Acasă > ORTODOXIE > 11 Septembrie – Pomenirea Sfinţilor Felix, Regula și Exuperantius, patronii oraşului Zürich

11 Septembrie – Pomenirea Sfinţilor Felix, Regula și Exuperantius, patronii oraşului Zürich

11 Septembrie – Pomenirea Sfinţilor Felix, Regula  și Exuperantius, patronii oraşului Zürich

 

fel

 

An de an, la data de 11 septembrie se face pomenirea Sfinţilor Felix şi Regula, patronii oraşului Zürich. Morţi în timpul persecuţiei împăraţilor romani Maximianus şi Diocleţian, cei doi fac parte din categoria sfinţilor „kefalofori”, adică a acelor sfinţi care după decapitare şi-au purtat capetele în mâini până la locul de înmormântare.

După tradiţie, cei doi martiri au fost fraţi, iar Felix se pare că a fost chiar ofiţer în Legiunea tebană. Această legiune, înfiinţată în jurul provinciei Teba (în Egiptul de Sus), avea în componenţa ei mai mulţi soldaţi creştini. Întrucât aceştia nu acceptau cultul zeităţilor păgâne, împăraţii romani Diocleţian şi Maximianus au hotărât să mute legiunea de pe graniţa sud-estică a Imperiului Roman în cea vestică, pentru a lupta împotriva galilor.

Conform unei relatări a episcopului Eucherius al Lyonului, intitulată „Passio Acaunensium martyrum” din jurul anului 440, soldaţii legiunii au refuzat să lupte împotriva fraţilor creştini din Galia, asumându-şi martiriul alături de cei trei conducători ai lor: Mauritiu, Exuperiu şi Candid. Printre soldaţii decimaţi se mai numărau veteranul Victor şi alţi soldaţi consemnaţi cu numele: Ursus, Victor etc. Între sfinţii puşi în legătură cu Legiunea tebană se numără şi Sf. Verena, pomenită la data de 1 septembrie (a se vedea articolul „Sfânta Verena, pe urmele Legiunii tebane” în „Ziarul Lumina” din 1 septembrie 2011).

Se pare că Felix şi Regula au scăpat acestei decimări, chiar la îndemnul comandantului legiunii, Mauritiu, care i-a îndemnat să fugă, pentru a-L putea propovădui mai departe pe Hristos. Nu avem date despre locul în care s-au născut şi despre copilăria lor.

Plecând de la Agaunum, au trecut peste pasul Furka, care uneşte cantoanele elveţiene Wallis şi Schwyz, prin Reusstal şi pasul Klausen, trecând în cantonul Glarus. Conform informaţiilor oferite de „Vita Felicis et Regulae”, redactată într-un stil legendar, între secolele al VIII-lea şi al IX-lea, cei doi, ajungând în cantonul Glarus, ar fi ridicat aici o mănăstire. De aici, mergând mai departe pe malul râului Linth spre lacul Zürich, au ajuns la Turicum (oraşul Zürich de astăzi). Aici şi-au ridicat chiliile şi au început să slujească zi şi noapte Domnului, mărturisind credinţa creştină.

Este foarte interesant faptul că începând din secolul al XIII-lea (mai precis din anul 1225) este pomenit alături de Felix şi Regula un al treilea patron al oraşului Zürich, Exuperantius, care ar fi fost slujitorul lor şi care ar fi suferit aceleaşi pătimiri (cf. Cécile RAMER, „Die Zürcher Stadtheiligen Felix, Regula und Exuperantius în Legende und Kunst”, Zürich 1972, p. 5).

 

Au refuzat să aducă jertfe zeităţilor păgâne

De asemenea, aflăm din biografie că Felix şi Regula s-au dedicat propovăduirii, botezându-i pe catehumeni în pădurile din jurul oraşului Zürich. Acest lucru n-a fost pe placul lui Decius, comandantul castrului Turicum, care a hotărât ca aceştia doi să fie supuşi la chinuri cumplite. Hotărârea a fost luată şi pentru faptul că cei doi refuzau să jertfească zeităţilor romane, Mercur şi Jupiter. Ca şi în cazul Sf. Verena, autorul biografiei s-a inspirat în relatarea evenimentelor din paginile Sfintei Scripturi. Astfel, sunt citate cuvintele Mântuitorului din Mt. 10, 17-18: „Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre mărturie lor şi păgânilor”.

