PELERIN ORTODOX

PAŞTELE ORTODOX ÎN SIERRA LEONE

(2014)

SĂRBĂTOAREA SFINȚILOR NICOLAE, RAFAIL ȘI IRINA ÎN LARNAKA

(Photo, gr.)

Του Παναγιώτη Γεωργίου

Με λαμπρότητα εορτάστηκε η μνήμη των Αγίων Ραφαήλ, Νικολάου και Ειρήνης στην στο Ομώνυμο Μοναστήρι στην Ξυλοτύμβου της Επαρχίας Λάρνακας.

Την παραμονή της εορτής τον Εσπερινό τέλεσε ο Σεβ. Μητροπολίτης Κιτίου κ. Χρυσόστομος, παρουσία του Αρχηγού του Γεν. Επιτελείο της Εθνικής Φρουράς Αντιστράτηγου Στυλ. Νάση και των Τοπικών Αρχών.

Την κυριώνυμο ημέρα της πανηγυρικης Θείας Λειτουργίας προεξήρχε ο Σεβ. Μητροπολίτης Κυρηνείας κ. Χρυσόστομος, μετά από ευλογία του Επιχώριου Μητροπολίτη Κιτίου.

Να αναφερθεί ότι στις λατρευτικές εκδηλώσεις, παρέστησαν χιλιάδες πιστοί οι οποίοι είχαν την ευλογία να προσκυνήσουν την τιμία κάρα του Αγίου Ραφαήλ.

Μετά το πέρας της Θείας Λειτουργίας ακολούθησε τράπεζα στο Συνοδικό της Μονής.

Omilie a Mitropolitului Augustin de Florina la 
pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe (I)

(23 aprilie)

Legături:

• A DOUA PREDICĂ LA SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI MARE MUCENIC GHEORGHE, PURTĂTORUL DE BIRUINŢĂ
• 23 aprilie 2012, TURCIA – 150 000 DE MUSULMANI LA ICOANA SFÂNTULUI GHEORGHE – KUDUNA, DIN INSULA PRINKIPO (VIDEO, greek)

Mucenicii, dovada Învierii lui Hristos

*

Pe 23 aprilie, iubiţii mei creştini, Biserica noastră cinsteşte pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Despre el vom vorbi aici. Dar înainte de a vorbi despre Sfântul Gheorghe vom spune câteva cuvinte despre Paşti, pentru că sărbătoarea Sfântului Gheorghe cade de obicei aproape de Paşti şi are o legătură cu marea sărbătoare a Învierii Domnului nostru.

Paştele, sărbătoare a sărbătorilor şi praznic al praznicelor. Se bucură îngerii şi arhanghelii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, drepţii de Învierea Domnului. Dar ne bucurăm şi noi, pentru că din mormânt a zburat viaţa cea nemuritoare, iertarea păcatelor noastre, biruinţa şi triumful împotriva păcatului, a morţii şi a lui Lucifer. Precum spune minunat Ioan Gură-de-Aur în cuvântul său catehetic, pe care îl aud toţi cei care rămân până la sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii pascale:

Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăţia cea de obşte. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, căci ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului.

Adică: Toţi cei care sunteţi săraci, nu vă întristaţi, căci bogăţie este Hristos. Toţi cei care sunteţi păcătoşi, ştergeţi-vă lacrimile, căci Hristos vă iartă păcatele. Toţi cei care vă temeţi de moarte, prindeţi curaj, căci Hristos a biruit moartea.  Citeşte mai departe…

Pastorala Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu la sărbătoarea Învierii Domnului, 2014

UTRENIA SI LITURGHIA PASCALA IN CATEDRALA HRISTOS MANTUITORUL DIN MOSCOVA

(PHOTO, ru)

В ночь с 19 на 20 апреля 2014 года в кафедральном соборном Храме Христа Спасителя Святейший Патриарх Московский и всея Руси Кирилл совершил Пасхальные богослужения — полунощницу, крестный ход, Пасхальную заутреню и Божественную литургию свт. Иоанна Златоуста.

Фото: свящ. Игорь Палкин, С. Власов

Пресс-служба Патриарха Московского и всея Руси

.

Sursa: http://www.patriarchia.ru

.

Pastorala (pdf)

ÎNVIEREA LA CONSTANTINOPOL

(PHOTO)

Pomenirea noilor mucenici din Serbia – 22 aprilie

Imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, 1946, Serbia a trecut sub jugul comuniştilor şi mulţi au fost cei care s-au opus până la sânge la constrângerile ateilor de a dezrădăcina credinţa poporului şi de a o desfiinţa. Unii dintre aceşti mărturisitori sunt cinstiţi deja de către popor.

Aşadar, să conştientizăm astăzi odată în plus şi “iarăşi şi de multe ori” – cum se roagă Biserica – căSfinţii Bisericii noastre nu sunt fiinţe din afara acestei lumi, nu sunt oameni căzuţi din cer, ci au fost oameni supuşi patimilor şi slăbiciunilor ca şi noi. Diferenţa dintre ei şi noi este aceea că ei “s-au zdrobit” prin pocăinţă şi “S-AU SMERIT PE SINE”,  atrăgând harul sfinţitor al lui Dumnezeu, care i-a însufleţit, întărit şi mângâiat şi în cele mai cumplite chinuri muceniceşti.

Oare dacă noi am fi trăit în acele vremuri în care sfinţii martiri din Serbia (la fel ca şi sfinţii închisorilor de la noi) dădeau mărturia cea bună – vremuri contemporane cu cele ale părinţilor şi bunicilor noştri - noi, oare ce-am fi făcut? Sau dacă astfel de vremuri ne vor ajunge pe noi, pe copiii noştri sau pe copiii copiilor noştri – din îngăduinţa şi mântuitoarea Pronie dumnezeiască, ce vom face? Suntem sau vom fi pregătiţi pentru mărturisire şi mucenicie? Ne-am “zdrobit” prin pocăinţă sau mai avem de lucru?

Sau poate că unii nici nu au început, iar alţii nici nu ştiu despre ce este vorba (dar “alţii” dintre cei botezaţi)!… Ne-am smerit pe noi înşine? Ne smerim în viaţa de zi cu zi ca să atragem harul dumnezeiesc? Citeşte mai departe…