Acasă > Predici > Mitropolitul Augustin de Florina: Predică la Duminica Mironosiţelor

Mitropolitul Augustin de Florina: Predică la Duminica Mironosiţelor

Predică la Duminica Mironosiţelor a

Mitropolitului Augustin de Florina

(Marcu 15, 43 – 16, 8)

Sfintele Femei Mironosite

Alte predici la Duminica Mironosiţelor:

Iubiţii mei, religia noastră nu este o poveste, o minciună. Este unicul adevăr în lume. Nu o zicem noi; o demonstrează faptele, istoria celor douăzeci de veacuri. Este arborele pe care nu l-a sădit omul, ci Dumnezeu. Şi tot arborele pe care îl va sădi Dumnezeu, toţi dracii nu vor putea să-l dezrădăcineze. Îşi vor rupe securile de el, dar rădăcina lui rămâne nedezrădăcinată.

Religia noastră este adevărată, pentru că Cel care a întemeiat-o nu este doar un om mare, ca atâţia alţii. Este adevăratul Dumnezeu. Că este Dumnezeu o demonstrează şi o strigă nesfârşitele Lui minuni, sfânta Lui vieţuire, învăţătura Lui neîntrecută şi, în sfârşit, faptul că într-adevăr a înviat din mormânt. Pe Charos (personificare a morţii) nimeni n-a putut să-l învingă, nici bogatul, nici omul de ştiinţă, nici generalul, nici împăratul. Cu Charos s-a luptat şi l-a biruit numai Hristos. El este adevăratul Dumnezeu.

Dar dacă este adevăratul Dumnezeu, veţi întreba, de ce nu cred toţi în El? N-ar trebui să existe niciun necredincios. Cu toate acestea, de când S-a născut şi a ieşit în viaţa publică până când a fost răstignit şi a înviat, lumea s-a împărţit în privinţa Lui.

***

Într-adevăr, oamenii s-au despărţit în două tabere. Unii Îl urăsc pe Hristos ca pe nimic altceva, iar alţii Îl adoră. Unii sunt de partea Lui, iar alţii împotriva Lui.

Cina L-a urât? L-a urât Irod. Doar ce S-a născut Hristos în paiele staulului, acesta s-a tulburat şi şi-a ascuţit săbiile ca să-L ucidă. L-au invidiat apoi fariseii şi cărturarii. Ana şi Caiafa – arhiereii. În cele din urmă, Pilat L-a nedreptăţit, iar soldaţii romani L-au răstignit. Toţi aceştia L-au urât.

Şi cine L-a iubit? Cei smeriţi ai pământului. Ciobanii, care îşi păzeau noaptea în Bethleem oile şi ascultau preadulcea cântare a îngerilor: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14). Şi până astăzi astfel de oameni Îl iubesc. Pe munţii înalţi din Pind am cunoscut ciobani, care nu puteau să meargă la biserică, dar îndată ce auzeau bătând clopotul de departe, îi vedeam îngenunchind în paraclise şi udând pământul cu lacrimi.

L-au iubit şi oamenii trudei, oamenii muncitori, care se ostenesc şi lucrează pământul. L-au iubit mai ales pescarii Galileii, care îşi aruncau noaptea mrejele, ca să prindă peşte şi să-şi întreţină familiile. Aceştia au crezut în El şi L-au urmat. Şi până astăzi, mai mult decât păstorii şi plugarii, cred în El cei care lucrează pe mare, navigatorii care plutesc pe mările sălbatice. Rar vei găsi un navigator necredincios şi ateu. În faţa valurilor uriaşe, acolo în Oceanul Atlantic, când furtuna se înteţeşte, ateismul dispare. Toţi zic: „Preasfântă Stăpână…”, „Doamne Iisuse Hristoase…”; toţi au pe navele lor icoana Sfântului Nicolae, icoana Maicii Domnului, icoana lui Hristos.

