Acasă > Acatiste, Cuvinte de folos > 13 Februarie: Sfântul Simeon Izvorâtorul de Mir (Viaţa, Acatistul, Cuvinte de folos)

13 Februarie: Sfântul Simeon Izvorâtorul de Mir (Viaţa, Acatistul, Cuvinte de folos)

Viaţa Sfântului Cuvios Simeon, izvorâtorul de mir 

sfantul_simeon_izvoratorul_de_mir_2

 

ORNAM1

Sfântul Cuvios Simeon, Izvorâtorul de Mir, numit mai înainte Ştefan Nemanja, este un sfânt de origine sârbă, care a trăit între anii 1113-1199. Viaţa acestuia poate fi împărţită în două mari perioade: prima, domnească, în care a fost mare jupan al sârbilor, iar a doua, monahală, în care a ctitorit Mănăstirea Hilandar şi s-a călugărit, sub numele de Simeon. El este prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 13/26 februarie. 

Ştefan Nemanja, un domnitor sfânt

La începutul secolului al XII-lea, sârbii locuiau în câteva state separate. Tatăl lui Ştefan Nemanja, anume prinţul Zavida de Zahumlje, se trăgea din dinastia conducătoare a statului Raska, cel mai de seamă stat sârb. După un conflict cu fratele său, Zavida a fost trimis în principatul Duklja, un stat sârb de mică importanţă. Se crede că Zavida era fiul lui Uros I, sau al lui Vukan.

Ştefan Nemanja s-a născut în jurul anului 1113, în localitatea Ribnica, din regiunea Zeta, actuala Podgorica, din Muntenegru. Deoarece această regiune, unde fusese exilat tatăl său, se afla sub jurisdicţia Bisericii din Apus, copilul a fost botezat de un preot romano-catolic, însă, când Zavida s-a întors în Raska, el şi-a dus copilul la episcopul Calinic de Ras, care l-a primit în Biserica Ortodoxă, după rânduială canonică; slujba a avut loc în Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, din Ras.

Zavida s-a întors în Raska după alungarea celorlalte rude ale sale, de către armata bizantină.

În anul 1163, marele prinţ de Raska a fost înlocuit cu Ştefan Tihomir, cel mai mare frate al lui Nemanja. Această schimbare a fost săvârşită din voinţa împăratului bizantin Manuel I Comnenul (1143-1180). Ceilalţi fraţi ai lui Tihomir, printre care şi Nemanja, au devenit prinţi secundari, în regiuni mai mici ale statului.

Nemanja a fost rânduit să conducă peste regiunile Ibar, Toplica, Rasina şi Reke. Mai tărziu, împăratul bizantin îi va încredinţa lui Nemanja şi regiunea Dubocica, împreună cu un rang imperial mai de seamă. Mai înainte de aceasta însă, tânărul Nemanja s-a întâlnit de mai multe ori cu marele împărat. Se crede că Ana, soţia lui Nemanja, era de origine bizantină, drept pentru care, împăratul îi trata cu multă simpatie. Spre sfârşitul vieţii, Ana Nemanja a îmbrăţişat şi ea viaţa monahală, sub numele de Anastasia. Pentru viaţa ei curată, Dumnezeu o va rândui în ceata sfinţilor, ea fiind prăznuită de Biserica Ortodoxă în ziua de 22 iunie.

Ştefan Nemanja şi prinţesa Ana au primit de la Dumnezeu şase copii: fiul Vukan, mare prinţ de Duklja şi Travunija; fiica Vuka, călugărită sub numele de Eftimia; fiul Ştefan, întâiul încoronat al Serbiei; alte două fiice, necunoscute cu numele; fiul Rastko, călugărit sub numele de Sava, hirotonit ca întâi arhiepiscop al Serbiei şi canonizat.

Ştefan Nemanja era foarte iubit de poporul sârb, el fiind un conducător drept şi iubitor de Dumnezeu. În anul 1165, împreună cu soţia sa, el a construit două mănăstiri: Mănăstirea Maicii Domnului, la confluenta râurilor Kosanica-Toplica şi Mănăstirea Sfântul Nicolae, din Kursumlija.

Din invidie şi din sete de putere, fratele sau, chemându-l pe Nemanja la sfătuire, l-a arestat şi l-a închis într-o peşteră din apropierea cetăţii. Cât timp a petrecut în pesteră, vrednicul Nemanja a fost hrănit, în chip minunat, de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Nu după multă vreme însă, în anul 1166, cu ajutorul poporului şi al preoţilor, Nemanja l-a detronat pe Tihomir, devenind mare prinţ al sârbilor.

Răzbunător din fire, Tihomir şi-a adunat o armată de mercenari (turci, franci şi greci) şi a pornit în omorârea lui Nemanja. În anul 1168, Nemanja l-a înfrânt pe Tihomir, în lupta de la Pantin, în apropiere de Zvecan. Văzând că este înfrânt, Tihomir s-a înecat singur în râul Sitnica. În urma luptei, Nemanja a capturat doi alţi fraţi de-ai săi, anume pe Ştefan Miroslav şi Ştefan Stratimir. Iubitor de pace şi temator de Dumnezeu, Nemanja i-a iertat pe cei doi, dându-le înapoi rangurile de conducere.

Vrând să mulţumească sfântului care l-a hrănit în peşteră, prinţul a zidit Mănăstirea Sfântul Gheorghe, în apropiere de Ras, capitala sa. Mai târziu, această mănăstire se va numi Durdevi Stupovi. El mai este numit ctitor şi al următoarelor locaşuri: Mănăstirea Sfântul Nicolae, din Kazanovici; Mănăstirea Maicii Domnului, din Ras; Biserica Maicii Domnului, de pe râul Bistrica.

În anul 1172, prinţul Nemanja a încercat să dobândească independenţa statului său, faţă de bizantini, însă nu a reuşit. Fiind invins în luptă, el s-a predat pe sine împăratului bizantin. El a venit la împăratul Manuel I Comnenul cu capul descoperit şi cu picioarele goale, în semn de supunere şi i-a dăruit acestuia sabia sa. De asemenea, Nemanja i-a făgăduit împăratului că va rămâne fidel Imperiului. La rândul său, împăratul l-a luat pe prinţ cu sine, spre a-l prezenta poporului său.

