răsărit şi în Apus. Citeşte mai departe…


martie 22nd, 2019 Fără comentarii




Cu postul înălţându-ne din patimile râvnitoare de cele de jos, să înălţăm pe Domnul, Cel ce S-a înălţat pe Cruce şi lumea a înălţat; să bem în simţire băutura umilinţei; să luăm în minte ziua şi ceasul în care avem să stăm de faţă, înaintea veşnicului Judecător.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Maica Ta, ceea ce nu ştie de mire, dacă Te-a văzut înălţat pe Cruce, tânguindu-se cu amar, acestea a zis: Ce minune nouă şi străină este aceasta, Fiul meu? Cum Te-a răstignit poporul cel fără de lege pe Cruce, pe Tine, Viaţa tuturor, lumina mea cea prea dulce? Citeşte mai departe…

Categories: Rugăciuni Tags:

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2019

martie 21st, 2019 Fără comentarii


Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler
şi preaiubiţilor credincioşi din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, bucurie și pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,
iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Cinstiți slujitori ai Sfintelor Altare,
Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul,

Ne aflăm, din punct de vedere liturgic, într-o perioadă de o profundă şi uimitoare frumuseţe duhovnicească. Este vremea Postului Mare, în care ne străduim, fiecare după putinţa noastră, să recâștigăm ceea ce am pierdut prin acceptarea păcatului în viaţa noastră. Adică, starea de rai, de har şi de puritate a inimii, dobândite plenar şi real în Taina Sfântului Botez şi actualizate permanent prin celelalte Taine ale Bisericii Ortodoxe.

Rostul adânc al Postului Mare constă într-o călătorie ascetică, timp de patruzeci de zile, ca renunțare radicală la păcate prin Taina Spovedaniei, şi într-o cuminecare cât mai deasă şi conştientă cu Trupul şi Sângele Domnului, Iisus Hristos Cel răstignit și înviat, Care a biruit păcatul, iadul și moartea şi ne-a făcut părtaşi luminii celei neînserate şi vieţii celei veşnice.

După o săptămână de post şi rugăciune intensă, Biserica ne oferă prilejul binecuvântat de a medita asupra semnificaţiilor pe care le cuprinde duminica de astăzi, numită a Ortodoxiei. Este duminica în care suntem chemaţi să conştientizăm, în chip smerit şi demn, identitatea, unitatea şi actualitatea credinţei noastre.

A fi ortodox nu înseamnă numai apartenența formală la o instituție religioasă, ci înseamnă mai ales un mod de viaţă întrupat în tradiţia dogmatică, liturgică și filantropică a Bisericii Ortodoxe. Înseamnă dreaptă credință, dreaptă viețuire și dreaptă făptuire. Ortodoxia este acea frumuseţe despre care vorbeşte unul dintre importanţii teologi ai veacului 20 în următoarele cuvinte: „Da, există o frumuseţe deosebită, spirituală, care, neputând fi prinsă în formule logice, este în acelaşi timp singura cale adevărată care ne permite să definim ce este şi ce nu este ortodox.

Cunoscătorii acestei frumuseţi sunt părinţii duhovniceşti, maeştrii în «arta artelor», cum numesc asceza Sfinţii Părinţi. Aceştia, ca să spunem aşa, «au căpătat îndemânare» în ceea ce priveşte discernerea valorii vieţii duhovniceşti. Gustul ortodox, forma ortodoxă se simt, dar nu pot fi supuse calculului aritmetic; Ortodoxia se vădeşte, nu se dovedeşte. Iată de ce pentru oricine doreşte să înţeleagă Ortodoxia, nu există decât o singură cale: experienţa ortodoxă directă”[1].

Ortodoxia este „sarea pământului” (Matei 5, 13), despre care ne vorbește Domnul Iisus Hristos în Evanghelie. Este plinătatea adevărului şi integritatea vieții omului. Ortodoxia este, în același timp, dreaptă credință și dreaptă viețuire. Ea este viața lui Hristos prezentă și lucrătoare în viața creștinului ortodox evlavios (cf. Galateni 2, 20, Coloseni 3, 3). Această trăire în duhul lui Hristos se vede mai ales în viețile sfinților.

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Această frumuseţe a adevărului credinței și a sfințeniei vieții creștine o celebrăm în duminica de astăzi. Geneza acestei sărbători are în spatele ei lupta dogmatică şi duhovnicească de peste un secol (726-843) a cinstitorilor sfintelor icoane cu cei care denigrau şi dispreţuiau sfintele icoane, numiți iconoclaști.

