Acasă > Pagini de Sinaxar > 15 septembrie: SFÂNTUL IOSIF CEL NOU, OCROTITORUL BANATULUI (VIAŢA, SLUJBA, ACATISTUL, SCRIERI)

15 septembrie: SFÂNTUL IOSIF CEL NOU, OCROTITORUL BANATULUI (VIAŢA, SLUJBA, ACATISTUL, SCRIERI)

Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş

 

 

 

(15 Septembrie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

În părţile de apus ale ţării noastre, în Banat, a cunoscut mireasma sfinţeniei, încă din vremea petrecerii sale în lume, unul din ierarhii de aici, mitropolitul Iosif al Timişoarei. Ştirile despre viaţa bisericească din această latură de ţară coboară până în primele veacuri creştine, în timpul strămoşilor noştri daco-romani, când se pare că exista un scaun vlădicesc la Morisena (azi Cenad, jud.Timiş), unde s-au descoperit urmele unei bazilici din secolele IV-VI, precum şi un număr de obiecte paleo-creştine. În primii ani ai veacului al Xl-lea, un conducător local, cu numele Ahtum sau Ohtum, a ridicat o mănăstire la Morisena, cu „călugări greci”, adică ortodocşi, trecută nu peste mult timp în stăpânirea unor călugări latini, în veacurile al XlV-lea şi al XV-lea, ştim că preoţii şi credincioşii români de aici s-au confruntat cu o puternică acţiune prozelitistă a Bisericii catolice, sprijinită de regii Ungariei urmărindu-se, prin aceasta, catolicizarea şi deznaţionalizarea strămoşilor noştri. 

Acelaşi lucru l-au încercat şi calvinii în veacurile al XVI-lea şi al XVII-lea. În ciuda acestor vitregii ale vremurilor, preoţii şi credincioşii români din Banat au stat tari în credinţa lor ortodoxă, împotrivindu-se oricăror încercări de înstrăinare de neam, de limbă şi de credinţă, în veacurile XIV şi XV fiinţau mai multe mănăstiri şi biserici ctitorite de cneji, preoţi şi credincioşii ortodocşi români din aceste părţi. Dar, în 1552, partea apuseană a Banatului a căzut sub stăpânire turcească, fiind prefăcută într-un „paşalâc”, cu sediul la Timişoara. Mai bine de un veac şi jumătate au suportat românii bănăţeni acest jug străin asupritor. Abia către sfârşitul veacului al XVII-lea, armatele imperiului austriac au început să elibereze o seamă de teritorii din Europa centrală de sub stăpânirea turcească, în această situaţie, Banatul – în care s-au dat ani în şir lupte pustiitoare între cele două mari împărăţii -, a fost eliberat, în 1718, dar a trecut, tot atunci, în stăpânirea imperiului austriac al Habsburgilor, rămânând în această stare până în 1918.

Încă din primii ani ai veacului al XVII-lea, se cunosc cu numele mai mulţi vlădici ortodocşi în Banat, avându-şi scaunul în Timişoara, între ei a strălucit, prin viaţa şi lucrarea lui duhovnicească, Sfântul Ierarh Iosif supranumit „cel Nou”. Ştirile despre acest sfânt ierarh sunt foarte sărace. Unii spun că s-ar trage dintr-o familie de „vlahi” din părţile Dalmaţiei, alţii dimpotrivă, îl consideră un localnic. De tânăr s-a închinoviat în mănăstirea Pantocrator din Muntele Athos, fiind călugărit sub numele Iosif, în locul celui de lacob, primit prin Taina Sfântului Botez, îndeplineşte, cu aleasă râvnă, mai multe ascultări – între care şi cea de preot slujitor – în câteva mănăstiri atonite. În 1650, cu binecuvântarea patriarhului din Constantinopol, deşi foarte înaintat în vârstă, a fost rânduit mitropolit al Timişoarei. Presupunem că a fost hirotonit arhiereu de către patriarhul sârb de la Ipek, care, pe atunci, purta grija duhovnicească a credincioşilor ortodocşi din teritoriile aparţinătoare Iugoslaviei de azi şi din Banat, ocupate atunci de turci. A păstorit la Timişoara numai trei ani, deci până în 1653, timp în care a pus rânduială în viaţa bisericească, a hirotonit preoţi, a întărit în Ortodoxie pe credincioşii bănăţeni.

Vârsta înaintată l-a făcut să se retragă din scaun şi să se aşeze la mănăstirea Partoş, ridicată prin secolul al XV-lea, situată în apropierea graniţei româno-iugoslave de azi, pe valea Bârzavei. A îndrumat şi aici duhovniceşte pe cei care-l cercetau, săvârşind slujbe tămăduitoare de boale trupeşti pentru cei aflaţi în suferinţă. Se spune că încă înainte de mutarea sa la cele veşnice, Dumnezeu l-a învrednicit de darul cel mai presus de fire al minunilor. La Partoş a mai trăit încă trei ani, până în 1656, când Domnul l-a chemat la Sine, aşezându-l în ceata aleşilor Săi.

Despre sfârşitul său avem câteva ştiri. Astfel, piatra sa de mormânt, aflată la mănăstirea Partoş, a fost citită în secolul trecut, având următorul cuprins: „Prea sfinţitul Iosif cel Nou, fost mitropolit al Timişoarei”. O ştire ceva mai bogată ne oferă o însemnare pe un Minei slavon, aflat azi la Episcopia ortodoxă sârbă din Vârşeţ: „Această carte este a mitropolitului chir Iosif al Timişoarei, la anul 1655… care de bună voie a părăsit eparhia, retrăgându-se la mănăstirea Partoş, unde a trăit câţiva ani, apoi s-a mutat la viaţa veşnică, unde se odihnesc sfinţii”. O însemnare mai târzie pe o Evanghelie – aflată azi la Vicariatul ortodox sârb din Timişoara – arăta că a fost dăruită mănăstirii Partoş „unde este aşezat trupul Sfântului vlădică Iosif . În 1782, un preot bănăţean a pictat o icoană a sa, care a fost aşezată apoi deasupra mormântului său de la Partoş. O inscripţie de pe icoană arăta că ea reprezintă pe „Sfântul Părintele nostru Iosif cel Nou”; dar pe aceeaşi icoană era scris şi „troparul” său cu următorul cuprins: „Din tinereţe te-ai supus cu totul Domnului, în rugăciuni şi nevoinţe şi în posturi, chipul bunătăţii fiind. Pentru aceasta Dumnezeu văzând osârdia ta cea bună, arhiereu şi păstor Bisericii Sale te-a pus. Drept aceea, şi după moarte, cinstit trupul tău întreg şi nestricat s-a păstrat Sfinte Iosif e, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare celor ce cu credinţă şi dragoste săvârşesc sfântă pomenirea ta”.

Iată numai câteva mărturii din care se desprinde că mitropolitul Iosif era considerat de români ca „sfânt” îndată după mutarea sa la Domnul. Un preot bănăţean care i-a cercetat viaţa şi nevoinţele, scria, în urmă cu 60 de ani, că la mormântul lui se petreceau adeseori fapte mai presus de fire. „Poporul din împrejurimi şi din depărtări mari – scria el – îşi aduce de veacuri bolnavii la mănăstirea Partoşului, ca să se atingă de mormântul sfântului, ori să petreacă în priveghere noaptea întreagă la acest mormânt. Şi mulţi au aflat alinarea suferinţelor şi mângâiere sufletească la mormântul Sfântului Iosif. Între altele, tradiţia spune că fiica lui Marcu Muţiu, primarul Timişoarei, s-a vindecat de o boală de care suferea de multă vreme, la mănăstire, în semn de recunoştinţă, acest credincios a ridicat la Partoş, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, – alături de biserica veche a mănăstirii, în care slujise şi alesul ierarh Iosif -, una nouă, încăpătoare, care dăinuieşte până azi.

Cunoscând aceste lucruri, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât să se purceadă la „canonizarea” oficială a Sfântului Ierarh Iosif. Acest act s-a săvârşit în zilele de 6-8 octombrie 1956, în catedrala mitropolitană din Timişoara, unde i-au fost aşezate sfintele moaşte, spre a fi cinstite cu toată cuviinţa de către binecredincioşii creştini. S-a hotărât ca prăznuirea lui să se facă în ziua de 15 septembrie a fiecărui an. În această zi a fost trecut în calendar, precum şi în slujba din Minei. S-a alcătuit apoi un frumos Acatist în cinstea sa, în care îi sunt preamărite virtuţile şi viaţa sa fără de prihană. Nu peste mult timp, în anul 1965, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe a hotărât ca numele lui să fie introdus în calendarele şi slujbele acestei Biserici surori, ca mărturie a veneraţiei de care se bucură în întreg Banatul şi chiar în afara lui.

„Făcătorule de minuni, Sfinte Iosife, precum în vremea vieţuirii tale pe pământ, prin rugăciunile tale ai izbăvit pe păstoriţii tăi de tot felul de primejdii, aşa şi astăzi, trimite mila ta celor ce locuiesc în ţara aceasta, rugându-te lui Dumnezeu să dăruiască tuturor cele de trebuinţă şi pace lumii, pentru ca împreună cu tine să-i cântăm Lui Aliluia”. (Din Acatistul Sfântului Ierarh, Condacul 12).

Sursa: Mircea Păcurariu, Sfinţi daco-romani şi români, Trinitas, Iaşi, 1994, p. 49-51

SLUJBA SFÂNTULUI IOSIF CEL NOU DE LA PARTOȘ

Vecernia în format audio, se regăsește în secțiunea Multimedia – Audio.


LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am…, se pun stihirile pe 4, glasul al 6-lea:

Podobie: Toată nădejdea…

Iosif fericite, caută spre noi, cei ce cădem la tine şi ne rugăm: Luminează ochii sufletelor noastre, ca să vedem pe Dătătorul de lumină cel îndurat (de două ori).

Din cursele vrăjmaşilor scoate-ne pe noi, Sfinte Părinte Iosif, cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, şi de ispitele celui viclean ne izbăveşte.

Liman neînviforat şi zid nebiruit, Părinte Iosif, pe tine te-am câştigat noi, credincioşii; turn de întărire şi îndemn spre pocăinţă, îndreptător şi apărător sufletelor.

Mărire…, Şi acum…, a praznicului, glasul al 6-lea,
însuşi glasul:

Prin Crucea Ta, Hristoase, nădejdea creştinilor, îndreptarea celor rătăciţi, limanul celor înviforaţi, în războaie biruinţă, tămăduirea celor neputincioşi, învierea morţilor, miluieşte-ne pe noi.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Efratului…

Arătatu-te-ai din tinereţe, vas sfinţit, Părintele nostru Iosif, şi locaş Preasfântului Duh.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Purtând în mâinile tale crucea Domnului, Cuvioase Iosif, nălucirile diavoleşti până în sfârşit le-ai pierdut.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul.

Înşelăciunile viclenilor demoni biruindu-le cu puterea crucii, ai arătat mărirea lui Hristos, Iosif, Părintele nostru.

Mărire…, Şi acum…, a praznicului, asemenea:

Veniţi, toţi, cu veselie să sărutăm lemnul cel de mântuire, pe care s-a pironit Hristos, mântuirea lumii.

Troparul Sfântului, glasul al 8-lea:

Din tinereţe cu totul te-ai supus Domnului, cu rugăciunile, cu ostenelile şi cu postul. Pentru aceasta, văzând Dumnezeu nevoinţele tale, arhiereu şi păstor Bisericii Sale te-ai rânduit; şi, după moarte, în cetele sfinţilor te-a sălăşluit, Sfinte Părinte Iosif. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască iertare de greşeli nouă, celor ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşim sfântă pomenirea ta.

Mărire…, Şi acum…, a praznicului:

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvân¬tează moştenirea Ta; biruinţă dreptmăritorilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

LA VECERNIA MARE

După obişnuitul psalm, se, cântă Fericit bărbatul…, starea întâi.

La Doamne, strigat-am…, se pun Stihirile pe 8:3 ale praznicului şi 5 ale Sfântului Iosif
Stihirile praznicului, glasul al 6-lea:

Podobie: Toată nădejdea…

Crucea înălţându-se, toată făptura îndeamnă a lauda preacurată patima Celui ce S-a înălţat pe dânsa; căci, întru aceasta, ucigând pe cel ce ne-a ucis pe noi, pe cei omorâţi i-a înviat şi i-a înfrumuseţat şi în ceruri a locui i-a învrednicit ca un milostiv, pentru mulţimea bunătăţii Sale. Pentru aceea, bucurându-ne, să înălţăm numele Lui şi să mărim sfinţenia Lui cea preînaltă.

Moise mai înainte te-a închipuit pe tine, mâinile întinzându-şi spre înălţime şi biruind pe Amalec, Cruce cinstită, lauda credincioşilor, întărirea nevoitorilor, frumuseţea Apostolilor, biruinţa drepţilor, mântuirea tuturor cuvioşilor. Pentru aceasta, pe tine înălţată văzându-te, făptura se veseleşte şi prăznuieşte mărind pe Hristos, Cel ce prin tine a adunat cele risipite, cu bunătatea cea preaînaltă.

Cruce preacinstită, căreia îţi stau împrejur cetele îngereşti bucurându-se, astăzi înălţată fiind cu dumnezeiască voie, înalţă pe toţi cei ce au fost izgoniţi prin amăgirea mâncării, şi au alunecat spre moarte. Pentru aceasta pe tine cu inima şi cu buzele credincioşii sărutându-te, sfinţenie luăm, grăind: înălţaţi pe Hristos, pe Preabunul Dumnezeu, şi să ne închinăm aşternutului picioarelor Lui celor dumnezeieşti.

Stihirile Sfântului Iosif, glasul al 8-lea, însuşi glasul:

Doamne, Tu în grădina dumnezeieştii Tale Biserici, floare cu bună mireasmă l-ai arătat pe Iosif şi cu apele înţelepciunii tale l-ai adăpat pe el. Pentru aceasta, a odrăslit roadele cunoştinţei, întărind în dreapta credinţă pe cei ce cu laude te măresc pe tine (de două ori).

Doamne, Tu, Cel ce cerci inimile şi desăvârşit ştii cele ascunse, cunoscând pe Iosif că este vas al alegerii Tale, l-ai pus păstor Bisericii Banatului. Pentru aceea, a îndreptat turma Ta la păşunea dreptei credinţe (de două ori).

Doamne, Cel ce ai împodobit pe Părintele nostru Iosif, cu darul arhieriei şi l-ai luminat cu razele dumnezeieştii străluciri, luminează-ne ca un milostiv şi pe noi, prin rugăciunile lui, ca după cuviinţă să Te lăudăm.

Mărire…, glasul al 6-lea:

Bine, slugă bună şi credincioasă, bine, lucrătorule al viei lui Hristos. Tu şi greutatea zilei ai purtat, tu şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit şi pe cei ce au venit nu i-ai pizmuit. Pentru aceasta porţile cereşti ţie şi s-au deschis: intră întru bucuria Domnului tău şi te roagă pentru noi, Preacuvioase Părinte Iosif.

Şi acum…, a praznicului, asemenea:

Crucea Ta cea cu patru braţe înălţându-se astăzi, Hristoase Dumnezeule, cele patru margini ale lumii le sfinţeşte şi fruntea credincioşilor împreună se înalţă, sfărâmând puterea vrăjmaşilor. Mare eşti, Doamne, şi minunat întru lucrurile Tale, mărire Ţie.

VOHOD: Lumină lină…

Prochimenul zilei

PAREMIILE

Din înţelepciunea lui Solomon, citire:
(3, 1-9)

Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele. In ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire. Şi plecarea lor dintre noi, un prăpăd, iar ei sunt în pace. Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte aşa vor fi. Judeca-vor neamurile şi stăpâni vor fi peste popoare, şi Domnul va împăraţi întru ei, în veci. Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul; cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea aleşilor Lui.

Din înţelepciunea lui Solomon, citire:
(5, 15-6,3)

Cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa şi cu braţul Său; asemenea unui scut, îi va acoperi. El va face arme din mânia Sa şi cu ele va întări făptura mâinilor Sale ca să răsplătească vrăjmaşilor. Din dreptate El îşi va face platoşă şi din judecata cea nefăţarnică îşi va face coif. Din sfinţenia Sa va face pavăză nebiruită; iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascuţită şi lumea va porni război împreună cu El împotriva celor fără de minte. Săgeţile fulgerului Său vor porni bine îndreptate şi vor lovi în ţintă, zburând din arcul puternic încordat al norilor. Mânia Lui, ca o praştie, va zvârli noian de grindină; apele mării se vor întărâta asupra lor şi râurile îi vor îneca vijelios. Duhul puterii dumnezeieşti se va ridica împotriva lor şi ca viscolul îi va vântura. Astfel fărădelegea va aduce pustiire pe pământ şi răutatea va răsturna scaunele celor puternici. Ascultaţi, deci, regilor şi înţelegeţi, luaţi învăţătură, voi, care judecaţi marginile pământului. Băgaţi în urechi, voi cei ce stăpâniţi peste mulţimi şi care vă mândriţi cu mulţimea popoarelor voastre. Pricepeţi că stăpânirea vi s-a dat de la Domnul şi puterea de la Cel Preaînalt, Care va cerceta faptele voastre şi va pune la încercare gândurile voastre.

Din înţelepciunea lui Solomon, citire:
(4, 7-15)

Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă. Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, 1-a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul s-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii. Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi nu-şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi.

LA LITIE

Stihirile Sfântului Iosif glasul 1:

Veniţi toţi credincioşii luminat să prăznuim pe Ierarhul Iosif care ne cheamă la ospăţ duhovnicesc; blândeţelor acestuia să urmăm, nerăutăţii, nevicleşugului, iubirii de oameni şi înţelepciunii, prin care între arhierei ca o lumină a strălucit.

Suindu-te cu râvnă la înălţimea ştiinţei şi privind cu taină la adâncul înţelepciunii, ai îmbogăţit Biserica cu învăţăturile tale, Părinte. Roagă-te pentru noi pururi lui Hristos să mântuiască sufletele noastre.

Omule al lui Dumnezeu şi credincioasă slugă, ispravnice al tainelor Lui şi bărbatul doririlor Duhului; stâlpule însufleţit şi icoană de Duhul insuflată; ca pe o vistierie dumnezeiască te-a primit Biserica celor din laturile Banatului şi ca pe un rugător pentru sufletele noastre.

Mărire…, a Sfântului, glasul al 6-lea:

Preaînţelepte Părinte Iosif, cu minunile tale ai luminat laturile Banatului şi surpător te-ai arătat eresurilor. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, a praznicului, acelaşi glas:

Să ne închinăm lui Hristos Dumnezeu şi să cinstim Crucea cea de trei ori fericită, pe care s-a vărsat sângele Stăpânului, ce a izvorât lumii învierea.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile praznicului, glasul al 6-lea:

Podobie: A treia zi ai înviat…

Bătăi şi răstignire ai răbdat, Îndelung-Răbdătorule, şi ocări ai suferit, vrând să mântuieşti pe toţi din robia înşelătorului, Cel ce singur eşti dătător de viaţă şi cu totul îndurat şi de oameni iubitor.

Stih: Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este.

