Acasă > Acatiste, Pagini de Sinaxar > 12 martie: SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG (Viaţa, Acatistul)

12 martie: SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG (Viaţa, Acatistul)

Pomenirea cuviosului părintelui nostru Simeon Noul Teolog care în pace s-a săvârşit.


Simeon Noul TeologSf. Simeon Noul Teolog s-a născut în anul 949 în Galteea (Paflagonia) şi a studiat în Constantinopol. Tatăl său l-a pregătit pentru o carieră în avocatură şi pentru o scurtă perioada tânărul a ocupat o poziţie înalta la curtea imperială. La vârsta de 14 ani l-a întâlnit pe renumitul părinte Simeon Piosul la mănăstirea Studion, care avea să-i marcheze adânc dezvoltarea spirituală. Tânărul a rămas în lume pentru mai mulţi ani, pregătindu-se pentru viaţa monahală sub ascultarea părintelui, iar când a împlinit 27 de ani a intrat în mănăstire.

Sf. Simeon Piosul i-a recomandat tânărului să citească scrierile Sf. Marcu Ascetul (prăznuit în 5 martie) pe lângă alţi scriitori spirituali. El a citit acele cărţi cu atenţie şi punea în practică ceea ce citea. În mod deosebit l-au impresionat trei puncte din cartea Sf. Marcu „Despre legea duhovnicească” (vezi Vol. I din Filocalie). În primul rând, trebuie să-ţi asculţi conştiinţa şi să faci ce-ţi spune ea, dacă doreşti să-ţi vindeci sufletul. În al doilea rând, numai prin îndeplinirea poruncilor poţi atrage asupra ta harul Sfântului Duh. În al treilea rând, cel ce se roagă numai trupeşte fără cunoştinţa spirituală este ca şi orbul care a strigat, „Fiul lui David, ai milă de mine (Luca 18:38). Când orbul şi-a recăpătat vederea, atunci L-a numit pe Hristos Fiul lui Dumnezeu. (Ioan 9:38).

Sf. Simeon s-a rănit cu dragostea pentru frumuseţea duhovnicească şi a încercat să o dobândească. Pe lângă pravila dată de părintele său, conştiinţa îi spunea să mai adauge câţiva psalmi şi metanii, repetând constant „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!” Bineînţeles că şi-a ascultat conştiinţa.

În timpul zilei ajuta oamenii nevoiaşi care locuiau în palatul lui Patricius, iar noaptea rugăciunile lui se prelungeau, prinzându-l miezul nopţii la rugăciune. Odată, în timp ce se ruga, o lumină divină, foarte strălucitoare, a coborât asupra lui, inundând camera. N-a văzut decât lumina în jurul său şi nu a mai simţit pământul de sub el. I s-a părut că el însuşi s-a transformat în lumină. Apoi mintea i-a urcat la ceruri şi a văzut o a doua rază, mai strălucitoare ca cea dintâi, iar la capătul ei părea că se află Sf. Simeon Piosul, cel care i-a dat spre citire scrierile Sf. Marcu Ascetul.

La şapte ani după această viziune, Sf. Simeon a intrat în mănăstire, unde a înăsprit postul şi privegherea, învăţând lepădarea de sine. Vrăjmaşul mântuirii noastre i-a ridicat pe fraţii din mănăstire împotriva Sf. Şimeon, care era indiferent la laudele sau reproşurile altora. Datorită nemulţumirilor din mănăstire, Sf. Simeon a fost trimis la mănăstirea Sf. Mamas din Constantinopol. El a fost tuns în schima monastică acolo, înăsprindu-şi nevoinţele duhovniceşti.

Prin citirea Sfintelor Scripturi şi a scrierilor sfinţilor părinţi, precum şi prin conversaţiile pe care le purta cu sfinţi părinţi, el a atins un nivel duhovnicesc înalt îmbogăţindu-şi cunoştinţele cele ziditoare de suflet.

Prin anul 980, Sf. Simeon a fost făcut egumen al Mănăstirii Sf. Mamas şi a rămas în funcţie timp de 25 de ani. El a reparat şi restaurat mănăstirea care a suferit din cauza neglijenţei fraţilor şi a impus ordine în viaţa călugărilor mănăstirii.

