11 februarie: Sfântul Nou Mucenic Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia

Sfântul Nou Mucenic Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a mărturisit în Sofia, Bulgaria

(11 februarie)

Acesta s-a născut în Kratovo din părinți evlavioși, Dimitrie și Sara, care îl trimiseră la școală la vârsta de 6 ani. Însă cu toate că era un elev foarte bun, îl învățară și meseria de aurar care îi aduse mult folos după moartea tatălui său, când fu silit să părăsească învățătura pentru a-și găsi o slujbă de aurar.

Cu timpul, sfântul Gheorghe ajunse un tânăr deosebit de frumos, pricină de îngrijorare pentru mama sa care se temea să nu fie luat cu sila de turci să slujească la curtea sultanului Baiazid al II-lea (1481-1512) și să fie convertit la islam.

Pentru a-l izbăvi de o asemenea primejdie, îl trimise să trăiască în casa unui preot învățat pe nume Petru sub îndrumarea căruia sfântul Gheorghe pătrunse mai adânc în înțelegerea Scripturilor și a învățăturilor de credință, înmulțindu-și toată fapta cea bună.

Însă bunăcuviința sa atrase atenția unor musulmani care căutau să-l convertească la islam. Pentru aceasta cerură unui muftiu să-l viziteze la prăvălia unde lucra. Acesta merse adeseori la sfântul Gheorghe pentru a-i comanda bijuterii și a-i aduce din când în când daruri. Încercând să vorbească cu dânsul despre credința musulmană și fiind biruit de cuvintele sfântului Gheorghe, plecă de la dânsul cu inima plină de mânie și dimpreună cu ceilalți musulmani merseră la cadiu căruia îi spuseră că acesta își bătuse joc de credința lor, de dătătorul legii musulmane (adică Mahomed), de sultanul lor (Selim I) și de cadiu, trimițându-i pe toți în iad, zicând la sfârșit:

– Dacă-l lași să rămână creștin ortodox, credința lui se va întinde, iar a noastră va ajunge bătaie de joc.

Atunci cadiul ceru muftiului să-l aducă pe sfântul Gheorghe la el fără să bage de seamă. Deci mergând muftiul la sfântul mucenic îi spuse de dorința cadiului de a comanda diverse lucruri pentru casă. Crezând cele spuse ca adevărate, sfântul Gheorghe merse dinaintea cadiului care-i zise:

– Înțeleg că ești iscusit în astfel de lucruri, dar am altceva să-ți spun, dacă vrei să mă asculți. Iar de nu, vei muri de moarte cumplită. Leapădă-te de Hristos și crede în credința noastră cea adevărată și te vei bucura de toate bunătățile aici pe pământ, moștenind raiul.

Auzind acestea, sfântul Gheorghe își spuse în sinea lui:

– Văd că am fost adus aici ca să mă ostenesc pentru credința mea, nu pentru meseria mea. Doamne Iisuse Hristoase, dă-mi cunoștință să răspund și învață-mă voia Ta.

Deci arătându-i cadiului că musulmanii nicidecum nu moștenesc raiul, cei de față strigară cadiului:

– Ia-l de aici, căci și-a bătut joc de noi.

Pouncind cadiul să fie aruncat în închisoare, în drumul către aceasta sfântul Gheorghe fu scuipat, lovit cu tot felul de lucruri și bătut cumplit.

Văzându-i pătimirea, preotul Petru ceru musulmanilor să-i îngăduie a-l vedea pentru a-l sfătui să facă ce este mai bine pentru el. Ducându-se deci la temniță, preotul Petru ceru ca sfântul Gheorghe să fie scos din celulă, ceea ce se făcu îndată, căci temnicerul era prieten al preotului și le dădu locuința sa ca să se întâlnească.

Văzându-l pe sfântul Gheorghe, preotul Petru îl îmbărbătă cu belșug de cuvinte de mângâiere și pilde din viețile sfinților, la care sfântul Gheorghe răspunse:

– Cred cu adevărat toate cele ce mi le spui, însă mi-e frică de foc și nu cred că voi fi în stare să îndur.

Iar printre multele cuvinte de îmbărbătare, preotul Petru îi spuse:

– Dumnezeu te va ajuta, că nu singur vei intra în această nevoință, ci Dumnezeu te-a chemat astfel încât să-L slăvești pe El în aceste zile de pe urmă. Iar Dumnezeu va fi cu tine în mucenicia ta, așa cum a fost cu marele mucenic Gheorghe. Deci nu slăbi, ci rabdă pentru o vreme mai bună.

Apoi sfântul Gheorghe îi ceru să se străduiască a primi îngăduința pentru el de a mai fi puțină vreme liber pentru a putea face bine, căci până atunci nu dobândise nicio virtute. Deci, în cele din urmă, cu multe daruri, cadiul se învoi a-l mai lăsa liber pe sfântul mucenic vreme de 8 zile.

