Acasă > Pagini de Sinaxar > 10/28 octombrie: CUVIOSUL PĂRINTELE NOSTRU IOV DE LA POCEAEV (Viaţa, Acatistul, Învăţături)

10/28 octombrie: CUVIOSUL PĂRINTELE NOSTRU IOV DE LA POCEAEV (Viaţa, Acatistul, Învăţături)

CUVIOSUL PĂRINTELE NOSTRU IOV DE LA POCEAEV

 … Legea lui Hristos şi învăţătura lăsată de El apostolilor nu este numai pentru monahi, ci şi pentru mireni, căci după cum grăieşte Sfântul Pavel: privegheaţi întru toată răbdarea, rugându-vă, şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte! (Romani 13,14); iar aceasta mărturiseşte că nu doar monahii trebuie să ţină Scripturile şi să petreacă în pace în viaţa pustnicească, ci şi toţi aceia care trăiesc în oraşe şi în sate alături de soţiile şi copiii lor…

Cuviosul Iov a fost fiul unei familii evlavioase din Pocuţia Galiţiei. De mic copil a arătat o mare râvnă pentru faptele bunei-cinstiri. La vârsta de 9 ani şi-a părăsit vatra părintească şi a intrat în Mânăstirea Schimbării la Faţă a Mântuitorului din Ugornişka, în Carpaţi.

În această mânăstire, copilaşul a arătat o deosebită smerită cugetare şi o desăvârşită tăiere a propriei voi. Tot timpul liber pe care-l avea îl închina rugăciunii şi citirii scrierilor folositoare de suflet. Faima despre asprimea luptei lui ascetice şi despre râvna cu care se ruga, s-a întins în toată Rusia Apuseană.

În acea epocă, apărătorul Ortodoxiei Constantin Constantinovici, Principe de Ostrog, a întemeiat o mânăstire la Duben, închinată Înălţării Cinstitei Cruci, ca să apere poporul de încercările prozelitiste desfăşurate de polonii şi iezuiţii de confesiune romano-catolică.

L-a chemat pe Iov să ia egumenia mânăstirii, în care monahii respectau predania ascetică ortodoxă cu toată stricteţea. Iov a rămas 22 de ani în fruntea obştii. Ardea însă de dorul de a-şi petrece viaţa de simplu monah şi, într-o zi, a plecat pe ascuns şi a intrat în Lavra Poceaev din Volânia. Însă şi acolo virtuţile lui n-au putut rămâne ascunse şi împreună-nevoitorii săi i-au cerut să preia egumenia.

Spre sfârşitul vieţii, Iov a luat marea schimă îngerească şi a rămas zăvorât, păzind un canon foarte aspru. A adormit în Domnul în anul 1651, la vârsta de 100 de ani. Opt ani mai târziu, în 1659, moaştele lui s-au aflat nestricate şi au fost aşezate în Lavra Poceaev.

(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: „Noul Sinaxar al Bisericii Ortodoxe”)

ACATISTUL

CONDACUL1

Alesule si facatorule de minuni, al partilor noastre bunule invatator si pentru toata lumea sarguincios rugator, preacuvioase parinte Iove, manastirea si toata lumea ortodoxa, luminata de viata ta curata, multumeste pentru tine Preasfintei Treimi, laudandu-o; deci ca cel ce ai indrazneala catre Domnul, fii mijlocitor pentru sufletele noastre cuprinse de patimi, ca in bucuria inimii sa-ti strigam tie: Bucura-te Iove, placutul lui Dumnezeu, podoaba manastirii Pociaevului.

ICOSUL 1

inger binevestitor ai fost parinte Iove, celor tulburati de vrajmasii Bisericii, pe cat cu scrierea si tiparirea sfintelor carti, pe atat si cu viata ta placuta lui Dumnezeu si fericita adormire, acum fiind mijlocitor pentru lume in fata tronului Stapanului; de aceea strigam tie:

Bucura-te al Bisericii ostas credincios.

