Acasă > ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar > 18 octombrie: Bătrânul Abimelec Aghiannanitul (1872-1965)

18 octombrie: Bătrânul Abimelec Aghiannanitul (1872-1965)

Bătrânul Abimelec Aghiannanitul (1872-1965)

Vrednicul de pomenire bătrân Abimelec – după numele civil, Gherásimos Bonákis – s-a născut în anul 1872 la Brósnero (Creta) și a adormit somnul cel veșnic al drepților în Grădina Maicii Domnului, în 1965, la vârsta de aproape 100 de ani. Nu a învățat foarte multă carte, terminând doar primele patru clase primare, apoi a ucenicit pe lângă un unchi de-al lui, și a învățat meseria de croitor. Nu a putut, însă, îndrăgi această meserie, pentru că, încă de la această fragedă vârstă, inima lui fusese străpunsă de săgeata erosului dumnezeiesc, iar singura dorință era aceea de a părăsi satul natal pentru a deveni pustnic la Sfântul Munte și a se dărui cu totul pe sine rugăciunii neîntrerupte, ascezei și postului.

1 Abimelech mon. Mikragiannanitis (1872-1965)

Bătrânul Abimelec Micragiannanitul (1872-1965)

Și într-adevăr, de foarte tânăr, la vârsta de doar 17 ani, în anul 1890, avea să plece în Sfântul Munte. Mai întâi a stat la chilia Cinstitei Cruci, la 45 de minute depărtare de Kerasiá, pe drumul care duce la Kavsokalívia. După șase ani petrecuți acolo, în 1896, Părintele Abimelec s-a mutat la schitul Sfântului Vasile, unde, datorită așezării izolate, putea să se dedice mai mult și mai profund rugăciunii și ascezei. Într-un târziu avea să se mute, pentru totdeauna, la Schitul Sfintei Ana și, de aceea, avea să rămână cunoscut tuturor drept Abimelec Mikraghiannanítul.

Bătrânul Abimelec, urcând treaptă cu treaptă scara virtuților, a ajuns la înălțimea Părinților isihaști ai Bisericii, dobândind dumnezeiescul har al înainte-vederii, puterea pe care Dumnezeu o dăruiește omului smerit și rugător, anume de a scruta cu privirea adâncurile inimii omenești și de a citi tainele gândurilor omului.

4 Abimelech mon. Mikragiannanitis (1872-1965)

Bătrânul Abimelec Aghiannanitul. Fotografie de Ier. Antipa

Sfințenia vieții l-a făcut cunoscut pe Bătrânul Abimelec și în afara Sfântului Munte, mulțime de închinători venind zilnic la chilia lui ca să audă cuvânt de înțelepciune și de mângâiere. În același timp, a ținut legătura cu alți părinți duhovnicești de seamă din acea vreme, pe care sfințenia vieții lor i-a ridicat la înălțimea duhovnicească a părinților din vechime: Sfântul Nectarie de Eghina, cei doi ,,Alexandri”, Moraitídis și Papadiamantis, Bătrânul Filothei Zervákos, egumenul Sfintei Mănăstiri numită a ,,Longobarzilor” din insula Paros, dar și a acelui blând levit de curând canonizat de către Patriarhia Ecumenică, Sfântul Nicolae Planás.

Toți cei amintiți mai sus, în corespondența lor și în discuțiile cu ceilalți, vorbeau mereu în termeni elogioși și cu deosebită admirație despre dumnezeiasca înțelepciune și duhovniceasca înălțime ale marelui ascet din pustia athonită, Părintele Abimelec. Mai mult, Sfântul Nectarie de Pentapole îl chema destul de des în Eghina, la Mănăstirea Sfintei Treimi, pentru a le vorbi monahiilor de acolo, iar Bătrânul îi răspundea glumind: ,,Dar cum este posibil, Preasfinția voastră, să mă chemați pe mine, un monah simplu și neînvățat, să le vorbesc maicilor?”. Sfântul Nectarie îi răspundea: ,,Așa este bine, Părinte Abimelec. Noi, aici, cunoaștem lucrurile în teorie, dar voi, acolo, la Athos, le cunoașteți din practică și asta este cel mai important pentru viața duhovnicească”.

