Acasă > TEOLOGIA VECHIULUI TESTAMENT > 17 decembrie: SFÂNTUL PROOROC DANIEL (Viața, Canonul)

17 decembrie: SFÂNTUL PROOROC DANIEL (Viața, Canonul)

Viaţa şi nevoinţele Sfântului Prooroc DANIEL care se prăznuieşte de către Sfânta Biserică în ziua de 17 decembrie

 

Mari sunt isprăvile credinţei;în izvorul văpăii, ca într-o apă de odihnă, sfinţii trei tineri s-au bucurat şi Prorocul Daniel leilor păstor ca unor oi s-a arătat.  Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pre noi[1].

 

Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Daniel

Troparul Sfântului Prooroc Daniel şi al Sfinţilor trei Tineri: Anania, Azaria şi Misail, glasul al 2-lea:

Mari sunt faptele credinţei; că în mijlocul izvorului văpăii, ca într-o apă de odihnă sfinţii trei Tineri s-au bucurat şi Proo­rocul Daniel păstor leilor ca unor oi s-a arătat. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dum­nezeule, miluieşte-ne pe noi.

 

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Cântare să înălţăm, po­poarelor, Minunatului Dumnezeu, Cel Ce a scos din robie pe Israel, care-I cânta cântare de biruinţă şi striga: să cântăm Ţie, Singurului Stăpân al nostru.

Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mântuitorule, Făcătorule de bine a toate, Pricinuitorule al bunătăţilor, luminează mintea mea cu Raza cea purtătoare de Lumină, Iubitorule de oameni, ca să laud pomenirea cea mărită a Proorocului Tău Daniel.

Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un revărsat de zori al în­ţelepciunii răsărind, înţelepte, ai mântuit pe Suzanacea curată, care era mai înainte în primej­die; că Dumnezeu te-a ridicat pe tine ştiutor al celor ascunse, ca să osândeşti pe bătrânii cei răi.

Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urmaşii lui Avraam înce­pând a se deprinde cu frica lui Dumnezeu, vitejeşte au lepădat mâncarea cea împotriva Legii şi hrănindu-se cu dragostea cea Dumnezeiască a dreptei cinstiri de Dumnezeu, spre mai mare mărire s-au înălţat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Munte Înţelegător ai văzut, Sfinte Daniel, Preasfinţite, pe Ceea ce Singură este Fiică Preacurată, puru­rea Fecioară, din care s-a tăiat Piatra Cea din capul unghiului şi toată înşelăciunea a fost zdrobită.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce…

Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pricepere şi înţelepciune primind de la Dumnezeu ai dezlegat în chip lămurit împă­raţilor visurile cele întunecate.

Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe balaurul cel văzut l-a omo­rât, mărite, mâncarea pe care i-ai aruncat-o; iar mai înainte ai pus pe fugă pe demonii cei nevăzuţi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu Lumină Vie fiind luminat, ai văzut, mărite, Muntele lui Dum­nezeu celCădit, pe cea Binecuvântată, Podoaba oamenilor.

 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Din Munte Umbros, din Ceea ce Singură este Năs­cătoare de Dumnezeu, cu Dumnezeiasca vedere, mai înainte a cunoscut proorocul, Cuvinte, că Te vei Întrupa şi cutremurându-se, slăvea Puterea Ta!

Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Legea cu bună cucernicie pă­zind-o, proorocule, cu adevărat ai cunoscut pe Dătătorul înţe­lepciunii, Care te-a învăţat pe tine cele Tainice şi adânci şi cele ce sunt întru întuneric ţi le-a luminat.

Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţă sfinţită vieţuind, grăitorule de Dumnezeu, bărbat al doririlor ai fost numit; că bărbăteşte călcând patimile, la Via­ţa Cea Neîmbătrânitoare te-ai mutat.

Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Darul Mângâietorului, cel ce s-a sălăşluit întru tine, Sfinte Daniel, te-a arătat pe tine întreg purtător de lumină, biruitor al ti­ranilor şi al împăraţilor şi locaş de înţelepciune.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cuvinte, Piatră Netăiată de mână din Munte, din Fecioara Născătoarea de Dumnezeu, mai înainte pe Tine Te-a văzut Proo­rocul Daniel, strigând şi lău­dând Dumnezeirea Ta.

 

Cântărea a 5-a.

Irmosul:

Din noaptea necunoştinţei zi a cunoştinţei de Dum­nezeu, întru Lumina Feţei Tale, Hristoase, a trălucit de dimineaţă, lauda Ta în inimile noastre.

Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminând luptele cele vite­jeşti ale proorociei cu propovăduirea, străluceşti prin amân­două, plin de Dumnezeiasca insuflare.

Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înţelept te-ai arătat, fericite cu Strălucirile Înţelepciunii Celei mai presus de minte, preaalesule, de Dumnezeu grăitorule, Sfinte Daniel şi pe toate le-ai luminat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

În chip Tainic Sfântul Daniel, prooro­cul cel preamărit, ne învaţă chipu­rile Negrăitei Întrupări a Celui Preaînalt din tine, Preacurată.

 

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Precum ai scăpat pe proo­rocul din adâncul cel mai de dedesubt, Hristoase Dumnezeule şi pe mine mă dezleagă de păcatele mele, ca un Iubitor de oameni şi Te rog îndreptează viaţa mea.

Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând Cetele îngereşti întru Lumină Preastrălucită, următor preaales al acestora te-ai făcut, desfătându-te de Strălucirile Împăratului a toate.

Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Destăinuind venirea Cuvân­tului cea mântuitoare ai proo­rocit dărâmarea Templului, Pli­nirea Legii şi Darurile cele mai presus de cuget ale harului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Iată, Fecioara în pântece în chip lămurit a zămislit pe Hristos Dumnezeu, a cărei în­chipuire de mai înainte a văzut-o Proorocul Daniel Măritul, luminat fiind de Duhul.

 

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…

Luminându-se cu duhul inima ta cea curată, vas de proorocie te-ai făcut; că ai văzut cele ce erau departe, ca şi cum ar fi fost de faţă şi pe lei i-ai îmblânzit, fiind aruncat în groapa lor. Pentru aceasta pe tine te cinstim, Proorocule, Fericite Daniel.

 

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii evrei în cuptor au călcat văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecu­vântat eşti Doamne, Dumnezeule, în veci!

Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Legea fiind îngrădit, Proorocule, n-ai îngăduit păgâneasca mâncare cea împotriva Legii şi cu mintea luminată de Dumnezeu ai strigat: Binecuvântat eşti Doamne, Dum­nezeule, în veci!

Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe toţi îi înspăimântă minu­nea ta; căci ca unui prooroc ţi-a stat înainte proorocul prin ră­pire, mâncare aducându-ţi şi cântând: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeule, în veci!

Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înăuntrul gropii fiind închis şi leilor spre mâncare fiind dat, te-ai mântuit, Dumnezeu acoperindu-te, fericite pe tine, cel ce ai strigat: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeule, în veci!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izvoare de tămăduiri din destul izvorăşti Fecioară, de Dumnezeu Născătoare; că Proorocul Da­niel în chip lămurit te-a văzut pe tine Munte, din care Mântui­torul a Răsărit Dumnezeu întru toţi vecii.

 

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Tinerii cei binecredincioşi în cuptor focul împreună cu văpaia călcând-o în picioare, au săltat strigând: Binecu­vântaţi,toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Povăţuitor în cele de Taină te-ai arătat, proorocule şi potrivindu-ţi fapta după privirea la cele Înalte, cu cei fără de trup împreună ai cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnu­lui pe Domnul.

Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine cu totul fericite, toţi te lăudăm şi întru cinstită prăznuirea ta bucurându-ne, stri­găm: Binecuvântaţi toate lu­crurile Domnului pe Domnul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Fecioara cea Preaminunată văzând-o, de Dumnezeu grăitorule, în chipuri arătate prin asemănare, ai strigat: Binecu­vântaţi toate lucrurile Domnu­lui pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Cu adevărat Născătoare…

Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Secerat-ai roadele ostene­lilor tale, veselindu-te pu­rurea cu proorocii în Ceruri în jurul Scaunului Cel Preaînalt al Atotţiitorului.

Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întru Lumina Cea de trei ori mai Luminoasă decât soarele stai acum purtător de cunună, înaintea Celui Ce este Culmea doririlor, bucurându-te cu Ce­tele celor fără de trup.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Frumoasă este podoaba ta, proorocule înţelepte, cu care acum te desfătezi; că te-ai în­vrednicit a descoperi tuturor, prin închipuiri, pe Fecioara cea cu totul Prealăudată.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…

Prooroc, vestind de mai îna­inte cunoştinţa celor viitoare, te-ai arătat, Sfinte Daniel, că naşterea cea din Fecioara şi venirea lui Hristos, mai dinainte ai însem­nat-o tuturor. Pentru aceasta, prăznuind astăzi preasfântă po­menirea ta, întru veselia inimii, cu credinţă te lăudăm pe tine.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Cu harul proorociei îmbogăţindu-te, naşterea cea din Fecioară ai zugrăvit-o şi ai dez­legat în chip lămurit visurile împăraţilor; iar în groapă arun­cat fiind, ca un mucenic, în chip minunat ai învăţat, fericite, pe lei a posti. Pentru aceasta în­chinarea celor fără de Dum­nezeu ai dărâmat-o, pe balaur l-ai ucis, deosebindu-te de cei­lalţi în chip strălucit, vrednicule de laudă Proorocule Daniel. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăru­iască iertare de greşeli, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Bucură-te, Tronule al lui Dumnezeu, cel în chipul focu­lui! Bucură-te, Fecioară, Scaun Împărătesc, Pat cu aşternut de porfiră, Cămară de aur porfiriu, Hlamidă vopsită purpuriu, Locaş Preacinstit, Car Purtător de Fulger, Sfeşnic Prealuminos! Bucură-te, de Dumnezeu Năs­cătoare, Cetatea cea cu două­sprezece ziduri de apărare şi cu poartă cu aur ferecată, Cămara de mire cea cu chip luminos, Masă Strălucitoare ca aurul, Cortul de Dumnezeu Împodobit! Bucură-te, Mărită Mireasă, din care picură Soare! Bucură-te, Ceea ce Singură eşti Podoaba sufletului meu, Preacurată!

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Mieluşeaua, dacă Te-a văzut pe Cruce pe Tine, Mieluşelul şi Păstorul său, ca o Maică sfâşiindu-se, striga şi zicea: cum pătimeşti fără dreptate, Dumnezeule Preabun şi de voieai primit pătimirea cu trupul? Pentru aceea măresc, Îndelung Răbdătorule, iconomia Ta, cea cu adevărat nespusă şi Dumnezeiască, prin care ai zi­dit lumea din nou. Slavă Răstig­nirii Tale, Hristoase, pentru care toate împreună măresc noianul cel nemărginit al îndurărilor Tale.

INTRODUCERE

 

         În  limba ebraică, numele Profetului Daniel înseamnă ,,Domnul este Judecătorul meu’’ sau ,,Domnul judecă’’. Fericitul Proroc Daniel, mlădiţă din casa lui David, provenea din seminţia lui Iuda [2]. Josephus susţine că descindea din Sedechia [3]. Sfântul Epifanie (cca 315-403), episcopul Salaminei, ne spune că tatăl său se chema Saban [4] şi că s-a născut în Bethoron, nu departe de Ierusalim [5]. Pe când era încă un copil, a fost luat în Iudeea şi dus rob în Babilon.

