Acasă > Rugăciuni > 19 ianuarie: UTRENIA SFÂNTULUI MARCU AL EFESULUI (facerea Sfântului Nicodim Aghioritul)

19 ianuarie: UTRENIA SFÂNTULUI MARCU AL EFESULUI (facerea Sfântului Nicodim Aghioritul)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

ORNAM1

LUNA IANUARIE

ÎN ACEASTĂ LUNĂ ZIUA A NOUĂSPREZECEA:

POMENIREA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU MARCU EVGHENICUL,

MITROPOLITUL EFESULUI 

ORNAM1

LA UTRENIE 

La Dumnezeu este Domnul…, se cântă troparul Sfântului Marcu (de două ori), Slavă…, al Sfântului Macarie. Şi acum…, al Născătoarei-Învierii

 După Catisma întâi, se cântă

SEDEALNA Sfântului Marcu,  glasul I:

 Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule…

Îndreptar tainic, tablă de Dumnezeu scrisă şi carte înţelegătoare, pe tine te propovăduim Sfinte Marcu, căci în ele noi, mulţimile ortodocşilor, cei ce pe tine te fericim, citim Crezul neschimbat şi adaosul latin îl lepădăm.

 După Catisma a doua, se cântă

SEDEALNA Sfântului Marcu, glasul 4:

 Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

 Spăimântatu-s-au împreună toţi ritorii latini de puterea cuvintelor tale când ai stat în mijlocul sinedriului şi ai dat tuturor răspunsuri desluşitoare, prin care înţelepciunea lor cea dinafară ai arătat-o înşelare. 

 Antifonul I al glasului 4:

PROCHIMENUL, glasul al 4-lea 

Gura mea va grăi înţelepciune… 

Stih: Auziţi acestea toate neamurile… 

Toată suflarea…

Evanghelia la un Ierarh. 

Psalmul 50

CANONUL SFÂNTULUI

Se pun trei canoane. Al Născătoarei de Dumnezeu al Paraclisului pe 6, al Sfântului Marcu pe 4 şi al Sfântului Macarie pe 4. Se cântă catavasiile Întâmpinării. 

CANONUL SFÂNTULUI MARCU 

Cântarea 1, glasul al 4-lea: „Deschide-voi gura mea…” 

Unime în trei ipostasuri, Părinte şi Duhule Sfinte, Dumnezeu mai presus de fiinţă, dă-mi har ca să laud pe dumnezeiescul Tău ierarh, care după adevăr Te-a teologhisit. 

Când ai deschis gura ta în mijlocul sinodului de la Ferrara, de Dumnezeu înţelepţite, te-ai arătat viteaz apărător al credinţei ortodoxe, căci înţelepţeşte ai lepădat prin cuvintele şi scrierile tale adaosul latinilor cel împotriva lui Dumnezeu. 

Arătatu-te-ai ritor cu mare glas al Dumnezeirii, căci ai teologhisit că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl, urmând dumnezeieştilor dogme ale Părinţilor. 

A Născătoarei: 

Cu adevărat te propovăduim pe tine, stăpână şi Născătoare de Dumnezeu, căci ai născut pe Dumnezeu după adevăr, fiind cunoscut într-un ipostas şi două firi, curată cu totul fără de prihană. 

Catavasie: Pământul cel roditor de adâncime…  

Cântarea a 3-a: 

Prin iureşul dovedirilor tale celor drepte i-ai înfierat vitejeşte pe latini ca eretici achindinieni, şi ai învăţat că firea şi lucrarea nu sunt unite în Dumnezeu, preaînţelepte. 

Înţelegându-i bine pe Teologi, ca un preabun ucenic al acestora, ai dogmatisit drept că lucrarea dumnezeiască se împărtăşeşte făpturilor, dar firea rămâne neîmpărtăşită. 

Prin curajoase tâlcuiri ale Scripturilor, ai arătat, înţelepte, că harul Duhului se împărtăşeşte şi se numeşte duh, dar Firea şi Ipostasul Acestuia nicidecum nu se împărtăşesc. 

