PELERIN ORTODOX

Sursa: Cartea Flori înmiresmate

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

POMENIREA SFÂNTULUI TEOCLIT:

UN MAG DEVINE CREŞTIN

Iubiţii mei, unul din cei mai sălbatici prigonitori ai creştinilor a fost Nero. Nero era împărat la Roma în anul 67 d.Hr. A decretat prigoană împotriva creştinilor. Mulţi au mărturisit atunci. În această omilie vom vorbi despre o familie, care a trăit în epoca lui Nero şi toată a primit martiriul pentru Hristos.

***

În Africa, într-o mare cetate, în Cartagina, actualmente Tunezi, slujea un general viteaz. Numele lui era Victor.
Victor se deosebea de toţi ceilalţi generali ai garnizoanei din Cartagina. Era creştin. Era credincios împăratului pământesc, dar mai credincios era Împăratului ceresc, Hristos. Viteaz în lupte, dar mai viteaz în lupta pe care o dădeau creştinii pentru credinţa lor. Gura nu şi-o ţinea închisă; propovăduia cu credinţă pe Hristos. În armată, Victor era un exemplu luminos de general creştin. Dar când s-a decretat prigoana împotriva creştinilor, conducătorul politic al Cartaginei l-a chemat, i-a citit edictul şi i-a spus: Victore, ştiu bine în ce crezi. Ştiu şi faptul că nu doar tu, ci şi mama ta şi fratele tău sunt creştini şi încearcă să-i facă şi pe alţii creştini. Pretutindeni propovăduiesc. Dar acum, că a venit edict de la Roma, te-am chemat să-ţi spun că cel mai bine pentru tine şi pentru familia ta este să-L lăsaţi pe Hristos şi să jertfiţi idolilor… – Nu!, răspunde Victor ighemonului. Nu ne vom lepăda de credinţa noastră nici eu, nici mama mea, nici fratele meu. Citeşte mai departe…

Iubiţii mei, unul din cei mai sălbatici prigonitori ai creştinilor a fost Nero. Nero era împărat la Roma în anul 67 d.Hr. A decretat prigoană împotriva creştinilor. Mulţi au mărturisit atunci. În această omilie vom vorbi despre o familie, care a trăit în epoca lui Nero şi toată a primit martiriul pentru Hristos.

***

În Africa, într-o mare cetate, în Cartagina, actualmente Tunezi, slujea un general viteaz. Numele lui era Victor. Victor se deosebea de toţi ceilalţi generali ai garnizoanei din Cartagina. Era creştin. Era credincios împăratului pământesc, dar mai credincios era Împăratului ceresc, Hristos. Viteaz în lupte, dar mai viteaz în lupta pe care o dădeau creştinii pentru credinţa lor. Gura nu şi-o ţinea închisă; propovăduia cu credinţă pe Hristos.

În armată, Victor era un exemplu luminos de general creştin. Dar când s-a decretat prigoana împotriva creştinilor, conducătorul politic al Cartaginei l-a chemat, i-a citit edictul şi i-a spus:

Victor, ştiu bine în ce crezi. Ştiu şi faptul că nu doar tu, ci şi mama ta şi fratele tău sunt creştini şi încearcă să-i facă şi pe alţii creştini. Pretutindeni propovăduiesc. Dar acum, că a venit edict de la Roma, te-am chemat să-ţi spun că cel mai bine pentru tine şi pentru familia ta este să-L lăsaţi pe Hristos şi să jertfiţi idolilor…

– Nu!, răspunde Victor ighemonului. Nu ne vom lepăda de credinţa noastră nici eu, nici mama mea, nici fratele meu. Suntem hotărâţi să le sacrificăm pe toate pentru Hristos.

Dar înainte de a purcede la mucenicie, să vedem cine era mama lui Victor. Dacă vreţi să aflaţi, deschideţi Evanghelia după Ioan la capitolul 4. Acolo veţi vedea că o femeie foarte păcătoasă, care s-a dus la amiază la fântâna din satul ei ca să ia apă, a întâlnit un necunoscut. Necunoscutul era Hristos. Hristos a deschis o discuţie cu ea. Femeia îl întreba şi Hristos răspundea. Şi femeia se minuna. Pentru prima oară în viaţă auzea astfel de cuvinte. Femeia a crezut şi de atunci şi-a schimbat viaţa şi a devenit o credincioasă uceniţă a lui Hristos. Aceasta este samarineanca, care atunci când a crezut în Hristos s-a numit Fotini. Aceasta este mama lui Victor, care slujea în Cartagina. Iar Sfânta Fotini, precum zice sinaxarul, avea cinci surori, care şi ele au crezut în Hristos. Numele lor erau: prima Fotini, a doua Anatoli, a treia Foto, a patra Fotis, a cincea Paraschevi şi a şasea Kiriaki.

Citeşte mai departe…

„Smerenia sfinţilor”

Biserica, iubiţilor, ca să-i înveţe pe copiii ei marile adevăruri ale credinţei, foloseşte icoane; icoane pe care le zugrăveşte în faţa lor când prin cuvinte, când prin culori.

De exemplu, prin cunoscuta Parabolă a fiului risipitor, Biserica noastră ne prezintă o icoană, folosind cuvintele Evangheliei: icoana omului care se pocăieşte şi cade la picioarele tatălui şi-şi cere iertare pentru toate păcatele făcute. Prin această frumoasă parabolă a fiului risipitor, icoană a pocăinţei sincere, Biserica ne invită şi pe noi, fiii risipitori mai mici, să ne pocăim cu sinceritate şi să cerem iertare de la Tatăl cel ceresc. Se cuvine ca noi toţi, da, noi toţi, mireni şi clerici, femei şi bărbaţi, săraci şi bogaţi, împăraţi şi patriarhi, toţi fără excepţie, cât mai trăim în această lume deşartă, să arătăm adevărată pocăinţă şi cu durere în inimă şi lacrimi în ochi să spunem şi noi: „Părinte, am greşit la cer şi înaintea Ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul Tău” (Luca 15, 21). Citeşte mai departe…

ONUFRIE, iar nu Epifanie,

pe lista urărilor la care răspunde Biserica Serbiei!

Autor: Emilios Polygenis

Lista referitoare la scrisorile de felicitare ale Întâistătătorilor către noul Patriarh al Serbiei, Porfirie, a fost publicată de către Biserica Ortodoxă a Serbiei aici:  http://www.spc.rs/sr/pravoslavni_vasceli_hrishtshanski_svet_ljudi_dobre_volje_chestitaju_izbor_patrijarhu_porfiriju?fbclid=IwAR2GWrqyxWcPU7l1uPQyGzY3fssfsjbnGQBcwJTLd–vu44IDIiC–KTamY 

Pe site-ul oficial al Bisericii Sârbe sunt enumerate numele celor care l-au felicitat pe Patriarhul Porfirie, printre care și ierarhi și egumeni din Sfântul Munte Athos.

Este demn de semnalat faptul că, printre Întâistătători, Biserica Serbiei îl trece pe Mitropolitul Onufrie al Kievului și al întregii Ucraine.

Menționăm că, deși “conducătorul” Bisericii Autocefale a Ucrainei, Mitropolitul Epifanie, a trimis urări noului Patriarh, numele său nu este inclus pe lista oficială a Bisericii Serbiei.

În sfârșit, semnalăm că printre ierarhii care au trimis urări este inclus pe listă și Mitropolitul Antonie de Borispol.

traducere: www.acvila30.ro ,  sursa: romfea.gr

• PREDICI AUDIO/VIDEO la Duminica a 33-a după Rusalii (A VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI)
•  PREDICA PREASFINŢITULUI SEBASTIAN LA DUMINICA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI: RUGǍCIUNE ŞI NON – RUGǍCIUNE
• Predica Sfântului Ioan Gură de Aur la Duminica Vameşului şi a Fariseului: IDEEA ŞI VREDNICIA SMERENIEI
• Predică a Sfântului Ignatie Briancianinov la Duminica Vameșului și Fariseului: DESPRE FELUL DE A FI AL VAMEŞULUI ŞI CEL AL FARISEULUI
• Pr. Dorin Picioruș : Predică la Duminica a 33-a după Rusalii [2012]
• MEDITAŢIE LA DUMINICA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI A PĂRINTELUI PETRONIU TĂNASE
• PREDICĂ LA DUMINICA A XXXIII-A DUPĂ RUSALII (A VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI) A PĂRINTELUI CLEOPA ILIE: Despre mîndrie şi smerenie
• Arhim. Ioil Konstantaros : Lectura apostolică din Duminica vameşului şi a fariseului

CE DAI?

„… Dau zeciuială din toate câte câştig” (Luca 18, 12)

“Astăzi, în toate lăcaşurile Bisericii Ortodoxe, se citeşte Evanghelia care conţine „Pilda Vameşului şi a Fariseului”. Pilda este cunoscută tuturor. Vemeşul şi fariseul s-au dus la Templu şi s-au rugat. Dar Dumnezeu îl găseşte drept pe vameş, iar pe fariseu îl osândeşte. Rugăciunea vameşului este primită, dar rugăciunea fariseului nu este primită.

Dar ce rău a făcut fariseul, încât să nu-i fie ascultată rugăciunea? Fariseul, aşa cum arată şi cuvântul, se considera un om drept, un om sfânt. Respecta poruncile lui Dumnezeu. Postea şi făcea milostenie. Dar postul şi milostenia sunt virtuţi, cine poate să le osândească? Da, sunt virtuţi, dar când se fac aşa cum vrea Dumnezeu. După cum şi în cea mai bună mâncare, dacă arunci câteva picături de otravă, mâncarea nu mai este potrivită pentru hrană, aşa şi cu virtutea: oricât de strălucită şi de mare ar fi, dacă nu se face din dragoste de Dumnezeu, ci de paradă şi slavă, atunci virtutea aceasta îşi pierde valoarea. Apostolul Pavel spune undeva: Şi dacă cineva şi-ar împărţi toată averea în milostenii, dar nu face asta din dragoste faţă de aproapele, cu nimic nu se foloseşte (vezi I Corinteni 13, 3). Citeşte mai departe…

Preafericitul Părinte Porfirie, care a fost ales joi de Sfântul Sinod în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Sârbe, este întronizat vineri la Catedrala Sf. Arh. Mihail din Belgrad.

Liturghia la care va fi întronizat noul Patriarh al Serbiei a început la Catedrala Ortodoxă din Belgrad. Liturghia are loc cu participarea a numeroși ierarhi ai Bisericii Sârbe.

Ceremonia de întronizare va fi condusă de Mitropolitul Hrizostom, care a asigurat locotenența scaunului patriarhal până la alegere, și de Episcopul Vasile de Srem, care a prezidat lucrările Sfântului Sinod joi.

Legături: 

• Mesajul de felicitare al Patriarhului României pentru noul Patriarh al Serbiei

În ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe din 18 februarie 2021, Înaltpreasfințitul Părinte Porfirie, Mitropolit de Zagreb și Ljubljana, a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Sârbe. După alegerea Întâistătătorului, s‑a slujit un Te Deum de mulțumire și s‑a cântat tradiționalul „La mulți ani” pentru nou‑alesul Arhiepiscop de Peci, Mitropolit de Belgrad‑Karlovci și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Sârbe.

Preafericirea Sa s‑a născut în data de 22 iulie 1961 la Becei din tatăl Radivoie și mama Radoika, la botez primind numele Prvoslav (se citește Pârvoslav). Școala primară și cea gimnazială le‑a urmat în localitatea Ciurug, iar liceul în Novi Sad. În 1986 a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă din Belgrad. Înainte de absolvirea facultății, a fost tuns în monahism la Mănăstirea Deceani, în 1985, de către ieromonahul Irineu, actualul Episcop de Bacika. După absolvirea facultății, a plecat la studii postuniversitare la Atena, unde va rămâne până în 1990. Cu binecuvântarea Episcopului de Bacika, Irineu, la 6 octombrie 1990, s‑a transferat la Mănăstirea Kovili. Acolo, la 21 noiembrie 1990, a fost hirotonit ieromonah și numit stareț. Citeşte mai departe…

Sfântul Nou Mucenic Ioan tâmplarul din Constantinopol, Turcia

(26 februarie)

TROPARUL  SFÂNTULUI  PORFIRIE, EPISCOPUL GAZEI

26 februarie

Legătură: Acatistul Sfântului Porfirie, Arhiepiscopul Gazei (26 februarie)

Gaza este o cetate în Palestina, aproape de latura Egiptului, care de demult a fost dată moştenire fiilor lui Israil, din seminţia Iuda; apoi a fost stăpînită de filisteni. De la dînsa luase odată Samson, pe umeri, porţile cele încuiate. Citeşte mai departe…

Troparul Sf. Tarasie, Patriarhul Constantinopolului

(25 februarie)

Sfîntul Tarasie s-a născut în Constantinopol. Tatăl său se numea Gheorghe şi maica sa Encratia, care era de neam bun şi cu dregătorie de patriciu. Ajungînd în vîrstă şi trecînd toată înţelepciunea cărţii, a primit în palatele sale împărăteşti diferite dregătorii şi cinste; căci pentru buna înţelegere şi obiceiul său cel bun era iubit şi cinstit de toţi, şi ajunsese unul din sfetnicii împărăteşti. Citeşte mai departe…

Sfântul Sfințit Mucenic Righin, episcop de Scopelos, Grecia

(25 februarie)

 Sfântul Cuvios Erasmie de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina

(24 februarie)