Acasă > Canoane de rugăciune, Cântările Ortodoxiei, στην ελληνική γλώσσα > 15 februarie: SFÂNTUL APOSTOL ONISIM (Viaţa, Canonul)

15 februarie: SFÂNTUL APOSTOL ONISIM (Viaţa, Canonul)

TROPARUL SFÂNTULUI ONISIM


15 februarie

În Colose, cetatea Frigiei, trăia un bărbat vestit şi cu dregătorie, anume Filimon. Acesta a crezut în Hristos şi s-a învrednicit mai pe urmă de treapta episcopiei, apoi s-a numărat şi în ceata celor 70 sfinţi apostoli. La Filimon, mai înainte de apostolia lui, se afla un rob, anume Onisim. Acesta, greşind stăpînului său şi temîndu-se de pedeapsă, a fugit de la dînsul şi s-a dus la Roma, unde, aflînd pe Sfîntul Apostol Pavel în legături, a auzit de la dînsul sfînta propovăduire şi, învăţînd sfînta credinţă în Domnul nostru Iisus Hristos, a fost botezat de Apostolul Pavel, căruia acum îi slujea în Roma, împreună cu sfîntul Tihic şi îi era lui de trebuinţă în acea slujbă. Apoi Sfîntul Apostol Pavel, trimiţînd pe Sfîntul Tihic cu scrisoarea sa la coloseni, a trimis pe dînsul şi pe acest Sfînt Onisim, precum scrie la sfîrşitul epistolei: „Pe toate cele despre mine le va spune vouă Tihic, iubitul frate, credinciosul slujitor şi împreună ajutător întru Domnul, pe care l-am trimis la voi ca să cunoască cele despre voi şi să vă spună toate cele de aici„.

 

Aceasta a scris-o apostolul prin Tihic. Iar prin Onisim a scris o deosebită scrisoare către Filimon, stăpînul lui, rugîndu-l să-l ierte pe Onisim pentru greşeala lui şi să-l primească nu ca rob, ci ca pe un frate iubit şi ca pe însuşi Pavel. Apostolul Pavel numeşte în scrisoarea sa pe Onisim fiu al său: „Rogu-mă ţie, pentru fiul meu Onisim, pe care l-am născut fiind eu legat şi care odată era ţie netrebnic, iar acum ne este şi mie şi ţie de folos; pe el l-am trimis la tine, iar tu să-l primeşti ca pe inima mea„. Deci, Filimon a făcut aceasta cu bucurie, căci nu numai că l-a primit cu dragoste pe Onisim, ci i-a dăruit libertate şi l-a trimis iarăşi la Roma, la Sfîntul Apostol Pavel, ca să-i slujească acolo, pentru că-l dorea apostolul Pavel, precum scrie în scrisoarea aceea: „Am voit ca să-l ţin la mine pe Onisim să-mi slujească mie în locul tău, fiind în legăturile bunei vestiri, dar fără a ta voie nimic n-am voit să fac, ca astfel nu de nevoie să fie binele tău, ci de voie„.

 

Sfîntul Apostol Onisim a stat în Roma, slujind sfinţilor apostoli, pînă la sfîrşitul lor. Apoi a fost pus de dînşii episcop pentru bunăvestirea cuvîntului, iar după sfîrşitul lor, ieşind din Roma, a străbătut multe cetăţi şi ţări propovăduind pe Hristos în Spania, Carpetania, Colose, Patra. Apoi a luat scaunul în Efes, după Sfîntul Timotei şi după Sfîntul Ioan, Cuvîntătorul de Dumnezeu.