Nemanja va rămâne fidel imperiului numai până la moartea împăratului Manuel, survenită în anul 1180. În următorii ani, prinţul sârb s-a luptat din răsputeri cu ereticii bogomili, întărind astfel dreapta credinţă a Bisericii Ortodoxe.

După moartea împăratului bizantin, Nemanja şi-a câştigat independenţa şi a cucerit mai multe principate învecinate, precum: Duklja, Korcula, Vis, Nis, Svrljig, Kozelj, Ravno, Prizren şi Skopje. Toate aceste teritorii erau locuite predominant de sârbi. În calitate de domnitor peste Skopje şi Nis, el a reconstruit Mănăstirea Sfinţii Arhangheli, din Skopje şi Mănăstirea Sfântul Pantelimon, din Nis. În anul 1189, în localitatea Nis, marele prinţ sârb s-a întâlnit cu împăratul roman Frederic I Barbarosa.

În anul 1190, în semn de recunoştinţă faţă de Dumnezeu, care l-a ajutat să adune la un loc poporul sârb şi să iasă biruitor în lupta cu ereticii, prinţul Nemanja a terminat de zidit Mănăstirea Studenica, închinată Maicii Domnului, pe malul râului Studenica, păstrată până astăzi. Biserica mănăstirii, zidită din marmură albă, este considerată, până astăzi, „mama tuturor bisericilor sârbeşti”. Totodată, el a răspândit Ortodoxia în regiunea Duklja, tot atât de puternic precum în Raska.

De-a lungul domniei sale, Ştefan Nemanja a dăruit mari daruri către următoarele biserici: Biserica Sfântului Mormânt, din Ierusalim; Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, din Ierusalim; Mănăstirea Sfântul Teodosie, de lângă Betleem; Biserica Sfânta Sofia, din Constantinopol; Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, din Roma; Mănăstirea Maicii Domnului numită „Evergethide”; Biserica Sfântul Dimitrie, din Tesalonic; Biserica Sfântul Nicolae, din Bari.

În anul 1190, noul împărat bizantin, Isaac al II-lea Anghelos, a pornit la luptă împotriva sârbilor şi i-a învins, în lupta de la Ravno. Fiind semnat un tratat de pace, prinţul Nemanja şi-a păstrat independenţa, însă imperiul bizantin a luat înapoi regiunile Nis, Ravno şi Skopje. Cel de-al doilea fiu al lui Nemanja, Ştefan, întâiul domn încoronat al Serbiei, s-a căsătorit cu nepoata împărătesei Eudoxia, fiind înălţat la rangul de „sebastocrator”, al doilea în importanţă, după împărat.

În anul 1195, socrul fiului său a fost numit împărat bizantin, sub numele de Alexie al III-lea Anghelos, funcţie pe care o va deţine până în anul 1202. Astfel, în data de 25 martie 1195, vrednicul Nemanja a întrunit un „Consiliu de Stat”, abdicând de la conducere, în favoarea fiului său, numit tot Ştefan. Tot acum, fiului său Vukan, el i-a dăruit pricipatele Duklja şi Travunija, precum şi regiunile Hvosno şi Toplica. 

Sfântul Cuvios Simeon, izvorâtorul de mir

La vârsta de 82 de ani, marele domn sârb Ştefan Nemanja s-a închinat întru totul lui Dumnezeu, căruia I-a slujit toată viaţa, conducând cu dreptate, zidind biserici şi apărând Ortodoxia.

Astfel, după abdicarea de bunăvoie, renunţând la toată faima şi bunăstarea, Nemanja a depus voturile monahale în Mănăstirea Studenica, primind numele de Simeon. Soţia lui, doamna Ana, a depus şi ea voturile monahale, în Mănăstirea Maicii Domnului, din Ras, primind numele de Anastasia. Mai târziu, ea va fi canonizată, cu denumirea „Sfânta Anastasia, maica Serbiei”.

Dupa doi ani de vieţuire monahală în mănăstirea sa de metanie, Cuviosul Simeon va pleca în Sfântul Munte Athos, în Mănăstirea Vatoped, unde se nevoia fiul său cel mai mic, călugărit sub numele de Sava. În scurt timp, cei doi cuvioşi, tată şi fiu, vor trece pe la toate mănăstirile din Sfântul Munte, dând fiecăreia mari daruri. Cei doi vor ctitori şi alte şase paraclise, având următoarele hramuri: Mântuitorul Iisus Hristos; Sfinţii Doctori fără de arginţi; Sfântul Mare Mucenic Gheorghe; Sfântul Mucenic Teodor; Sfântul Ioan Botezătorul; Sfântul Ierarh Nicolae.

În anul 1198, împăratul bizantin Alexie, socrul fiului său cel mare, le-a încredinţat acestora Mănăstirea Hilandar, aflată în ruină. Mai mult, împăratul a emis şi un act imperial (hrisobul) prin care hotăra că Mănăstirea Hilandar să fie mănăstirea călugărilor din Serbia. La rândul său, Ştefan, fiul cel mare al Cuviosului Simeon, ajuns domn al Serbiei, va publica şi el un act domnesc, prin care va închina noii mănăstiri nenumărate bunuri din Serbia.

În noua mănăstire, Cuviosul Simeon va mai trăi doar opt luni. Ultimele luni din viaţă, sfântul şi le-a petrecut în chip ascetic, nevoindu-se mai mult decât toţi ceilalţi monahi din obşte. Mai târziu, Cuviosul Sava, fiul său cel mic, va fi hirotonit drept întâiul arhiepiscop al Serbiei. Potrivit acestuia, care consemnează în scris viaţa tatălui său, Cuviosul Simeon a trecut la cele veşnice în ziua de 13 februarie 1199, înaintea icoanei Maicii Domnului „Îndrumătoarea” („Hodighitria”), adusă de acesta din Serbia. 