2 Abimelech mon. Mikragiannanitis (1872-1965)

Bătrânul Abimelec împreună cu ucenicul său, ieromonahul Dionisie și cu Părintele Gherasim Imnograful

Atât isihia din Grădina Maicii Domnului, precum și studiul Sfintei Scripturi și al scrierilor Sfinților Părinți i-au adus mare folos duhovnicesc Părintelui Abimelec – această floare frumos mirositoare a pustiei –, precum și înțelepciune și har de Sus, deși, așa cum am spus mai devreme, terminase abia patru clase primare la școala din satul copilăriei. Însă, prin studiul Sfintei Scripturi și al Dumnezeieștilor Părinți în pustia Sfântului Munte, Bătrânul a ajuns la înălțimi duhovnicești, izbutind, în același timp, să devină și scriitor, melod și copist de manuscrise. Astfel, pe durata a doar 2-3 ani, pe când viețuia – din motive de sănătate – la mănăstirea Sfântul Antonie Marpísis din insula Paros, alături de Bătrânul Filothei Zervákos, a copiat 185 de pagini scrise mărunt cuprinzând Viața cuviosului Chiril Fileotul, precum și alte manuscrise care se găsesc astăzi la Mănăstirea Izvorul Tămăduirii (a ,,Longobarzilor”) din insula Paros. În afară de aceasta, un lucru nu îndeajuns cunoscut este faptul că Bătrânul Abimelec a fost primul biograf al Sfântului Nectarie de Eghina, a cărui biografie a scris-o și a tipărit-o pentru prima dată la Vólos în anul 1921, la doar un an după trecerea la cele veșnice a Sfântului Nectarie (9 noiembrie 1920). Titlul exact al acestei cărți este: Panegiric (care cuprinde și biografia Mitropolitului de Pentapóleos, Înaltpreasfințitul Nectarie). De asemenea, părintele Abimelec a alcătuit și slujba Cuviosului Ghedeon de la Caracalu, cel care a viețuit pentru o oarecare perioadă de timp la un metoc al Mănăstirii Caracalu care se găsește în satul Margarítes-Milopotámou și are ca zi de prăznuire Schimbarea la Față a Mântuitorului. De asemenea, la Mănăstirea Longobarzilor se păstrează tipărit Canonul Paraclis către Sfântul Mare Mucenic Hristofor, text alcătuit tot de Monahul Abimelec. Cartea a fost publicată de sihăstria Sfântul Hristofor în Eghina, în anul 1962.

Aruncând o privire peste textul paraclisului amintit mai sus, ne putem face o idee despre capacitatea, priceperea dar și cunoștințele teologice, lingvistice și de versificație ale ,,neînvățatului” Părinte Abimelec.

3 Abimelech mon. Mikragiannanitis (1872-1965)

Bătrânul Abimelec împreună cu Părintele Konstantinos Vastakis

De-a lungul timpului, Bătrânul Abimelec a îndrumat pașii multor tineri pe drumul anevoios care duce la mântuire, sfătuind și mângâind deopotrivă pe fiecare, după cum era luminat de Sus de către Duhul Adevărului. Într-o zi, a fost vizitat de un tânăr care absolvise Facultatea de Teologie din Atena și făcuse studii, mai apoi, și la Paris. Acesta era viitorul egumen al mănăstirilor Stavronikita și Iviron, părintele Vassílios Gondikákis. Acesta și-a deschis inima înaintea Părintelui Abimelec și i-a spus din inimă: ,,Gheronda, mă gândesc să devin preot. Sfinția ta ce crezi despre preoție?”. Gheronda Abimelec s-a uitat cu dragoste la el și i-a spus: ,,Fiule, preoția este precum lumina ochilor noștri. Ochiul, dacă intră vreun gunoi în el, începe să lăcrimeze și, dacă nu scoatem gunoiul la timp, putem să ne pierdem ochiul”. Prin aceste cuvinte, Părintele Abimelec a vrut să arate înălțimea Tainei Preoției și cât de mult trebuie să se gândească cineva înainte de a primi această slujire.

5a Abimelech mon. Mikragiannanitis (1872-1965)

Bătrânul Abimelec Aghiannanitul (1872-1965). Fotografie de Theoharis Provatakis

Gheronda Abimelec a trecut la cele veșnice în 1965, la vârsta de 93 de ani, după o viață de nevoință și de slujire a Bisericii pe care a iubit-o și căreia i-a dăruit întreaga sa viață, încă din copilărie.

http://www.pemptousia.ro/

Categories: ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.