Această disciplină monastică strictă pe care se lupta sfântul să o respecte, a adus multe nemulţumiri în rândul fraţilor. Odată, după Sf. Liturghie, câţiva călugări l-au atacat şi aproape că l-au omorât pe Sfântul Simeon. Când patriarhul Constantinopolului i-a scos din mănăstire şi vroia să-i predea autorităţilor civile, Sf. Simeon a cerut ca aceştia să fie trataţi cu blândeţe şi să fie lăsaţi să trăiască în lume.

Prin anul 1005, Sf. Simeon şi-a dat demisia din funcţia de egumen în favoarea lui Arsenius, stabilindu-se undeva lângă mănăstire, în linişte. Acolo el a creat operele sale teologice, din care unele fragmente apar în Filocalia.

Tema primară a scrierilor sale este activitatea ascunsă a perfecţiunii duhovniceşti şi lupta cu patimile şi gândurile rele. El a scris şi instrucţiuni pentru călugări: „Capitole teologice şi practice”, „Tratat despre cele trei metode de rugăciune,” şi un „Tratat despre credinţă.” Mai mult, Sf. Simeon era un adevărat poet creştin, scriind „Imnuri despre iubirea divină,” care conţin în jur de 70 de poezii pline de meditaţii religioase profunde.

Învăţăturile nepreţuite ale Sf. Simeon despre misterele rugăciunii minţii şi despre lupta duhovnicească i-au adus numele de „Noul Teolog.” Aceste învăţături nu au fost creaţia Sf. Simeon, ci pur şi simplu fuseseră uitate în timp. Unele dintre ele păreau ciudate şi de neacceptat pentru contemporanii săi, ceea ce a dus la conflicte cu autorităţile clerului din Constantinopol, iar Sf. Simeon a sfârşit prin a fi exilat din oraş. El a traversat strâmtoarea Bosfor şi s-a stabilit la vechea mănăstire a Sfintei Macrina.

În anul 1021 sfântul a adormit în pace întru Domnul. În timpul vieţii sale a primit darul facerii de minuni şi chiar după moartea sa s-au petrecut numeroase minuni, printre care şi găsirea miraculoasă a icoanei sale.

Viaţa a fost scrisă de discipolul şi ucenicul său, Sf. Nicetas (Nichita) Stethatos.

Deoarece 12 martie cade în perioada Postului Mare, prăznuirea Sf. Simeon se mută pe data de 12 octombrie.

 

SURSA:http://www.calendar-ortodox.ro

 
Acatistul Sfântului Simeon Noul Teolog

Acatistul Sfântului Simeon Noul Teolog

 

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

Condac 1:
L

umină lumii și mărturisitor al Luminii neînserate, păstor și învățător al Bisericii te-ai arătat, Sfinte Simeon. Prin suirea pe scara virtuților ai odrăslit rodul desăvârșitei iubiri de Hristos, din care izvorăști vrednică cuvântare de Dumnezeu. Pentru aceasta îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Icos 1:
N

ăscut în Galateea, ai fost adus de tatăl tău la Constantinopol pentru studii și urmai să intri în slujba împăratului. Dar tu, rănit de dragostea lui Hristos, din al Cărui cuvânt te hrăneai, smerindu-ți inima, ai refuzat această cinste. Atunci ai pornit în căutarea unei călăuze nemincinoase, care să te nască în duh la cunoașterea de Dumnezeu și viața adevărată.

Bucură-te, scârbire de viața risipită în pofte și închipuiri trecătoare

Bucură-te, dar și lepădare a cugetelor pătimașe

Bucură-te, inimă sprijinită în chip nevăzut de mâna dumnezeiască

Bucură-te, pogorâre prin smerenie în adâncurile milostivirii divine

Bucură-te, rod al rugăciunii și citirilor evlavioase

Bucură-te, ieșire prin credință pe puntea peste prăpastia resemnării

Bucură-te, căutare de fiu risipitor a Părintelui duhovnicesc

Bucură-te, dorire de hrană nestricăcioasă și înstrăinare de dorința cea rea

Bucură-te, plâns la picioarele Crucii

Bucură-te, nețărmurită încredere în Cuvântul lui Dumnezeu

Bucură-te, suflet mișcat de dumnezeiasca dragoste

Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al neprihănitei Treimi!