Aşadar, L-au iubit păstorii şi oamenii muncitori. L-au iubit încă, mai mult decât aceştia, – cine? Copiii. O, nevinovaţii copii! Cum Îl vedeau şi Îl auzeau pe Hristos, alergau după El precum mieluşeii după oaie. Hristos îi lua în braţele Lui şi îi binecuvânta. Copiii erau întotdeauna lângă El. Desigur, în ziua Stâlpărilor (Floriilor), copiii au luat ramuri în mâini şi au cântat şi L-au lăudat pe Hristos. Lucrul acesta a provocat răutatea căpeteniilor. Văzând copiii şi lumea aclamându-L, au spus lui Hristos: Spune-le să tacă. Şi atunci El le-a răspuns: Dacă aceştia vor tăcea, pietrele vor striga (Luca 19, 40).

Repet, L-au iubit ciobanii, oamenii muncitori, corăbierii, copiii nevinovaţi. L-au iubit – o treaptă mai sus – cine? Strigă Evanghelia de astăzi – ce să facem, acesta este adevărul. Mai presus chiar decât cei doisprezece ucenici L-au iubit pe Hristos femeile. Care femei? Nu femeile la modă, care dansau în palatele lui Irod îmbrăcate în mătase, în lux şi în fast. Nu liliecii diavolului cum sunt cele care acum îşi fac cuib în cluburile de distracţie. Nu acestea, alte femei. Slavă lui Dumnezeu, există întotdeauna. Sunt gospodinele, mamele care au născut şi au crescut copii şi ştiu ce înseamnă viaţa.

Pe Hristos L-au iubit în principal femeile, care – zice Evanghelia de astăzi – se numeau mironosiţe. Acestea, pe când încă era noapte şi nimeni nu îndrăznea să iasă afară din casă, în timp ce mormântul lui Hristos era păzit de soldaţii Romei, nu s-au temut nici de întunecimile nopţii, nici de soldaţii romani, nici de cărturari şi farisei. Ca şi cum aveau aripi la picioare – ele nu mai erau femei de acum, erau îngeri şi arhangheli – , au ajuns acolo unde era îngropat Hristos şi au adus preţioasele lor daruri, mirurile. Şi până astăzi religia – să spunem şi asta – se întemeiază pe inima femeii. Mergeţi în orice biserică, la sate şi la oraşe. Veţi vedea că cea mai mare parte a adunării bisericeşti e alcătuită din femei. Ele merg la biserică, postesc, se spovedesc, se împărtăşesc.

Bărbaţii sunt aspri ca Irod. Ca Ana şi Caiafa. Nicio femeie nu vedem în Evanghelie să-L fi trădat pe Hristos, niciuna nu L-a răstignit, niciuna nu L-a hulit. Bărbaţii au făcut toate acestea. Bărbat a fost vânzătorul, bărbat cel care s-a lepădat de El, bărbaţi cei care L-au pironit. Femeile au fost întotdeauna lângă Hristos. Şi vor rămâne până la sfârşit. Dacă lumea s-ar schimba şi L-ar părăsi toţi pe Hristos, lângă El va rămâne pururea mămica Lui, femeia, sfânta femeie. Aceasta este religia noastră, iubiţilor.

V-am spus categorii de oameni care L-au iubit pe Hristos: sunt ciobanii, oamenii muncitori, care lucrează pe pământ şi pe mare, copiii, femeile purtătoare de miruri. Şi doar aceştia? L-au iubit până şi sălbaticii. Oameni neciopliţi, care nu au urmat şcoli şi universităţi, nu au învăţat carte, care au trăit în asperitate şi au fost învăţaţi cu crima şi omorul. Un exemplu grăitor este Sfântul Hristofor, care este sărbătorit pe 9 mai. Era ca un copac sălbatic, pe care Hristos l-a altoit şi l-a făcut copac de livadă. Aparţinea unei familii de antropofagi. Era un gigant, înalt de doi metri şi jumătate, cu braţe şi pumni viguroşi. Un împărat îl luase în garda sa de corp. Într-o zi însă a văzut pe împărat tremurând în faţa unui vrăjitor, care lucra cu diavolul. Aşadar, îl lasă pe împărat şi se duce să-l slujească pe vrăjitor, pe care îl considera mai puternic. Însă mai târziu, trecând printr-o biserică, l-a văzut şi pe vrăjitor paralizând în faţa puterii lui Hristos. Atunci l-a lăsat şi pe vrăjitor şi a căutat să-I slujească lui Hristos. A crezut, s-a pocăit, s-a mărturisit, s-a botezat, a devenit creştin şi a primit numele de Hristofor. A trăit o viaţă îmbunătăţită, virtuoasă, a făcut minuni, iar în cele din urmă a devenit martir pentru Hristos.