 

Episcopia lui din Efes este însemnată prin scrisoarea Sfîntului Ignatie de Dumnezeu purtătorul, pe care o scrie din Smirna către efeseni, cînd l-a întîmpinat Sfîntul Onisim pe cale, cu cîţiva efeseni, fiind dus din Antiohia la Roma, pentru mîncarea fiarelor. Sfîntul Ignatie scrie către efeseni astfel: „În numele lui Dumnezeu am primit pe toţi, pentru Onisim, episcopul vostru, care este nespus în dragoste, pe care îl rog întru Iisus Hristos să vă iubească, iar pe voi vă rog să-i fiţi lui asemenea, căci binecuvîntat este cel ce v-a învrednicit a avea un episcop ca acesta”. Şi iarăşi, scriind de acolo la antiohienii săi, zice: „Închină-se vouă Onisim, păstorul Efesului”. De acestea este încredinţat că, Sfîntul Onisim, după înconjurarea a multe ţări şi cetăţi, fiind bătrîn, a rămas în Efes, păscînd acolo Biserica lui Dumnezeu cîtăva vreme.

 

După aceea a fost prins de necredincioşi şi de acolo l-au dus la Roma, pe vremea împărăţiei lui Traian, unde l-au dus înaintea lui Tertil eparhul, spre cercetare. Tertil, eparhul, l-a întrebat: „Cine eşti tu?” Onisim a răspuns: „Sînt creştin”. Eparhul a zis: „Din ce orînduială eşti?” Onisim a răspuns: „Am fost oarecînd robul unui bărbat, iar acum sînt rob credincios al bunului Stăpîn Domnului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos”. Zis-a eparhul: „Care a fost pricina mutării tale la alt stăpîn?” Răspuns-a Onisim: „Cunoştinţa Adevărului şi urîciunea închinării la idoli”. Zis-a eparhul: „Cu cît preţ te-ai vîndut Stăpînului celui nou?” Iar Onisim zise: „Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, cu cinstitul Său sînge răscumpărîndu-mă din pierzare, m-a mutat la nestricăciune, precum este scris în Scripturile noastre: nu cu argint sau cu aur stricăcios v-aţi izbăvit de viaţa voastră cea deşartă, ce era de la părinţi, ci cu cinstitul sînge, ca al unui miel fără de prihană şi preacurat al lui Hristos”.

 

Eparhul l-a întrebat: „Care este viaţa deşartă după scripturile voastre? Spune-ne nouă!” Zis-a Onisim: „Deşartă viaţă este: desfrînarea cea fără de lege, care pentru puţină dulceaţă trupească găteşte veşnicul foc celor pătimaşi şi iubitori de păcate; iubirea de argint, pentru care aproapele este năpăstuit; farmecele, care sînt rădăcina a toată asuprirea şi vînarea; mîndria ce se arată prin înălţarea minţii asupra altora; zavistia, care pe Cain şi pe alţi mulţi i-a învăţat uciderea de frate; grăirea cea rea şi limba cea neînfrînată care ca un nor întinde asupra tuturor luarea în rîs; făţărnicia şi minciuna, vrăjmăşia adevărului şi prietenia diavolului, prin care şi pe Eva a împiedicat-o cel rău; mînia, aflătoarea blestemului, îndemnătoarea războiului şi tatăl uciderii; beţia care locuieşte cu neînfrînarea şi este soră şi născătoare celei necurate vorbe, străină de gîndul cel bun şi fără de chip cu obiceiul şi cu cuvîntul”. Acestea toate ce s-au zis, sînt viaţa cea deşartă.

 

