13/26 aprilie: POMENIREA NOILOR MUCENICI DIN SATUL VASILIEVKA (Ucraina): PREOTUL SERGHIE ŞI RÂVNITORII CREŞTINI PROHOR ŞI CHIRIL

13/26 APRILIE:

POMENIREA NOILOR MUCENICI DIN SATUL VASILIEVKA (UCRAINA):

PREOTUL SERGHIE

ŞI RÂVNITORII CREŞTINI PROHOR ŞI CHIRIL

 

 

Regiunea Mikolaiv (fosta gubernie Herson), raionul Snighirev, satul Vasilievka, biserica Naşterii lui Hristos

 

Părintele Serghie preda la şcoala zemstvei (n.tr. zemstvă = administraţie locală în Rusia ţaristă, aleasă de nobilime şi de clasele avute) Legea lui Dumnezeu, cânta frumos şi se descurca în cântarea bisericească. Trăia lângă biserică. Nu avea nimic personal. Nu ţinea nici vite, nici cai, nici muncitori. Cai, dacă mergea în oraş, împrumuta de la un vecin. Când săvârşea slujbe, de la cei săraci nu lua nimic, ci îi şi ajuta, mai ales în zilele de Paşte şi în alte sărbători.

Părintele Serghie era aspru la şcoală şi la biserică, dar în alte împrejurări era blând cu toţi. Nu spunea niciodată nimic de prisos, era foarte tăcut, deşi cu oamenii era comunicativ. Daria Gaidai, martora oculară a evenimentelor se  împrietenise cu părintele. Familia părintelui Serghie se deosebea printr-o deosebită ospitalitate. Daria îşi aminteşte că atunci când aveau loc repetiţiile copiilor (la început cântarea bisericească o preda însuşi părintele Serghie, deoarece nu găsiseră un cântăreţ), preoteasa – soţia părintelui Serghie, de fiecare dată, special pentru elevi, cocea plăcinte proaspete într-o asemenea cantitate, că ajungeau pentru toţi şi nimeni nu era nedreptăţit. La toate sărbătorile mari, coriştilor li se făceau daruri.
Părintele Serghie nu avea „preferaţi”. Pentru el toţi erau egali, fie bogat sau sărac, învăţat sau neînvăţat. Părintelui Serghie îi plăcea să muncească. În timpul liber muncea în grădină. Grădina o uda manual. Mergea pe jos 6 verste (verstă = 1,068 km – n.tr.), ca să sfinţească ţarinile, în cântări, însoţit de credincioşi.  Când slujea, de obicei de la orele 4 dimineaţa, în biserică era o linişte plină de evlavie. Vecernia o oficia în fiecare sâmbătă şi duminică. Era un mare postitor. În alte sate mergea pe jos, în afara situaţiilor excepţionale, când se grăbea. Părintele Serghie nu susţinea inovaţiile. Întotdeauna a rămas credincios Preafericitului Patriarh Tihon.

        După revoluţie a fost foamete. Locuitorii satului au primit ceva hrană într-o cantină prin intermediul ajutorului american oferit Rusiei („ARA”). În această perioadă, puterea sovietică cerea populaţiei aurul şi lucrurile de preţ, ca să plătească acest ajutor. S-a ajuns şi la confiscarea lucrurilor de preţ ale bisericilor. În acest timp, Părintele Serghie nu era acasă şi nici Kirill Evtihievici Priimak, epitropul bisericii. Enoriaşele stăteau lângă biserică şi făceau cu rândul pentru a nu permite jefuirea şi devastarea bisericii. Împuternicitul Egorov (deşi nu era mandatat cu afaceri bisericeşti) a hotărât să meargă la biserică şi să le convingă pe femei să plece la casele lor. Femeile au tras clopotele de alarmă. Poporul adunat l-a lovit pe Egorov, neaducându-i însă nici un fel de vătămări corporale grave. Pentru orgoliul său rănit, Egorov s-a răzbunat cu cruzime pe oameni. A chemat miliţia din regiune. Miliţienii beţi au început să tragă cu mitralierele şi au pus pe fugă poporul, iar părintele Serghie, epitropul Kirill Priimak şi starostele bisericii, Prohor Bunciuk, au fost arestaţi. Martori a ceea ce s-a întâmplat după aceea au fost unul din fiii lui Prohor şi alţi câţiva oameni care erau împreună cu el. Aceştia s-au ascuns în spatele călăilor (toate acestea se întâmplaunoaptea)şi au văzut totul. Prohor avea o constituţie foarte solidă. S-a aruncat asupra călăilor într-o luptă cu mâinile goale şi a fost împuşcat pe loc. Călăii şi-au revărsat toată răutatea asupra părintelui Serghie şi asupra lui Kirill Priimak. Le-au tăiat picioarele şi mâinile, le-au scos ochii şi le-au spart dinţii. Fiind încă în viaţă, le-au jupuit pielea şi, în cele din urmă, le-au tăiat capetele.Dimineaţa,locuitorii satului au văzut trupurile lor sfâşiate cu sălbăticie. Fiicele lui Kirill au strâns într-o şapcă dinţii acestuia şi alte rămăşiţe.

Înmormântarea s-a făcut după toată rânduiala slujbei ortodoxe. A fost aşezată o piatră funerară cu un adăpost, unde întotdeauna ardea o candelă şi se slujeau litii. Când au transformat biserica în club, au nivelat locul unde se afla mormântul, dar locuitorii satului îşi amintesc bine acest loc. Pe locul de odihnă al mucenicilor continuă să se slujească cu credinţă litii şi diferiţi credincioşi, lângă acest mormânt, li se adresează prin rugăciune şi e minunat că rugăciunile lor au fost întotdeauna ascultate.   

Solicitanţi:

 

Protoiereul Valentin Rak, parohul Bisericii Naşterii Domnului

Parohul protoiereu Valentin Rak şi enoriaşii, în cadrul adunării parohiale, au alcătuit o scrisoare (cu 37 de semnături) către Mitropolitul Vladimir de Rostov şi Novocerkas cu rugămintea proslăvirii pe plan local a următorilor mucenici:

Părintele Serghie Ştenko, Kirill Priimak şi Prohor Bunciuk.

 

La scrisoare sunt anexate mărturiile scrise ale enoriaşilor bisericii care au fost martori oculari: Gaidai Daria Grigorievna şi Maţiuta Irina Nikiticina.

 

Rugăminţii s-au alăturat şi rudele mucenicilor: Zagreba Maria Mihailovna şi Kaplii Polina Kirilllovna (fiica lui Kirilll Priimak)

 

 

Cu binecuvântarea ÎPS PITIRIM,

Arhiepiscop de Mikolaiv şi Voznesensk

 

 

În istoria Bisericii Soborniceşti n-au existat niciodată persecuţii la o scară aşa mare şi atotcuprinzătoare, îndelungate şi neîntrerupte, ca în Rusia secolului al XX – lea. Până în ziua de azi câteva mii din cei ce au suferit pentru credinţă sunt proslăviţi în rândul mucenicilor şi mărturisitorilor. Numărul lor tot creşte.

În eparhia Mikolaiv, ca şi în toate eparhiile Sfintei noastre Biserici, în anii persecuţiilor au fost multe persoane din cler şi mireni pe care nu i-au înspăimântat nici chinurile, nici ocna şi nici măcar moartea, în apărarea de profanare a bisericilor şi a lucrurilor sfinte ale acestora.   

Pe06.03.2007, în şedinţa Comisiei sinodale de canonizare a sfinţilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene, ÎPS Pitirim, Arhiepiscop de Mikolaiv şi Voznesensk, a prezentat spre examinare diverse materiale pentru trecerea în rândul sfinţilor mucenici a parohului bisericii Naşterii Domnului din satul Vasilievka, raionul Singhirev, regiunea Mikolaiv, preotul Serghie Ştenko, şi a mirenilor Prohor Bunciuk şi Kirill Priimak, care au avut parte de un sfârşit mucenicesc pe26 aprilie 1922, în timpul campaniei puterii sovietice de confiscare a obiectelor de preţ ale bisericilor. 

Pe18.04.2008, în sala sinodală a Mitropoliei Kievului, a avut loc şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene sub preşedinţia Preafericirii Sale, Preafericitul Vladimir, Mitropolit al Kievului şi al întregii Ucraine. În jurnalul nr. 33 s-a consemnat: „…Examinând viaţa, lucrările,  faptele, minunile, sfârşitul mucenicesc şi cinstirea populară a preotului Serghii Ştenko, a mirenilor Prohor Bunciuk şi Kirill Priimak, s-a hotărât:

1. Să se binecuvinteze pentru proslăvire şi cinstire locală preotul Serghie Ştenko şi mirenii Prohor Bunciuk şi Kirill Priimak.

2.  Să se aprobe pictarea icoanelor sfinţilor.

3. Să se aprobe proiectele troparului şi condacului sfinţilor noi mucenici.

4. Slujba lor să aibă ca model  slujbele sfinţilor noi mucenici.

5. Pomenirea sfinţilor noi mucenici din Vasilievka să se prăznuiască la data sfârşitului lor mucenicesc – 13/26 aprilie.

6. Să se aducă mulţumire Dumnezeului celui Preamilostiv şi Minunat întru sfinţii Săi, pentru că ne-a arătat noi rugători pentru Sfânta noastră Biserică şi poporul nostru.”

 

Vladimir, Mitropolit al Kievului şi al întregii Ucraine

 

 

Membri Sfântului Sinod:

Mitropolitul de Harkov şi Bogoduhov, Nicodim

Mitropolitul de Odesa şi Ismail, Agafanghel

Mitropolitul de Lugan şi Alcev, Ioanichie

Mitropolitul de Cernăuţi şi Bucovina, Onufrie

Mitropolitul de Hmelniţk şi Staro-Konstantinov, Antonie

Arhiepiscopul de Hust şi Vinogradov, Marcu

Arhiepiscopul de Mikolaiv şi Voznesensk, Pitirim

Episcopul de Gorlov şi Slavian, Mitrofan

Arhiepiscopul de Beloţerkov şi Boguslav Mitrofan.

 

Pe01.06.2008, cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, s-a format o comisie, alcătuită din sfinţiţi slujitori şi monahi ai eparhiei Mikolaiv, condusă de Arhipăstorul locului, Arhiepiscopul Pitirim, pentru aflarea moaştelor mucenicilor din Vasilievka. În aceeaşi zi, moaştele sfinţilor noi mucenici au fost aflate.

Pe03.06.2008, sfintele rămăşiţe au fost mutatela Mikolaivşi duse cu fast în altarul Catedralei Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. În ziua odovaniei Paştelui, pe04.06.2008, după terminarea slujbei pascale deseară,în catedrală, s-a slujit o litie pentru cei adormiţi, pe care a oficiat-o Arhiepiscopul de Mikolaiv şi Voznesensk Pitirim împreună cu clericii din oraş.

Pe 10.08.2008are loc canonizarea sfinţilor noi mucenici din Vasilievka, pe care o oficiază Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Preafericitul Vladimir, Mitropolitul Kievului şi al întregii Ucraine, împreună cu o mulţime de arhierei ai Bisericii Ortodoxe Ucrainiene.

 

(TRADUCERE: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”)