Bucura-te al Ortodoxiei sfesnic luminos.

Bucura-te ca pe parintii nostri i-ai pazit de erezie.

Bucura-te ca pe fiii lor i-ai intarit in credinciosie.

Bucura-te ca ai parasit casa parinteasca, ca sa te mantuiesti.

Bucura-te ca mai mult te-ai ingrijit doar de cele sufletesti.

Bucura-te ca cu nevointele copilariei pe batrani i-ai fermecat.

Bucura-te ca in monahism, chipului ingeresc te-ai asemanat.

Bucura-te ca manastirea Ugorna, cu viata ta ai luminat.

Bucura-te ca si pe cea din Dubno ai proslavit-o minunat.

Bucura-te ca celor slabi le esti intarire in credinta.

Bucura-te ca inteleptesti pe aceia ce au lipsa de stiinta.

Bucura-te Iove, placutul lui Dumnezeu, podoaba manastirii Pociaevului.

CONDACUL al 2-lea

Vazand monahii zeloasa ta crestere in cele duhovnicesti au dorit sa te aiba preot, toata Volania voindu-te egumen al manastirii din Dubno, pentru a opri raspandirea ereziilor, iar ortodocsilor hrana duhovniceasca oferindu-le, ca sa cante Domnului intotdeauna: Aliluia.

ICOSUL al 2-lea

Minte desavarsita ai aratat parinte, cand pentru binele muntelui Pociaevului, te-ai smerit si in loc de a conduce, te-ai facut iarasi ascultator, insa Domnul, din nou te-a chemat la conducerea manastirii, iar fratii cu bucurie iti strigau tie:

Bucura-te noul si minunatul nostru parinte.

Bucura-te chipul adevarat al evlaviei sfinte.

Bucura-te ca egumenia ca pe o slujba ai primit.

Bucura-te ca lui Dumnezeu si oamenilor a sluji ai voit.

Bucura-te ca staretia ta, smerenia lui Hristos e-aceasta.

Bucura-te ca printr-ansa aflam odihna sufletelor noastre.

Bucura-te ca pentru lume multe rugaciuni inalti.

Bucura-te ca pe demoni barbateste ii asalti.

Bucura-te ca de starea ingereasca ai avut partasire.

Bucura-te ca ai fost bun conducator spre mantuire.

Bucura-te celor ce se mantuiesc, buna incurajare.

Bucura-te celor ce se lenevesc, aspra mustrare.

Bucura-te Iove, placutul lui Dumnezeu, podoaba manastirii Pociaevului.

CONDACUL al 3-lea

Puterea Duhului Dumnezeiesc te-a intarit pe tine, intelepte Iove, cand pe cel ce fura graul manastirii l-ai mustrat, descoperind cele ascunse pentru pocainta si astampararea foamei lui, facand aceasta i-ai calmat inima impietrita, invatandu-l sa cante: Aliluia.

ICOSUL al 3-lea

Purtand grija de suflet, cuvioase parinte, ai practicat ascetismul in pestera, unde zi si noapte petreceai in rugaciune, in convorbiri cu Dumnezeu, de aceea si lumina harului Sau a stralucit in pestera intunecoasa ca lumina Taborului, invatand pe toti sa-ti cante tie:

Bucura-te permanenta tamaie a rugaciunii.

Bucura-te nesecata a lacrimilor fantana.

Bucura-te ca cu ascetii de la Pecersk te-ai asemanat.

Bucura-te ca darurile acelora si tu le-ai capatat.

Bucura-te ca pe frati in rabdare si rugaciune i-ai intarit.

Bucura-te ca prin ruga ta, pe demoni de la manastire i-ai izgonit.

Bucura-te ca in bezna pesterii ai chemat lumina cereasca.

Bucura-te ca si inimile noastre le umpli cu mila Dumnezeiasca.