Condac 2:
P

escuit în chip minunat de Hristos, ai fost, Sfinte Simeon, dăruit de Sus cu un sfânt călăuzitor, Simeon Evlaviosul, călugăr al mănăstirii Studion. Atunci te-ai îmbrăcat în ascultare ca într-un veșmânt de har, cercetându-ți adeseori părintele și urmându-i cu râvnă sfaturile, pentru care neîncetat mulțumeai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2:
C

ufărul plin de nestemate al cuvintelor părintelui tău l-ai deschis prin evlavioasa lor urmare. căci ai dorit din suflet tămăduirea și, împlinind cu atenție îndemnurile conștiinței, ai înmulțit rugăciunea, plânsul și nevoințele. Iar în privegheri ostenindu-te, ai fost curând învrednicit de vederea Luminii neapropiate și auzirea cuvintelor Vieții Veșnice, răpit nopții acestei lumi întru bucuria cântării de Aliluia!

Bucură-te, lucrare de taină a inimii peste grijile slujirii de la palat

Bucură-te, neodihnită stare de închinare înaintea Domnului

Bucură-te, chemare cu tărie în ajutor a Maicii Domnului

Bucură-te, dezgropare a comorii duhovnicești din adâncurile firii

Bucură-te, căutare prin nădejde a frumuseții suprafirești

Bucură-te, conștiință de sine adâncită de entuziasmul iubirii

Bucură-te, izvor de lacrimi ce stingi flacăra patimilor

Bucură-te, jertfire a nopților pe altarul Luminii neînserate

Bucură-te, spălare cu apa ritualului de taină

Bucură-te, floare a fericitei întristări, înrourată de har

Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Condac 3:
R

etrăgându-se harul și slăbindu-ți râvna, ai fost încercat de războiul gândurilor și întunecarea conștiinței vreme de mai mulți ani. Așa ai cunoscut neputința firii și nevoia ei de ajutor dumnezeiesc. Iar neorânduiala simțurilor, alipite prin patimi de cele ale lumii, împreună cu faptele neascultării le-ai urât, și ai fost smuls cu mână tare de Însuși Hristos, înlăuntrul slavei Sale. De atunci nu te-ai mai despărțit, Sfinte Simeon, de îngereasca cântare: Aliluia!

Icos 3:
A

les ai fost de Dumnezeu, și mulțumită rugăciunilor părintelui tău ți-ai luat crucea și ai urmat lui Hristos pe calea desăvârșitei lepădări de lume. Așa ai intrat ca începător la mânăstirea Studion și ucenic al Sfântului Simeon Evlaviosul, întru pocăință și ascultare. Pentru aceasta strigăm ție :

Bucură-te, suflet smuls de bunul Samarinean din mâna tâlharilor nevăzuți

Bucură-te, răsădire în inimă a fricii curate de Domnul

Bucură-te, omorâre a patimilor prin ascultare

Bucură-te, curățire prin lacrimi și înnoire a simțurilor

Bucură-te, mâini întinse cu umilință spre Dumnezeu

Bucură-te, stăpânire a limbii năvalnice

Bucură-te, mărturisire a gândurilor înaintea părintelui ca lui Hristos

Bucură-te, năvod al rugăciunii plin de cuvintele Vieții

Bucură-te, amintire a morții ce pricinuiește smerenia

Bucură-te, lepădare a slavei deșarte pentru slava de Sus

Bucură-te, ieșire din iadul deznădejdii și intrare în focul sfintelor nevoințe

Bucură-te, lumină a iubirii netăiată de războiri

Bucură-te, martor prin conștiință al slavei dumnezeiești

Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Condac 4:
P

rin legarea cu sfințenie de cuvântul părintelui duhovnicesc, te-ai izbăvit din legăturile patimilor. Nici măcar sub pretextul respectării rânduielilor, nu ai vrut a-l părăsi pe cel ce te-a născut întru Hristos, pentru care ai suferit izgonire. Dar ai intrat în mânăstirea vecină, închinată Sfântului Mamas, și ai rămas sub ascultarea lui Simeon Evlaviosul. Curând ai depus făgăduință și ai fost hirotonit preot, iar după trei ani ai fost ales stareț, căci viața ta strălucea de taina cântării îngerești: Aliluia!

