19 octombrie: SFÂNTUL MUCENIC UAR, EGIPT

SFÂNTUL MUCENIC UAR, EGIPT

19 octombrie

Acesta a fost ofiţer roman în Egipt, iar în taină, creştin. Fiind atunci aruncaţi în temniţă şapte învăţători ai dreptei credinţe, Sfîntul Uar îi cercetă în legăturile lor, le aduse cele de trebuinţă şi le-a slujit lor cu rîvnă. El se minuna de chinul şi de răbdarea lor şi suferea de slăbiciunea sa de a-şi da pe faţă credinţa creştină faţă de autorităţi şi să se facă şi el mucenic pentru Hristos. Bărbaţii lui Dumnezeu însă îl întăriră, şi atunci îndată Uar hotărî să lepede de la el slăbiciunea. El se înfăţişă dinaintea chinuitorilor şi se dădu pe sine de bunăvoie la chinuri.

Unul dintre cei şapte bărbaţi ai lui Dumnezeu îşi dădu sufletul în închisoare, astfel încît, scoţînd răul eparh pe bărbaţi la întrebare, văzu că nu mai sînt şapte, ci şase. El ceru să afle ce este cu al şaptelea. Atunci Uar zise:

– Eu sunt al şaptelea.

Eparhul înnebunit de mânie l-a torturat pe Uar mai întîi. El porunci biciuirea cu toiege uscate peste trupul său gol, apoi să fie legat de un copac şi să i se taie trupul încet, bucăţică cu bucăţică. Aşa fu omorât sfântul mucenic Uar, aşa îşi dădu el sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Iar trupul lui fu după aceea aruncat pe o grămadă de gunoi.

O femeie palestiniană pe nume Cleopatra, văduva unui ofiţer imperial, aflându-se de faţă la mucenicia lui Uar, împreună cu fiul ei, loan, luă în taină moaştele mucenicului de pe grămada cu gunoi şi le îngropă în casa ei. Apoi ea ceru învoirea eparhului ca să ia trupul bărbatului ei mort şi să îl ducă din Egipt în Palestina. Fiind văduvă de ofiţer, eparhul îi dădu fără zăbavă această învoire. Cu toate acestea, cinstita văduvă nu oasele bărbatului ei, care murise de ceva vreme, le luă ca să le ducă în Palestina, ci moaştele sfântului mucenic Uar. Astfel, ea le aşeză în satul naşterii ei, Edras, care se află lângă muntele Tabor, îngropându-le acolo cu cinste. În acel loc se săvârşiră multe minuni cu credincioşii care se închinau cu credinţă cerând mijlocirea sfântului. Văzând minunile săvârşite de sfântul mucenic şi evlavia celor care veneau aici în număr tot mai mare, Cleopatra ridică pe acel loc o slăvită biserică cu hramul numelui sfântului.

Acesta i se arăta adesea în vedenie, din cealaltă lume, ca un înger luminos al lui Dumnezeu.

+ * + * +

Lui Hristos ai urmat, mucenice Uar, al cărui pahar l-ai băut şi cu cununa muceniciei te-ai încununat; deci, cu îngerii dănţuind, roagă-te neîncetat pentru sufletele noastre. (Condacul Sfântului Mucenic Uar)

+ * + * +

Minunea Sfântului Mucenic Uar săvârşită cu fiul Sfintei Cleopatra, Sfântul Ioan

(Sursă:http://img0.liveinternet.ru/images/attach/c/2//70/557/70557216_uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu.jpg)

Binecredincioasa văduvă Cleopatra, proslăvită şi ea dimpreună cu fiul ei Ioan împreună cu sfinţii şi a căror pomenire se face tot în această zi, ridicându-i sfântului mucenic Uar o biserică slăvită, ea chemă preoţii şi pe episcopul locului să o sfinţească. Se strînse la această mare sărbătoare mulţime mare de creştini, căci întregul ţinut îl cinstea pe sfântul mucenic Uar ca pe un mare vindecător şi făcător de minuni.

După săvîrşirea sfintei slujbe, această evlavioasă femeie se duse la moaştele sfântului şi se rugă astfel:

– Rogu-mă ţie, sfinte mucenice al lui Dumnezeu, care pentru Domnul viaţa în chinuri ţi-ai dat, dăruieşte-mi mie cele de folos, şi fă asemenea şi fiului meu, loan.

Fiul Cleopatrei, Ioan, era deja un tânăr ajuns la vârsta majoratului, pe care mama lui voia să îl dea în slujba militară. Însă de îndată ce Cleopatra ieşi din biserică, în urma acestei rugăciuni, fiul ei loan se îmbolnăvi de o febră cumplită care spori până cînd, chiar la miezul nopţii zilei aceleia, îşi dădu sufletul. Maica lovită de nedumerire, durere şi revoltă, alergă la mormântul sfântului şi îi strigă:

– Sfinte al lui Dumnezeu, acesta ţi-a fost ajutorul?

Ea încă mai multe cuvinte aspre grăi către sfîntul Uar, pornite din cumplita durere a inimii de mamă. După îndelung plâns, femeia căzu într-un somn uşor. Atunci sfântul Uar se arăte ei, ţinându-l de mână pe fiul ei, Ioan:

– Au nu te-ai rugat astăzi mie ca să-ţi dăruiesc cele de folos pentru tine şi fiul tău, după voia Stăpânului Hristos? Eu am dus rugăciunea ta la El, iar El, ca un înţelept şi iubitor de oameni, l-a luat pe fiul tău loan în slujba armatelor celor cereşti. Dar dacă tu doreşti, iată, ia-l înapoi şi nu ai decît să îl dai în slujba împăratului celui stricăcios.

Auzind aceasta, tânărul Ioan ţinîndu-se strâns de sfântul mucenic Uar zise:

– O, nu, Domnul meu, nu asculta pe maica mea şi nu mă trimite înapoi în trupul cel din lume, cela ce este plin de toată răutatea şi nelegiuirea, dintru care tocmai am scăpat.

Trezindu-se din această vedenie, Cleopatra săltă cu duhul, plină de bucurie, şi mulţumind lui Dumnezeu şi sfântului Lui mucenic Uar, ieşi plină de pace din biserică.

Ea mai trăi lângă biserica ei vreme de patru ani, vreme în care adesea sfântul mucenic Uar şi fiul ei veneau în vedenie să o cerceteze.

+ * + * +

Pătimirea Sfântului Mucenic Uar şi a celor împreună cu dânsul