La plinirea vremii, sfântul Gheorghe fu adus iară dinaintea cadiului care auzind cuvintele sfântului Gheorghe la încercarea sa de a-l îndupleca, nu află într-însul nicio vină, însă musulmanii se năpustiră asupra sa, spunându-i:

– Dacă ai puterea de a judeca, judecă după legea noastră, căci noi cunoaștem toată legea, chiar de nu avem împuternicire de la sultan.

Temându-se ca nu cumva sa fie pârât sultanului, cadiul îl condamnă la moarte spunând către mulțime:

– Păcatul lui asupra sufletelor voastre, faceți cu el ce vă place.

Atunci mulțimea de repezi adupra sfântului Gheorghe încercând să-l sfâșie. Unii îl loveau, alții îl scuipau; unii îl trăgeau într-o parte, alții în alta. Îi legară mâinile la spate și de gât îi prinseră un laț, trăgându-l spre locul de osândă. În această vreme crainicul musulman al orașului striga cu glas tare:

– Toți cei ce țin credința noastră să aducă lemne să-l ardem, fiindcă a blestemat credința noastră și nu se leapădă de Hristos.

Însă părintele Petru îl îmbărbăta:

– Rabdă puțin astăzi, Gheorghe, ca să dănțuiești veșnic împreună cu Hristos.

Iar sfântul Gheorghe îi răspunse:

– Părinte, roagă-te stăruitor ca Dumnezeu să mă ajute.

Însă câțiva musulmani îl îndepărtară pe preot de sfântul mucenic, iar acestea îi ceru unui prieten al său musulman să îi spună toate câte vor vorbi. Între timp, adună câțiva preoți și mireni și le ceru să se roage lui Dumnezeu cu lacrimi.

Cât despre musulmani, aceștia adunară o grămadă de lemne și făcură un rug uriaș. Încercând iară să-l lingușească și să-i facă fel de fel de făgăduieli, primiră de la sfântul Gheorghe același răspuns statornic:

– V-am spus o dată, de două ori, de trei ori și de multe ori că nu-mi voi lepăda credința niciodată, chiar de mă veți pune la mii de cazne.

Auzindu-i cuvintele, unii musulmani se mâniară și alergară la câteva case să ia foc și să aprindă rugul ca să-l ardă pe bineplăcutul Domnului. Unii aduseră făclii, alții cărbuni aprinși, și se întreceau să aprindă mai întâi focul căci credeau că prin aceasta aduc mare slujbă lui Dumnezeu.

Deci dezbrăcându-l pe sfântul Gheorghe și lăsându-l numai în cămașă, îl aruncară în foc.

(Sursă: http://pravoslavnasrbkinja.blogspot.ro/)

Apoi îl traseră afară spunându-i:

– Nenorocitule, de ce-ți pierzi viața în chip așa cumplit? Noi îți vrem binele, nu asculta de sfatul cel viclean dat ție de preotul cel lacom de bani. Oare nu știi că ar vrea ca tu să mori pentru ca el să moștenească tot ceea ce ai și să fie lăudat de prietenii lui?

Apoi văzându-l răbdând cu statornicie, îl aruncară iar în foc, apoi iară îl scoaseră întrebându-l:

– Nu simți focul?

Iară sfântul Gheorghe le răspunse:

– Nu, nu-l simt, fiindcă Ziditorul focului l-a preschimbat în rouă.

Auzindu-i cuvintele, musulmanii îl împinseră în foc încă o dată. De data aceasta se întâmplă să cadă pe spate, cu fața spre Răsărit. Iar când focul îi arse legăturile și mâinile îi rămaseră slobode, sfântul Gheorghe își făcu semnul crucii cu mâna dreaptă și strigă:

– Doamne, Iisuse Hristoase, în mâinile Tale îmi dau duhul meu.

În clipa aceea unul dintre musulmani luă o bucată de lemn și îl lovi pe sfântul Gheorghe în cap și astfel se sălășlui în Împărăția ce veșnică gătită de Dumnezeu bineplăcuților săi.

Apoi preotul Petru dimpreună cu alți dreptmăritori creștini merseră, la sfatul cadiului, cu daruri să-i înduplece pe musulmanii cei ce păzeau rugul aprins, însă aceștia văzându-l în mijlocul focului nemistuit de flăcări și știind că-l vor cinsti nu-i lăsară, ci hotărâră să-l ardă până a doua zi pentru a-l arunca într-un șanț umplut cu mortar.

Când află acestea, părintele Petru le spuse ce erau cu dânsul:

– Voi toți duceți-vă acasă, iar eu nădăjduiesc ca, prin ajutorul lui Dumnezeu, să iau trupul la noapte.

În acea noapte luând trupul și ducându-l în catedrală, mai apoi îl îngropă dimpreună cu alți preoți și mulțime mare de popor în biserica Marii Mucenițe Marina.

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Nou Mucenic Gheorghe din Kratovo sau Sofia, aflate în Mănăstirea Velika Remeta din Serbia

(Sursă: pravoslavnasrbkinja.blogspot.ro/)