A Nascătoarei: 

Ai născut, Fiică, fără dureri; ai purtat în braţe, curată, fără să osteneşti, şi ai primit fără sămânţă pe Dumnezeu cel mai presus de fiinţă. O, lucruri minunate! Ce minte omenească nu se va spăimânta? 

Catavasie: Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine… 

Sedealna Ierarhului, glasul 8: 

În grădinile dumnezeieştilor Scripturi şi în scrierile Sfinţilor Părinţi te-ai plimbat cu înţelepciune, Marcu, ca o albină iubitoare de osteneală; şi culegând florile Ortodoxiei, cules-ai din toate miere dulce, aducând-o înaintea tuturor credincioşilor, purtătorule de Dumnezeu. Pentru aceasta, noi cei ce gustăm din dulceaţa ei, cu graiuri înţelegătoare strigăm ţie: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta. 

Cântarea a 4-a: 

Luând puterea dumnezeiescului Duh ai astupat gurile strămoşilor Romei celei Vechi care huleau împotriva luminii fără de materie ca şi nebunul Varlaam. 

Această Lumină nezidită şi veşnică este cu adevărat slava firească a Dumnezeirii, după cum grăieşti, preaînţelepte Marcu, nu zidire sub vremi, după flecărelile latinilor. 

Apostolii au văzut dumnezeiasca lumină cea nematerialnică cu ochii pământeşti, dar cu putere şi cu dorire mai presus de minte s-au împuternicit în Duhul, după cum ai grăit, de Dumnezeu înţelepţite. 

A Născătoarei: 

Curăţeşte spurcăciunea sufletului meu, arde materia patimilor mele cu dumnezeiescul Cărbune, ca un cleşte înţelegător, ca să te laud cu minte nematerialnică pe tine, cea întru tot cântată. 

Catavasie: Acoperit-a cerurile… 

Cântarea a 5-a: 

Ca pe un mare conducător de oaste, te pune înainte toată Biserica Răsăritului, pe tine, preasfinţite, care dărâmi cu armele Duhului monarhicescul turn al papei, care glăsuieşte şi făptuieşte nedreptate din înălţime. 

Marcu, de Dumnezeu înţelepţite, îndemnat-ai a se păzi dogmele dumnezeieştilor Părinţi, care au aşezat neschimbata rânduială ca numai patriarhul Romei să se numească primul între ceilalţi Patriarhi, dar nu stăpânind Biserica de unul singur. 

Rădăcină a dezbinării între Apus şi Răsărit şi izvor a toată flecăreala s-a făcut stăpânirea papei cu adevărat, căci având cugetare antihristică nu s-a supus Sinoadelor Ecumenice şi Scripturilor. 

A Născătoarei: 

Pruncul tău este Dumnezeu, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, iar tu ai rămas fecioară întru naştere, curată mireasă a lui Dumnezeu. Ce altă vedere mai mare decât aceasta a văzut lumea întreagă pe pământ? 

Catavasie: Dacă a văzut Isaia cu închipuire 

Cântarea a 6-a: 

Preaputernic propovăduitor împotriva liturghisirii cu azimă s-a arătat Marcu preaînţeleptul, podoaba Efesului, de care fiii latinilor toţi s-au ascuns. 

Hristos a săvârşit Cina cea preadumnezeiască cu pâine dospită, căci încă nu era vremea de începere a azimilor, după cum luminat ai arătat, o Marcu preaînţelepte. 

A pune înainte cu azimă s-a istorisit despre învăţătura străină şi în afara firii a ereticilor ebioniţi, dar predania cea sfântă a creştinilor este liturghisirea cu pâine dospită. 

A Născătoarei: 

Se spăimântează Preasfântă Stăpână, cugetul îngerilor şi al oamenilor de străină minunea ta, căci tu pe Făcătorul şi Domnul îngerilor şi al oamenilor L-ai născut în chip străin. 