La numai un an după adormirea sa, Cuviosul Simeon a fost cinstit ca sfânt, de monahii din Sfântul Munte. Canonizarea oficială a Cuviosului Simeon, din partea Bisericii Ortodoxe a Serbiei, a avut loc tot în anul 1200. Din dragoste faţă de cei iubiţi ai Săi, Dumnezeu a dăruit cinstitelor lui moaşte un mare dar, făcându-le izvorâtoare de mir. În ultimele trei secole însă, pentru păcatele noastre, cinstitele sale moaşte nu au mai izvorât mir, ci doar o minunată mireasmă.

Între timp, în Serbia se pornise război între Ştefan şi Vukan, cei doi fii ai lui Nemanja, rămaşi la conducere. Pentru aceasta, Cuviosul Sava, fratele lor şi fiul cel mic al lui Nemanja, ajuns arhiepiscop al Serbiei, va aduce în ţară cinstitele moaşte ale Cuviosului Simeon (tatăl celor trei), pe care le va aşeza în Mănăstirea Studenica. Din mila lui Dumnezeu, vrednicul Sava va reuşi să-şi împace fraţii, chiar lângă mormântul tatălui lor.

Odată cu mutarea cinstitelor sale moaşte în Serbia, din mormântul său de la Mănăstirea Hilandar, a crescut în chip minunat, fără sămânţă, o viţă de vie care se păstrează până astăzi. Potrivit tradiţiei, strugurii rodiţi de aceasta au darul de a tămădui pântecele sterpe, spre naşterea de prunci.

Mai târziu, în Mănăstirea Studenica vor fi aduse şi trupurile celor doi fii ai Cuviosului Simeon, anume Ştefan şi Vukan. Fiul cel mic al cuviosului, anume Sfântul Sava, trece la cele vesnice în ziua de 13/26 ianuarie 1236, în cetatea Târnovo. În anul 1237, cinstitele moaşte ale Sfântului Sava vor fi duse în Mănăstirea Milesevo, de unde, în anul 1594, turcii le vor fura şi le vor arde în foc (pe colina Vracear, în Belgrad).

În biserica din Mănăstirea Studenica va mai fi adus şi trupul regelui Radoslav, nepotul Cuviosului Simeon. După canonizare, cinstitele moaşte ale Sfintei Anastasia, soţia Cuviosului Simeon, numită iniţial Ana, au fost şi ele aduse în Mănăstirea Studenica.

ORNAM1

11_sf_simeon_izvoratorul_de_mir

Acatistul Sfântului Cuvios Simeon, izvorâtorul de mir şi al

fiului său, Sfântul Cuvios Sava

 Condac I

Pe cei mai mari stâlpi ai ortodoxiei, pe focul cel viu al Serbiei care arde orice patimă, pe uriaşii întru Hristos ai credinţei ortodoxe, pe Sfinţii Simion şi Sava, astăzi să-i cinstim cântându-le: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Simion şi Sava, slava Serbiei!

Icos I

Te-ai născut, Sfinte Simion, în ţară ameninţată de pericolul papistăşiei, şi când tu ai crescut mare, ai fugit la 20 de ani în Munţii Ţării Rascilor, unde, urcându-te la oraşul slăvit numit Ras, în biserica Sfinţilor Petru şi Pavel ai primit împreună cu tovarăşii tăi Dragaş, Basaraba, Vojka, Kraje şi Branko Sfântul Botez luând numele Sfântului Mucenic Ştefan, arătând slava mucenicească a viitorului Serbiei, statul robilor sfinţi ai ortodoxiei, drept pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, stea răsărită din pântecele dragostei maicii tale!

Bucură-te, frumuseţe a Botezului ortodox!

Bucură-te, iubit şi ales de bunul Dumnezeu!

Bucură-te, ţar al ortodoxiei şi luptător împotriva papolingăilor!

Bucură-te, vestitor al ortodoxiei prin paloşul dreptăţii!

Bucură-te, stârpitorul eresurilor din pământul Serbiei!

Bucură-te, frica laşilor numiţi papistaşi!

Bucură-te, spaima bogumililor!

Bucură-te, duşmanul monofiziţilor!

Bucură-te, tatăl ortodocşilor!

Bucură-te, extaz întru Hristos!

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Simion şi Sava, slava Serbiei!

Condac II

Odată botezat, ai luat sabia în mână, Sfinte Simion, şi cu paloşul ortodoxiei ai  adus la ortodoxie toate ţinuturile dintre Marea Adriatică şi Nistru, şi toate neamurile S-au plecat Cuvântului Hristos, astfel încât împreună cu tine Îi cântau Domnului: Aliluia!

Icos II

Toţi falşii episcopi ai falsului papă de la Râmul cel antihristic au fugit de slava ta, că nu suferea strălucirea feţei tale când mărturiseai Cuvântul Hristos, şi toţi necredincioşii tremurau de spaima nelegiuirii lor, că te ştiau mare luptător, şi cel ce ai fost numărat încă
înainte de naşterea ta între apostoli, drept pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, prigonitorul necredincioşilor!

Bucură-te, apărătorul ortodocşilor!

Bucură-te, duşmanul papalităţii!

Bucură-te, dragostea pravoslaviei!

Bucură-te, vitejie însemnată cu semnul Sfintei Cruci!

Bucură-te, anticatolicism întrupat!

Bucură-te, că pe bogumili din codrii fărădelegii lor îi scoteai şi îi tăiai pentru hulele lor!

Bucură-te, slujitor al lui Hristos prin dragoste!

Bucură-te, că ai urât ceea ce a urât şi El!

Bucură-te, curăţitor de eresuri al patriei tale!

Bucură-te, surpător al vicleniilor papei!

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Simion şi Sava, slava Serbiei!

Condac III

La nunta ta s-au minunat popoarele, văzând strălucirea celor ce erau înainte număraţi cu ciobanii, căci în haina cea sfântă a pravoslaviei străluceau, şi Raska era fericită văzând că un nou Sfânt Constantin s-a născut, încât toată Serbia cânta lui Hristos: Aliluia!

Icos III

La nunta ta ochii îţi sclipeau de dragostea pentru Hristos, iar soţia ta părăsind eresul, văzând slava lui Hristos în ochii tăi, s-a botezat înainte de nuntă, şi atunci toată Serbia te-a slăvit, că pe fiica dogelui Veneţiei ai botezat, prin dragoste, drept pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, slavă a iubirii mărturisitoare!