***

Poate că cineva va spune că acestea s-au întâmplat în alte timpuri, „în vremea aceea”. Greşit. Şi astăzi, iubiţii mei, vedem că cred în Hristos băştinaşii din Africa şi din Asia. Sălbatici, care mănâncă oameni, primesc predica şi se botează în numele lui Hristos. Misionari aleşi, copii luminaţi, ajung acolo mişcaţi nu de bani, ci de dragostea de a lumina pe cei din întuneric. Se expun la pericole, în condiţii nefavorabile, şi mulţi se sacrifică. Propovăduiesc Evanghelia, iar atunci când sălbaticii aud de Hristos, de multe ori plâng. Se fac creştini mai buni decât noi. Şi există teama ca Ortodoxia să plece de la noi „civilizaţii” şi să se ducă la sălbatici.

Slavă Ţie, Hristoase, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Stelele vor cădea, soarele se va întuneca, lumea se va întoarce cu susul în jos, dar Hristos va rămâne. Toate strigă: Acesta este adevăratul Dumnezeu.

Copii care mă ascultaţi, iubiţi-L pe Hristos mai mult decât pe părinţii voştri. Femei care mă ascultaţi, iubiţi-L pe Hristos mai mult decât pe bărbaţii voştri. Bărbaţi care mă ascultaţi, iubiţi-L pe Hristos mai mult decât pe femeile voastre. Toţi să iubim pe Hristos mai presus de toate. Pentru că Hristos nu a murit. Trăieşte şi împărăţeşte în veci. Lui fie slava şi stăpânirea în vecii vecilor.

Amin.

+ Episcopul Augustin

Sursa: „Ne vorbeşte Părintele Augustin…”, vol.  II

  1. mai 18th, 2013 la 20:39 | #1

    Anunt important!!! Va rog sa anuntati prin toate mediile aceasta mare bucurie, prezenta par. Teodoros Zisis in Romania! Moment istoric!

    Parintele Teodoros Zisis va conferentia la Constanta (29 Mai, ora 6, Casa de Cultura) cu binecuvantarea IPS Teodosie
    Posted on mai 16, 2013
    2

    Parintele prof Teodoros Zisis, initiatorul Marturisirii de Credinta impotriva Ecumenismului si capul sinaxei antiecumeniste a clericilor si monahilor de la Volos va conferentia la Constanta pe data de 29 mai, ora 6 pm la Casa de Cultura a Constantei.

    Tema conferintei va fi “Edictul de la Mediolan si conceptul de toleranta religioasa”
    Va rugam sa veniti cu intrebari antiecumeniste, avand marea ocazie de a primi raspunsuri autentice din partea celui mai mare patrolog de limba greaca in viata (pr Teodoros Zisis)

    organizator: Arhiepiscopia Tomisului

    Cine este parintele profesor Theodoros Zisis si cu ce a imbogatit el teologia ortodoxa?
    Posted on mai 18, 2013

    Parintele Theodoros Zisis este profesor emerit al Facultatii de Teologie Aristotelice din Salonic. El sa nascut in anul 1940 in satul Panaghia Thasu (Maica Domnului din Thasu) ca al V-lea copil din VII. In 1965 isi da licenta in Teologie Ortodoxa ca sef de promotie a generatiei sale. Urmeaza cursurile superioare luand ca tema de doctorat : « Omul si universul, in iconomia lui Dumnezeu dupa Sfantul Ioan Hrisostom » . Se casatoreste in 1968 cu Cristina Mulachis si vor avea doi copii. Datorita studiilor aprofundate in Patrologie ajunge conferentiar al Facultatii de Teologie din Salonic si va preda in cadul sectiei de patrologie. In 1980 ajunge profesor universitar al sectiei de Patrologie. In aceeas perioada publica lucrarea monumentala : « Ghenadie al II-lea, Scolarios, Viata, Scrieri, Invatatura » Va fi ales tot in acelas an seful sectiei de Teologie Pastorala a Facultatii de Teologie din Salonic si directorul centrului de Studii Scripturistice si Patristice din Salonic.

    Din 1972 pana in 1980 va face studii aprofundate in Germania la Bonn. Aici a scris o serie de studii patristice in limbile germana si franceza. La intoarcerea in Salonic va pune bazele Fundatiei Patriarhale de Studii Patristice de la Manastirea Vlatadon. Va infiinta si revista Fundatiei Patriarhale « Mostenirea » Va fi numit si seful Centrului de Studii Bizantine din cadrul Facultatii de Teologie din Salonic. A obtinut sprijin material din partea statului Elen pentru a sustine cele doua centre infiintate care sunt in prezent Centre Internationale de Studii Patristice, avand cercetatori de elita in studii patristice, profesori la Facultati de Teologie importante.
    Este ales presedintele Uniunii Teologilor din Grecia de Nord si infiinteaza revista « Teologia ». A organizat zeci de conferinte si simpozioane internationale. Cel mai recent sinpozion cu rasunet in toata Biserica este cel din 2007 despre Sfantul Ioan Hrisostom. A fost chemat in ultimii 30 de ani de aproape toate mitropoliile, manastirile si asociatiile ortodoxe de pe teritoriul Greciei ca sa organizeze si sa sustina conferinte. A fost chemat sa predice in zeci si zeci de Biserici. Dintre cele mai importante simpozioane amintim : in Eghina, cu tema Sfantul Nectarie de Pentapole,la Manastierea Sf Nicodim din Gumenisa despre Sfantul Nicodim Aghioritul, etc. Este presedinte de onoare al Uniunii Filologilor din Grecia « Parnasos ».

    Ca profesor indrumator a condus sute de masterate si zeci de doctorate, printre care, ca ucenici la Doctorat se numara si ierarhi din Sinodul BOR ( PS Daniil Partosanul, PS Sofian Patrunjel ) si zeci de preoti si teologi romani.
    In anul 1991 a fost hirotonit preot si numit protoprezbiter al Tronului Ecumenic, slujind pana in prezent in biserica Sfantul Antonie din Salonic.

    A reprezentat Patriarhia Constantinopolului si Biserica Greciei in intalniri interortodoxe si intercrestine. A participat la dialogul cu Vechii-Catolici si cu Romano-Catolicii si la intrunirile interortodoxe de la Geneva pentru pregatirea Marelui Sinod Ecumenic, el fiind pesoana cheie in aceste pregatiri.

    A pregatit numeroase enciclice ale Patriarhiei Ecumenice, fiind teologul de marca al Patriarhiei Ecumenice. A respins cu hotarare uniatia (metoda de prozelitism Romano-Catolic) alaturi de teologi Romano-Catolici si Ortodocsi la Freising si Munhen in iunie 1991.

    A atacat Acordul de la Balamant in care se incerca un nou tip de uniatie din partea Romano-Catolicilor,( Acord ce va fi respins oficial de Bisericile Ortodoxe la Baltimore in anul 2000) motiv pentru care va fi oprit de a continua dialogul cu Romano-Catolicii din partea Patriarhiei Constantinopolului datorita uneltirilor Romano Catolicilor si a lipsei de constiinta dogmatica a unor inalti prelati ortodocsi.