Bucura-te Stanca Pocaevului, ca diamantul mai tare.

Bucura-te al tarii noastre, luminator ca un soare.

Bucura-te al Bisericii Ecumenice stalp preaslavit.

Bucura-te adapostul celor ce se roaga smerit.

Bucura-te Iove, placutul lui Dumnezeu, podoaba manastirii Pociaevului.

CONDACUL al 4-lea

Viforul pornirilor eretice vrand sa-l opresti, te-ai dus in cetatea Kievului si in soborul ortodocsilor cu indraznire ai marturisit credinta nestirbita, invatandu-i aceasta si pe altii. De aceea si tiparirea cartilor sfinte ai continuat-o in manastirea Pociaevului, ca toti cei ce le vor citi pe acestea sa tina credinta ortodoxa si dreptmaritor sa cante Iu Dumnezeu. Aliluia.

ICOSUL al 4-lea

Auzindu-te fratii manastirii rugandu-te cu lacrimi s rostind rugaciunea lui lisus; de sfaturile tale folositoare s de chipul vietii tale umilindu-se, au strigat:

Bucura-te rugatorul nostru preabun.

Bucura-te invatatorul nostru cel bland.

Bucura-te izvoratorul lacrimilor sfinte.

Bucura-te imblanzitorul inimilor infrante.

Bucura-te cel ce inalti Domnului jertfa duhovniceasca.

Bucura-te cela ce porti in minte desfatarea cereasca.

Bucura-te cela ce ai imitat in infranare pe Botezatorul.

Bucura-te ca ai rabdat ca si Iov multpatimitorul.

Bucura-te ca de slujirea cea cu ingerii te-ai invrednicit.

Bucura-te ca cu multe virtuti sfinte ai fost impodobit.

Bucura-te al celor saraci – hranitorule.

Bucura-te al celor scarbiti – mangaietorule.

Bucura-te Iove, placutul lui Dumnezeu, podoaba manastirii Pociaevului.

CONDACUL al 5-lea

Stelei calauzitoare te-ai asemanat cuvioase, vizitand Galitia si Volania si cu credintaortodoxa luminandu-le, celor credinciosi mai mult zel inspirandu-le, pe cei buni i-ai intait in credinta stramoseasca, iar pe cei slabi i-ai indemnat sa cante pururea lui Dumnezeu: Aliluia.

ICOSUL al 5-lea

Vazand monahii si mirenii pe egumenul manastirii sapand si sadind pomi, gunoindu-i cu atata smerenie, s-au mirat ca de un alt Damaschin si lepadand toata mandria eretica si-au intarit sufletele in credinta Ortodoxa, cantand:

Bucura-te conducatorul bunelor nevointe.

Bucura-te intarirea adevaratei credinte.

Bucura-te ca mandria ereticilor ai mustrat.

Bucura-te ca intelepciunea Ortodoxiei ai ridicat.

Bucura-te ca prin tine frumusetea evlaviei am aflat.

Bucura-te ca prin tine grija cea lumeasca o am calcat.

Bucura-te inteleptirea celor bogati.

Bucura-te mangaierea celor saraci.

Bucura-te ca de bunavoie ai purtat a saraciei cruce.

Bucura-te ca si pe noi, pe aceasta ne ajuti a o duce.

Bucura-te a lui Pavel facatorul de corturi, vrednic urmator.

Bucura-te a lui Hristos Domnul, bun servitor.

Bucura-te Iove, placutul lui Dumnezeu, podoaba manastirii Pociaevului.

CONDACUL al 6-lea

Marturisitor al credintei si evlaviei ortodoxe toata viata te-ai aratat, cuvioase Iove si prevazandu-ti sfarsitul, cu o saptamana inainte te-ai impartasit cu Sfintele Taine, parasind lumea aceasta cu bucurie si dorind a fi cu Hristos Domnul, ca neincetat sa-l canti Lui cantarea Serafimilor: Aliluia.