Bucură-te, spaimă a curviei rău-cuvântătoare!

Bucură-te, alăută a Duhului Sfânt!

Bucură-te, că Botezul şi Nunta la tine au fost apropiate!

Bucură-te, că Staro-Raşka s-a bucurat cum de mult nu se mai bucurase!

Bucură-te, Constantin nou ivit pe plaiurile străvechi!

Bucură-te, că tatăl şi mama ta s-au botezat şi ei văzând slava lui Hristos!

Bucură-te, că tot poporul atunci s-a umplut de har şi a primit ortodoxia jurând să nu o părăsească niciodată!

Bucură-te, ţar încoronat de preoţii ciobanilor!

Bucură-te, cel încoronat în biserica unde te-ai botezat!

Bucură-te, radiere a botezului!

Bucură-te, surpătorul înşelăciunii!

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Simion şi Sava, slava Serbiei!

Condac IV

Mult ţi-ai iubit soţia ta, şi aceasta ţi-a născut trei fii, Vukan, Ştefan şi Raţko, iar puţine mame ca Ana au avut slava de a avea aşa fii, că mari au fost toţi, pentru că erau din sângele tău, şi pe Hristos l-au iubit de mici, astfel că aceştia din pântecele maicii lor Îi cântau lui Hristos: Aliluia!

Icos IV

Raţko creştea şi frumos se făcea, mare la oşti era, şi un sfert din ţară guverna, iar fecioarele de soţ îl râvneau, însă el iubea rugăciunea inimii şi inima lui râvnea o slavă mai mare, drept pentru care îi cântăm:

Bucură-te, Rugăciune a Inimii!

Bucură-te, Cruce a răbdării în iubire!

Bucură-te Atlas pe care ai ţinut Cerul Serbiei!

Bucură-te, că ai urât slava cea pieritoare şi ai iubit-o pe cea nepieritoare!

Bucură-te, frumuseţe ce o vroiai doar pentru Hristos!

Bucură-te, stârpitorul cu arma a eresurilor albaneze!

Bucură-te, prietenul ciobanilor dintru care ai ieşit!

Bucură-te, că stâna lor, şi nu palatul îl iubeai!

Bucură-te, că brânza îţi era cel mai bun ospăţ şi păşunea Împărăţie!

Bucură-te, că acolo Rugăciunea năvălea în tine!

Bucură-te, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Simion şi Sava, slava Serbiei!

Condac V

Tatăl tău pe cea mai frumoasă prinţesă îţi găsise, evlavioasă, sfântă şi frumoasă, dar doi călugări sfinţi ruşi de la Mănăstirea Sfântului Pantelimon te-au făcut să vezi că există bucurie mai mare decât aceea pregătită de tatăl tău, şi atunci în ascuns ai lăsat toate şi i-ai urmat, ajungând pe stâncile Sfântului Munte Athos de unde Îi cântai lui Hristos: Aliluia!

Icos V

Oştile tatălui tău alergau după tine, dar călugării bătrâni s-au dovedit mai rapizi decât toate carele sale, şi prea târziu au ajuns, căci Rastko a murit pentru lume, şi Sava pentru Veşnica Împărăţie s-a arătat înaintea lor, aşa că nimeni nu mai poate avea slava ta, Sava, drept pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, atlet al dorinţei călugăreşti!

Bucură-te, puternic al rezistenţei la ispite!

Bucură-te, slavoslovire neîncetată prin feciorie a lui Hristos!

Bucură-te, ruşinarea celor ce cred că prin forţă pot ţine oamenii în lume!

Bucură-te, asceză neîntreruptă!

Bucură-te, râvna pentru ca şi părinţii tăi să se mântuiască!

Bucură-te, singurul dintre fii care ţi-ai îndemnat tatăl şi mama să părăsească lumea!

Bucură-te, ce ai scris epistole ca un nou Pavel în care slăveai Rugăciunea Inimii!

Bucură-te, că tatăl tău şi mama ta când le citeau pângeau dar mândria încă nu li se frângea!

Bucură-te, părinte al pustiei athonite!

Bucură-te, prieten al Sfântului Sava din Palestina care prin legământ ţi-a lăsat ţie toiagul şi icoanele sale!

Bucură-te, că ai împodobit Serbia ca Ierusalimul prin viaţa ta!

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Simion şi Sava, slava Serbiei!

Condac VI

Într-o dimineaţă, tatăl tău n-a mai putut rezista, şi în lacrimi avându-şi faţa adâncită, strigă: Eu vin după Hristos şi Raţko, şi atunci, lăsând pe Vukan în loc, se călugăreşte la Studeniţa, luând numele de Simion, iar soţia sa, la Sopocani, luând numele de Anastasia, ceea ce se tâlcuieşte Înviere, şi atunci Sava a văzut din Athos în văzduh toate acestea, şi Îl slăvea pe Hristos, cântându-I: Aliluia!

Icos VI

O, tată, trebuie să îi fi spus Sava când în pragul uşilor mănăstirii Vatoped l-a văzut la Athos, cu adevărat omul lui Hristos până la capăt ai fost, că mi-a fost dat să te văd în haine călugăreşti, adevărate şi veşnice haine împărăteşti, făcându-se primul din neamul tău ce ai ales Împărăţia Cerească pentru cea pământească, drept pentru care lasă-mă, tată să-ţi cânt, şi îi cânta Sava:

Bucură-te, tată ce ai desăvârşit menirea ta!

Bucură-te, că cel ce ai cinstit Cerul!

Bucură-te, că te-ai întâlnit cu fiul tău în mănăstire!

Bucură-te, că de aici spre ceruri amândoi vom avea privire!

Bucură-te, că în psalmi dragostea părintească se va uni cu cea călugărească!

Bucură-te, dor ce a spart clişeele lumeşti!

Bucură-te, împreunare a tuturor voinţelor într-una singură către Hristos!

Bucură-te, că toată familia noastră în mănăstire s-a împlinit!

Bucură-te, că familie în ceruri acuma suntem!