Icos 4:
F

ără să-ți mai întorci pașii de pe calea cea strâmtă, te-ai nevoit, Părinte, prin patimile de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos și de razele ei fiind străpuns, ai păzit-o de înșelarea nevăzuților vrăjmași și potrivnicia oamenilor străini de înțelegerea duhovnicească. Pentru aceasta ai dobândit tămăduire sufletului și har călăuzitor, iar noi îți cântăm:

Bucură-te, plecăciune în adâncul fără hotar al Luminii

Bucură-te, părăsire fără de ură a celor trecătoare

Bucură-te, risipire a ceții patimilor

Bucură-te, izgonire a închipuirii cunoștinței mincinoase

Bucură-te, oprire a iscodirii și făuririi gândurilor deșarte

Bucură-te, răbdare a suferințelor curățitoare

Bucură-te, inimă apărată de cercul virtuților

Bucură-te, minte urcată în cerul nepătimirii

Bucură-te, adunare a comorilor Duhului

Bucură-te, supunere a trupului curgător, voii Duhului

Bucură-te, pecetluire a cărții cunoștinței cu Lumina lui Hristos

Bucură-te, ascultare de fiu și purtare de grijă de părinte

Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Condac 5:
Î

l căutai fără încetare pe Hristos și Îi urmai prin fapte dumnezeieștile cuvinte, iar El îți călăuzea în taină pașii, prin împărtășiri și retrageri repetate ale harului. Dar când ai deprins tăria neclintită a privirii spre Cele de Sus, Domnul Însuși ți-a vorbit ca unui prieten și frate, iar tu ai strigat cu cutremur: Aliluia!

Icos 5:
C

a un sărac plin de dragoste frățească, care ai primit de la Hristos moneda de aur a harului, te-ai arătat apostol al iubirii Sale nebune pentru oameni. Căci ai descoperit milostivirea și slava cu care îi învrednicește pe cei ce Îl caută din toată inima. Pentru aceasta și noi strigăm :

Bucură-te, pământ al inimii, luminat de Soarele dreptății

Bucură-te, prindere prin pocăință de veșmântul iubirii

Bucură-te, cunoaștere prin experiență a minunilor lui Dumnezeu

Bucură-te, reînnoire a icoanei vieții evanghelice

Bucură-te, conștiință clară a răspunderii duhovnicești

Bucură-te, bucurie a împărtășirii cu aproapele a milei de Sus

Bucură-te, silire a firii de a iubi dincolo de fire

Bucură-te, rod al morții dătătoare de viață a lui Hristos

Bucură-te, pământ din care izvorăște Viața veșnică

Bucură-te, îndestulare din potirul tainei

Bucură-te, părtaș al nunții duhovnicești

Bucură-te, alergare până la capătul puterilor după Hristos

Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Condac 6:
P

rimind sărutarea iubirii, te-ai sălășluit în cortul Luminii, de unde chemarea lui Hristos s-a făcut prin tine auzită tuturor. Căci cu limbă de foc adunai oile risipite, și purtai cu bărbăție crucea fraților tăi, pururi cântând: Aliluia!

Icos 6:
T

e-ai luptat, Sfinte Părinte, să-i faci pe toți să înțeleagă că vederea lui Dumnezeu, și îndumnezeirea omului sunt cu putință în orice vreme. Căci bunăvoirea ființei create este întâmpinată de puterea curățitoare și desăvârșitoare a harului și atunci nimic nu poate opri unirea omului cu Ziditorul său.

Bucură-te, limpezime a vederii duhovnicești

Bucură-te, memorie neclătinată a luminii neapropiate

Bucură-te, pecete a învățăturii de Dumnezeu insuflate

Bucură-te, adunare prin iubire a mădularelor împrăștiate ale Bisericii

Bucură-te, pârgă a zidirii duhovnicești

Bucură-te, plâns și rugă de foc la hotarul Veșniciei

Bucură-te, cuvânt cu putere multă, născut din cunoașterea lui Dumnezeu

Bucură-te, rușinare a cunoștinței care îngâmfă

Bucură-te, mustrare a fățărniciei și necăutare la fața omului

Bucură-te, zdrobire a sămânței ascunse a iubirii de arginți

Bucură-te, inimă străbătută de fulgerul iubirii dumnezeiești

Bucură-te, inimă ce naști perla luminoasă a iubirii de Dumnezeu

Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Condac 7:
P

entru fiii duhovnicești îți puneai sufletul, Sfinte Simion, pătimind dureri lăuntrice ca să-i naști întru Hristos, căci pe toți îi iubeai deopotrivă și îi zoreai să intre în focul iubirii. Fiindcă în el stau începutul și sfârșitul, și el este haina de nuntă a celor ce cântă cu lacrimi de bucurie: Aliluia!