    In 1998 va infiinta Societatea de Studii Ortodoxe care va edita trilunar revista teologica “Theoromia” considerata cea mai importanta revista teologica stiintifica a Bisericii Greciei.
    Patriarhia Ierusalimului il cheama in 2006 pentru a pune bazele cercetarii patristice la Ierusalim si a periodicului « Noul Sion » .

    Scrierea sa « Binefacator si curatitor tzunami. Este responsabil Dumnezeu pentru catastrofele naturale ? » a fost premiata la Moscova de catre Uniunea Scriitorilor Rusi ca fiind geniala.
    Alaturi de parintele Ioanis Romanidis, este considerat cel mai important teolog patrolog cu zeci de traduceri din greaca veche in neogreaca, cu zeci de carti scrise care au revigorat teologia patristica din secolul nostru, aducandu-i pe Sfintii Parinti aproape de tinerii teologi si facandu-i accesibili tuturor crestinilor ortodocsi prin traspunerea simpla si obiectiva a invataturii Sfintilor Parinti, care prin parintele Theodoros Zisis au devenit si Parinti contemporani noua, Parinti ai Secolului XXI.Parintele a redescoperit Apologetica si Polemica, retrezind constiinta dogmatica in madularele vii ale Bisericii Ortodoxe. Parintele Profesor a fost preocupat si de scrierile ascetice si monastice dar si misionare, redescoperind pe Sfintii Colivazi(Sfantul Athanasie Parios, Sfantul Nicodim Aghioritul, etc) .

    Bibliografia sa este foarte bogata, incat nu am reusit sa redam decat o foarte mica parte a operei parintelui. Am putea conchide cu faptul ca Parintele Theodoros lucreaza pentru a face cat mai accesibila invatatura ortodoxa sanatoasa poporului lui Dumnezeu. Are zeci de omilii la radio si televiziune, dar si pe zeci de siteuri pe internet. Omiliile lui circula pe CD-uri si MP3-uri si sunt cautate de credinciosii de rand datorita simplitatii expunerii bogatiei patristice cum nimeni altul a putut sa o faca. Sotia parintelui, Cristina este in prezent monahie, iar baiatul cel mare este si el monah. Parintele si-a dedicat viata misiunii ortodoxe si iubirea si pasiunea lui pentru Sfintii Parinti se transforma intr-un nectar din care ne adapam si noi, avand marea sansa si binecuvantare de a-l avea aproape.

  2. mai 4th, 2014 la 01:31 | #2

    Enciclica Sfântului Sinod al Bisericii Greciei prin care este condamnată masoneria

    http://graiulortodox.wordpress.com/2014/05/02/191-enciclica-sfantului-sinod-al-bisericii-greciei-prin-care-este-condamnata-masoneria/

    Patriarhul Ecumenic dezminte ca are legaturi cu masoneria

    http://graiulortodox.wordpress.com/2014/05/03/194-patriarhul-ecumenic-dezminte-ca-are-legaturi-cu-masoneria/

    ORDINUL MASONIC AL TEMPLIERILOR FUNCȚIONEAZĂ CU BINECUVÂNTĂRILE PATRIARHULUI ECUMENIC (PARTEA A I-A)

    http://graiulortodox.wordpress.com/2014/05/02/193-ordinul-masonic-al-templierilor-functioneaza-cu-binecuvantarile-patriarhului-ecumenic/

    Mitropolitul Damaschin: CUM ȘI DE CE AM PARTICIPAT LA CEREMONII ALE ORDINULUI MASONIC AL TEMPLIERILOR (PARTEA A II-A)

    http://graiulortodox.wordpress.com/2014/05/02/193-mitropolitul-damaschin-cum-si-de-ce-am-participat-la-ceremonii-ale-ordinului-masonic-al-templierilor/

  1. mai 7th, 2011 la 13:09 | #1
  2. mai 7th, 2011 la 13:12 | #2
  3. mai 17th, 2013 la 21:51 | #3