După acestea toate pentru o viaţă ca aceasta deşartă este izvor şi maică slujba idolilor cea făcută de voi. Pentru că aceea este temelia desfrînării, învăţătoarea neştiinţei de Dumnezeu, orbirea minţii, rînduitoarea gîndirii celei rele, străină de cinste, ce se luptă împotriva Domnului şi care se sîrguieşte să strice hotarul adevăratei cinstiri de Dumnezeu; povăţuitoarea morţii, slujitoarea năravului, hrana celor răi, împotrivitoarea faptelor bune, prigonitoarea de nestricăciune, propovăduitoarea legii voastre cea pierzătoare, prietena vărsării de sînge, domnul urîciunii, ce vînează pe cei proşti, prin neştiinţa de Dumnezeu, mijlocitoarea de întuneric, cea străină de darul cel luminos, care leagă pe slujitorii săi cu lanţurile lucrurilor celor necinstite. Hulitoarea ce învaţă slava deşartă, care şi pe cei bătrîni îi umple de necinste, poruncindu-le să joace la glasul trîmbiţelor jertfelor, care pierde curăţia fecioriei, cu fier şi cu sabie, amestecînd praznicele sale şi prin vărsarea sîngelui de dobitoace îşi arată necurăţiile sale cele fără de ruşine; care goleşte trupurile bărbaţilor prin mijlocul cetăţii şi le arată la femei. Ceea ce tainele sale le săvîrşeşte prin ucideri şi desfrînări şi ca pe o corabie înviforează minţile omeneşti, prin chipuri idoleşti. Se jertfeşte boul, tot pentru un bou, ca zeu; jertfeşte oile, tot pentru o oaie, ca zeiţă. Pe om îl ucide, pentru jertfa omului celui cioplit în piatră sau lemn şi în loc de sănătate face ucidere, aducînd la cele neînsufleţite pe cele însufleţite, ca jertfă. Dar de ce grăiesc multe? Căci şi usturoiului îi dă cinste dumnezeiască, ca în mai mare orbire şi neştiinţă să pogoare pe oameni în iad.

 

Văzînd o viaţă ca aceasta deşartă, a închinării la idoli care este întru voi, dar descoperită de Sfintele Scripturi, am fugit de la dînsa ca de o mare ce se învăluieşte şi am alergat la limanul cel bun şi către viaţa cea legiuită şi cuvioasă, a Unuia adevăratului Dumnezeu şi spre dragostea aproapelui. Şi pe tine te sfătuiesc, o! Tertile, ca împlinind legea dragostei, adică să-l iubeşti pe aproapele ca pe tine însuţi, şi tu, precum şi eu, cunoscînd adevărul, să laşi deşertăciunea cea vremelnică, căci toate din lumea aceasta trec ca visul şi ca umbra. Deci degrabă să te apropii de Dumnezeu, Ziditorul tuturor şi să te mîntuieşti, venind întru înţelegerea cea adevărată. Pentru că nu se bucură Dumnezeu de moartea celor ce l-au mîniat pe El, ci se veseleşte de întoarcerea şi de pocăinţa lor, iar păcatele lor cele trecute le iartă”. Zis-a Tertil eparhul: „Tu nu numai singur nu vrei a te închina zeilor, netemîndu-te de munci, ci şi pe noi voieşti să ne aduci la a ta rătăcire?” Grăit-a sfîntul: „Muncile tale nu pot să mă înfricoşeze, chiar dacă ar fi oricît de cumplite, pentru că, mîntuindu-mă prin aşteptarea bunătăţilor ce vor să fie şi întărindu-mă cu puterea Hristosului meu, cu înlesnire voi suferi toate cele puse de tine asupra mea”.

 

Atunci, eparhul a poruncit ca pe Sfîntul Onisim să-l arunce în temniţa cea mai întunecată şi mai înfricoşătoare, în care fiind dus a petrecut 18 zile ca în raiul cel luminos şi în locul cel răcoros, veselindu-se întru Domnul Dumnezeul său. Deci se adunau la dînsul credincioşi, care îi fericeau pătimirea lui şi cu cuvintele lor îl întăreau spre nevoinţă. Iar pe cei erau necredincioşi, propovăduindu-le sfîntul cuvîntul lui Dumnezeu, îi povăţuia la calea cunoştinţei adevărului.