Icos 7:
T

e nevoiai ca pe toți să-i scoți din iadul patimilor și-i îmboldeai spre suirea pe scara virtuților. Pentru aceasta ai pătimit împotrivirea celor împietriți, întru răbdare și desăvârșită iubire de vrăjmași. Odată, au vrut să te alunge din biserică, dar ai rămas netulburat, iar harul lui Dumnezeu nu i-a lăsat să se apropie. Atunci au fugit la patriarh, care i-a izgonit, însă tu le-ai mijlocit iertarea.

Bucură-te, păzire a dragostei de orice tulburare sau micșorare

Bucură-te, umblare în lumină și mântuire din groapa neiubirii

Bucură-te, purtare înlăuntru a rănilor Domnului

Bucură-te, vedere a patimilor ascunse și mijlocire a milostivirii de Sus

Bucură-te, săgeată a Cuvântului ce nimerești ținta

Bucură-te, lucrare a poruncilor din iubire pentru Hristos

Bucură-te, lucrare întru cunoștință a darului Sfântului Duh

Bucură-te, călăuză izbăvitoare de lanțurile trufiei

Bucură-te, îndrăzneală ce zgudui pe cei nepăsători

Bucură-te, vedere înfricoșată a dreptății dumnezeiești

Bucură-te, alai al virtuților ce porți iubirea ca într-un car de heruvimi

Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Condac 8:
D

upă un sfert de veac de stăreție, te-ai retras la isihia mult dorită. Atunci vrăjmașul a asmuțit asupra ta pizma celor ce luau lumina drept întuneric și întunericul drept lumină. Iar tu primeai toate cu mulțumire ca din mâna Domnului, cântând întru nerăutate: Aliluia!

Icos 8:
C

a o trâmbiță a teologiei ai răspuns la întrebările puse în chip viclean de singhelul Ștefan, fost episcop al Nicomidiei și, fără să cauți la rangul înalt, ai mustrat vorbirea de Dumnezeu a celor ce nu au în ei pe Duhul Sfânt. Apoi, sfătuindu-l să nu se bizuie pe înțelepciunea ruptă de viața duhovnicească, l-ai îndemnat spre căutarea Duhului prin pocăință și lupta cu patimile.

Bucură-te, odihnă în spațiul negrăit al plinătății

Bucură-te, vrednic închinător al tronului înfricoșător

Bucură-te, slujire cu cutremur a tainelor dumnezeiești

Bucură-te, conglăsuire cu ceata dumnezeieștilor Părinți

Bucură-te, casă a înțelepciunii zidită pe Hristos

Bucură-te, surpare a înălțării cu mintea asupra aproapelui

Bucură-te, vedere a întunecării inimii

Bucură-te, Întrupare de taină a adevărului dumnezeiesc

Bucură-te, sabie de foc ce păzești pomul vieții

Bucură-te, sfială înaintea unirii negrăite

Bucură-te, frică ce odrăslești floarea străină a iubirii

Bucură-te, uitare a fricii în contemplarea rodului iubirii

Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Condac 9:
O

rbit de dușmănie, singhelul Ștefan a început a defăima scrierile și viața părintelui tău duhovnicesc. Apoi te-a acuzat înaintea Sinodului pentru prăznuirea aleasă a adormirii Sfântului Simeon, care întru cereștile lăcașuri se învrednicise a cânta: Aliluia!

Icos 9:
F

ericita nebunie întru Hristos a călăuzitorului tău ai arătat-o ca pe un vlăstar al dragostei și nepătimirii. Iar minciunii care tulburase Sinodul te-ai împotrivit cu tărie, socotind lepădarea mai rea decât moartea, căci chipul părintelui tău strălucea în Veșnicie de slava lui Hristos !