Supuşi la diferite torturi, printre care şi aceea de a fi aruncaţi în cazane cu ulei încins, cei trei fac o clară mărturisire de credinţă: „Suntem creştini… Nu aducem sacrificiu zeilor şi nu-i adorăm! Trupurile noastre sunt în mâinile tale, dar sufletele sunt în mâinile Celui care ne-a creat!” Şi aici se vede clar legătura relatării cu cuvântul Mântuitorului din Mt. 10, 28: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheenă”.

Acest refuz l-a întărâtat şi mai mult pe Decius, care a hotărât să fie traşi pe roată. Supuşi la astfel de chinuri, cei trei se roagă: „Îţi mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, pentru că putem suporta aceste chinuri în numele Tău”. Întrucât cei doi n-au putut fi convinşi să se lepede de credinţa creştină, judecătorul a recurs la ultima variantă: decapitarea. Aşa cum s-a afirmat mai sus, cei doi sfinţi aparţin categoriei „sfinţilor kefalofori”. Acest lucru se întâmpla în timpul ultimei persecuţii creştine, între 302 şi 303 d.Hr.

Veneraţi imediat ca primi martiri şi misionari ai oraşului, peste mormântul lor a fost ridicată de timpuriu o capelă, iar mai târziu, o mănăstire cu o biserică mare, numită mai târziu Marea Catedrală (Grossmünster). Biografia celor doi aminteşte şi câteva minuni săvârşite la mormântul sfinţilor, cum ar fi vindecările unor orbi şi ale unor şchiopi veniţi în pelerinaj. Conform tradiţiei, pe locul unde cei doi au suferit moartea martirică a fost ridicată „Biserica de pe apă” (Wasserkirche).

Sfinţii, consideraţi de timpuriu patroni ai oraşului Zürich, au fost reprezentaţi, începând din timpul împăratului Heinrich al II-lea (973-1024), pe mai multe monede. Unele dintre acestea se păstrează până astăzi într-un muzeu din Zürich. Pentru mai bine de un secol (între secolele al XIII-lea şi al XIV-lea), capul Sf. Felix a fost reprezentat pe moneda (pfenigul) oraşului Zürich.

După reformă şi apariţia zwinglienilor, cei doi sfinţi n-au mai fost reprezentaţi pentru multă vreme pe nici o monedă. Oricum, începutul reformei în oraş a dus şi la strămutarea relicvelor acestora. Deşi îndepărtarea icoanelor şi a relicvelor a fost făcută oarecum controlat şi fără prea mare violenţă, la data de 12 decembrie 1524, consilierii oraşului au hotărât să se renunţe la locul de pelerinaj reprezentat de mormintele celor doi. Se pare că relicvele celor doi sfinţi au ajuns în aceste condiţii în biserica parohială din localitatea Andermatt, unde se păstrează şi astăzi, chiar dacă unii istorici contestă această variantă.

 

Veneraţia din partea ortodocşilor

Biografia cu caracter legendar se încheie cu amintirea datei martiriului celor doi (III Idus Septembris), ceea ce corespunde în calendarul roman zilei de 11 septembrie, zi în care se face şi astăzi pomenirea celor doi sfinţi.

Prin iniţiativa fostului episcop de Chur Cristian Caminada (1941-1962), în secolul trecut a crescut din nou importanţa sfinţilor oraşului, fiind prăznuiţi cu mare fast în Biserica Catolică din estul Elveţiei. La reactivarea cultului celor doi a contribuit fără îndoială şi faptul că în oraşul protestant Zürich a fost ridicată o biserică catolică cu hramul Sfinţilor Felix şi Regula. Mai multe biserici sfinţite în această perioadă în cantoanele Zürich şi St. Gallen i-au primit drept patroni pe cei doi martiri (în Zürich, Talwill, Wattwil, Rheinfelden-Nollingen).

Începând din anul 2004, parohiile ortodoxe cu sediul în Zürich, aparţinând mai multor jurisdicţii, îi serbează pe cei doi martiri şi patroni ai oraşului, organizând atât o Vecernie interortodoxă, cât şi o procesiune în cinstea acestora.

Sursa:   http://ziarullumina.ro/vietile-sfintilor/sfintii-felix-si-regula-patronii-orasului-zurich

Categories: ORTODOXIE Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.