Bucură-te, tatăl meu cel iubit!

Bucură-te, slava fiului tău!

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Simion şi Sava, slava Serbiei!

Condac VII

Şi tatăl îl îmbrăţişa pe fiul său, şi cu lacrimile ca şi cu mir îl ungea, şi Dumnezeu în cer se bucura, că puţini fii şi părinţi astfel dintre oameni au ajuns, şi ei îmbrăţişându-se pe Domnul Îl slăveau cântându-I: Aliluia!

Icos VII

Mare bucurie a fost pe Sfântul Simion văzându-şi fiul strălucind cu chipul desăvârşit de prezenţa lui Hristos în sine, şi astfel atunci cuprins de Duh Sfânt îi grăia Simion lui Sava, spunându-i:

Bucură-te, fiul meu de astăzi şi întru Hristos!

Bucură-te, lacrimă de mir ce la Hristos Mirele tău ai venit!

Bucură-te, cea mai de seamă podoabă a trupului meu!

Bucură-te, cea mai înaltă danie a mea către Sfântul Munte!

Bucură-te că aşa danie puţini împăraţi au mai făcut!

Bucură-te, că chipul tău mă cinsteşte pe mine şi poporul meu sârbesc!

Bucură-te, că prin tine i-am întrecut pe David, Solomon şi Constantin!

Bucură-te, că Adevărul pe Hristos L-ai iubit!

Bucură-te, că eu am vrut să te cunun cu femeie, iar tu te-ai cununat cu Dumnezeu!

Bucură-te, că ai fost singurul dintre copiii ce părintele ţi l-ai înţelepţit!

Bucură-te, că mama ta ne slăveşte pe amândoi la Sopocani întru Hristos!

Bucură-te, că puţine femei au avut cinstea ca soţul şi fiul său să fie monahi la Sfântul Munte şi Împăraţi ai Serbiei în acelaşi timp şi ne cântă:

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Simion şi Sava, slava Serbiei!

Condac VIII

Nu suporta sfinţiţii nevoitori ai Sfântului Munte să vă vadă în slava voastră, că străluceaţi când treceaţi pe lângă ei, şi faţa ei cu vălul pocăinţei trebuiau să şi-o acopere când în faţa lor apăreaţă, şi Rugăciunea lui Iisus cea mai frumoasă broderie a făcut în inimile voastre, căci ţesătura era de bună calitate şi firul de aur, firul relaţiei dintre tată şi fiu, drept pentru care Îi cântaţi lui Hristos ca nimeni alţii: Aliluia!

Icos VIII

Hristos şi-a găsit odihnă în voi, căci ostaşi până la capăt ai lui Hristos v-aţi arătat, şi nimeni nu v-a putut întrece în nevoinţă, pat dulce odihnii lui Hristos relaţia dintre tată şi fiu aţi făcut-o, drept pentru care vă cântăm:

Bucuraţi-vă, îmbrăţişare în Hristos!

Bucuraţi-vă, unire a inimii de tată şi fiu în Rugăciunea lui Iisus!

Bucuraţi-vă, că nimeni ca voi n-a mai fost în Sfântul Munte!

Bucuraţi-vă, că Mănăstirea Hilandar aţi ctitorit!

Bucuraţi-vă, că nepieritor palat acesta vi l-aţi făcut!

Bucuraţi-vă, ctitorii adevăratei capitale a Serbiei!

Bucuraţi-vă, tată şi fiu ctitori de mănăstire!

Bucuraţi-vă, cele mai mari danii ale sfintei voastre zidire!

Bucuraţi-vă, că unde s-a mai văzut ca înşişi împăraţii să se ofere danii de preţ ctitoriei lor!

Bucuraţi-vă, că aţi înălţat neamul sârbesc până la picioarele lui Hristos!

Bucuraţi-vă, că la voi fiul a fost părinte, şi părintele fiu!

Bucuraţi-vă, că la voi fiul l-a făcut pe tatăl părinte şi schimonah!

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Simion şi Sava, slava Serbiei!

Condac IX

Într-o dimineaţă, Simion vine la Sava şi îngenunchiind în faţa sa, îi spune: să spui neamului tău să aleagă Împărăţia Cerească, că eu pe aceasta am ales-o, şi să aperi ortodoxia la toate neamurile care ţi-o vor cere, şi murind cu capul în mâinile fiului, inimile amândurora au strigat una în Ceruri şi alta pe pământ lui Hristos: Aliluia!

Icos IX

Mir a ieşit din coapsa tatălui său, şi Sava, având mâinile pline de mirul frumos mirositor, a început să plângă şi slăvind aşa zicea Sfântul Sava în glas de psalmi:

Bucură-te, tatăl meu şi sfântul neamului meu!

Bucură-te, că care dintre copiii s-a învrednicit ca din moaştele tatălui său să-i curgă mir în mâini!

Bucură-te, că pe mine prin acest mir m-ai uns arhiereu al neamului meu!

Bucură-te, că nimeni nu a mai avut şi nu va mai avea această cinste!

Bucură-te, că tu tată tot m-ai uns cu mirul cel sfânt Împărat chiar fiind eu călugăr şi chiar fiind tu mort!

Bucură-te, cât de mult ai vrut să te urmez!

Bucură-te, că mirul tău este adevărata ungere pe care un copil o poate primi de la tatăl său!

Bucură-te, ce dulceaţă şi dar i-ai dăruit fiului tău, sfinţenia ta!

Bucură-te, că moaştele tale îmi sunt cel mai de preţ odor!

Bucură-te, trupule din care am ieşit şi eu şi mirul Domnului Hristos!

Bucură-te, odor nepreţuit care te laşi moştenire neamului tău!

Bucură-te, aşa tată şiu strămoş a vrut Hristos să aibă toţi oameni, şi iată că noi sârbii avem!

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Simion şi Sava, slava Serbiei!

Condac X

Înmormântarea şi canonizarea ta, Sfinte Simioane, s-a făcut de fiul tău, şi purtând racla ta pe umerii săi, tot îl ungei cu mir pe capul său arătând cât l-ai vrut rege, şi acum lai făcut ţar în ceruri, şi iată că prin mirul tău îi cânţi lui Hristos alături de fiul tău: Aliluia!