Bucură-te, purtare în inimă a icoanei părintelui duhovnicesc

Bucură-te, mucenicească mărturisire pentru adevăr

Bucură-te, alergare pe drumul Crucii

Bucură-te, închinare de fiu

Bucură-te, îndelungă răbdare în necazuri și prigoane

Bucură-te, slujire jertfelnică a voii lui Dumnezeu

Bucură-te, osândire a faptelor întunericului

Bucură-te, blândețe neclintită ce stăvilești furia înșelării

Bucură-te, îmbrăcare cu armele lui Dumnezeu

Bucură-te, alipire cu duhul de sfintele mădulare ale Bisericii

Bucură-te, cucerire cu asalt a Împărăției

Bucură-te, vedere înlăuntrul cămării de nuntă a Mirelui

Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Condac 10:
P

atriarhul, înșelat de uneltirile singhelului, a lăsat să fie distruse icoanele zugrăvite cu chipul Sfântului Simeon Evlaviosul. Și adus înaintea sinodului, ai amuțit prin cuvântul de apărare cel de Dumnezeu insuflat pe judecătorii nedrepți. Condamnat apoi la surghiun, ai binecuvântat pe Hristos cântând: Aliluia!

Icos 10:
E

xilat într-un pustiu, în mijlocul iernii, lipsit de hrană, ai mulțumit lui Dumnezeu și ai binecuvântat pe prigonitori. În acel loc ai aflat paraclisul Sfintei Mucenițe Marina, unde prin voia de Sus ai întemeiat o mânăstire.

Bucură-te, slavă și mulțumire lui Dumnezeu pentru toate

Bucură-te, flămânzire și însetoșare de dreptate

Bucură-te, neîngrijire de cele vremelnice

Bucură-te, pironire a păcatului pe Cruce

Bucură-te, închinare, leagăn de naștere al iubirii

Bucură-te, crin al isihiei în pământul bunei pătimiri

Bucură-te, colț de rai în pustie

Bucură-te, iubire roditoare de fii duhovnicești

Bucură-te, rodire a înțelesurilor tainice ale teologiei

Bucură-te, vedere de icoană peste zidul păcatului

Bucură-te, mireasmă a ungerii duhovnicești

Bucură-te, naștere pe pământ a duhului mântuirii

Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Condac 11:
Î

naintea mulțimii fiilor duhovnicești ce sufereau pentru prigonirea păstorului, patriarhul s-a hotârât să asculte în Sinod cuvântul tău. Apoi a mărturisit buna ta credință și cedarea în fața hărțuielilor singhelului, drept pentru care te-a chemat cu cinste, să te sfințească arhiepiscop. Atunci cei binecredincioși au strigat într-un cuget: Aliluia!

Icos 11:
N

u te-ai plecat, Sfinte, întru a micșora strălucirea prăznuirii părintelui tău, și nu te-ai mai întors în locul unde fusesei prigonit pentru dreptate. Însuși patriarhul, lăudându-ti râvna, te-a slobozit cu pace, ca să săvârșești cele ale lui Dumnezeu în locul și felul în care vei găsi că este voia Lui.

Bucură-te, că năvălind în chilia ta, prigonitorii s-au uimit de desăvârșita-ți sărăcie

Bucură-te, cel frânt ca pâinea de dinții lor, pentru slava de Sus

Bucură-te, că ai păzit neatinsă icoana iubirii de părintele duhovnicesc

Bucură-te, că în ea strălucea cu tărie Însuși Chipul lui Hristos

Bucură-te, lumină strălucind în întunericul lumii

Bucură-te, privire neîntoarsă spre cele dinapoi

Bucură-te, alăută ce viersuiești imne dumnezeiești

Bucură-te, răsturnarea învățăturii fățarnice

Bucură-te, ajutătorule al celor din nevoi

Bucură-te, iubire ce prin încercări, mai tare strălucești

Bucură-te, iubire ce Îl încapi pe Cel neîncăput

Bucură-te, iubire ce acoperi întreaga creație

Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Condac 12:
H

arul de Sus îl revărsai prin mijlocirile tale, peste mulțimile care te cercetau spre tămăduire. Către sfârșitul vieții, ai primit cu bucurie crucea suferinței trupești și ai descoperit dinainte ziua adormirii tale și cea a mutării sfintelor tale moaște. Iar pe când trupul tău era măcinat de neputință, ucenicul Nichifor te-a văzut noaptea în chilie, înălțat la patru coți în aer, cum te rugai negrăit: Aliluia!