ICOSUL al 6-lea

Stralucind trupul tau mort, pe care l-ai infrant toata viata prin nevointe si post, pe acelasi, Domnul, dupa adormirea ta, l-a proslavit cu neputrezire si mireazma, iara pe noi ne-a invatat sa-ti cantam tie asa:

Bucura-te ca esti locuitor al cerului.

Bucura-te ca esti rugator al pamantului.

Bucura-te ca ai prevazut plecarea ta in vesnicie.

Bucura-te ca de aceasta ai avut multa bucurie.

Bucura-te ca tu ai izgonit frica mortii din noi.

Bucura-te ca ne-ai invatat sa ne-credem in Dumnezeu ce poarta grija de noi.

Bucura-te mustratorul celor ce iubesc a vietii desfatare.

Bucura-te ca nefiind putrezit, esti martor al invierii viitoare.

Bucura-te, ca trupul in viata sa-l rastingnesti ai dorit.

Bucura-te ca dupa moarte, pe acesta plin de mir ni l-ai oferit.

Bucura-te mustrarea celor necredinciosi.

Bucura-te intarirea si paza celor inimosi.

Bucura-te Iove, placutul lui Dumnezeu, podoaba manastirii Pociaevului.

CONDACUL al 7-lea

Vrand Dumnezeu sa arate Bisericii neputrezirea moastelor cuviosului Iov, de trei ori i s-a aratat acesta in vis mitropolitului Dionisie, ca si viu, facandu-i cunoscut voia lui Dumnezeu si, crezand Dionisie, pe Atottiitorul si pe placutul Sau L-a laudat cu cantarea: Aliluia.

ICOSUL al 7-lea

Nou mijlocitor si facator de minuni te-a castigat pe tine Sfintitul Sobor, monahii si mirenii, cand a venit Dionisie pe muntele Pociaevului si cunoscand viata ta, a scos din pamant sfintele tale moaste, neputrezite si pline de mireazma, din care izvorau minuni si tamaduiri, pentru ca toti sa-ti cante:

Bucura-te noule si mare facator de minuni.

Bucura-te ca cu sfintii in cer te incununi.

Bucura-te ca prin ingroparea ta, Volania o ai sfintit.

Bucura-te ca cu moastele tale, pe toti in Ortodoxie ne-ai intarit.

Bucura-te ca prin tine orbii si ologii primesc tamaduire. Bucura-te, ca de sfintele tale moaste si demonii au ingrozire.

Bucura-te ca si pe noi, cu dansele ne smeresti. Bucura-te ca dorinta mantuirii in noi ne trezesti. Bucura-te ca dupa moarte multora viu te-ai aratat.

Bucura-te ca cu duhul partas ingerilor ai stat. Bucura-te cu adevarat izvor al minunilor, i Bucura-te puternic ajutator asupra demonilor. Bucura-te Iove, placutul lui Dumnezeu, podoaba manastirii Pociaevului.

CONDACUL al 8-lea

Straina minune au aratat cuvioase parinte, cand dupa proslavirea ta te-ai aratat intre doi ingeri, rugandu-te in biserica Pociaevului si ai dat unei fecioare o naframa plina de mir, pentru a pune pe ranele bolnavului egumen Dositei, care tamaduindu-se, degrab a cazut in fata sicriului tau cantand lui Dumnezeu. Aliluia.

ICOSUL al 8-lea

intru totul ai fost aparator si acoperamant al manastirii tale, cuvioase parinte, aceasta au inteles crestinii ortodocsi cand te-au vazut pe cer, rugandu-te Maicii Domnului pentru izbavirea Lavrei si credinciosilor inconjurati de agareni, si de atunci iti canta tie cu bucurie:

Bucura-te al credintei puternic aparator.

Bucura-te al manastirii zid ocrotitor.

Bucura-te ca navalirile agarenilor le-ai oprit.