 

Dar după 18 zile, eparhul, arătîndu-se a fi milostiv, nu l-a condamnat la moarte, ci l-a izgonit din cetate şi l-a trimis la Putiol, în surghiun. Dar Sfîntul Onisim şi acolo nu înceta a propovădui Evanghelia lui Hristos şi a povăţui pe mulţi la viaţa veşnică. Înştiinţîndu-se de aceasta Tertil, iarăşi l-a prins şi, legat, l-a adus înaintea judecăţii sale. Dar, întrebîndu-l şi aflîndu-l neplecat în credinţă, a poruncit ca, întinzîndu-l, patru oameni să-l bată cu toiege, fără de cruţare. După aceea, bătîndu-l mult, cu nemilostivire, i-au sfărîmat foarte rău fluierele picioarelor şi alte oase. Apoi, tăind capul Sfîntului Onisim, a murit. Iar oarecare femeie de neam împărătesc, fiind creştină, l-a luat şi a pus sfîntul său trup în raclă de argint şi săvîrşea pomenirea mucenicului, cîştigîndu-şi ei, prin rugăciunile lui, pomenire de la Domnul, întru cereasca Împărăţie. Pe aceasta, şi nouă să ne fie a o cîştiga întru Iisus Hristos, Domnul nostru, Căruia se cuvine slavă în veci. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Onisim

Troparul Sfântului Apostol Onisim, glasul al 3-lea:

Apostole Sfinte Onisim, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

 

Cântarea 1, glasul al 6-lea.

Irmosul:

Ca pe uscat umblând Israel cu urmele prin adânc, pe priginitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind luminat, Apostole Onisim, cu Dumnezeiescul şi Strălucitul har al Mântuitorului, izbăveşte sufletul meu cel întunecat, rugând pe Hristos, Iubitorul de oameni Dumnezeu, fericite.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminat fiind de strălucirile cele dătătoare de raze ale Apostolului Pavel, prea lesne ai scăpat din negura necunoştinţei, mărite, strigând lui Hristos, cântare de mulţumire, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeiesc lucrător de cele sfinte te-ai arătat, preafericite şi cu Dumnezeiescul Duh cu adevărat strălucind, pretutindeni ai alergat, vestind pe Hristos cu evlavie, de Dumnezeu fericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind Împodobită cu frumuseţea faptelor celor bune, Împărăteasă Preacinstită, mai presus de minte ai primit în pântece pe Dumnezeu Cel Adevărat, Care ne luminează pe noi cu Dumnezeieşti virtuţi.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt precum Tu…

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Apropiindu-ţi gura de Izvorul Dumnezeieştilor Ape şi primind Pârâul Desfătării ai adăpat dintr-Însul faţa Sfintei Biserici, Mărite Onisim.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Împărtăşirea Luminii Celei Înţelegătoare luminat te-ai arăta, luminând în chip strălucitor cu făcliile dreptei credinţe şi cu strălucirea cea purtătoare de lumină a propovăduirii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu legăturile Apostolului Pavel te-ai dezlegat de robia înşelăciunii şi cu libertatea harului fiind cinstit, ai ajuns fiu al lui Dumnezeu, arătându-te Dumnezeiesc moştenitor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu înşelăciune şarpele târându-se odinioară, prin vicleşug m-a robit; iar prin tine scăpând din robia lui, Maică a lui Dumnezeu, cu laude te fericesc.

Irmosul:

Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cântă cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă, strigând din cuget curat, întru Domnul prăznuind.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Domnul, Cel Ce voieşte să se mântuiască toţi de jugul robiei, te-a rânduit lucrător de cele sfinte, fericite, spre a sluji Cinstitei Evanghelii, îndrumătorule în cele Dumnezeieşti.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-te-ai prin har fiu al lui Dumnezeu, vestind pe Cuvântul Cel Veşnic, Unul-Născut, Care, fiind cu Trup şi S-a amestecat minunat cu cei de pe pământ.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu puterea judecăţii şi cu ungerea cea Dumnezeiască a preoţiei, ca un preot, ai strălucit preaînţeleptule şi cu răbdarea cumplitelor pătimiri mucenic Dumnezeiesc te-ai făcut.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiul Cel după fire fără de început şi Veşnic a primit de voie început în vreme din Fecioara Curată, vrând să înnoiască din stricăciune pe cei de sub vreme.