Icos 12:
Î

n ziua de pe urmă, te-ai împărtășit cu Preacuratele Taine și după ce ai spus „Amin!”, ai poruncit ucenicilor să cânte cântarea de îngropare. Spre mijlocul ei ți-ai adunat puterile și ai grăit cu dulceață și liniște: „O, Hristoase Împărate, în mâinile Tale îmi dau duhul”, și ai primit de la Dânsul cununa vieții. Iar așa precum ai proorocit, după treizeci de ani moaștele tale pline de tot harul și mireasma s-au mutat spre sfințirea credincioșilor și slava Bisericii.

Bucură-te, făcătorule de minuni, întru bucuria Domnului tău

Bucură-te, nume binecuvântat de Tatăl Ceresc

Bucură-te, lemn înmiresmat al Crucii iubirii

Bucură-te, vas sfințit în care Fiul varsă din Duhul Său

Bucură-te, revărsare de har peste lumea deznădăjduită

Bucură-te, hrănire a mulțimilor cu pâinea dumnezeieștilor descoperiri

Bucură-te, pas liniștit și împăcat pe calea Vieții

Bucură-te, urcare în veșnica nepăcătuire

Bucură-te, că aprins de focul ceresc, îl treci în multe sfeșnice

Bucură-te, pom al iubirii răsădit în grădini de rai

Bucură-te, că ești întru Hristos și El întru tine

Bucură-te, chip făcut icoană, vrednic de închinare

Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!

Condac 13:
O

, Sfinte Preacuvioase Simeon, nu ne lăsa pe noi, cei preamici, ci precum ai făgăduit fii pururi cu noi pe calea mântuirii. Roagă-te Preasfintei Treimi să strălucească peste noi raza dumnezeirii, ca de ea călăuziți să ieșim din adâncul patimilor, și prin crucea pătimirii de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos să ne împărtășim și de Învierea Lui. Așa, Sfinte Simeon, mijlocește iertare sufletelor noastre și milă de la Cel Preaînalt, Căruia împreună cu tine Îi cântăm: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăși Icos 1 și Condac 1

 

Categories: Acatiste, Pagini de Sinaxar Tags:
  1. Anton Ina
    martie 11th, 2013 la 15:51 | #1

    „Adevărul nu stă în feţe, înfăţişări şi cuvinte”
    Dumnezeu nu priveşte faţa din afară a celor zise sau făcute de noi, ci stările sufletelor şi scopul pentru care facem ceva din cele văzute.
    Adevărul nu stă în feţe, înfăţişări şi cuvinte, nici nu se odihneşte Dumnezeu în acestea, ci în inimi înfrânte, în duh de smerenie şi în suflete luminate de cunoştinţa lui Dumnezeu. Căci se întâmplă să vedem uneori pe cineva acoperindu-se în afară sub cuvinte şi folosindu-se de vorbe smerite faţă de alţii pentru a vâna lauda de la oameni, iar înăuntru e plin de viclenie şi de răutate şi de ţinerea de minte a răului aproapelui; precum se întâmplă uneori să vedem pe cineva luptându-se în afară pentru dreptate prin cuvinte înalte de înţelepciune şi ridicându-se împotriva minciunii sau a călcării legilor dumnezeieşti, iar înăuntru e plin de cuviinţă, de smerenie şi de dragoste faţă de aproapele. (…)

    Dumnezeu nu priveşte faţa din afară a celor zise sau făcute de noi, ci stările sufletelor şi scopul pentru care facem ceva din cele văzute sau zicem ceva din cele cugetate, precum cei ce se deosebesc de cei ce vorbesc sau fac ceva, prin înţelegerea lor văd mai bine înţelesurile cuvintelor şi sfârşiturile lucrurilor şi-şi fac judecăţi fără greşeală despre ele. „Dar omul ca om caută la faţă; Dumnezeu însă vede în inimă” (I Regi 16, 7; Psalmi 7, 10)

    (Sfântul Simeon Noul Teolog, Cele 300 de capete despre făptuire, II, 32-33, în Filocalia VI, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, Bucureşti, 2004, p. 257-258)

  1. Nici un trackbacks momentan.