Bucura-te ca sagetile lor, asupra lor le-ai repezit.

Bucura-te ca ai rugat pe ingeri sa-i invinga pe ei toti.

Bucura-te ca pe multi agareni la Hristos i-ai intors.

Bucura-te ca vrajmasii manastirii, monahii ei au devenit.

Bucura-te ca pe cei nesupusi, departe de ea i-ai izgonit.

Bucura-te ca pe protivnicii lui Dumnezeu i-ai rusinat.

Bucura-te ca rabdarea crestineasca o ai incununat.

Bucura-te ca nadejdile cele spre tine nu le-ai rusinat.

Bucura-te ca pe cei ce se roaga tie, ii mantuiesti minunat.

Bucura-te Iove, placutul lui Dumnezeu, podoaba manastirii Pociaevului.

CONDACUL al 9-lea

Toata apostazia si indoiala in credinta a poporului si manastirii au fost rezolvate de cuviosul Iov, cu ale caruia rugaciuni Volania s-a reintors la Ortodoxie, facand din Pociaev o puternica cetate spre apararea dreptei credinte, miilor de credinciosi ce vin aici, cu buzele si cu inima sarutand sfintele moaste si cantand lui Dumnezeu: Aliluia.

ICOSUL al 9-lea

Retori ai slavei tale s-au facut arhiereii ortodocsi si tot Soborul cel sfintit, cand au scos din nou moastele tale sfinte, ascunse de apostati si le-au pus iarasi in Sfanta Biserica si, inchinanduli-se credinciosii, au cantat cu bucurie zicand:

Bucura-te, soarele Volaniei dreptcredincioase.

Bucura-te steaua Bisericii Ortodoxe.

Bucura-te ca dupa noapte, zorile dreptatii ai stralucit.

Bucura-te raza ce intunericul ereziilor ai izgonit.

Bucura-te ca prin aflarea moastelor, noi minuni ne-ai revelat.

Bucura-te ca pe cei ce au parasit credinta ortodoxa, i-ai mustrat.

Bucura-te ca rugaciunile noastre, nu incetezi a le implini.

Bucura-te, si gresalele parintilor nostri nu le pomeni.

Bucura-te ca ne-ai invatat sa dam vrajmasilor iertare.

Bucura-te ca ne intaresti in indelunga rabdare.

Bucura-te celor slabi in credinta aspra mustrare.

Bucura-te celor ce se pocaiesc adevarata Iertare.

Bucura-te Iove, placutul lui Dumnezeu, podoaba manastirii Pociaevului.

CONDACUL al 10-lea

Fii mijlocitorul mantuirii noastre, cuvioase Iove, ca multe obiceiuri rele au adus necredinciosii in tara noastra, ca sa ne slabeasca taria noastra, dar noi cu inimile zdrobite alergam spre ajutorul tau si, nadajduind in mijlocirea ta cantam lui Dumnezeu: Aliluia.

ICOSUL al 10-lea

Zid tare credintei ortodoxe in Volania si Galitia te-ai aratat in toata viata ta si dupa adormirea ta, cu semne si minuni pentru adevar te-ai luptat, sfatuind pe fiii tai ca toti sa-ti cante tie:

Bucura-te luptatorul sfintei mantuiri.

Bucura-te izgonitorul relelor ispitiri.

Bucura-te ca ai indrazneala, pentru noi a te ruga.

Bucura-te ca ai primit darul pe bolnavi a vindeca.

Bucura-te caci cu ingerii in rai locuiesti.

Bucura-te ca, cu Apostolii si Mucenicii te veselesti.

Bucura-te impreuna cu dansii al Bisericii aparator.

Bucura-te al milelor lui Dumnezeu – mijlocitor.

Bucura-te ca inca in viata ai iubit pe cei ce se pocaiesc.

Bucura-te ca rugaciunile lor le inalti la Tronul ceresc.