        În anul al treilea al domniei în Iuda a regelui Ioiachim (609-598), Nabucodonosor, regele Babilonului, s-a ridicat cu oştire multă împotriva Ierusalimului şi l-a împresurat [cf.Daniel 1:1; II Regi 24:1] [6]. Iar când a fost de a cucerit sfânta cetate a Ierusalimului, el a pus mâna nu doar pe odoarele Templului, pe sfintele vase, ci a luat şi pe unii dintre fiii lui Israel, mai cu seamă pe aceia care erau din os domnesc şi din familii alese. A poruncit Nabucodonosor lui Aşpenaz, cel mai mare peste famenii săi, să ducă mai cu seamă tineri dintre fiii lui Israel fără nici un cusur trupesc, frumoşi la chip şi iscusiţi în toată înţelepciunea, cunoscători a toată ştiinţa, cu adâncă putere de pătrundere şi plini de râvnă, ca să slujească în palatul regelui, ca să-i înveţe pe ei scrisul şi limba chaldeilor [Daniel 1:4].

        Daniel şi cei trei prieteni ai săi din Ierusalim – fraţii Anania, Misail şi Azaria – s-au numărat printre tinerii luaţi în robie. Aceştia purtau nume evreieşti, care înseamnă: Anania – ,,Domnul este milostiv’’; Misail – ,,Cine este asemenea lui Dumnezeu?’’ şi Azaria – ,,Domnul ajută’’. Tinerii aceştia erau de neam regesc, din seminţia lui Iezechia, iar mama lor se numea Caligona. Mai-marele famenilor le-a dat nume babiloniene. Astfel, Daniel s-a numit Belşaţar, Anania s-a numit Şadrac, Misail s-a numit Meşac, iar Azaria s-a numit Abed-Nego [cf. Daniel 1:7].

       Sfântul Ioan Gură de Aur (cca 347-407) scrie că ,,au fost ei prinşi şi închişi în curtea palatului ca într-o închisoare […], iar şederea lor acolo au privit-o ei ca pe o povară încă şi mai mare, adăugată peste apăsarea robiei în care se aflau. Căci, de ar fi putut afla adăpost în afara curţii palatului, într-o casă oarecare, s-ar fi bucurat de o oarecare libertate. Dar, pentru ei, strălucirile şi bogăţiile palatului nu erau nimic mai mult decât închisoarea […] unde se vedeau supuşi la osteneli dintre cele mai supărătoare. Împăratul le poruncise să vină la masa lui – plină de toate bogăţiile şi de toată păgâneasca necurăţie – , lucru care lor, prin Lege, le era cu desăvârşire oprit şi le era mai cumplit decât moartea. Erau singuri, asemenea unor miei pierduţi în mijlocul lupilor. Au avut de ales între a se lăsa mistuiţi de foamete sau a fi executaţi şi între a gusta din cărnurile oprite.  Ce au făcut tinerii aceştia, aşa părăsiţi cum se aflau ei atunci – captivi, străini, robi la cheremul celor ce le porunceau să facă astfel de lucruri? S-au folosit de fiecare lucru, au valorificat orice prilej, cât de mic, spre evitarea păcatului, cu toate că se ştiau lăsaţi cu totul de izbelişte.’’ [7]

         Daniel şi-a pus în gând să nu se spurce cu bucatele şi vinul regelui şi a cerut voie căpeteniei famenilor să nu se pângărească. Şi Dumnezeu  i-a dat să afle înaintea căpeteniei famenilor bunăvoinţă şi îndurare [Daniel 1:8-9]. ,,Drept pentru care, continuă Sfântul Ioan Gură de Aur. S-a dus la mai-marele eunucilor, care avea putere, şi l-au convins cu argumentele lor.’’ [8]