Cinstim Crucea Ta, Mântuitorule, piroanele şi suliţa prin care ne-ai mântuit pe noi din stricăciune, ca Unul care sigur eşti dătător de viaţă şi făcător de bine al tuturor, Iubitorule de oameni, Doamne.

Stih: Iar Dumnezeu, Împăratul nostru, mai înainte de veci a făcut mântuire în mijlocul pământului.

Cu palme Te-au lovit peste obraz, Mântuitorule, şi fiind pironit pe cruce pentru mine, Preabunule, cu oţet ai fost adăpat şi cu suliţa ai fost împuns; şi toate le-ai suferit, Cel ce eşti fără de păcat, mărire Ţie.

Mărire… a Sfântului Iosif glasul al 6-lea:

Preacuvioase Părinte Iosif, în tot pământul Banatului a ieşit vestirea minunilor tale; pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberele demonilor le-ai pierdut, la cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fără prihană ai urmat. Îndrăznire având către Domnul, cere pace sufletelor noastre.

Şi acum…, a praznicului, acelaşi glas:

Astăzi lemnul Crucii mărit s-a arătat. Astăzi Israel cel vechi a pierit. Astăzi Adam, care prin lemn a căzut, iarăşi, prin lemn s-a ridicat şi demonii s-au înfricoşat. Atotputernice Doamne, mărire Ţie.

Acum slobozeşte…,

Sfinte Dumnezeule…,

Preasfântă Treime…,

Tatăl nostru…

La binecuvântarea pâinilor: troparul Sfântului, de două ori
(vezi la vecernia mică),
apoi troparul Născătoarei de Dumnezeu… o dată.
Dacă nu este priveghere, se cântă troparul sfântului o dată,

Mărire…,

Şi acum…, al praznicului:
Mântuieşte, Doamne poporul Tău…

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul…, se cântă troparul praznicului de două ori, Mărire…, troparul sfântului,
Şi acum…, iar al praznicului.

După catisma întâi, sedealna Sfântului Iosif, glasul al 4-lea:

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi lumii…

Arătatu-te-ai blând şi smerit şi înţelept, păzind şi împlinind poruncile cele dumnezeieşti ale Stăpânului ceresc, Părinte Iosif. Pentru aceea în locaşul cel de sus te-ai sălăşluit.

Mărire…, Şi acum.,., a praznicului, acelaşi glas:

Cruce, izgonitoarea demonilor, tămăduirea celor neputincioşi, tăria şi păzitoarea credincioşilor, lauda dreptmăritorilor, întărirea Bisericii lui Hristos, fii nouă îngrădire, zid şi pază, lemnule binecuvântat.

După catisma a doua, sedealna Sfântului Iosif glasul a 4-lea:
Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi…

Sărăcia cea de bunăvoie ai ales şi bogăţia cea stricăcioasă ai lăsat; şi, crucea pe umeri ridicând, pe cărarea cea strâmtă cu bucurie ai umblat; şi, călcând dulceţile trupului, prin înfrânare ai ajuns la desfătarea cea dumnezeiască a raiului, Părinte al nostru, preacuvioase Iosif.

Mărire…, Şi acum,.., a praznicului, acelaşi glas:

Întru tine, de trei ori fericită şi de viaţă făcătoare Cruce, credincioşii veselindu-se, cu oştile cele fără de trup împreună prăznuiesc cetele arhiereilor şi cu bucurie te laudă mulţimile monahilor şi ale pustnicilor şi se închină cu credinţă, toţi mărind pe Hristos, Cel ce pe tine s-a răstignit.

Polieleul şi mărimurile din Catavastier.

După polieleu, sedealna Sfântului Iosif glasul 1:

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule…

Strălucind cu darul şi cu adevărul, ai umplut de laudă Biserica Banatului, pururea fericite Părinte Iosif. Pentru aceasta cu credinţă te fericim.

Mărire…, Şi acum…, a praznicului, acelaşi glas:

Astăzi s-a plinit cuvântul proorocesc, că iată ne închinăm la locul unde au stat picioarele Tale, Doamne; şi, lemnul mântuirii luând, am scăpat de patimile păcatului. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule, Iubitorule de oameni, miluieşte-ne pe noi.

Antifonul întâi al glasului al 4-lea:

PROCHIMEN, glasul al 4-lea:
Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă.

Toată suflarea să laude pe Domnul…

Evanghelia ierarhului (Ioan 10, 1—9):
„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul…”
(Caută la 21 mai, Evanghelia de la Liturghie).

Psalmul 50

Mărire…, glasul al 2-lea

Pentru rugăciunile Ierarhului Tău Iosif, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…

Şi stihira, glasul al 6-lea:

Preacuvioase Părinte Iosif, în tot pământul Banatului a ieşit vestirea minunilor tale; pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele demonilor le-ai pierdut, la cetele îngereşti ai ajuns, a căror viaţă fără prihană ai urmat. Îndrăznire având către Domnul cere pace sufletelor noastre.

CANOANELE
Canonul praznicului din 14 septembrie, cu irmosul pe 6 şi al ierarhului, pe 8.

CANONUL
Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş
Cântarea 1, glasul al 8-lea:

Irmos: Să cântăm Domnului…

De la Sfântul Munte trimis ai fost de Duhul Sfânt, ca să întăreşti pe fraţii tăi, Prealăudate Iosif. Iar acum, după lupta cea bună ce ai dus, veselindu-te cu îngerii, luminează haina sufletelor noastre, ca să prăznuim cu laude pomenirea ta.

Scăpare s-a făcut pentru poporul tău venirea ta în Ţara Banatului, la timp de grea încercare; că, purtându-ţi cârja păstorească cu vrednicie, Domnul pe tine te-a mărit ca să fii ocrotitor pentru cei ce aleargă la tine şi te cheamă cu dragoste, prealăudate.

Privind Stăpânul la podoaba faptelor tale, Ierarhe Iosif, şi slăvit fiind pe pământ printr-însul, cămărilor celor cereşti te-a învrednicit a fi părtaş.

A Născătoarei:

Pe tine te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu curată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul mai presus de fire, spre mântuirea noastră.

Alt canon

Glas şi irmos aceleaşi:

Dragostea Domnului te-a atras pe tine, fericite Iosif, şi, desfătările trupeşti lăsându-le, viaţă îngerească pe pământ ai petrecut. Pentru aceea acum întru Hristos te odihneşti.

Ridicatu-te-ai, Părinte Iosif, la înălţimea vieţii cereşti şi luminat te desfătezi lângă Fiinţa cea nezidită.

Mărire…

Raza cea fără materie a dumnezeieştii Lumini în inima ta primind, Părinte Iosif, te-ai luminat şi toată negura patimilor ai risipit.

Şi acum…, a Născătoarei:

Neamul lui Adam la fericirea cea dintâi ridicându-se, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, după vrednicie te măreşte.

Catavasie: Cruce însemnând Moise…

Cântarea a 3-a:

Irmos: Tu eşti întărirea…

De Stăpânul apropiat fiind, cu părintească iubire mijloceşti înaintea Lui pentru cei ce aleargă la tine, Iosif, Părintele nostru, izbăvindu-i din nevoi.

Mult-milostive, Doamne, pentru mijlocirile Părintelui nostru Iosif, curăţeşte-ne pe noi robii Tăi, iertându-ne ca un bun, toate greşelile.

Prealăudate Iosif, săvârşit-ai cu darul din tine preamărite minuni. Iar viaţa ta, ca o stea străluceşte înaintea oamenilor. Tămăduieşte rănile sufletelor noastre şi, cu rugăciunile tale, izbăveşte-ne de toată ispita vrăjmaşului.

A Născătoarei:

Dumnezeiască Mireasă, tu eşti lauda noastră a credincioşilor, căci pe tine toţi creştinii te avem solitoare şi scăpare din primejdii şi nevoi.
Alt canon

Glas şi irmos aceleaşi:

De focul Dumnezeirii aprinzându-te, Cuvioase Iosif, şi curăţindu-te, cărbune aprins pe pământ te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule. Întru omorârea patimilor îmbrăcându-te mai înainte de sfârşit, cuvioase, la viaţa cea fără de sfârşit ai trecut prin moarte.

Mărire…

Trupul ţi-ai supus nevoilor, Cuvioase Iosif, şi sufletul ţi-ai arătat nesupus robiei patimilor.

Şi acum…, a Născătoarei:

Dă-ne ajutor cu rugăciunile tale, Preacurată, izgonind năvălirile tuturor primejdiilor celor rele.

Catavasie: Toiagul în chip de taină se primeşte…

Condacul şi icosul praznicului.

Sedealna Sfântului Iosif, glasul al 4-lea:

Prodobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Sărăcia cea de bunăvoie ai ales şi bogăţia cea stricăcioasă ai lăsat, înţeleptule Iosif; şi, crucea pe umeri ridicând, pe cărarea cea strâmtă cu anevoie ai umblat; şi, călcând prin înfrânare dulceţile trupeşti, ai ajuns la desfătarea cea dumnezeiască a raiului, Părinte al nostru, cuvioase.

Mărire…, Şi acum…, a praznicului acelaşi glas:

Întru tine, de trei ori fericită şi de viaţă făcătoare Cruce, credincioşii veselindu-se, cu oştile cele fără de trup împreună prăznuiesc; cetele arhiereilor cu bucurie te laudă, iar mulţimile monahilor şi ale pustnicilor cu credinţă ţie se închină; toţi mărind pe Hristos, Cel ce pe tine s-a răstignit.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Auzit-am, Doamne…

Ca o oglindă fără de faţă a dumnezeieştii străluciri te-ai făcut înaintea credincioşilor tăi, bunule păstor al Bisericii Banatului; prin vieţuirea ta cea fără prihană ai luminat ca un stâlp de foc în întunericul ispitelor pe cei ce se nevoiau spre mântuire.

Urmând poruncii Domnului, te-ai făcut lumină povăţuitoare spre tainele adevărului, ruşinând cu cuvântul învăţăturii tale rătăcirea cea păgânească. Pentru aceasta, ca pe o podoabă a Bisericii te cinstim.

Cu darul tău, Preasfinte Părinte Iosif, vindecări izvorăşti celor ce se apropie cu credinţă de sfinţit mormântul tău. Revarsă darul tău cel tămăduitor şi în sufletele noastre, ca să ne vindecăm de toată patima cea pierzătoare şi pilda vieţii tale să o urmăm.

A Născătoarei:

Iisuse Mântuitorule, nu trece cu vederea pe robii Tăi, ci ne dăruieşte iertare de păcate, ca Unul care singur eşti fără de păcat şi împacă lumea, Mult-milostive, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Alt canon

Acelaşi glas şi irmos:

Sluga Ta, Doamne, lepădat-a grija cea lumească, mintea sa netulburată făcând-o locaş Ţie.
Poruncilor Evangheliei te-ai supus, Fericite Iosif, că, luând crucea, ai urmat lui Hristos, bucurându-te.

Mărire…

Cu armele smereniei ai zdrobit cursele vrăjmaşului; pentru aceasta, cuvioase, înălţându-te, cetăţean al cerului te-ai făcut.

Şi acum…, a Născătoarei:

Curăţire de păcate dăruieşte-ne, Dumnezeule, şi împacă lumea Ta, pentru rugăciunile celei ce Te-a născut pe Tine.

Catavasie: Auzit-am, Doamne… Cântarea a 5-a:

Irmos: Mânecând, strigăm Ţie…

Credincioşii Banatului neîncetat vestesc minunile tale; iar cetatea Timişoarei împreună cu sfântă mănăstirea ta se veselesc cinstindu-te pe tine, Preasfinte Părinte Iosif.

Nici pe cei de altă credinţă nu i-a lipsit de bunătatea ta, ci pe toţi fără căutare la faţă i-ai împărtăşit de darurile tale; mântuieşte pe toţi din dureri şi din necazuri, scapă-ne şi pe noi din nevoi, cu rugăciunile tale.

În locaşurile cele de slavă petrecând şi cu Apostolii şi cu mucenicii dănţuind, vorbitor împreună cu îngerii te-ai făcut; pentru aceasta, prăznuind cu dragoste sfântă pomenirea ta, Părintele nostru Iosif, te rugăm: Roagă pe Hristos Mântuitorul pentru sufletele noastre.

A Născătoarei:

Pe tine, acoperământ tare de mântuire tuturor, te mărturisim, Maică Preacurată. Grăbeşte şi te milostiveşte şi acum spre noi cei ce-ţi cântăm ţie şi te lăudăm, ceea ce eşti una folositoare către Dumnezeu.

Alt canon

Glas şi irmos aceleaşi:

Mânie ai avut numai asupra şarpelui, iar către Stăpânul tău toată dragostea ţi-ai întors, de Dumnezeu purtătorule.

Simţurile trupului înţelepţeşte înfrânându-le, turn de bunătăţi te-ai făcut, Preafericite.

Mărire…

Arşiţa zilei răbdând-o, preamărite, bucurie Domnului tău, te-ai învrednicit, cuvioase.

Şi acum…, a Născătoarei:

Marie de Dumnezeu Născătoare, zădărniceşte uneltirile vrăjmaşilor, iar pe cei ce te laudă pe tine îi veseleşte.

Catavasie: O, de trei ori fericite lemn…

Cântarea a 6-a:

Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie…

Cununa măririi sfinţilor ai dobândit, căci, cu bărbăţia credinţei, şi pe păgâni i-ai îmblânzit şi pe fiii tăi credincioşi la păşune duhovnicească i-ai povăţuit; drept aceea, ca o slugă bună şi credincioasă, ai intrat întru bucuria Domnului tău, unde este ceata celor ce se veselesc.

Străine şi negrăite minuni lucrezi şi prin cinstit mormântul tău, precum ai lucrat în viaţă. Celor în primejdii le stai într-ajutor cu rugăciunile tale, neputincioşilor doctor eşti şi celor ce pătimesc, alinare; poporului tău celui credincios în prigoniri, apărător neînfricat te-ai arătat; şi întru toate slujba ta deplin ai făcut-o.

În ceruri petreci acum, Preasfinte Părintele nostru, şi vezi mărirea cea pururi fiitoare; acoperă-ne şi pe noi cu ocrotirea ta cea folositoare, slujitorul Domnului Hristos, Preafericite Iosif.

A Născătoarei:

Maică pururea Fecioară, toată suflarea spre tine îşi îndreaptă nădejdile de izbăvire, căci pe tine toţi te avem ancoră neclintită şi mijlocitoare spre mântuire.

Alt canon

Aceleaşi glas şi irmos:

Nici vicleşugurile şarpelui, Hristoase, n-au amăgit pe robul tău Iosif, nici focul ispitelor nu l-au înfricoşat.

Viaţa întocmai cu a îngerilor vieţuind pe pământ, Cuvioase Iosif, cu dumnezeieşti daruri te-a împodobit dreapta Atotstăpânitorului.

Mărire…

Înfrânare cu rugăciunea cea pururi curgătoare, cu înfrânarea şi cu dragostea cea curată, Cuvioase Iosif, oglindă neîntinată lui Dumnezeu te-ai arătat.

Şi acum…, a Născătoarei:

Cuvântul lui Dumnezeu te-a arătat pe tine oamenilor scară cerească, Născătoare de Dumnezeu, că prin tine la noi S-a pogorât.

Catavasie: In pântecele fiarei…

Condacul Sfântului Iosif, glasul al 8-lea:

Podobie: Apărătoare Doamnă…

Apărător nebiruit şi neînfrânt te pune înainte pe tine pământul Banatului, mulţumire aducându-ţi ca cel ce prin tine din primejdii s-a mântuit. Ci ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, apără-l pe el de toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni.

ICOS

Om de cele cereşti gânditor, de la Dumnezeu dăruit fiind nouă, de Dumnezeu purtătorule, prin învăţăturile tale, noi muritorii cu mintea la cele de sus ne-am înălţat; pentru aceasta, cu credinţă strigăm către tine: Bucură-te, lauda cea frumoasă a Timişoarei; Bucură-te, luminătorul cel strălucit al Banatului. Bucură-te, îndreptătorul călugărilor; bucură-te, podoaba ierarhilor; bucură-te, mângâierea celor bolnavi; bucură-te, reazimul cel neclintit al celor sănătoşi. Bucură-te, că prin multa răbdare şi prin smerenie te-ai făcut vas ales al Duhului Sfânt; bucură-te, că în ceruri cu îngerii dănţuieşti. Bucură-te alinătorul tuturor patimilor; bucură-te, folositorul nostru cel prea cald. Bucură-te, scăparea tuturor credincioşilor; bucură-te, Părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Tinerii cei din Iudeea…

Tinerii cei cu numărul Treimii, cu roua harului ceresc au biruit văpaia focului cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, binecuvântat eşti.

Ca unul care te-ai arătat tămăduitor bolilor, vindecă şi neputinţele sufletelor noastre, ale celor ce aleargă la tine, Prealăudate Iosif, şi grăim după cuviinţă: Dumnezeul părinţilor noştri, binecuvântat eşti.

Împărate a toate, Stăpâne Mult-milostive, Doamne, pentru rugăciunile sfântului Tău ierarh, împacă viaţa noastră, Bunule, ca pururi cu un glas să lăudăm puterea Ta, preaînălţându-Te întru toţi vecii.

A Născătoarei:

Rugăciunile şi nădejdea tuturor către tine se îndreaptă, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; caută spre ele şi roagă pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru să izbăvească de veşnicele chinuri pe cei ce cântă: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Alt canon

Aceleaşi glas şi irmos:

Desfătările lepădând şi patimile înfrânându-ţi, prefericite, ai luat răsplătire moştenirea cea de sus şi cânţi, veselindu-te: Dumnezeul părinţilor noştri, binecuvântat eşti.

Pe calea faptelor bune călătorind, preamărite, în cetatea Edenului te-ai suit, veselindu-te şi dulce cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, binecuvântat eşti.

Mărire…

Mărirea Treimii cu dreaptă credinţă vestind, preafericite, întru Lumina cea întreit strălucitoare te-ai odihnit şi cânţi, bucurându-te: Dumnezeul părinţilor noştri, binecuvântat eşti.

Şi acum…, a Născătoarei:

Vlăstar din rădăcina lui Iesei eşti Fecioară preafericită şi floare din care a odrăslit rodul cel de mântuire pentru cei ce cântă Fiului tău: Dumnezeul părinţilor noştri, binecuvântat eşti.

Catavasie: Nebuna poruncă…

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe împăratul ceresc…

Primind cununa cea neveştejită a sfinţeniei, Iosif Părintele nostru, scapă din adâncul ispitelor pe cei ce te cinstim şi te roagă pentru noi către Mântuitorul Hristos.

Arhiereule cu cinstit nume, de Dumnezeu ales slujitor al celor mai presus de minte, mijloceşte dar de mântuire şi tămăduire neputinţelor pentru cei ce se închină la mormântul tău.

Împărate a toate, Cuvinte al lui Dumnezeu, Păstorule şi Mielule, pentru rugăciunile Ierarhului Tău Iosif, fă-ne parte cu drepţii la înfricoşătoare venirea Ta şi ne scapă de blestemul focului celui în veci nestins.

Stând în preajma Luminii celei neapropiate, luminează cu mijlocirile tale şi sufletele noastre, ca să scăpăm din întunericul ispitelor; şi ne învaţă şi pe noi să cântăm: Toată suflarea să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

A Născătoarei:

Pe tine te mărim, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că după alegerea Părintelui nor de lumină te-ai făcut Cuvântului şi rugul cel nears l-ai închipuit, primind întru tine Focul cel dumnezeiesc, Stăpână Preacurată.

Alt canon

Aceleaşi glas şi irmos:

Pe Cel ce a întărit minunat pe cuviosul Său Iosif, întru nevoinţele cele pustniceşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Viaţă ca îngerii pe pământ petrecând, Fericite Iosif, împreună cu dânşii întru cele cereşti te desfătezi cu bucurie în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh Dumnezeu.

Adunarea călugărilor se bucură şi cuvioşii dănţuiesc cu drepţii, cunună de biruinţă luând tu după vrednicie, Preafericite Iosif.

Şi acum…, a Născătoarei:

Mai presus de fire pe Dumnezeu Cuvântul, pe Făcătorul şi Mântuitorul L-ai născut, Fecioară; pentru aceasta, pe tine te lăudăm întru toţi vecii.

Catavasie: Binecuvântaţi tineri…

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe tine Maica lui Dumnezeu…

Veniţi, iubitorilor de praznic, pomenirea Sfântului Iosif cu vrednicie să o săvârşim, vestind minunile lui spre mărirea lui Dumnezeu şi spre mântuirea noastră; şi, preamărind întru inimile noastre pe Domnul, să dobândim scăpare din patimi şi de primejdii.

Slujitorule al lui Hristos Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce cu laude cinstesc sfântă pomenirea ta, ci primeşte cântarea noastră cea din inimă şi cu darul tău fii nouă folositor spre mântuirea sufletelor noastre.

Pe unul în trei ipostasuri Dumnezeu, pe Tatăl de la Care sunt toate şi pe Fiul prin Care sunt toate şi pe Duhul Sfânt, Care pe toate le plineşte, Treimea cea una şi nedespărţită, credincioşii cu cântări o mărim.

A Născătoarei:

Pe doctorul trupurilor şi al sufletelor născându-L, Fecioară, pe Domnul şi Mântuitorul, roagă-L Maică, singura folositoare, să ne dăruiască iertare de păcate şi vindecare patimilor.

Alt canon

Aceleaşi glas şi irmos:

Praznicul tău cel luminat, Cuvioase Iosif, după vrednicie veseleşte astăzi tot pământul Banatului; roagă-te pentru noi cei ce de-a pururea cinstim sfântă pomenirea ta.

Pe cei ce suntem împresuraţi de primejdii şi de ispite, apără-ne, Sfinte Iosif, şi ne scapă cu rugăciunile tale.

Mărire…

Înaintea scaunului Domnului stând pururea ca o slugă bună şi credincioasă, fericite Cuvioase Iosif, nu înceta rugându-te pentru turma ta.

Şi acum…, a Născătoarei:

Cu cântări te lăudăm pe tine, ceea ce eşti cu dar dăruită şi neîncetat grăim către tine: Bucură-te, că tu ai izvorât tuturor bucurie.

Catavasie: Rai de taină eşti…

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim…

Stând înaintea Luminii celei neapuse, Cuvioase Părinte Iosif, împreună cu cetele cuvioşilor, pe noi cei ce lăudăm pomenirea ta, izbăveşte-ne de ispite cu rugăciunile tale (de două ori).

Mărire…, Şi acum…, a praznicului:

Crucea este păzitoarea a toată lumea; Crucea, podoaba Bisericii; Crucea, mărirea îngerilor şi demonilor rană.

LA LAUDE

Stihirile Sfântului Iosif, pe 4, glasul 1:

Podobie: Ceea ce eşti bucuria…

Având sufletul şi trupul curăţit de prihana patimilor, Duhul Sfânt te-a ales pe tine locaş Sieşi; cu ungerea arhieriei fiind învrednicit, cu chipul vieţuirii tale partea cea bună a stării de-a dreapta ţi-ai agonisit. Astăzi cetăţean cerului aflându-te şi părtaş măririi Domnului, roagă-te pentru cei ce te laudă pe tine, Preasfinte Iosif (de trei ori).

Podoaba hainei celei sfinţite, cu faptele bune mai strălucită ai făcut-o, Părinte Iosif, purtătorule de Dumnezeu. Pentru aceasta săvârşeşti pururea minuni, prealăudate, scăpându-ne pe noi de toate nevoile.

Frumuseţile cele nevăzute privindu-le, ai cunoscut negrăita slavă a sfinţilor, Preafericite Iosif. Pentru aceasta, ajută-ne şi pe noi, cu rugăciunile tale, să ne facem părtaşi acestei lumini.

Mărire…, a Sfântului, glasul al 6-lea:

Vărsatu-s-a darul în buzele tale, Cuvioase Părinte Iosif, şi ai fost păstor Bisericii lui Hristos, învăţând oile cele cuvântătoare să creadă în Treimea cea de o fiinţă, întru o Dumnezeire.

Şi acum…, a praznicului, acelaşi glas:

Astăzi pomul vieţii, din sânurile pământului scoţându-se, adevereşte învierea lui Hristos, Cel ce a fost pironit pe el. Şi, înălţat fiind prin mâinile preoţilor, vesteşte înălţarea la ceruri, prin care firea omenească din căderea cea de pe pământ înălţându-se, în ceruri vieţuieşte. Pentru aceasta, cu mulţumită grăim: Doamne, Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce şi împreună ne-ai înălţat şi pe noi, bucuriei Tale celei cereşti învredniceşţe-ne pe noi, cei ce Te lăudăm pe Tine.

Doxologia mare, ecteniile şi cealaltă slujbă a Utreniei,
după rânduială şi otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile praznicului din cântarea de rând pe 4, şi din canonul sfântului, cântarea a 6-a, pe 4.

După vohod: Veniţi să ne închinăm…,
cu Mântuieşte-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu,
Cel ce cu trupul Te-ai răstignit…,

Sfinte Dumnezeule…,

Prochimenul, glasul al 7-lea: Scumpă este înaintea Domnului, moartea cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.

Apostolul din Epistola către Evrei
(7, 26; 8, 2):
Fraţilor, Arhiereu ca acesta se cuvenea să fie nouă… (caută la 13 noiembrie).

Aliluia, glasul al 4-lea: Dreptul ca finicul va înflori.

Stih: Cei răsădiţi in casa Domnului.

Evanghelia de la Ioan (10, 9-16):
Zis-a Domnul: Eu sunt uşa…
(caută la Duminica a 2-a din marele Post, a doua Evanghelie de la Liturghie).

La Mai ales pentru Preasfânta, Curata…, în loc de Cuvine-se cu adevărat…se cântă irmosul de la cântarea a 9-a: Rai de taină eşti…

Chinonicul: Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

Sursa: Mineiul (lunile august-decembrie), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001?

ACATISTUL

După obişnuitul început, se zic:

CONDACELE ŞI ICOASELE:

Condacul 1:

Apărător nebiruit şi neînfrânat, te pune înainte pe tine pământul Banatului, mulţumire aducându-ţi, ca cel ce prin tine din primejdii s-a mântuit. Ci ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, roagă-L să ne apere de toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Icosul 1:

Credincioşii din părţile Banatului cunoscând puterea credinţei tale şi mulţimea minunilor prin care, ridicându-te mai presus de firea lucrurilor ai ruşinat pornirile cele fără de judecată ale agarenilor, asupra credinţei noastre celei drepte, din inimi pline de dragoste şi cu umilinţă îţi grăiesc ţie acestea:

Bucură-te, Ierarhe al Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, cel ce ai făcut să strălucească dreapta credinţă;
Bucură-te, scăparea celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, ajutorul şi limanul celor necăjiţi;
Bucură-te, stâlp neclintit al strămoşeştii noastre credinţe;
Bucură-te, că ai arătat şi păgânilor puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai fost scut Bisericii tale;
Bucură-te, cel ce purtător de biruinţă asupra celor răi ai fost;
Bucură-te, făclie care luminezi pe cei din întunericul păcatului;
Bucură-te, cel ce ai arătat cunoştinţa dumnezeiască celor ce umblau întru întunericul neştiinţei;
Bucură-te, cel ce cu blândeţe ai primit la tine pe cei greşiţi;
Bucură-te, cel ce cu negrăită dulceaţă îndreptezi pe cei nepricepuţi;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 2-lea:

Deşi nu avem destulă vrednicie şi pricepere noi, păcătoşii, lăudăm cu potrivite cuvinte minunile tale; ci pentru că din suflet curat şi din inimă umilită le spunem, primeşte, Sfinte Iosife, aceste mărturisiri de la noi cei ce cântăm Celui ce ţi-a dat ţie putere: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Purtând numele nevinovatului Iosif, care a scăpat de la pierire pe fraţii săi, ajungând el mai mare în ţara Egiptului, aşa şi tu te-ai făcut apărător şi pavăză sfintei Biserici şi, după cum acela, cu puterea dată lui de la Dumnezeu de a cunoaşte cele viitoare, a aflat har înaintea feţei lui Faraon, aşa şi tu, prin puterea minunilor tale, ai dobândit linişte bisericii şi turmei tale; pentru care noi lăudântu-te, îţi grăim unele ca acestea:

Bucură-te, cel asemenea lui Ilie prin rugăciunile tale;
Bucură-te, ierarhe, pururea rugătorule;
Bucură-te, că rugăciunile tale au fost ascultate de Făcătorul lumii;
Bucură-te, că rugăciunile tale au fost împlinite de Ziditorul;
Bucură-te, căruia ţi s-au supus ploile şi focul;
Bucură-te, că te-ai milostivit spre toată durerea;
Bucură-te, că ai tămăduit toată rana;
Bucură-te, uşurătorule al celor ce nasc;
Bucură-te, tămăduitorule al celor slăbănogi;
Bucură-te, vindecătorule al celor ologi;
Bucură-te, că ai biruit iuţimea altora cu blândeţile tale;
Bucură-te, prin care Dumnezeu a binevoit spre pământul acesta;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 3-lea:

Împovăraţi fiind de multe ispite şi în noianul păcatelor celor mai vătămătoare aflându-ne noi, în tine ne punem nădejdea, sfinte, ajutorul şi mângâierea noastră; fii, dar, mijlocitor, al celor ce te rugăm, şi împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu cântarea de laudă: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Locuitor făcându-te sfântului Munte al Atosului şi petrecând înţelepţeşte viaţa ta întru cuvioşie, ai luat darul Duhului Sfânt, împodobindu-te cu veşmântul cel luminat al arhieriei, sfintite nevoitorule Iosife, fiind păstor turmei celei cuvântătoare din Mitropolia Banatului, pe care ai dus-o la păşune aleasă, prin pilda vieţii tale celei sfinte şi prin semnele pe care le-ai săvârşit alesule al lui Dumnezeu, spre întărirea dreptei credinţe; pentru acesta îţi aducem cântare aşa:

Bucură-te, mitropolitule al Timişoarei;
Bucură-te, luminate ierarh al Banatului;
Bucură-te, lauda poporului nostru celui credincios;
Bucură-te, tămăduitorule al bolnavilor;
Bucură-te, că eşti rugător la Dumnezeu pentru cei cuprinşi de patimi;
Bucură-te, că din primejdii izbăveşti pe cei ce vin către tine;
Bucură-te, că oricine aleargă la ajutorul tău nu iese nemiluit;
Bucură-te, tămăduitorul rănilor celor de moarte;
Bucură-te, că la orice întâmplare, fiind chemat, eşti grabnic ajutător;
Bucură-te, doctorul cel fără de plată;
Bucură-te, nădejdea tuturor, acoperământul şi scăparea noastră;
Bucură-te, cel ce cu lumina minunilor tale ai îndreptat turma ta spre cele de sus;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 4-lea:

Mult-milostive părinte, primeşte rugăciunea aceasta a noastră, a păcătoşilor, şi cu obişnuita ta bunătate şi milostivire, mijloceşte către Ziditorul tuturor, pentru ca să dăruiască vindecare şi sănătate robilor săi, celor ce te cheamă în ajutor şi cântă cu tine: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Astăzi, noi, nevrednicii, stând înaintea icoanei şi înaintea moaştelor tale, mărturisim minunile tale, pe care le-ai făcut, Sfinte Iosife, şi ne rugăm ţie: ascultă această puţină rugăciune a noastră şi întinde dreapta ta cea binecuvântătoare spre ajutorul nostru, pentru a putea cu vrednicie să săvârşim o cântare ca aceasta:

Bucură-te, cel ce eşti împreună-slujitor cu îngerii;
Bucură-te, cel ce din pruncie între vieţuitorii sfântului munte te-ai numărat;
Bucură-te, cel ce ai luat din tinereţe îngerescul chip;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat până la bătrâneţe nevoitor asemănării cu Făcătorul;
Bucură-te, dar făcut de Dumnezeu pământului acestuia;
Bucură-te, slobozitorule din dureri al celor ce pătimesc;
Bucură-te, că ale tale minuni în tot Banatul s-au vestit;
Bucură-te, cel ce nu ai cruţat osteneala pentru a face bunătate;
Bucură-te, cel ce nu conteneşti a fi rugător pentru toţi cei ce te cheamă pe tine;
Bucură-te, învăţătorul dogmelor creştineşti;
Bucură-te, iubitorule al cuvioasei slujiri a Celui Preaînalt;
Bucură-te, lauda ierarhilor şi a cuvioşilor monahi;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 5-lea:

Auzit-am, părinte Iosife, minunile tale şi ne-am bucurat că Dumnezeu S-a milostivit în vremurile cele de demult şi spre Biserica noastră din părţile Banatului, trimiţându-i povăţuitor luminat şi părinte alinător de patimi trupeşti şi sufleteşti; pentru care noi acum, mulţumitori arătându-te iubitorului de oameni Dumnezeu, împreună cu tine Îi cântăm: Aliluia!

Icosul 5:

Dezlegat-ai limba fetei celei mute şi urechile ei le-ai deschis pentru a auzi cuvintele darului celui dumnezeiesc şi din chinuirea diavolească ai slobozit pe cea ţinută sub tirania vrăşmaşului. Pentru aceea, acum şi noi, păcătoşii şi nevrednicii, a căror limbă este folosită spre rău, ale căror urechi sunt închise pentru sfintele graiuri ale Scripturilor şi ale predaniilor, îndrăznind îţi aducem această cântare:

Bucură-te, tămăduitorul neputinţelor celor credincioşi;
Bucură-te, purtătorul darului minunatelor vindecări;
Bucură-te, alinătorul durerilor celor în suferinţă;
Bucură-te, mângâierea grabnică a celor bolnavi;
Bucură-te, reazimul cel neclintit al celor sănătoşi;
Bucură-te, cel ce eşti vistierie de tămăduire;
Bucură-te, prin care munţii grăiesc şi surzii aud;
Bucură-te, că prin ale tale rugăciuni se întăresc slăbănogii;
Bucură-te, că au adus la tine pe paturi pe cei bolnavi, aşa cum îi puneau şi înaintea lui Petru apostolul;
Bucură-te, vintecătorul fără de plată al celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, cel din al cărui mormânt se revarsă tămăduiri;
Bucură-te, că nu ai lipsit de ajutorul tău nici pe cei necredincioşi;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 6-lea:

Sfinte Ierarhe Iosife, făcător de minuni te-ai arătat şi după trupeasca ta mutare de la noi, fiind pururea apărător al turmei tale; căci atunci, când tâlharii nelegiuiţi au vrut să necinstească pe fecioarele care au alergat, ca la un scut tare, la mormântul tău, tu ai oprit spurcata lor îndrăzneală, pentru care fecioarele acelea pline de spaimă şi de mirare, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Puterile cele fără de trup se minunează, părinte, de credinţa ta cea tare în Dumnezeu, prin care rânduielile firii le-ai biruit. Apostolii şi ierarhii se laudă cu tine, nevoitorii spre desăvârşire, monahii te au pildă şi reazem strădaniilor lor, iar bolnavii şi neputincioşii spre tine au nădejde nedezminţită. Pentru aceasta, şi noi, cei ce cinstim cu laude pomenirea ta, îţi aducem acestă cântare:

Bucură-te, că eşti împreună -locuitor cu îngerii;
Bucură-te, că aduci frica demonilor;
Bucură-te, că ai socotit a fi fără de preţ cele ale lumii aceasteia;
Bucură-te, nevoitorule spre post şi omule al rugăciunii;
Bucură-te, următorule al apostolilor;
Bucură-te, păstorule al turmei tale;
Bucură-te, îndreptătorule al credinţei;
Bucură-te, vistierie a milei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ne izbăveşti pe noi din necazuri, cu rugăciunile tale;
Bucură-te, împărţitorul bunătăţilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, bucuria şi veselia celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, că slăveşti pe Dumnezeu în ceruri cu îngerii;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 7-lea:

La sfânta mănăstire a Partoşului întâmpinându-te oarecând bătrânii şi schilozii şi tot felul de neputincioişi, pentru că prin atingerea şi umbrirea ta să dobândească vindecare, nădejdea lor nu a fost ruşinată, căci mulţime de vindecări ai făcut, sfinte. De care minunându-ne, Părinte Iosife, lui Dumnezeu, Celui ce ţi-a dat ţie darul acesta, Îi cântăm: Aliluia!

Icosul 7:

Ca să arăţi marea ta milostivire pentru turma ta şi râvna pentru slobozirea ei din toate nevoile ce-o împresoară, atunci când pârjolul focului s-a întins să cotropească toată cetatea Timişoarei, nu ai fugit ca un fricos, ci ai stat ca un viteaz, biruind puterea focului, prin rugăciunea ta mai fierbinte decât vâlvătaia lui, scăpând neatinsă biserica slujirii tale şi oprind, prin ploaia năpraznică pe care cerul a trimis-o ţie în ajutor, întinderea focului; pentru care auzi de la toţi:

Bucură-te, ierarhe, cel cu nume mare;
Bucură-te, părinte, ocrotitor al fiilor tăi;
Bucură-te, sfinte, alesule al lui Dumnezeu;
Bucură-te, trăitorule după chipul celor bineplăcuţi lui Dumnezeu;
Bucură-te, împlinitorule al voii Tatălui din cer;
Bucură-te, următorule al iubirii de oameni a Fiului Său;
Bucură-te, cel sfinţit prin darurile Sfântului Duh;
Bucură-te, arătătorule al Sfintei Treimi;
Bucură-te, alinătorule al necazurilor;
Bucură-te, că ai biruit focul, aducând ploaie pe pământ;
Bucură-te, că ţi-ai pus sufletul pentru poporul tău;
Bucură-te, apărătorule al oraşului tău de scaun;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 8-lea:

Toţi credincioşii Mitropoliei Banatului, având nădejde către tine, în orice împrejurare grea nu se vor ruşina, Părinte Iosife, tu fiind mare folositor tuturor. Pentru aceea, nu trece cu vederea şi ale noastre rugăciuni de acum, ci ne izbăveşte din toate nevoile şi ne apără de toate necazurile care pentru păcatele noastre sunt asupra noastră; ca să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

Aducându-ţi aminte de fraţii tăi şi ascultător făcându-te voii lui Dumnezeu, ai lăsat viaţa cea plină de duhovnicească dulceaţă a Atosului, pentru a veni iarăşi între ai tăi, ca să le fii povăţuitor şi îndrumător pe calea împlinirii sfintelor porunci ale Mântuitorului Hristos, strălucind prin faptele cele minunate, pe care lăudându-le, zicem acestea:

Bucură-te, sfinte al Banatului;
Bucură-te, lauda Timişoarei;
Bucură-te, cinstea Partoşului;
Bucură-te, podoaba Bisericii;
Bucură-te, cinstite slujitor al darului;
Bucură-te, secerătorule de bogată roadă;
Bucură-te, făcătorule de bine al tuturor;
Bucură-te, că ai primit cununa cea neveştejită a sfinţeniei;
Bucură-te, că prin credinţă ai putut face minuni;
Bucură-te, cel care prin minuni ai dat strălucire credinţei;
Bucură-te, că pentru slăvirea ziditorului ai făcut minuni;
Bucură-te, că pe tine te-au cinstit cei necredincioşi întocmai ca şi fiii tăi duhovniceşti;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 9-lea:

Cinstitorule de Dumnezeu şi dumnezeiescule Iosife, ascultă această rugăciune a noastră din ceasul de acum şi, prin rugăciunile tale cele sfinte şi de Dumnezeu primite, fereşte-ne de războaiele ce ne înspăimântă, precum ai izbăvit de foc cetatea ta de scaun, pentru ca şi noi, asemenea celor izbăviţi atunci, să aducem cântare: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Cu graiuri alese s-au împodobit cântările, pe care Biserica, al cărei stâlp ai fost, le-a rânduit pentru cinstirea ta, sfinte, şi cu bucurie vin creştinii cei de acum la sfânta ta slujbă, ierarhe al strămoşilor lor; pentru care şi noi, împreună cu dânşii, aducem ţie aceste cuvinte de laudă:

Bucură-te, comoară a legii celei străbune;
Bucură-te, laudă a ierarhilor şi a dascălilor;
Bucură-te, vestitorule al Evangheliei;
Bucură-te, prin care este preaslăvit Dumnezeu;
Bucură-te, mustrătorule al celor cu nechibzuite vorbe;
Bucură-te, cel ce ai ruşinat pe cei păcătoşi;
Bucură-te, cel ce ai smerit trufia răufăcătorilor;
Bucură-te, cel ce ai adus pe păcătoşi la pocăinţă;
Bucură-te, că pe tine te-au urmat toate satele când ai mers la mănăstire;
Bucură-te, că tu, mijlocind către Mântuitorul, ne mântuieşti de orice primejdie;
Bucură-te, nădejdea şi scăparea noastră;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 10-lea:

O, preamilostive şi mult-îndurate Doamne, nu trece cu vederea rugăciunile robilor Tăi, ci ne ajută şi ne miluieşte cu marea Ta iubire de oameni, scăpându-ne de toate necazurile cu care ne cerţi pentru mulţimea păcatelor noastre şi ne ridică din căderi şi din nevoi, pentru rugăciunile Sfântului Iosif cel Nou, cu care dimpreună îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Asemenea sihaştrilor din pustiuri, te-ai rupt din dulceaţa amăgitoare a lumii acesteia, biruind puterea diavolului şi, rupând tocmirile cele nedrepte, prin care a fost stricată lumea prin păcatul strămoşilor, ai arătat tuturor ca, prin nevinovăţie şi smerenie, firea poate fi adusă la starea cea dintâi. Drept aceea şi noi, lăudându-te, cântăm:

Bucură-te, că prin post şi rugăciune ai biruit pornirile firii celei căzute;
Bucură-te, că ai arătat blândeţea mai presus de răutate;
Bucură-te, că prin bunătatea ta cea mare ai făcut ascultătoare pe animalele cele necuvântătoare;
Bucură-te, îmblânzitorule al fiarelor sălbatice;
Bucură-te, că asemenea Mântuitorului ai dormit în timpul furtunii;
Bucură-te, că nu te-ai temut de furia valurilor Dunării;
Bucură-te, cel ce ai stins puterea mistuitoare a focului;
Bucură-te, cel ce ai făcut norii să verse ploaie pe pământ;
Bucură-te, că tu în mijlocul ploii ai rămas neudat;
Bucură-te, prin care s-au arătat străluciri de curcubeie;
Bucură-te, cel ce porţi pe mâna ta semnul luminos al patimilor Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel a cărui moarte au vestit-o clopotele pe care nu le-a tras mâna omenească;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 11-lea:

Creştinătăţii mare folositor te-ai arătat, cu învăţăturile, cu minunile şi cu chipul vieţuirii tale pline de sfinţenie. Pentru aceea, nu trece cu vederea şi ale noastre rugăciuni, milostive, ci ne ajută şi ne scapă de toate nevoile, măcar că suntem nevrednici, ca să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Întru virtuţi duhovniceşti crescând din pruncie şi tare împotriva ispitelor arătându-te, din tinereţile tale, şi în sfinţenie petrecându-ţi toată viaţa, Cuvioase Părinte Iosife, pe toţi ai uimit cu blândeţile, cu curăţia, cu smerenia şi cu firea ta cea paşnică pentru aceasta, văzând Dumnezeu nevoinţele tale, arhiereu şi păstor Bisericii Sale te-a pus, iar noi, preaslăvire aducând Celui ce te-a înălţat la tine, fericite, îţi cântăm aşa:

Bucură-te, cel ce bine ai păzit cuvintele cele dumnezeieşti ale Stăpânului tău;
Bucură-te, cel ce pildă te-ai făcut bunătăţii;
Bucură-te, cel ce te-ai încununat cu cununa nevoinţei;
Bucură-te, luminătorule al Bisericii;
Bucură-te, cel ce ai izgonit întunericul neştiinţei;
Bucură-te, cel ce ai fost de cele cereşti gânditor;
Bucură-te, că prin multă răbdare şi smerenie te-ai făcut vas ales al Domnului;
Bucură-te, îndreptătorul şi pilda neîntrecută a călugărilor;
Bucură-te, podoaba ierarhilor;
Bucură-te, izgonitorul tuturor patimilor;
Bucură-te, folositorul nostru cel preacald;
Bucură-te, scăparea tuturor credincioşilor;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 12-lea:

Făcătorule de minuni, Sfinte Iosife, precum în vremea vieţuirii tale pe pământ, prin rugăciunile tale ai izbăvit pe păstoriţii tăi de tot felul de primejdii, aşa şi astăzi, trimite mila ta celor ce locuiesc ţara aceasta, rugându-te lui Dumnezeu să dăruiască tuturor cele de trebuinţă şi pace lumii, pentru ca împreună cu tine să-I cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Sfinte Iosife, arhiereule a lui Hristos, slujitorule al darului, soleşte nouă păcătoşilor, prin bogate mijlocirile tale către Stăpânul, ca să ne învrednicim noi, nevrednicii, a ne împărtăşi de bunătăţile cele făgăduite credincioşilor creştini şi a primi cele bune şi de folos sufletelor şi trupurilor noastre şi să cântăm ţie:

Bucură-te, care te-ai trudit spre a te asemăna cu Ziditorul;
Bucură-te, omule a lui Dumnezeu cel purtător de Dumnezeu te-ai arătat;
Bucură-te, cuvioase, care întru viaţă de cinste ai petrecut;
Bucură-te, prealăudate, lauda cea preafrumoasă a Timişoarei;
Bucură-te, luminătorule, care ai luminat strălucit Biserica Banatului;
Bucură-te, părinte, care milostiv şi iubitor ai fost spre toţi;
Bucură-te, tămăduitorule, care vindeci bolile şi neputinţele;
Bucură-te, ierarhe, care ai adăpat turma ta cu apa cea vie a adevărului lui Hristos;
Bucură-te, arhiereule, care ai învăţat pe toţi cinstirea de Dumnezeu;
Bucură-te, mărite, că numele tău s-a scris în ceruri;
Bucură-te, fericite, că ţie ţi s-au deschis porţile cereşti;
Bucură-te, sfinte, cel ce ai fost arătat sfânt încă din viaţa de aici;
Bucură-te, părintele nostru Iosife, făcătorule de minuni!

Condacul al 13-lea:

O, preasfinte şi întru tot lăudate Părinte Iosife, primind acest dar de acum al puţinei noastre rugăciuni, fii mijlocitor către îndurătorul Dumnezeu, ca, pentru ale tale sfinte rugăciuni şi a Sa multă iubire de oameni, să apere de tot răul sfânta Sa Biserica, oraşul tău şi pe toţi credincioşii din sfânta Mitropolie a Banatului, că aceştia pururea, cu o gură şi cu o inimă, împreună să cânte ca şi părinţii lor: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zic iarăşi
Icosul 1: „Credincioşii din părţile Banatului …” şi
Condacul 1: „Apărător nebiruit şi neînfrânat …”

După aceea zicem aceste rugăciuni:

Rugăciunea către Sfântul Iosif cel Nou:

Preabunule şi întru-tot-lăudate Părinte Iosife, păstorul şi învăţătorul celor ce aleargă cu credinţă la a ta folosire şi cu rugăciune fierbinte te cheamă pe tine, grăbeşte de ne ajută şi nouă celor ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşim pomenirea ta, stând rugător către Atotmilostivul Dumnezeu, pentru ca dreapta credinţă să se întărească şi să sporească şi toată creştinătatea să fie îngrădită şi păzită prin sfintele tale rugăciuni de certurile cele lumeşti şi de toată dezbinarea şi neînţelegerea. Şi pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să ne acopere şi să ne apere de tot răul: de foamete, de cutremur, de potop, de foc; de sabie, de încălcarea noastră de alte neamuri, de robie, de prăpădul războiului, de toate bolile şi rănile cele aducătoare de moarte şi de cumplita moarte cea prin dezlănţuirea puterilor fără de zăgaz ale firii. Roagă pe ziditorul tuturor, făcătorule de bine, să dea: pace lumii, linişte văzduhurilor, ploaie la bună vreme, roadă îmbelşugată pământului, bunăstare poporului, înţelegere soţilor, ascultare copiilor, iubire de fii părinţilor, dragoste frăţească tuturor, îndreptare păcătoşilor, spor duhovnicesc celor aleşi, râvnă multă către Domnul preoţilor, virtute călugărilor, înaltă înţelepciune ierarhilor şi sănătate tuturor. Iar pe noi cei ce ne-am adunat la aceasta sfântă pomenire a ta ne miluieşte, îndrăznitorule către Dumnezeu. Ca, prin solirea ta, cu folosinţa rugăciunilor tale şi cu harul lui Hristos Dumnezeu, viaţă lină, fără de păcat să ni se dăruiască, spre a vieţui cu bună cuviinţă în veacul acesta şi de partea stării de-a stânga, la înfricoşătoarea judecată a toată lumea, să fim scutiţi, şi în partea celor de-a dreapta să ne învrednicim a fi, împreună cu toţi cei din veac bineplăcuţi Domnului. Amin.

Rugăciune specială către Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş:

Cu umilinţă şi evlavie ne plecăm astăzi genunchii înaintea slavei Marelui Dumnezeu, Cel ce te-a mărit pe tine, Preasfinte Părintele nostru Iosife, şi prinos de cinstire şi de mulţumită îi aducem, pentru că ni te-a dăruit fierbinte rugător şi puternic ocrotitor în ceruri.

Că tu, ca un izbăvitor ai fost trimis, de sus, dreptmăritorilor creştini din părţile Banatului, la vreme de strâmtorare; şi, ca un bun păstor şi părinte, cu dragoste şi cu înţelepciune, i-ai păstorit pe dânşii, chip de smerenie, de înfrânare şi de curăţie făcându-te tuturor, cu nevoinţele tale pustniceşti, cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea.

Pentru aceasta, încă mai-înainte de mutarea ta la veşnicile locaşuri, te-ai învrednicit de darul cel mai presus de fire al minunilor; cununa biruinţei s-a împletit ţie în ceruri, şi la cetele sfinţilor şi ale drepţilor, celor ce, de la începutul veacului, au bineplăcut lui Dumnezeu, te-ai adăugat; iar nouă, pe pământ, ai binevoit a ne lăsa cinstitele tale moaşte, ca pe un izvor de daruri şi tămăduiri celor ce aleargă la tine cu credinţă.

Drept aceea, şi noi acum, cu bucurie şi cu dragoste te lăudăm pe tine, sfinte ierarhe, şi cinstire de obşte făcându-ţi, cu evlavie sărutăm sfintele tale moaşte şi cu smerenie ne rugăm ţie: ocroteşte Biserica ta, ţara aceasta şi pe toţi cei ce au credinţă şi cu dragoste cheamă într-ajutor numele tău cel sfânt. Şi, ca unul ce stai înaintea feţei Ziditorului tuturor, îndrăzire având către Dânsul, ajută-ne cu mijlocirile tale şi roagă-L, părinte sfinte, milostiv să fie nouă, iertare de păcate să ne dăruiască şi de toată reaua întâmplare să ne izbăvească; credinţa cea dreaptă să o întărească; întăririle eresurilor să le strice, cu puterea Preasfântului Său Duh; dragostea să o înmulţească; ura să o stingă; războaiele să le înlăture şi pacea a toată lumea desăvârşit să o întemeieze.

Şi aşa, virtuţilor tale urmând, Sfinte Iosife, neîncetat să sporim în credinţă, în dragostea către Dumnezeu şi către aproapele şi în toată fapta cea bună, ca să ajungem toţi la limanul cel mult dorit al mântuirii. Şi, lăudând, până la sfârşitul veacului, pururea cinstita pomenirea ta, cu inimi curate să cântăm: slavă Ţie, Dumnezeule, Cel mare şi minunat întru sfinţi, în vecii vecilor. Amin.

Sursa: Acatistier, Editura Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2004, p.141-156

SCRIERI

Volum dedicat Sf. Ierarh Iosif de la Partoş.

Lucrare alcătuită de către P.C. Părinţi Marius Florescu şi Adrian Carebia de la biroul de presă al Centrului eparhial, sub coordonarea P.On. Părinte Zaharia Pereş, consilier cultural la Centrul eparhial.

Cuprinsul volumului:

– Prefaţă de Înalt Prea Sfinţitul Nicolae, Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului (pag. 3);
– Viaţa Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul Timişoarei (pag. 6);
– Proces–verbal luat la dezgroparea moştelor Sfântului Iosif cel Nou, la Mănăstirea Partoşului (pag. 17);
– Racla cu moaştele Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş (pag. 20);
– Act sinodal pentru canonizarea solemnă a Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş (pag. 23);
– Act sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române privind canonizarea unor sfinţi români (pag. 28);
– Decizia Sfântului Sinod luată în sesiunea din 13-14 februarie 1997 privind desemnarea Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş ca patron al pompierilor (pag. 30);
– Slujba Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul Timişoarei (pag. 31);
– Acatistul celui dintre sfinţi Părintele nostru Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul Timişoarei şi a toată Ţara Banatului (pag. 57);
– Postfaţă. Meditaţie contemporană despre sfinţenie de Prea Sfinţitul Paisie Lugojanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Timişoarei (pag. 77).

Actul Sinodal

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, ocrotitorul Banatului.

Dintre ierarhii Bisericii ortodoxe din Banat se ridică personalitatea luminoasă şi încununată de aureola sfinţeniei a Sfântului Iosif cel Nou, Mitropolitul Timişoarei şi a toată Ţara Banatului, „podoaba ierarhilor, izgonitorul tuturor patimilor, izbăvirea credincioşilor, lauda prea frumoasă a Timişoarei”, cum îl numeşte Acatistul închinat în cinstea lui.

Din viaţa şi faptele sale cunoaştem prea puţin încă, dar suficient pentru ca să ne dăm seama de călugărul neprihănit care şi-a dat toată viaţa lui Hristos şi Bisericii. De aceea s-a bucurat încă din timpul vieţii de aureola sfinţeniei având darul facerii de minuni şi întărind în dreapta credinţă pe strămoşii acestor meleaguri. Ştim despre el că s-a călugărit de tânăr, a parcurs toate treptele slujirii în Biserică, până ce a fost ales mitropolit al Timişoarei păstorind între anii 1650 – 1653. De aici s-a retras de bună voie la mănăstirea Partoş unde a mai trăit câţiva ani, după care s-a mutat la veşnicele locaşuri. Lespedea care-i acoperea mormântul a fost identificată la începutul secolului trecut ca având următoarea inscripţie: „Prea Sfinţitul Iosif cel Nou, fost Mitropolit al Timişoarei”.

Drept mărturie asupra sfinţeniei lui avem o însemnare de pe un Minei slavon din 1529: „Această carte este a Mitropolitului Kir Iosif al Timişoarei la anul 1655 … care de bună voie a părăsit eparhia, retrăgându-se la mănăstirea Partoş, unde a trăit câţiva ani şi apoi s-a mutat la viaţa veşnică unde se odihnesc sfinţii”. În anul 1929 preotul Bizerea scria că „încă de pe când trăia se bucura de faima unui adevărat sfânt, iar după moarte a lăsat în popor şi între călugări amintirea unui Sfânt adevărat”. La 1749 un anume Peici, „hagiu” la Ierusalim donează înainte de plecare mănăstirii de la Partoş o Evanghelie pe care scrie:

„Această sfântă carte, aşa-numită Evanghelie o depun eu, păcătosul robul lui Dumnezeu Hagi Peici, la mănăstirea Partoş unde este aşezat trupul Sfântului vlădică Iosif, cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, pentru binele nostru şi călătoria fericită spre marea cetate Ierusalim”.

Tradiţia mai spune că fiica judelui Timişoarei, Marcu Muţiu s-a vindecat de boală la mormântul sfântului şi drept mulţumire tatăl va construi lângă biserica de lemn una din piatră, în stil baroc, care există şi astăzi.

Drept mărturie asupra sfinţeniei lui avem o însemnare de pe un Minei slavon din 1529: „Această carte este a Mitropolitului Kir Iosif al Timişoarei la anul 1655 … care de bună voie a părăsit eparhia, retrăgându-se la mănăstirea Partoş, unde a trăit câţiva ani şi apoi s-a mutat la viaţa veşnică unde se odihnesc sfinţii”. În anul 1929 preotul Bizerea scria că „încă de pe când trăia se bucura de faima unui adevărat sfânt, iar după moarte a lăsat în popor şi între călugări amintirea unui Sfânt adevărat”. La 1749 un anume Peici, „hagiu” la Ierusalim donează înainte de plecare mănăstirii de la Partoş o Evanghelie pe care scrie:

„Această sfântă carte, aşa-numită Evanghelie o depun eu, păcătosul robul lui Dumnezeu Hagi Peici, la mănăstirea Partoş unde este aşezat trupul Sfântului vlădică Iosif, cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, pentru binele nostru şi călătoria fericită spre marea cetate Ierusalim”.

Tradiţia mai spune că fiica judelui Timişoarei, Marcu Muţiu s-a vindecat de boală la mormântul sfântului şi drept mulţumire tatăl va construi lângă biserica de lemn una din piatră, în stil baroc, care există şi astăzi.

Sursa: Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, ocrotitorul Banatului.

Sursa:http://sfintiromani.ro

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.