Catavasie: Strigat-a Ţie bătrânul… 

CONDACUL Sfântului Marcu, glasul al 3-lea: 

Fiind îmbrăcat cu armătură nebiruită, de Dumnezeu înţelepţite, ai surpat sprânceana semeţită a răzvrătirii apusene, făcându-te vas al Mângâietorului şi arătându-te apărător al Ortodoxiei. Pentru aceasta strigăm ţie: Bucură-te,  Marcu, lauda ortodocşilor!  

ORNAM1

SINAXAR

În această lună, ziua a nouăsprezecea:

POMENIREA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU MARCU EVGHENICUL, MITROPOLITUL EFESULUI. 

Sfântul Marcu Evghenicul, mitropolitul Efesului, a fost un neînfricat mărturisitor al credinţei la Sinodul de la Ferrara-Florenţa, pentru că nu a cedat presiunilor papale şi şantajelor, rămânând până la sfârşit un mărturisitor al credinţei. Nu numai că în timpul acelui Sinod a dovedit rătăcirile latinilor, dar în acelaşi timp a dovedit şi falsurile (mistificările) pe care le-au făcut latinii (catolicii) în textele Părinţilor Bisericii. 

Desigur că la început Sfântul Marcu Evghenicul s-a comportat cu nobleţe, dar mai târziu, când şi-a dat seama de mijloacele necurate la care se pretau pentru a-şi atinge scopul, de presiunile, falsurile, şantajele, constrângerile şi vicleniile latinilor, a devenit un mărturisitor al credinţei. Poziţia sa a fost de la un capăt la altul romană [romeică], deoarece adevăraţii romei sunt împăraţi ai spiritului, sunt aristocraţi ai duhului, pot să dialogheze cu luciditate şi cumpătare, linişte şi nobleţe. Când însă este vorba de îndepărtarea de la adevărul revelat şi când văd mijloace necurate ale celorlalţi pentru atingerea scopului, atunci devin mărturisitori ai credinţei. Pentru că Hristos nu-şi doreşte doar căutători, ci şi mărturisitori.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne si ne mântuieşte pe noi. Amin. 

Cântarea a 7-a: 

Iată a strălucit ca soarele pomenirea de-trei-ori fericitului Marcu, luminând pe toţi credincioşii Răsăritului, iar focul curăţitor al apusului l-a stins de tot, dovedind că nu există. 

Să audă urmaşii latinilor preaputernicul glas al dumnezeiescului ritor, că pocăinţa fiind desăvârşită, nu trimite în munca focului pe cei ce au murit, ci la desfătare. 

Să tacă astăzi gurile cele mincinoase ale latinilor, a celor ce au scornit al treilea loc în chip răuslăvitor, căci tună împotriva lor limba cea preavestită a lui Marcu, care propovăduieşte ortodox doar două locuri.

 A Născătoarei: 

Întrupându-se Cuvântul cel netrupesc, Fiică, Mireasă a lui Dumnezeu, pe oamenii cei trupeşti i-a arătat fără de trup. Pentru aceasta îngerii cântă: Prealăudate Doamne al Părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat. 

Catavasie: Pe Tine Cel ce ai răcorit în foc… 

Cântarea a 8-a: 

Cinsteşte pomenirea ta, ierarhe, Biserica Ortodoxă a lui Hristos, pentru care ai suferit dureri până la sânge şi a cărei slavă o ai întărit, de Dumnezeu înţelepţite, arătând că fericirea sfinţilor nu este desăvârşită înainte de judecată, de trei ori fericite. 

Drepţii se vor umplea de săvârşit de apa vieţii şi a nestricăciunii şi vor lua cununa deplină a biruinţei după înviere, iar păcătoşii vor primi pedeapsa desăvârşită, după cuvintele tale, preaînţelepte ierarhe. 