Începând cu împăratul Leon al III-lea Isaurul (717-741), iconoclasmul a devenit politica religioasă oficială a curţii imperiale din Constantinopol, ceea ce a determinat reacţia apologetică foarte promptă şi articulată a Sfântului Ioan Damaschin (675-749), care redactează Trei tratate împotriva iconoclaştilor, fundamentând realitatea şi sensul icoanei pe adevărul dogmatic al Întrupării Fiului veșnic al lui Dumnezeu.

Astfel, Sfântul Ioan Damaschin afirmă că icoana este imaginea care reprezintă natura umanã văzută a Fiului lui Dumnezeu cel nevãzut: „Odinioară – spune el – Dumnezeu cel necorporal şi fără de formă nu era zugrăvit deloc. Acum, însă, prin faptul că «Dumnezeu S-a arătat în trup», fac icoana chipului văzut al lui Dumnezeu. Nu mă închin materiei, ci mă închin Creatorului materiei, Creatorului Care S-a făcut pentru mine materie şi a primit să locuiască în materie şi a săvârşit prin materie mântuirea mea. Nu voi înceta a cinsti materia prin care s-a săvârşit mântuirea mea (…). Nu defăimăm materia, căci nu este nevrednică de cinste”[2].

Sinodul al VII-lea Ecumenic din septembrie-octombrie 787 a pus capăt unui lung şir de persecuţii şi exiluri pentru cei care cinsteau icoanele. Artizanii acestui moment de restaurare a cinstirii icoanelor au fost împărăteasa Irina (752-802) şi patriarhul Tarasie al Constantinopolului.

Având drept temei tradiția biblică și patristică, prin definiția dogmatică a acestui Sinod s-a stabilit că, după cum este cinstită Sfânta Cruce, trebuie cinstite și Sfintele Icoane: „ca asemenea modelului cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, tot aşa să fie înălţate cinstitele şi sfintele icoane, fie din culori sau din mozaic sau din orice alt material potrivit, în sfintele lui Dumnezeu Biserici, pe sfintele vase, pe sfintele veşminte, pe ziduri şi pe lemn, în case şi lângă drumuri; şi anume icoana Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi a Preacuratei Stăpânei noastre, Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cinstiţilor îngeri şi tuturor sfinţilor şi cuvioşilor bărbaţi”[3].

Liniștea ortodocșilor cinstitori ai sfintelor icoane nu a durat mult, deoarece a fost tulburată odată cu încoronarea împăratului iconoclast Leon Armeanul, care a împărățit între anii 813-820. Rezistența teologică împotriva iconoclaștilor din această perioadă a fost asumată de către Sfântul Teodor Studitul (759-826), care a lămurit temeiul hristologic al cinstirii icoanelor în cuvinte simple: Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale, PATRIARHIA ROMÂNIEI Tags:


martie 21st, 2019 Fără comentarii


Calea lacrimilor este una din cele mai sigure pentru a ajunge la persoana deplină. Prin lacrimi, toate puterile sufletului se împreunează şi astfel, ne putem ridica la putinţa de a-L iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele, după porunca Dumnului. Este o anumită plinătate în persoana care plânge înaintea lui Dumnezeu, căci inima şi mintea sunt unite. Prin energia harului, mintea este răstignită şi coboară în inimă. Mintea se răstignește în nevoinţa de a trăi după poruncile Evangheliei.

Când plângem înaintea lui Dumnezeu, este ca şi cum El ar unge sufletul cu o pensulă aşa încât, după o vreme, prin această ungere continuă, Chipul lui Hristos se zugrăveşte pe inimă. Întocmai cum ne naştem din nou în apele Botezului, aşa ne reînnoim prin curgerea lacrimilor în plânsul duhovnicesc. Cum primim pecetea untdelemnului sfinţit la Mirungere, tot aşa, prin ungerea lacrimilor, primim harul luminării. Citeşte mai departe…

Arhim. Emilian Simonopetritul: MIREASMA SMERENIEI

martie 21st, 2019 Fără comentarii

Mireasma smereniei

2 smerenie


Dacă-i analizezi pe oameni, la toți vei găsi cu ușurință unele virtuți sau unele nevoințe duhovnicești. Dacă vei căuta însă mireasma smereniei, abia de o vei găsi. Câte fapte bune avem fiecare dintre noi! Dar smerenie, câti avem?

De aceea este nevoie de multă smerenie. Varianta corectă este “silință” în loc de smerenie. Ca să dobândești smerenia, e nevoie să-ți zdrobești sinele, sa-l jertfești. Să te smerești înaintea oamenilor. E nevoie să-ti pui în acțiune existența ta cu silire, să o iei în serios și să spui: “Gata, smerenia este unealta mea!” Când vei face aceasta, smerenia va deveni proprietatea ta.