 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, luminează-le, mă rog Ţie; ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi pe toţi din negura greşelilor.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu isteţimea gândului şi a sufletului şi cu curăţia trupului, fericite, zburând mai presus de cursele vrăjmaşului, te-ai înălţat la Locaşurile cele Cereşti, suindu-te pe aripile cunoştinţei de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Apostolul tău, Bunule, a propovăduit venirea Ta cea prin Trup, îndreptând pe cei rătăciţi, către cunoştinţa Ta şi luminându-i cu lumina cunoştinţei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-te-ai templu preafrumos, având înăuntru ca sfeşnic făclia harului, întemeiată cu zidirea Dumnezeiescului Duh, Fericite Onisim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lanţurile păcatelor mele rupe-le, Fecioară, cu mijlocirea şi cu ocrotirea ta; că tu eşti Nădejdea celor deznădăjduiţi, care aleargă cu credinţă la Dumnezeiescul tău Acoperământ.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o…

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucind ca Soarele, Cel Chemat din cer, cu lumina harului te-a pogorât pe tine rază strălucitoare, ca să goneşti cu putere întunericul necunoştinţei, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În chip strălucit ai înfierat trufiile cele putrede şi nelegiuite ale celor fărădelege, vestind cu credinţă Dumnezeieştile învăţături ale dreptei credinţe, preacinstite ierarhe al Domnului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind vinovat de păcate şi rănit cumplit eu, ticălosul, la tine alerg, Maica lui Dumnezeu cea Preamilostivă, rugându-mă să ştergi semnele rănilor greşealelor mele.

Irmosul:

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la Limanul Tău cel Lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

 

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi…

Ca o rază ai ieşit, luminând lumii, fericite, luminat fiind de razele Apostolului Pavel, soarele cel preastrălucitor, care a luminat lumea. Pentru aceasta, toţi te cinstim, Sfinte Apostole Onisim.

 

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioşilor tineri. Iar pe haldei arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luat-ai, Mărite Onisim, fericitul sfârşit şi prin nădejde priveşti Nemurirea Cea Nepieritoare, fericite; şi veselindu-te cânţi lui Hristos: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu cugetul tău cel vitejesc, Fericite Onisim, ai călcat măiestriile înşelăciunii, surpându-le pe ele cu organele dreptei credinţe, înţelepţitule de Dumnezeu şi strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Una ce eşti cu totul fără prihană, Mireasă a lui Dumnezeu, ai zămislit în pântece pe Dumnezeu Cuvântul, Cel Ce este Nedespărţit de Sânurile Tatălui şi L-ai ţinut în braţele tale, Binecuvântată, Preasfântă Maica lui Dumnezeu, Preacurată.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaie ai izvorât…

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dănţuind împreună cu îngerii, Fericite Onisim şi împodobit cu cununa muceniciei, stai luminat înaintea Scaunului Stăpânului; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Slujind Dumnezeiescului Apostol, ai luat lucrarea Dumnezeieştilor minuni cele de negrăit, fericite, făcându-te propovăduitor adevărat al lui Hristos; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu harul tămăduirilor îmbogăţindu-te din Izvorul Cel Îndestulat al Mântuitorului, tuturor le-ai făcut cunoscut să se supună Dumnezeieştilor Porunci, fericite. Pe Acela Îi preaînălţăm întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Povăţuiţi fiind către cunoştinţa Minunii tale, lăudăm Taina cea mare şi mai presus de cuget, Preacurată, Cinstită Maica lui Dumnezeu şi o preaînălţăm întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Din văpaie ai izvorât rouă cuvioşilor tineri şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea…

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stea prealuminoasă te-ai arătat, strălucind cu Razele cele Luminătoare ale Duhului şi luminând marginile lumii cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu, Fericite Apostole Onisim. Pentru aceasta împreună cu ceata Apostolilor te mărim.

Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind împodobit cu roadele Duhului, te-ai ridicat la ceruri, bucurându-te, purtătorule de Dumnezeu; că Apostol cinstit al lui Hristos te-ai făcut, ierarh preaînţelept şi propovăduitor adevărat al celor mai presus de cuget, de Dumnezeu fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Totdeauna ai ocrotit pe cei ce te laudă pe tine, Fericite Onisim şi cinstesc pururea prăznuirea ta, stând înaintea Stăpânului cu totul luminat, cu totul strălucit şi cu totul acoperit de fulgerele cele de acolo.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prin naşterea ta, Preacurată Maica lui Dumnezeu, izbăvindu-mă de moartea cea trupească cea de demult şi lepădând blestemul şi stricăciunea şi moartea care s-a pricinuit din păcat, acum împreună cu Oştile cele cereşti te măresc.

Irmosul:

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care slăvindu-L cu Oştile îngereşti, pe tine te fericim.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Scăpându-te din robia rătăcirii, slobod te-ai arătat întru Dumnezeu cu harul, făcându-te Lui rob ales, şi fiind părtaş al legăturilor Apostolului Pavel, pentru Hristos ai fost omorât, fără dreptate, Apostole. Pentru aceasta mărturisind după Lege, te-ai învrednicit de Lumina Cea de sus, Ierarhe Onisim. Drept aceea strigăm ţie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeale să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Ca pe o Fecioară, Singură între femei, pe tine Ceea ce ai născut fără de sămânţă pe Dumnezeu cu Trup, toate neamurile oamenilor te fericesc. Că întru tine S-a Sălăşluit Focul Dumnezeirii şi ca pe un Prunc ai alăptat pe Făcătorul şi Domnul. Drept aceea, neamul îngerilor şi al oamenilor cuviincios mărim Preasfântă Naşterea ta şi cu toţi împreună strigăm ţie: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu credinţă lăudăm, precum se cuvine, Mărirea ta, Stăpână.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Izbăvitorul văzându-L Înălţat pe Cruce, Mieluşeaua se văita vărsând lacrimi şi striga cu amar: lumea se bucură luând mântuire, dar inima mea arde văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi din milostivirea milei, Îndelung Răbdătorule, Doamne; Cel Ce eşti Adâncul milei şi Izvorul Cel Nedeşertat, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli, celor ce cu credinţă laudă precum se cuvine Dumnezeieştile Tale Patimi.

Άγιος Απόστολος Ονήσιµος. Ένας από τους Εβδοµήκοντα Αποστόλους, συνεργάτης του Αποστόλου Παύλου, µετά τη βάπτιση του στη Ρώµη. Μαρτύρησε στους Ποτίολους το 109.

Onesimus, the Apostle Of the 70. Originally from Colossae, he f1ed to Rome where he was baptized and became disciple of Apostle Paul.

Ἀπολυτίκιον
Ἦχος α’. Τῆς Ἐρήμου πολίτης.
Ταὶς ἀκτίσι τοῦ Παύλου φωτισθεῖς τὴν διάνοιαν, ὤφθης ὑπηρέτης τοῦ Λόγου καὶ Ἀπόστολος ἔνθεος καὶ ὄνησιν ἐβράβευσας ζωῆς, Ὀνήσιμε θεράπων τοῦ Χριστοῦ, διὰ λόγων καὶ θαυμάτων θεοπρεπῶν, τοὶς πίστει ἐκβοώσι σοι, δόξα τῷ σὲ δοξάσαντι φαιδρῶς, δόξα τῷ σὲ στεφανώσαντι, δόξα τῷ ἐνεργούντι διὰ σοῦ, πάσιν ἰάματα.

  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.