         Şi a grăit Daniel către supraveghetorul pe care căpetenia famenilor îl pusese peste Daniel, Anania, Misail şi Azaria: ,,Încearcă o dată cu servii tăi timp de zece zile şi dă-ne să mâncăm bucate din zarzavaturi şi să bem apă!  Apoi să te uiţi la chipurile noastre şi la chipul tinerilor care mănâncă din bucatele regelui şi cum ţi se va părea, aşa fă cu supuşii tăi! [Daniel 1:11-13]   

        Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: ,,L-au convins să le facă această favoare. Şi, de vreme ce ei înşişi s-au folosit de tot ce le stătea în puteri, Domnul Dumnezeu li S-a alăturat El Însuşi şi încă şi mai multă putere le-a dăruit.’’ [9]

        Astfel, pentru temeinica lor aşezare în credinţă, au fost binecuvântaţi de Dumnezeu. Chiar dacă de aici înainte s-au hrănit numai cu legume şi cu apă, înfăţişarea lor s-a vădit a fi mai frumoasă decât a celorlalţi tineri, care mâncau cu precădere carne. Daniel s-a înfrânat de la toată mâncarea cea gustoasă şi şi-a uscat trupul. Dar a dobândit trecere înaintea Celui Preaînalt şi, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, şi-a păstrat frumuseţea. Profetul este reprezentat de obicei în icoane tânăr şi fără barbă, în costum de curte persan. Chiar dacă pare slăbit de post, are o constituţie puternică şi bine proporţionată. Are părul tăiat mai jos de urechi. Înfăţişarea îi este sobră, deschisă, reflexivă, sugerând un bărbat înzestrat cu stăpânire de sine şi disciplină. Era animat de principii morale înalte. Nu era om al echivocului sau dispus la compromisuri faţă de adevăr, înaintea puternicilor acestei lumi. El reprezintă un model de înţelepciune şi pildă vie de om drept, persecutat de alţi semeni de-ai lui, dar liber înaintea lui Dumnezeu.

       Cât despre viziunile sale, Sfântul Hipolit (cca 170-cca 236) scrie: ,,Nu se îngrijea de nimic alta decât numai să cunoască fără greşeală cele ce vor veni, pentru ca să-i poată învăţa şi pe alţii cu privire la acestea.’’ [10]  Sfântul Ioan Gură de Aur remarcă: ,,Daniel a avut nenumărate prilejuri de a se lăsa înfrânt […], însă el nu a voit să-şi piardă comoara cea de mare preţ sau să o risipească […], drept pentru care era tratat cu respect pentru înţelepciunea lui; căci era şi o vorbă care circula pe vremea aceea: tu îţi închipui că eşti mai înţelept decât Daniel [Iezechiel 28:3].’’ [11]

      Daniel a fost într-adevăr un bărbat foarte înţelept, despre care iudeii credeau că ar fi eunuc. Origen şi Fericitul Ieronim sunt primii care citează această tradiţie, prezentă însă şi în scrierile lui Theodoret. De bună seamă că avea ştire de faptul că Origen prezentase deja aceasta. El afirmă: ,,Este de prisos să mai vorbim despre Daniel, de vreme ce evreii până în ziua de azi susţin că atât el, cât şi cei trei tineri erau fameni; ei cred aceasta bazându-se pe cuvântul Domnului care a fost prin Prorocul Isaia, către regele Iezechia: Şi din feciorii care vor ieşi din tine şi îi vei naşte vor lua. Şi vor fi eunuci la curtea regelui din Babilon [Isaia 39:7] […] Iar evreii aceasta susţin, cum că Daniel şi cei trei tineri erau de os domnesc [cf. Daniel 1:3], iar de vreme ce Scriptura prevesteşte că vor fi eunuci de neam regesc, atunci tinerii aceştia au fost aleşi şi făcuţi eunuci.’’ [12]

        În iconografie aflăm reprezentate şi scene din viaţa profetului: este arătat luând atitudine în apărarea nevinovăţiei dreptei Suzana; este reprezentat stând în picioare în mijlocul leilor; sau împreună cu Prorocul Avacum, care este înfăţişat mai la o parte, purtat de păr de către un înger al Domnului şi aducând mâncare pentru Daniel. Profetul Avacum îi aduce pâine, pe care Sfântul Hipolit şi alţii o interpretează ca pe o prefigurare euharistică. În unele ediţii ale Psaltirii este cuprinsă şi viziunea profetului cu muntele cel mare [cf. Daniel 2:34-35].