Icos X

Când Sfântul Sava te-a pus în mormânt, ai inundat groapa cu mir, şi când acesta ţi-a acoperit Sfintele Moaşte, a ieşit atunci o viţă de vie cu parfumul mirului, din mormânt, ce a cuprins biserica, şi atunci cu toţii s-au minunat şi v-au cântat:

Bucuraţi-vă, struguri ai neamului celui mustind de Hristos!

Bucuraţi-vă, dătători de rod tuturor celor ce vor mânca din viţa voastră!

Bucuraţi-vă, că neamul vostru sârbesc va rodi în Ceruri!

Bucuraţi-vă, că vinul făcut din acei struguri este cel mai onorat a fi transformat de Duhul Sfânt în trupul lui Hristos!

Bucuraţi-vă, că fii voştri cei numeroşi din strugurii credinţei voastre umplu pământul!

Bucuraţi-vă, că mirese şi miri din întreaga lume pot spune că fac parte din dinastia voastră!

Bucuraţi-vă, călugări ce aţi avut nenumăraţi copiii şi rodiţi pântecele sterp!

Bucuraţi-vă, că viţa de vie din mir e Nou Rug Aprins şi chip al Maicii Domnului care Fecioară şi Mamă este!

Bucuraţi-vă, ca Maica Domnului a lucrat prin voi în lume, osaşi  ai Maicii Domnului!

Bucuraţi-vă, mustire de viaţă a călugăriei!

Bucuraţi-vă, printre cei mai iubiţi ai lui Dumnezeu!

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Simion şi Sava, Slava Serbiei!

Condac XI

Văzând că fratele tău Vukan e şovăielnic în ale credinţei, mânat de mirul cu care tatăl tău te-a uns arhiereu, ai mers la Niceea şi de la Împăratul grecilor ai cerut arhiepiscopia Serbiei, pe care primindu-o te-ai întors în Serbia, şi detronându-l pe Vukan cu moaştele Sfântului Simion care în faţa sa pentru că acest fiu trecuse la catolicism n-a mai izvorât mir, l-ai uns ţar pe Ştefan, fratele tău mezin, cu mirul ce a început din nou să izvorască din moaştele tatălui vostru, şi ai pus poporul sârb să jure că va păzi ortodoxia şi că va alege întotdeauna Împărăţia Cerească, şi atunci tot norodul a strigat împreună cu tine lui Hristos: Aliluia!

Icos XI

Pe toţi din neamul tău i-ai uns atunci cu mir din moaştele Sfântului Simion şi făcând Sfântul şi Marele Mir din mirul izvorât din tatăl tău, ai botezat tot poporul tău în ortodoxie şi le-ai dat slavele, pentru ca toţi să îi dea slavă lui Hristos dând slavă sfinţilor săi, şi ca să îţi cânte şi ţie astăzi:

Bucură-te, părintele nostru, Sava!

Bucură-te, slava slavelor noastre!

Bucură-te, că noi suntem poporul botezat cu mirul moaştelor tatălui tău!

Bucură-te, întâiul nostru arhiereu!

Bucură-te, cinstea neamului meu!

Bucură-te, că păstorii veneau la tine şi luau botezul!

Bucură-te, că munţii au mirosit a mirul Sfântului Simion şi stânile parfumate cu slavă erau!

Bucură-te, că l-ai cinstit pe Hristos ca puţini chiar dintre sfinţi!

Bucură-te, părinte al ortodoxiei noastre!

Bucură-te, steag de luptă întru Hristos!

Bucură-te, întronizatorul Sfântului Ştefan Întâiul Încoronat, fratele tău!

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Simion şi Sava, slava Serbiei!

Condac XII

Aflând că Ţarul şi ruda ta Ioan Asan al II-lea de la Târnovo a căzut în erezie, ai mers până la el, şi numai când i-ai arătat chipul tău strălucind, şi l-ai umplut de mireasma Duhului Sfânt, l-ai readus la ortodoxie şi i-ai dat canon să elibereze Constantinopolul de
sub papistaşi, şi astfel el te-a ascultat, şi pe capul latinilor alături de soţia sa nelegiută catolică i-a tăiat, pedepsind erezia ce este adulter faţă de Hristos, şi astfel slava readucerii oraşului lui Constantin ţie Îţi revine, şi prin aceasta tu, Sava, I-ai cântat cel mai mult lui  Hristos: Aliluia!

Icos XII

L-ai uns pe Ioan Ţar şi după ce în timpul Sfintei Liturghii săvârşită în calitate de Patriarh de Târnovo şi Papă Ortodox adevărat, din Noua Romă ce era Târnovo, te-ai aşezat în mormântul pregătit pentru Împărat la Târnovo, după ce mai întâi ţi-ai înviat fratele pe Sfântul Ştefan, care murise râvnind să fie călugărit de tine înainte ca tu să ajungi acolo, şi după ce l-ai Înviat l-ai călugărit, îndeplinindu-i voinţa, ca apoi să-l trimiţi la Domnul în odihnă pentru a se bucura de Sfinţenie ca monah, cum a vrut, ca apoi să se duci şi la Hristos, întâlnindu-te cu el şi cu tatăl tău cel sfânt, drept pentru care îngerii ţi-au cântat:

Bucură-te, că ai înviat din morţi un împărat ca să Îl primească Hristos ca călugăr!

Bucură-te, că ai întors de la erezie un ţar şi l-ai făcut Împărat al Constantinopolului!

Bucură-te, că ai intrat împreună cu el în Constantinopol, şi l-ai uns cu acelaşi mir de la tatăl tău în Sfânta Sofia Împărat Roman!

Bucură-te, că ai fost şi primul Patriarh ortodox al Constantinopolului de după cucerirea catolică, şi Ioan Asan primul Împărat Roman Ortodox de după papistaşi!

Bucură-te, slavă ca tine nimeni nu a mai avut!

Bucură-te, că tatăl tău ţi-a dat mirul cu care ai resfinţit Sfânta Sofia!

Bucură-te, că toate bisericile din Constantinopol le-ai resfinţit cu mirul tatălui tău!

Bucură-te, că toate popoarele vedeau puterea lui Hristos în tine!

Bucură-te, că ai fost dintre ciobani şi ai ajuns făcător de Împăraţi!

Bucură-te, păstor a trei Împărăţii!

Bucură-te, că tu l-ai uns pe Împăratul de la Niceea Împărat Ortodox Roman cu mirul Sfântului Simion!

Bucură-te, că ai adus neamul tău sârbesc la cinste mare!

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Simion şi Sava, slava Serbiei!

Condac XIII

Ioan Asan a plâns toată viaţa după tine, şi ţi-a trimis Sfintele Moaşte la Mileşevo, unde Sfântul Ştefan al III-lea Ţarul rămas te-a primit, şi în Mileşevo la mănăstire moaştele ţi le-a aşezat, unde mulţi ţari, domni şi voievozi ţi-au împodobit mormântul, până când vicleanul de Sinan ţi-a ars la 1595 Sfintele Moaşte la Belgrad, astfel îndeplinindu-ţi-se visul ca să fii mucenic, chiar după moarte, şi cenuşa cu moaştele tale sa înălţat la Ceruri şi a ajuns la picioarele lui Hristos, şi şi acolo în ceruri I-a cântat: Aliluia! Aliluia! Aliluia! Bucuraţi-vă, Sfinţilor Simion şi Sava, adevăraţi ostaşi ai Serbiei!

Rugăciune către Sfinţii Simion şi Sava

Sfinţilor Simion şi Sava, ca voi slavă şi cinste nimeni dintre sfinţi n-a mai avut, şi de aceea vă rugăm: ajutaţi-ne în mântuirea noastră, ca să-i putem cânta lui Hristos: Aliluia!

ORNAM1

sfantul_simeon_izvoratorul_de_mir_si_sotia_sa_anastasia

Sfântul Simeon Izvorâtorul de mir şi Sfânta Anastasia, soţia sa

Marele Ştefan Nemania, ale cărui cuvinte pline de putere toţi le ascultau, şi în faţa căruia tremurau oameni şi popoare, s-a făcut monah şi a fost pildă monahilor din Sfântul Munte Athos, prin slujirea lui către fraţi, prin blândețea, bunătatea şi evlavia lui. Chiar moartea lui a fost aceea a unui drept şi a unui povăţuitor de suflete. El s-a îmbolnăvit în ziua de 7 februarie. Atunci l-a chemat pe Sfântul Sava, fiul lui, şi-a pus mâinile peste el, l-a binecuvântat şi i-a spus: „Fiul meu iubit, lumina ochilor mei, mângâierea şi sprijinul bătrâneților mele! Iată timpul plecării mele a sosit. Iată Stăpânul mă slobozeşte cu pace. Iar tu, fiul meu, să nu plângi la această despărţire a noastră. Căci despărţirea este soarta noastră a tuturor, pe acest pământ. Căci aici pe pământ ne despărţim, dar ne vom întâlni în ceruri, unde nu ne vom mai despărţi niciodată.” În ziua de 12 februarie Sfântul Simeon i-a cerut fiului lui Sava să îl îmbrace în rasa de înmormântare, să aştearnă pe jos o rogojină, şi pe aceea să-l întindă, iar sub cap să-i pună o piatră. Apoi a cerut să vină fraţii şi le-a cerut iertare. În zorii zilei de 13 februarie, pe când obştea cânta Slujba Utreniei în biserică iar cântarea vocilor ajungea până la chilia bătrânului Simeon care murea, faţa lui străluci tare încă o dată şi Sfântul îşi dădu sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. I (ianuarie-iunie), traducere Mihaela Grosu, Editura Egumeniţa, 2005, p. 57)

ORNAM1

11_-_sfintii_simeon_si_anastasia

Sfinţii Simeon şi Ana Nemanja – model de familie creştină

Silviu Cluci

Ştefan Nemanja s-a născut în jurul anului 1113, în localitatea Ribnica, din regiunea Zeta, actuala Podgorica, din Muntenegru ca fiu al prinţul Zavida de Zahumlje. Deoarece această regiune se afla sub jurisdicţia Bisericii din Apus, copilul a fost botezat de un preot romano-catolic, însă, când Zavida s-a întors în Raska, el şi-a dus copilul la episcopul Calinic de Ras, care l-a primit în Biserica Ortodoxă, după rânduială canonică; slujba a avut loc în Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, din Ras.

Sfânta Anastasia s-a născut în anul 1125, fiind fiica împăratului bizantin Roman Diogenes (1068-1071). Numele ei la naștere a fost Anna, iar la călugărie a fost tunsă cu numele de Anastasia.

Ctitori de biserici şi mănăstiri

Ştefan Nemanja şi Anna s-au căsătorit în jurul anului 1150. Prin această căsătorie s-au consolidat atât legăturile politice cât și religioase între Regatul Serbiei și Imperiul Bizantin.

Ştefan Nemanja era foarte iubit de poporul sârb, el fiind un conducător drept şi iubitor de Dumnezeu. În anul 1165, împreună cu soţia sa, a construit două mănăstiri: Mănăstirea Maicii Domnului, la confluența râurilor Kosanica-Toplica şi Mănăstirea Sfântul Nicolae, din Kursumlija.

Vrând să mulţumească Sfântului Gheorghe care l-a hrănit în peşteră, prinţul a zidit în apropiere de Ras Mănăstirea Sfântul Gheorghe,  numită mai târziu Durdevi Stupovi. El mai este numit ctitor şi al următoarelor locaşuri: Mănăstirea Sfântul Nicolae din Kazanovici; Mănăstirea Maicii Domnului din Ras; Biserica Maicii Domnului, de pe râul Bistrica. În calitate de domnitor peste Skopje şi Niş, el a reconstruit Mănăstirea Sfinţii Arhangheli, din Skopje şi Mănăstirea Sfântul Pantelimon, din Niş.