Învăţătura latinilor care băsmuieşte că toţi drepţii primesc fericirea dumnezeiască în chip desăvârşit înainte de înviere, iar păcătoşii pedeapsa deplină, este dovedită de cuvintele tale a fi flecăreală. Căci cum  să fie dreptate înainte de dreapta Judecată? 

A Născătoarei: 

Pentru mila cea nespusă, Cel ce este negrăit tuturor fiinţelor S-a arătat oamenilor din tine, Preanevinovată, ca un Om şi a rămas întru arătare după arătare, cum era şi înainte de arătarea din nou, ca un Dumnezeu rămânând nearătat tuturor. 

Catavasie: Uniţi fiind cu focul… 

Cântarea a 9-a: 

Ai ridicat biruinţă împotriva vrăjmaşilor latini, Sfinte Marcu, şi prin aceasta ai umplut cu adevărat de toată ruşinea chipul lor cel păgânesc, arătând prin dumnezeieştile tale graiuri că nu cuvintele Domnului: „Mâncaţi…” şi „Beţi…” prefac Cinstitele Daruri. 

Darurile cele puse înainte se sfinţesc prin rugăciunile preoţilor şi pogorârea Duhului Sfânt, după cum tu, Marcu, ai arătat luminat, urmând adevăraţilor liturghisitori Vasile, Grigorie şi Ioan, a căror viaţă şi cuvânt le-ai râvnit. 

Primeşte cântarea noastră ce se aduce ţie ca o cunună din aur alcătuită, nebiruitule, mare atlet a lui Hristos, biruind nu cinci din afară, ci cele opt capete ale ereziei blasfemiatoare a latinilor, singurule luptător statornic şi de mii de ori biruitorule. 

A Născătoarei: 

Înălţimea cerului şi adâncimea pământului cel fără de margini cine poate să le tâlcuiască, Fiică, pururea Fecioară? Aşa şi cu înălţimea tainei tale: Cum o minte mărginită va putea să tălmăcească adâncul cel nemărginit al naşterii tale celei fără de sămânţă, Preacurată? 

Catavasie: În Lege, în umbră şi în Scriptură…

 LUMINÂNDA

A Sfântului Marcu: „Femei, auziţi…” 

Pe întâistătătorul Efesului, pe învăţătorul şi izbăvitorul prea mare al lumii, să-l lăudăm pe Marcu, pentru că s-a făcut stâlp neclintit al Ortodoxiei, catapultă prea tare şi fulger care arde ereziile latinilor. 

A Născătoarei: 

Marie, cămără aurită a Dumnezeirii, bunăcuviinţa neamului nostru, înfrumuseţătoarea lumii celei fără de frumuseţe, înfrumuseţează nefrumuseţea sufletului meu, care cu dragoste şi cu credinţă pe tine, Fecioară, te înfrumuseţează cu preafrumoase cântări. 

LA LAUDE glasul 1: 

Acum, luminat fiind de razele cele strălucitoare de lumină ale preadumnezeieştii Treimi, te arăţi cu totul în lumină, Sfinte Marcu, cu totul strălucitor, cu totul dumnezeu după har, fericite, şi vezi lămurit lumină pe Tatăl, lumină pe Fiul, lumină pe Duhul cel Preasfânt. 

O, Marcu, îmbogăţindu-te cu numele apostolului Marcu, cel însemnat prin leu,  şi ţinând locul tronului lui, de Dumnezeu purtătorule, te-ai îmbogăţit tot aşa şi cu duhul şi cu puterea lui după rânduială; pentru aceasta, urlând ca un leu, ai împrăştiat pe urâţii papolatrii. 

Lucifer al Romei mândrindu-se înfricoşător şi scaunul punându-şi-l mai presus de stele, tu singur, slăvite, umplându-te de râvnă ca şi Mihail, ai strigat: Să stăm bine, să rămânem toţi în Cinstitele Predanii ale Părinţilor. 