Bucura-te, al celor ce se roaga grabnic ascultator.

Bucura-te al celor smeriti cu inima, bun acoperitor.

Bucura-te Iove, placutul lui Dumnezeu, podoaba manastirii Pociaevului.

CONDACUL al 11-lea

Cantarea de multumire, adusa din dragoste curata, primeste placutule al lui Dumnezeu, ca pe banutii vaduvei, deoarece suntem saraci sufleteste si nu suntem in stare sa te urmam cu faptele cele bune, dar cu zdrobire de inima si suspine pentru pacatele noastre, de slava virtutilor tale ne mangaiem, cantand lui Dumnezeu. Aliluia.

ICOSUL al 11-lea

Faclie credintei ortodoxe si stalp al evlaviei ai fost, cuvioase parinte Iove, cu cuvantul, cu viata, dragostea, credinta, curatia, in care si pe noi ne intareste cu rugaciunile tale. Toate ereziile, schismele si obiceiurile rele de la noi le departeaza ca sa-ti cantam cantare de multumire:

Bucura-te ales de Dumnezeu din valea plangerii.

Bucura-te impreuna sfatuitor cu ingerii.

Bucura-te ca cu duhul dragostei, de noi nu te-ai despartit.

Bucura-te ca din darurile tale si noua ne-ai impartit.

Bucura-te ca cei ce-ti vad moastele, se lupta cu patimi trupesti.

Bucura-te ca cei ce-ti citesc viata, au bucurii sufletesti.

Bucura-te ca ne-ai invatat sa ravnim dupa mantuire.

Bucura-te ca ne ajuti sa servim semenilor cu iubire.

Bucura-te ca cu zelul Ortodoxiei inimile ne-ai aprins.

Bucura-te ca intru pocainta, pacatul din noi s-a invins.

Bucura-te cel ce izgonesti somnul vietii sufletesti.

Bucura-te datatorule al vegherii duhovnicesti.

Bucura-te Iove, placutul lui Dumnezeu, podoaba manastirii Pociaevului.

CONDACUL al 12-lea

Darul rugaciunii neincetate si neingrijirea de cele trupesti, bucuria duhovniceasca si mila de semeni, din belsug ai capatat parinte Iove, acelor ne fa partasi si pe noi lenesii si pacatosii, cu puternicele tale rugaciunii, ca izbavindu-ne din muncile cele vesnice sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia.

ICOSUL al 12-lea

Cantand minunata ta viata pamanteasca si proslavirea ta cereasca, te rugam cuvioase Iove, cu rugaciunile tale intareste credinta ortodoxa in tara noastra, aparaBiserica lui Hristos de necredinta si erezii, intareste-ne si primeste laudele acestea:

Bucura-te patras al slujirii apostolesti.

Bucura-te zelos traitor al nevointelor pustnicesti.

Bucura-te chip frumos al celor ce cu duhul saracesc.

Bucura-te ca ai dobandit din belsug plansul cel duhonicesc.

Bucura-te ca pe hoti si talhari, Domnului lisus i-ai dat.

Bucura-te ca in cer te saturi, cu cei ce de dreptate au insetat.

Bucura-te ca cu cei milostivi esti miluit de Dumnezeu.

Bucura-te ca cu cei curati la inima, il vezi fata Sa mereu.

Bucura-te ca din cer si pe noi cu dragoste ne ocrotesti.

Bucura-te ca celor ce trudesc in Ortodoxie, ajutor le daruiesti.

Bucura-te ca manastirea ta de rele-ntamplari o pazesti.

Bucura-te ca pentru toata lumea, spre Dumnezeu mijlocesti.

Bucura-te Iove, placutul lui Dumnezeu, podoaba manastirii Pociaevului.

CONDACUL al 13-lea

O, Prefericite parinte Iove, zelos aparator al credintei ortodoxe, si aspru mustrator al ereziilor, primeste aceasta mica rugaciune, adusa tie din saracia inimilor noastre, fii noua totdeauna invatator al credintei si pocaintei, in nevointe grabnic ajutator si catre Domnul rugator pentru mantuirea sufletelor noastre, celor ce cantam lui Dumnezeu: Aliluia.  (de trei ori)

Apoi Icosul 1 si Condacul 1.

RUGACIUNE

O, Preacuvioase parinte Iove, al vietii calugaresti intelepte invatator, blandetea si infranarea, curatia si neprihanirea, iubirea de frati si de saraci, rabdarea si privegherea, din frageda copilarie si pana la adanci batranete le-ai practicat, luptator zelos si neinvins al credintei ortodoxe, luminatorul partilor noastre si neinvins aparator al manastirii Pociaevului. Cauta cu ochi induratori spre noi nevrednicii fiii tai si spre toata lumea acestea iubitoare de Dumnezeu, stransa in fata sfintelor tale moaste si cu osardie inchinandu-li-se si, mijlocind cere de la Atotputernicul Dumnezeu, toate ce ne sunt de folos pentru viata si cucernicie; pe bolnavi ii vindeca, pe cei slabi de inger ii incurajeaza, pe cei scarbiti ii mangaie, pe cei asupriti ii apara, pe cei neputinciosi ii intareste, pe cei zdrobiti ii ridica, tuturor toate, prin harul lui Dumnezeu dat tie, daruieste-ne dupa nevoia si trebuinta fiecaruia, spre mantuirea sufletului si sanatatea trupului.

Inalta rugaciuni pentru multpatimitul nostru popor ca sa se instaleze din nou pacea si linistea, evlavia si bunastarea; judecatorilor dreptate si mila, conducatorilor intelepciune si pricepere, sa se intareasca in oamenii cei buni credinciosia, in cei rai frica si cutremur, sa inceteze a face raul si sa faca binele. Ca aici pe pamant,imparatia lui Dumnezeu – Biserica, sa creasca si sa se inmulteasca si sa se proslaveasca in ea Dumnezeul cel minunat intru sfintii Sai; caci Lui i se cuvine toata slava cinstea si inchinaciunea Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

ÎNVĂŢĂTURI

Despre Cain şi Abel, despre zavistie,răutate si nepocainta

Cain, mai înainte de a ucide pe fratele său, ştia că uciderea de frate este păcat. Iar despre faptul că el ştia că este păcat, ascultă ce se spune (Facere 4, 8): Pentru ce – deci -tragi pe fratele tău din pământul părintesc şi-1 duci pe el în câmp? Pentru ce îl duci în loc pustiu? Pentru ce îl laşi fără de apărare? Pentru ce îl îndepărtezi de privirea părintească? Pentru ce ascunzi fapta ta cea urâtă, dacă nu te temi de păcat? Pentru ce şi după săvârşirea uciderii, când te întreabă pe tine Dumnezeu, te mânii şi dai mărturie mincinoasă? Căci atunci când Dumnezeu a întrebat: Unde este Abel, fratele tău?, tu spui: Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu? (Facere 4, 9) De aici se vede că a săvârşit Cain uciderea cu conştiinţa limpede că aceasta este păcat. In acest chip, încă înainte de săvârşire a cunoscut deci că uciderea este un păcat, şi încă mai limpede a cunoscut după aceea când s-a supus pedepsei şi a auzit: Zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ! (Facere 4,12), precum şi tatăl său (Adam). Noi cu toţii cunoaştem răul mai înainte de săvârşirea lui, însă şi mai limpede după săvârşire, dar încă foarte limpede atunci când răbdăm pedeapsa. Astfel şi Cain a cunoscut mai înainte că uciderea de frate este o răutate, însă după aceea şi mai limpede a cunoscut aceasta din pedeapsă.

Cain a ucis pe fratele său, Abel, din pizmă, căci uciderea a fost urmarea pizmei; şi 1-a ucis pe el luându-1 cu sine în câmp. Insă ce a grăit lui Dumnezeu, Care pe toate le vede în ascuns? Unde este Abel, fratele tău? Acela Care pe toate le cunoaşte 1-a întrebat nu după cele nevăzute, ci ca să aducă pe ucigaş la pocăinţă, spunînd: Unde este Abel, fratele tău ? însă el a răspuns: Nu ştiul Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu? Lasă asta, tu nu eşti păzitor; atunci de ce l-ai ucis? Insă recunoşti acum şi că nu ai fost păzitorul fratelui. Tu ai fi fost dator să-1 şi păzeşti pe el. Dar ce i-a mai spus Dumnezeu lui? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ. In acel ceas 1-a vădit pe el şi i-a rânduit lui pedeapsă nu numai pentru ucidere, cât şi pentru nepocăinţă; pentru că Dumnezeu urăşte nu doar păcatul, ci şi lipsa de ruşine. Deci Cain, căindu-se mai pe urmă, nu a fost primit de către El. Căci ce grăieşte (Cain)? Pedeapsa mea este mai mare decât aş putea-o purta. De mă izgoneşti acum din pământul acesta, mă voi ascunde de la faţa Ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe pământ. Când Dumnezeu i-a spus: zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ (Facere 4, 12), în acel chip i-a hotărât lui straşnică şi grea pedeapsă. Nu te voi lipsi – spune – pe tine de viaţă, dar ca adevărul să nu fie dat uitării, îţi voi face ţie lege în care toţi să poată citi, pentru ca nenorocirea ta să se facă învăţătură iubitorilor de înţelepciune. Şi Cain mergea pretutindeni ca o lege vie, ca un stâlp mişcător, lipsit de pace şi doar dându-i-se lui glas să sune precum o trâmbiţă. Nimic să nu faci, părea a spune el, din ceea ce am făcut eu! El este supus pedepsei pentru ne-pocăinţă; osândit pentru păcat, pentru că nu 1-a mărturisit el însuşi, ci a fost vădit întru el. Dar dacă el şi-ar fi mărturisit păcatul, acesta ar fi fost şters de către Dumnezeu. Şi cunoaşte deci: Cain prin-tr-un cuvânt ar fi călcat păcatul său.

Căci orice război este crunt, dar mai cu seamă cel lăuntric, când frate se ridică asupra fratelui şi se urăşte unul pe altul şi încă şi mai mult îl întărâtă pe el, ci nu îl înduplecă la linişte. Ucigând odinioară Cain pe fratele său, Abel, a vărsat doar sângele fratelui. Insă uciderea duhovnicească întrece această ucidere: cu cât e mai apropiată înrudirea, cu atât mai grea este uciderea. Căci el a omorât trupul fratelui, dar tu străpungi cu ascuţişul săbiei sufletul fratelui. L-a străpuns Cain pe Abel, însă nu a stins de tot iubirea către cel ucis, căci a înteţi t-o apoi pe ea; nu a scăzut cinstea celui ucis, ci a mărit-o şi mai mult. Căci el după moarte se jeleşte: Cât de mare era iubirea lui înaintea lui Dumnezeu! Când Abel era viu, el era robul tău, însă tu nu ai dorit aceasta, de aceea el moare, şi s-a făcut pentru tine un domn îngrozitor. Deci, cugetând la cele spuse, fraţilor, să fugim departe de diavoleasca pizmă, să stingem răutatea, şi astfel vom arăta unul către celălalt dragoste, ca să avem din aceasta roadă bună şi în veacul de acum, şi în cel viitor, împreună cu Binefăcătorul şi Iubitorul de oameni, cu Unul-Năs-cut Fiul Său, cu Care este binecuvântat împreună cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorul Duh, acum şi pururi şi în vecii vecilor! Amin!

(din Sf.Iov de la Poceaev – Viata si invatatura)

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.