(Arhim. Emilianos Simonopetritul – Cuvânt despre trezvie. Tâlcuire la Sfântul Isihie)

Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos Tags:


martie 21st, 2019 Fără comentarii


22 martie

Sfîntul Vasile, preotul Bisericii Ancirei, din cetatea Galatiei, cu totul se sîrguia să înveţe pe oameni adevărul creştinesc şi să-i întoarcă din calea diavolească şi din toate lucrurile cele rele ale aceluia. El neîncetat propovăduia că vreme cumplită a sosit şi că în multe feluri sînt căpeteniile cetelor iadului; pentru că satana are slugile sale, dintre care unele îmbrăcate în haine de oi, iar înăuntru fiind lupi răpitori, şezînd lîngă calea acestei scurte vieţi, ca să vîneze sufletele spre pierzare, a căror meşteşugire şi răpire o arată această vreme.

Deci, fără temere zicea sfîntul: „Vă arăt tuturor calea ce duce spre mîntuire, întru Hristos Dumnezeu, iar rătăcirea celor necuraţi o vădesc şi o mustru. Dacă oarecare, lăsînd pe veşnicul şi adevăratul Dumnezeu, au alergat la idolii cei orbi, surzi şi muţi, aceia vor moşteni văpaia focului nestins care iese din zeii lor. Drept aceea noi toţi, cei ce iubim pe Hristos şi ca pe un povăţuitor al credinţei noastre Îl cinstim cu osîrdie şi voim ca nerăpită să-I păzim comoara în curatele vistierii ale sufletului, să călcăm cu picioarele înşelăciunile diavoleşti şi dănţuirile praznicilor idoleşti, apoi să fugim de urîţii împiedicători, întărindu-ne cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, dătătorul veşnicei răsplătiri”. Citeşte mai departe…

Categories: Cântările Ortodoxiei Tags:

Sfântul Mucenic Vasile Mărturisitorul, preot în Ancira, Turcia (22 martie)

martie 21st, 2019 1 comentariu

Sfântul Mucenic Vasile Mărturisitorul, preot în Ancira, Turcia

(22 martie)

Acesta a răbdat şi a pătimit mult din mâna arienilor în vremea împăratului Constanţius. Era vestit ca un mare râvnitor al Ortodoxiei şi un adevărat păstor al turmei încredinţate lui, în cetatea Ancirei.

Când urcă pe tron Iulian Apostatul, el începu să-i prigonească pe creştini. Pentru că Vasile osândise fără frică această nouă răutate şi îşi întărea norodul în credinţă, fu aruncat în temniţă. Când împăratul Iulian veni în Ancira, sfântul Vasile fu adus dinaintea lui. Împăratul atunci se sili a-l face să se lepede de credinţa în Hristos, făgăduindu-i cinstiri şi bogăţii, însă sfântul Vasile îi răspunse:

– Eu cred în Hristos al meu, de Care tu te-ai lepădat şi care ţi-a dăruit împărăţia aceasta pământească. Dar în scurtă vreme se va lua de la tine. Oare nu te ruşinei înaintea Sfântului Jertfelnic sub care ai luat izbăvire atunci când căutau să te omoare pe când aveai 8 ani? Pentru aceasta, în scurtă vreme împărăţia aceasta pământească se va lua de la tine, iar după ce cu amare chinuri se va smulge de la tine sufletul tău, trupul nu-ţi va fi dat îngropării.

Auzind acestea, Iulian, cuprins de mânie, porunci ca în fiecare zi să se jupuiască de pe trupul sfântului câte 7 fâşii de piele. Chinuitorii împliniră porunca vreme de mai multe zile. Iar când sfântul Vasile fu dus din nou înaintea împăratului, acesta îşi smulse o fâşie de piele şi o aruncă în faţa lui acestuia, strigându-i:

– Ia şi mănâncă, Iulian, de vreme ce dulci îţi sunt ţie bucatele acestea, iar mie Hristos imi este Viaţa.

Întâmplarea aceasta se vest în toate cetăţile, iar împăratul plecă ruşinat din Ancira în Antiohia. Chinuitorii îl munciră mai departe pe sfântul Vasile cu fiare înroşite în foc, până ce îşi dădu sufletul în mâinile Domnului pentru Care primi cununa cea plină de bună mireasmă a muceniciei la anul 363. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:


martie 21st, 2019 Fără comentarii


SfMuc Eftimie

Pomenirea sfântului cuviosului mucenic Eftimie cel Nou, care s-a nevoit în Constantinopol, la anul 1814, şi care prin sabie s-a săvârşit.

Acest nou mucenic al lui Hristos s-a născut în Demitsana, Peloponesia. Părinţii săi erau Panagiotes şi Maria, pe el botezându-l cu numele Elefterie. Elefterie a fost cel mai mic dintre cei cinci fraţi, George, Christos, Ioan şi Katerina.

După terminarea şcolii în Demetsana, Elefterie şi Ioan au plecat la Constantinopol ca să se înscrie la Academia Patriarhală. Mai târziu au plecat la Iaşi, în România unde aveau afaceri tatăl şi fraţii lor. La puţin timp apoi, Elefterie s-a decis să plece spre Muntele Athos pentru a deveni călugăr. Dar din cauza războiului dintre Rusia şi Turcia, nu a reuşit să ajungă mai departe de Bucureşti. Acolo a locuit la consulul francez şi apoi la un angajat al consulului rus.

Elefterie s-a dedat unei vieţi de plăceri, lăsând deoparte gândurile de călugărie. După liniştirea ostilităţilor, Elefterie a reluat itinerariul său spre Muntele Athos, călătorind împreună cu nişte musulmani. Pe drum, el a trecut de la ortodoxie la religia musulmană, lăsându-se circumcis şi primind numele de Reschid. Nu la multă vreme după rătăcirea sa, conştiinţa a început să-l chinuie la gândul că L-a părăsit pe Hristos. Ceilalţi musulmani au observat schimbarea prin care trecea şi i-au limitat mişcările, urmărindu-l mai îndeaproape.

Într-o zi, Elefterie a fost văzut purtând asupra lui o cruce şi a fost pârât stăpânului casei, Rais Efendi. Stăpânul nu l-a pedepsit pe moment, ceea ce a atras gelozia celorlalţi asupra sa. Stăpânul le-a explicat decizia lui, spunându-le că era prea devreme pentru Elefterie să se lepede de toate obiceiurile sale creştineşti. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:


martie 21st, 2019 3 comentarii



Hristos-via pe voi v-a rodit struguri frumoşi, ca să picaţi pe pământ vin de mântuire, Apostoli de Dumnezeu purtători. Pentru aceasta vă rog scăpaţi-mă de beţia plăcerilor, dăruind sufletului meu râuri de umilinţă în ziua cea dumnezeiască a postului; ca mântuindu-mă să aflu viaţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Bogăţia cea nemăsurată a milostivirii tale, şi tăria cea nebiruită a puterii tale în minte luând, am alergat la acoperământul tău, de necaz fiind cuprins şi groaznic încurcat, strig dintru adâncul inimii mele cu lacrimi: Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi ceea ce una eşti ocrotitoare lumii.

Doamne, fii nouă lesne iertător întru această dumnezeiască vreme, şi ne învredniceşte a izvorî Ţie pururea lacrimi din inimă, spre spălarea necurăţiilor sufleteşti şi spre odrăslirea sfintelor porunci. Ca aşa postind, după vrednicie să plăcem Ţie. Şi binevoieşte să vedem toţi preacinstită pătimirea Ta; pentru rugăciunile mântuitorilor lumii, Apostolilor Tăi, slavă Ţie. Citeşte mai departe…

Categories: Rugăciuni Tags:

Dumnezeu către sufletul omului: «Toate acestea au fost de la Mine»

martie 20th, 2019 3 comentarii

Dumnezeu către sufletul omului:

«Toate acestea au fost de la Mine»

Serafim de viritsa.


Sfântul Serafim de Viriţa (1866-1949), prăznuit la 21 martie, este unul dintre cei aproximativ 1.200 de sfinţi pe care Sinodul Ierarhic al Bisericii Ortodoxe Ruse i-a canonizat de-a lungul istoriei, fiind unul dintre sfinţii ruşi cei mai iubiţi.

Din cuvintele Cuviosului Stareţ:

  • Nici o picatură din lacrimile mamei nu piere in zadar! Rugăciunea mamei are mare putere.
  • Rugăciunea îngrădeşte si respinge cumplitele îndemnuri ale puterii întunecate. Şi mai cu deosebire este puternică rugaciunea celor apropiaţi. Rugăciunea mamei, rugăciunea prietenului – ea are o mare putere.
  • Numaidecat să te rogi pentru vrajmași, căci dacă nu te rogi e ca și cum ai turna gaz pe foc și flacăra se mărește din ce în ce mai mult. Totdeauna și pentru toate, chiar și pentru necazuri, mulțumește-I Domnului și Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu.

Urmatorul text cuprinde o scrisoare trimisa de catre Parintele Serafim unui fiu duhovnicesc, episcop, care era într-o închisoare sovietică. Este o omilie plină de mângâiere si bună sfătuire pe care Dumnezeu Creatorul o adresează sufletului omului: Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos, ORTODOXIE Tags: