Acasă > ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar > 14 Februarie: Cuviosul Ilarion Athonitul (+1864)

14 Februarie: Cuviosul Ilarion Athonitul (+1864)

Cuviosul Ilarion Athonitul (+1864)

În octombrie 2002, Sfântul Sinod al Patriarhiei Georgiei a trecut în rândul sfinților pe monahul Ilarion Georgianul (1776-1864), a cărui viață a cunoscut tulburările de tot felul din veacul al XIX-: dispariția Regatului Georgiei, alipirea Georgiei la Rusia țaristă, revoluția greacă din 1821 etc.

AgiosIlarionIbiritis01

                                          Cuviosul Ilarion Athonitul (Iviritul)

Cuviosul Ilarion era de loc din Caucaz (Georgia), din Regatul de Imeretis. S-a născut în 1776, iar părinții lui erau oameni credincioși. Numele pe care l-a primit la botez a fost Iesei.

Încă din fragedă copilărie a crescut sub aripa duhovnicească a fratelui mamei sale, ierodiaconul Ștefan, care era un ascet desăvârșit. A rămas alături de unchiul său în jur de 10 ani. După moartea lui Ștefan, a rămas o perioadă la Mănăstirea Tambakíni, după care s-a întors și a locuit la casa părintească. Dorind să împlinească dorința tatălui său, l-a slujit pe regele de Imeretis, Solomon, viețuind la palat viață ascetică și având îndrumător spiritual pe arhimandritul Gherontie. S-a însurat, după care a fost hirotonit, rămânând preot la palatul regelui. După doar doi ani, soția sa, presvitera Maria, a trecut la Domnul, iar el s-a dedicat în întregime Domnului, prin asceză și rugăciune. L-a urmat pe împăratul Solomon în exil, iar după moartea acestuia, a ajutat-o duhovnicește pe împărăteasă, în exilul ei de la Moscova. Acolo, el a respins propunerea de a accede la funcția de arhiereu și, evitând urzelile funcționarilor de la palat, a plecat în ascuns și s-a retras în pustie.

Prin Odessa, Cuviosul Ilarion va ajunge la Constantinopol și, în cele din urmă, în anul 1819, în Sfântul Munte, unde își va schimba îmbrăcămintea cea scumpă pentru haine de cerșetor. A viețuit, mai întâi, la mănăstirea Iviron, apoi la Dionisiu, unde, în anul 1821 a devenit ieroschimonah, luând numele Ilarion.

A primit toate slujirile, chiar și cele mai grele. Când s-a descoperit că fusese preot și duhovnic al Palatului Regal Georgian, a fost numit de duhovnic al mănăstirii Dionisiu. În această calitate, dorind martiriul, a primit de bunăvoie să se prezinte, în locul egumenului, împreună cu ceilalți reprezentanți ai mănăstirilor athonite, înaintea guvernatorului turc al Tesalonicului. A fost salvat în mod minunat, ajutându-i pe frații care erau închiși acolo.

Turn Nea Skiti

Turnul de la Nea Skiti, locul de zăvorâre al Cuviosului Ilarion cel Nou, Athonitul

Întorcându-se la Athos, s-a retras într-o peșteră, nu departe de mănăstirea Dionisiu, unde ducea viață de nevoință, trăind multe și mari minuni. Dezamăgit de reticența fraților cu privire la chestiunea desei împărtășiri, s-a mutat la Néa Skíti, unde s-a retras în turn, zăvorât vreme de trei ani. Nevoința pe care a făcut-o acolo, privegherile și rugăciunile Cuviosului Ilarion îi stârneau pe diavoli, care, prin multe și diverse șiretlicuri și arătări ale lor, încercau să-i distragă atenția de la rugăciune și să-l facă să-și calce canonul și să iasă din turn. În cele din urmă a cedat rugăminților părinților de la Schit, și a ieșit din turn, iar după ce s-a întremat trupește, s-a retras la Mănăstirea Iviron (care e georgiană), ocupându-se de biblioteca de acolo.

Spre sfârșitul vieții s-a mutat la o chilie a mănăstirii, Chilia Sfântului Ioan Teologul, strângând în jurul său mulțime de ucenici, printre care avea să fie și părintele Sava, un vestit duhovnic îmbunătățit. Cuviosul Ilarion a dobândit harisma înainte-vederii, trăia stări duhovnicești înalte, fiind și mult încercat prin pizma semenilor, motiv pentru care a fost nevoit să peregrineze în diferite locuri din Sfântul Munte.

8f

                           Chilia Sfântului Ioan Teologul, la Nea Skiti

A trecut la cele veșnice în ziua de 14 februarie 1864. Mari semne și minuni a arătat Domnul prin robul său Ilarion, a cărui slavă și sfințenie s-a arătat tuturor, fiindcă Sfântul Ilarion a trăit viață autentică de monah ortodox. Căsătorit fiind și duhovnic la palatul regelui, ca monah a mărturisit adevărul credinței înaintea musulmanilor, făcându-se vas ales al Duhului Sfânt ca un mare ascet și duhovnic al Sfântului Munte, desăvârșindu-se duhovnicește prin zăvorârea în turnul de la Néa Skíti, unde a urcat scara virtuților. Din pricina nevoințelor de tot felul și a ispitelor pe care sfântul le-a cunoscut în viața sa pământească, Cuviosul Ilarion este degrabă ajutător tuturor celor care-i cheamă numele în rugăciune, cu credință.

Pomenirea Cuviosului Ilarion Iviritul se face în ziua 14 februarie și în ziua de 21 octombrie, împreună cu Sfântul Ilarion cel Mare.

Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, amin!

agios-ilarion-o-athonitis1

Tropar, glas I, ,,Locuitor pustiului”: 

Cel ce ești iubitor al sihăstriei, și împreună cu îngerii viețuiești, și a rugăciunii dulceață ai gustat-o, Ilarioane, slăvite. Iubitor al postirii fiind, al privegherii și al rugăciunii, prin căsnicie sfințindu-te, te-ai arătat asemenea monahilor, la înălțimea pustnicilor zăvorâți ajungând. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere, slavă Celui ce te-a întărit pe tine, slavă Celui ce te-a arătat nouă pe tine, dumnezeiesc lucrător.

Condac, glasul VIII, ,,Apărătoarei Doamne”:

Cela ce ești vlăstar al Georgiei și cinstitor de Dumnezeu, și pustnic al Atonului, de Dumnezeu luminat, noi, credincioșii, laude dumnezeiești îți aducem. Căci ai iubit, Ilarioane, viața cea după Dumnezeu, zăvorându-te în turn de bunăvoie, pentru care îți strigăm: Bucură-te, părinte, cela ce ești împreună cu îngerii!

Mărimuri:

Pe dumnezeiescul Ilarion cu laude, toți să îl cinstim. Pe cela ce, de bunăvoie s-a zăvorât, cel este binecuvântarea profeților și podoaba monahilor.

http://www.pemptousia.ro

Categories: ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.