Marcu, pururea pomenite, te-ai unit cu teologii ca un teolog al lui Dumnezeu, cu cuvioşii iarăşi ca un cuvios preafericit; cu luptătorii ca un luptător nesângeros, iar pe Dumnezeu Îl rogi pentru noi cei ce cu dragoste te lăudăm pe tine. 

Slavă…, a Sfântului Marcu, glasul 5: 

Să trâmbiţăm cu trâmbiţă de cântări, să dănţuim duhovniceşte şi să batem din palme veselindu-ne, întru preacinstita prăznuire a purtătorului de Dumnezeu Părinte. Împăraţii şi domnii împreună să se adune, ca să laude pe cel ce prin lupte înţelegătoare pe fiii Apusului i-a biruit vitejeşte cu înţelepciunea. Noi, păstorii şi învăţătorii, pe apărătorul nebiruit al Ortodoxiei împreună să alergăm să-l fericim. Cuvioşii pe pustnicul, preoţii pe păstorul, cei din primejdii pe izbăvitorul, filozofii pe cel cu adevărat înţelept, păcătoşii pe fierbinte rugătorul, bolnavii pe vindecătorul, teologii pe de-Dumnezeu-cuvântătorul, toţi ortodocşii binefăcătorului tuturor după datorie lăudându-l să-i strigăm: Preasfinte Marcu, mijloceşte pentru noi către Dumnezeu şi Stăpânul, şi ne izbăveşte din iad cu rugăciunile tale. 

Şi acum…, a Născătoarei: 

Fericimu-te pe tine…

 Doxologia mare, ecteniile şi otpustul.

 LA LITURGHIE 

La Fericiri se punem 4 din Canonul Sfântului Marcu, Cântarea a III-a  şi 4 din Canonul Sfântului Macarie, cântarea a VI-a. 

După Vohod şi Tropare, Prochimen glasul 7: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?

Apostolul, din Epistola a II-a către Timotei (I, 8-18): Fiule Timotei, nu te ruşina de mărturisirea Domnului nostru…;

Aliluia, glasul 2: Preoţii Tăi Doamne se vor îmbrăca cu dreptate.

Stih: Căci Domnul a ales Sionul, şi l-a ales ca locuinţă Lui (Caută la ziua de 10 februarie).

Evanghelia de la Ioan (XV, 17-27; XVI, 1-2): Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Aceasta vă poruncesc vouă: să vă iubiţi unul pe altul… (caută Evanghelia a doua din ziua de 26 octombrie) 

CHINONICUL

Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.

 (Traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: „Mineiul pe ianuarie” în elină. În ediţia pe care am avut-o la dispoziţie, Slujba Sfântului Marcu este preluată doar selectiv. Sfântul Nicodim Aghioritul însă i-a alcătuit o slujbă deplină.)

Categories: Rugăciuni Tags:
  1. RMaria
    ianuarie 19th, 2011 la 10:13 | #1

    Te rog, stii cumva vreun site cu vreo filmare in direct cu Slujba Bobotezei de acum, de la Iordan ?

  2. RMaria
    ianuarie 19th, 2011 la 11:15 | #3

    Multam’ de raspuns!
    Bine c-am intrat din nou, ca n-a mers subscrierea pt. un raspuns.
    P-asta il urmaresc si eu, e Sf Liturghie acum , dar ca-i de Sf Atanasie, de la Tesalonic.

  3. Aetos33
  4. Mihail si Zoe
    ianuarie 19th, 2011 la 20:53 | #5

    ” Pazeste-ne, Arhipastorule Marcu prea luminate, de navala ispitelor si a relelor amagiri, caci la tine toti cautam scapare” ( Paraclisul Sfantului Marcu al Efesului )

  5. Florin
    ianuarie 20th, 2011 la 04:11 | #6

    Multumim frumos tuturor ostenitorilor.Daca aveti putere si rabdare traduceti toata opera imnografica a Sf.Nicodim Aghioritul precum si Eortodromionul.Multumesc de carti.Florin

  1. ianuarie 19th, 2011 la 02:01 | #1