       Fericitul Ieronim (cca 342-420) şi nu numai el singur arată că, în Vechiul Testament, Cartea Prorocului Daniel pe care o citim noi ar fi de fapt o traducere a lui Theodotion. Dar, după Nikifor Theotoke, care în sprijinul afirmaţiei sale aduce numeroase dovezi, cartea este totuşi opera Celor Şaptezeci, şi nu a acestui susţinător al lui Marcion, pe numele lui Theodotion[13].

 

[1] Minei, 17 decembrie, Sf. Proroc Daniel şi sfinţii trei tineri Anania, Azaria şi Misail, Tropar, glasul al 2-lea.

[2]Fer.Ieronim susţine că, în versiunea grecească a Septuagintei, Cartea Profetului Daniel nu este citită în Sfânta Biserică a Domnului şi Mântuitorului nostru. Aici se foloseşte versiunea lui Theodotion: ,,Atrag atenţia asupra faptului că Daniel nu este de găsit printre proroci în evreieşte, ci printre scriitori.’’Mai departe, el scrie: ,,Cum de s-a putut ajunge aici, eu unul nu pot să spun. Poate pentru că limba folosită este cea a chaldeilor, care diferă de vorbirea noastră, iar Cei Şaptezeci nu au voit să urmeze acestei abateri, în traducerea lor; sau poate pentru că scrierea a fost publicată în numele Celor Şaptezeci de către cineva care nu era cunoscător al limbii chaldeilor sau poate din vreo altă pricină, nu ştiu; dar un lucru pot să spun – că diferă mult de original.’’ Cf. Sf. Ieronim, Letters and Select Works, Prefaces, în ed.cit., p.p. 492-493.

[3] Ant. X.X.1 260 [Pentru versiunea ]n lb.rom.,veyi Flavius Josephus, Antichităţi iudaice, vol.I, X.X.1, trad.Ion Acsan, ed.Hasefer, Bucure;ti, 1999, pp.582-583 (n.tr.)].

[4] Adv.Haeres., 55:3.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                        

[5] Pseudo-Epiphanios, De Vita proph.,X.        

[6] Cca  605 î.Hr.

[7] Sf. Ioan Gură de Aur, None Can Hurt Him Who Does Not Injure Himself, 1, în Nicene…, vol.IX, trad.pr. W.R.W. Stephens, Wm.B.Eerdmans Pub. Co.,Grand Rapids,MI,1975, pp.281-282.

[8] Idem, Ibidem p.282.

[9]  Ibidem.

[10] Sf.Hipolit, The Extant Works and Fragments of Hippolytus : Fragments from the Commentaries, în ed.cit., pp.180-182.

[11] Sf. Ioan Gură de Aur, Homilies on the Gospel of St. John and the Epistle to the Hebrews, XXVI, în ed.cit., p.485.

[12] Împotriva lui Jovian.

[13] The Great Synaxaristes of the Orthodox Church, vol.XII, ed.cit., p.478.

 

 

 

Sursa: ,,Vieţile Sfinţilor Proroci’’, Editura Cartea Ortodoxă Bucureşti, 2010, pag.449-453.

 

Categories: TEOLOGIA VECHIULUI TESTAMENT Tags:
  1. daniela
    august 30th, 2017 la 21:46 | #1

    Amin❤

  1. Nici un trackbacks momentan.

%d bloggers like this: