Acasă > Pagini de Sinaxar > 17 aprilie: SFÂNTUL ILIE DIN MAKEEVKA (Ucraina) – UN NOU SFÂNT AL BISERICII ORTODOXE

17 aprilie: SFÂNTUL ILIE DIN MAKEEVKA (Ucraina) – UN NOU SFÂNT AL BISERICII ORTODOXE

 SFÂNTUL ILIE DIN MAKEEVKA (Ucraina) 

UN NOU SFÂNT AL BISERICII ORTODOXE 

.
Canonizarea schimonahului Ilie (născut Ilya Yakovlevich Ganja) a avut loc în Makeevka, Ucraina, pe 22 Septembrie 2012.
 
Ca tânăr monah, Sfântul Ilie a petrecut o scurtă perioadă de timp la Schitul Proorocului Ilie, în Sfântul Munte Athos, apoi la Lavra Peșterilor din Kiev, fiind în cele din urmă forțat de către comuniști să plece.

 
Lipsa unei mănăstiri a reprezentat pentru Sfântul Părinte lipsa unui adăpost. Adesea, după Sfânta Liturghie putea fi văzut stând pe o bancă, neavând unde să meargă. Trăia în casele a multor creștini milostivi, care considerau o mare binecuvântare posibilitatea de a-l găzdui pe Părintele cunoscut ca având darul vederii-înainte și al săvârșirii de minuni. Comuniștii nu au putut niciodată a-l prinde, întrucât Părintele știa dinainte când aceștia vor afla casa în care era găzduit  (la fel cum s-a întâmplat și cu Sf. Matrona din Moscova). Din acest timp și până la sfârșitul vieții, a fost însoțit de patru femei, dintre care una bolnavă, o văduvă și fiica acesteia.
 
Din 1937 până în 1946 a trăit în Makeevka, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, prevestind dinainte că acest loc nu va fi niciodată năvălit de germani,  deși se afla în vecinătatea lor. Într-adevăr, războiul nu a ajuns în acele locuri. Nici urmă de bombe, de foamete sau alte primejdii.
 
Cu toate că Părintele mergea sprijinit de un băț, el era foarte rapid, așa încât mulți tineri nu puteau ține pasul cu el.
Era o persoană foarte amabilă și blândă, iar oamenii veneau adesea de la distanțe mari ca să îi vorbească. Chiar dacă erau bolnavi, la întoarcere plecau mângâiați. În perioada în care bisericile erau închise de către atei, veneau și numeroși preoți din Kiev și Moscova. De dimineață și până seara, Părintele îi mângâia pe toți cei care veneau la el, dărunindu-le din puținul pe care-l avea.
 
Sfântul Ilie a fost un puternic rugător, citind în fiecare zi Evangheliile, acatiste și psalmi. Adesea era văzut stând în fața casei pe o bancă și cântând imnuri de laudă. Învăța pe credincioși să se roage și-i sfătuia să meargă la biserică, spunând: ”În duminici și sărbători să nu stați acasă! Mergeți la biserică și totul va fi bine cu voi.” Până în ultimile sale zile, în ciuda slăbiciunii fizice, mergea întotdeauna la sfintele slujbe. 
 
Uneori sfaturile și canoanele sale păreau dure și mustrătoare, ca atunci când vedea femeile nepurtând cruce la gât. Odată, două femei au venit să-l vadă. Pe drum, una dintre ele îi spunea celeilalte că se simte atât de păcătoasă precum ar fi un porc murdar. Cealaltă femeie tăcea. Când au ajuns, Părintele i-a spus femeii care tăcuse să stea afară, îanintea ușii, primind-o doar pe cea care se asemănase singură cu un porc murdar. Aceasta a venit lângă patul părintelui, întrebând de ce nu a primit-o și pe cealaltă. Atunci, Părintele a răspuns: ”Vin oameni la mine, mulțime de oameni, însă aici niciodată nu au fost primiți porci!”. Femeia a început să strige la Părinte, neînțelegând de ce o aseamănă porcilor, însă el i-a spus că dintr-o falsă smerenie s-a numit ea însăși mai devreme astfel. În acest fel, Părintele a reușit să-i scoată la iveală mândria de care suferea. Îi spuse apoi: ”Of, dacă mândria locuiește în tine, atunci e mai bine să fii tăcută!” 
 
 În timpul războiului, la începutul fiecărui an, el le spunea familiilor ce legume să sădească. Astfel, el binecuvânta o familie să sădească roșii, pe alta fasole, pe alta usturoi și așa mai departe. Cei care făceau ascultare de el primeau o roadă bogată, neașteptat de bună, pe când cei care nu ascultau, rămâneau săraci.
 
 
Obișnuia să-i consoleze pe toți cei care pierdeau pe cineva drag. O femeie primise odată înștiințarea că bărbatul său a fost omorât într-o bătălie. O durere puternică a cuprins-o, astfel că a mers la Părintele Ilie. După ce a ascultat-o, el i-a spus: ”Mergi la o biserică, roagă-te cu sârguință, primește Sfânta Împărtășanie în fiecare duminică – bărbatul tău se va întoarce!” Femeia l-a ascultat și a făcut tot ce i-a spus Părintele. După un timp, a primit o scrisoare de la bărbatul ei, care trăia! El fusese rănit și-și pierduse conștiința pentru o perioadă îndelungată, însă a fost salvat de către localnici.
 
Sfântul Ilie ținea mereu un ochi închis. Într-o fotografie însă, a deschis ambii ochi. Întrebat de ce stă așa, răspundea: ”Pot vedea lumea numai cu un ochi.”
 
După război, Părintele și-a găsit locul unde avea să stea. Era o casă mică, luată cu ajutorul fiilor săi duhovnicești. A trăit acolo până la sfârșitul său pe acest pământ. În tot acest timp, Părintele nu a încetat vreodată să-i ajute pe toți și să-i învețe credința ortodoxă.
 
În aceste vremuri, el a prezis prosperitatea Ortodoxiei în Makeevka, lucru care părea de necrezut după distrugerea aproape în totalitate a bisericilor din oraș. Cu toate acestea, la o jumătate de veac mai târziu, Catedrala Sf. Gheorghe a fost reconstruită laolaltă cu alte 24 de biserici. ”Dumnezeu va ține Makeevka până la sfârșit! El îi va dărui multe temple!”
 
La începutul lui 1946, Părintele le-a spus fiilor duhovnicești că nu va sărbători Paștele cu ei. Într-adevăr, Sfântul Părinte Ilie a adormit în Marea Miercuri, pe 17 Aprilie 1946. Înmormântarea sa a avut loc în Vinerea Mare. 66 de ani mai târziu, moaștele sale erau descoperite, la mormântul său fiind construit un monument în cinstea sa.
 
Canonizarea a avut loc în Catedrala Sfântul Gheorghe, acolo unde se păstrează și moaștele sale.
*
 ***
Cu rugăciunile Noului Sfânt Ilie din Makeevka, Doamne, miluiește și ne mântuiește pe noi! Amin.
Categories: Pagini de Sinaxar Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.