În anul 1190, în semn de recunoştinţă faţă de Dumnezeu, care l-a ajutat să adune la un loc poporul sârb şi să iasă biruitor în lupta cu ereticii, prinţul Nemanja a terminat de zidit Mănăstirea Studenica, închinată Maicii Domnului, pe malul râului Studenica, păstrată până astăzi. Biserica mănăstirii, zidită din marmură albă, este considerată, până astăzi, „mama tuturor bisericilor sârbeşti”. Totodată, el a răspândit Ortodoxia în regiunea Duklja, tot atât de puternic precum în Raska.

De-a lungul domniei sale, Ştefan Nemanja a dăruit mari daruri către următoarele biserici: Biserica Sfântului Mormânt, din Ierusalim; Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, din Ierusalim; Mănăstirea Sfântul Teodosie, de lângă Betleem; Biserica Sfânta Sofia, din Constantinopol; Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, din Roma; Mănăstirea Maicii Domnului numită „Evergethide”; Biserica Sfântul Dimitrie, din Tesalonic; Biserica Sfântul Nicolae, din Bari.

Familie binecuvântată

Ştefan şi Anna Nemanja au avut doi fii, Vukan şi Ştefan (născut în 1165). După a doua naştere, regina s-a îmbolnăvit şi nu a mai putut da naştere la copii. Deşi stăpâneau un regat şi aveau multe avuţii, ei au cerut cu umilinţă de la Bunul Dumnezeu să le mai dăruiască un copil. Domnul a ascultat rugăciunile lor şi le-a dăruit un al treilea copil, pururea pomenitul Rastko sau Sava, după numele primit la tunderea sa în monahism. Aceasta se întâmpla în 1170 sau 1175. Încă din cea mai fragedă copilărie, Rastko a primit mai întâi o sfântă educaţie, fiind iniţiat în tainele Sfintelor Scripturi.

Un biograf medieval scria că pe vremea când Rastko împlinise 15 ani, Nemanja i-a dăruit o provincie pe care el urma s-o administreze, aflată la hotarele de apus ale statului (Hrim sau Herţegovina). Tânărul cel evlavios a condus treburile provinciei vreme de doi ani. Apoi, la vârsta de 17 ani, întrucât iubea fecioria, el s-a rugat la Dumnezeu să-i dăruiască o viaţă prin care să-I urmeze lui Hristos.

Bunul Dumnezeu avea să împlinească dorinţa inimii sale la vremea cuvenită.

Intrarea în monahism

Numeroasele seminţe ale evlaviei şi credinţei pe care Sava le-a pus în ogorul sufletelor mamei şi tatălui său, Dumnezeu le-a făcut să rodească. Aşa s-au hotărât Ştefan și Anna Nemanja să intre în cinul monahal.

Tatăl Sfântului Sava, Ştefan Nemanja a abdicat din tronul regal în martie 1196, în favoarea lui Ştefan, cel dintâi născut, iar lui Vukan i-a oferit conducerea provinciei Zeta. Acesta din urmă a stăpânit aceste teritorii în calitate de rege al Dalmaţiei şi Diocleii.

Pe data de 25 martie 1196, Ştefan Nemanja şi Anna au primit tunderea în monahism din partea episcopului Calinic, luând numele de Simeon, respectiv Anastasia.

Maica Anastasia a dus o viaţă curată şi bineplăcută lui Dumnezeu în mănăstirea Kurshumlija de lângă Toplica. A trecut la Domnul în data de 21 iunie 1200.

Simeon s-a dus la mănăstirea ctitorită de el, Studenica, vieţuind acolo timp de 18 luni, timp în care a pus bazele unei solide activităţi pe terenurile donate mănăstirii, l-a numit stareţ pe ieromonahul Dionisie şi şi-a pregătit şi mormântul.

După ce a rânduit toate acestea, în noiembrie 1197, bătrânul monah Simeon, la vârsta de 84 de ani, a sosit la Vatoped unde a fost întâmpinat cu mare bucurie şi respect de către obştea mănăstirii. Cei doi cuvioşi, Simeon şi Sava, au rămas şi au vieţuit împreună destul timp, ducând o viaţă minunată, de mare înălţime duhovnicească. Virtuţile lor i-au făcut pe mulţi sârbi să li se alăture în viaţa monahala, aşa încât zi de zi grupul sârbesc athonit creştea văzând cu ochii. Curând, a devenit limpede faptul că aceştia aveau nevoie să-şi construiască propria lor mănăstire.

Prin descoperire dumnezeiască, noul mare voievod Ştefan al II-lea le-a cerut părinţilor de la Vatopedu să le dăruiască tatălui şi fratelui său monirionul părăsit Hilandar, aflat la nord-vest de Vatoped, nu departe de coasta nordică a peninsulei. Darul a fost întărit printr-un hrisov al împăratului Alexie al III-lea (1197), hotărând ca ea să fie un dar făcut sârbilor pentru vecie.

De îndată ce tatăl şi fiul s-au stabilit la Mănăstirea Hilandar, prin iulie 1198, ei au pornit reconstrucţia şi lărgirea clădirilor existente. Bătrânul avva Simeon avea acum 86 de ani. El a dus o viaţă monahală curată şi bineplăcută lui Dumnezeu.

Trecerea la Domnul

Cunoscându-şi sfârşitul grabnic, el îi spuse fiului său să-l îngroape, la vremea socotită, în mormântul pe care el îi pregătise de mai înainte de Studenica. Data mutării sale la Domnul a fost 13 februarie 1199.

Sava îi făgăduise tatălui lor încă pe când acesta trăia, că el îi va aduce moaştele sale la Mănăstirea Studenica. La începutul anului 1207, mormântul sfântului său tată a fost deschis, iar moaştele Sfântului Simeon au fost găsite întregi, iar de la Hilandar au fost mutate la Studenica. Sfintele Moaşte au fost aşezate cu mare evlavie de către Sfinţii Sava şi Ştefan în cripta de marmură pe care Nemanja şi-o pregătise cu mulţi ani înainte de venirea sa în Sfântul Munte.

Când a sosit data de 13 februarie, ziua pomenirii Sfântului Simeon, a început să izvorască mir din moaştele sale, săvârşindu-se astfel multe minuni.

Categories: Acatiste, Cuvinte de folos Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.

%d bloggers like this: