Arhivă

Arhivă pentru octombrie, 2009

Co-sărbătoare a Sf. Sava cel Sfinţit

octombrie 31st, 2009 Fără comentarii
26-10-2009 (GREGORIAN)
13-10-2009 (IULIAN)

ÎMPREUNĂ-PRĂZNUIRE A SFÂNTULUI SAVA CEL SFINŢIT

DE CĂTRE PĂRINŢII AGHIOTAFIŢI[1] ŞI AGHIORIŢI

La doi ani după întâlnirea Patriarhului Athenagora al Constantinopolului cu Papa Paul al VI- lea în Ţara Sfântă şi în Patriarhia Ierusalimului în decembrie 1963, biserica romano-catolică a întors Maicii Bisericilor din Sion moaştele Cuviosului Părintelui nostru Sava cel Sfinţit, care au fost furate de cruciaţi şi duse în Veneţia.MOASTELE CUV SAVA CEL SFINTIT
După înţelegerile şi pregătirea prealabilă, moaştele Sfântului Sava au ajuns la Ierusalim pe 13 octombrie 1965, însoţite de o delegaţie a Patriarhiei Ierusalimului, care s-a deplasat în Italia în acest sens, delegaţie constituită din actualul mitropolit Vasilios de Cezareea, actualul mitropolit Chiriac de Nazaret (atunci ierodiacon) şi de adormiţii întru fericire mitropolitul Gherman de Petra şi arhimandritul Serafim, duhovnicul Mănăstirii Sfântul Sava.
Sfintele moaşte au fost duse de la Poarta lui David în procesiune în Biserica Învierii, unde au şi rămas timp de o săptămână pentru închinare.
În continuare, sfintele moaşte au fost duse în Sfânta Mănăstire întemeiată de Cuviosul Sava, unde de atunci rămân comoară şi vistierie, izvor de putere şi de tămăduiri pentru părinţii mănăstirii şi pentru închinătorii ei.
Acest eveniment al aducerii a fost consfinţit cu prăznuire în Patriarhia Ierusalimului, însă cu totul şi cu totul praznical în Sfânta Lavră a Cuviosului Sava, către care, în fiecare an pe 13 octombrie, este trimisă o delegaţie arhierească din Ierusalim. O slujba specială a fost întocmită de către fericitul imnograf, Mitropolitul Nikodimos de Patras, iar Slujba Acatistului Sfântului Sava, îl are ca autor pe imnograful Marii Biserici a lui Hristos, fericitul părinte Gherasim de la Schitul Sfânta Ana Mică.
Şi anul acesta sărbătoarea s-a ţinut conform tipicului savait printr-o priveghere de toată noaptea la care a participat Preafericirea Sa Teofil al III – lea, Patriarhul Ierusalimului, venind de cu seară în Sfânta Lavră a Sfântului Sava cu Bătrânul Arhisecretar, Arhiepiscopul Aristarh de Konstantina şi cu preoţi din cadrul Patriarhiei.
PARINTII SAVAITI SI DANIELEI CANTANDÎn mod deosebit a emoţionat şi a creat o înălţare duhovnicească participanţilor la sărbătoare prezenţa obştii Danieleilor din Sfântul Munte Athos, psalmodia bizantină autentică şi preţioasa şi marea icoană argintată a Maicii Domnului Triherusa („Cea cu trei mâini”), pe care a zugrăvit-o părintele Daniil Iconograful, ieromonah danieleu, ca donaţie a evlavioşilor creştini prin mijlocirea monahului aghiopavlit – părintele Nikodimos, după originalul icoanei Maicii Domnului Triherusa, ce se află în Sfânta Mănăstire Hilandar din Sfântul Munte Athos, adusă aici de către Cuviosul Sava Sârbul, când acesta a vizitat Mănăstirea Sfântului Sava în veacul al XIII – lea.
La slujbă şi la Dumnezeiasca Liturghie au participat cu adâncă umilinţă mulţi credincioşi ortodocşi ai Patriarhiei vorbitori de limba arabă din Bethleem, Betzalla şi Satul Păstorilor.
Acestora le-a predicat dumnezeiescul cuvânt Preafericitul Patriarh Teofil, scoţând în evidenţă cu deosebire PF TEOFIL CITIND RUGACIUNILEvirtutea Cuviosului Sava, cuvioşia, înfrânarea, dar şi activitatea sa pastoral-misionară pentru Ortodoxie prin lupta sa împotriva ereziei monofizitismului şi binecuvântarea sfintelor sale moaşte pentru mănăstire şi pentru închinătorii ei.
Întreaga sărbătoare în mediul pustiu al Lavrei, înnoită prin paraclise, pictură şi spaţii de cazare de către nevoitorul şi iubitorul de osteneală, duhovnicul ei – preacuviosul şi învăţatul arhimandrit părintele Evdokim, a devenit un prilej de încărcare spirituală şi comuniune duhovnicească cu întemeietorul mănăstirii, Cuviosul Sava cel Sfinţit, cu Sfântul Ioan Damaschin, cu Cuviosul Xenofont şi cu alţii care s-au nevoit în această Lavră şi în prezenţa părinţilor aghiotafiţi şi athoniţi.
După Dumnezeiasca Liturghie, Preafericitul Teofil, Patriarhul Ierusalimului, a rostit către părinţi şi către adunarea bisericească următoarele:
„Harul Preasfântului Duh ne-a adunat pe noi astăzi în Lavra Cuviosului Sava cel Sfinţit, ca să prăznuim o îndoită sărbătoare: aducerea moaştelor Cuviosului Sava şi aducerea icoanei Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu Triherusa, pe care a zugrăvit-o monahul danieleu Daniil, după icoana care a aparţinut Sfântului Ioan Damaschin şi care a fost dusă în Sfânta Mănăstire Hilandar de către Sfântul Sava Sârbul. MAICA DOMNULUI TRIHERUSA DARUITA MANASTIRII
Prin aceste două evenimente înţelegem importanţa timpului liturgic al venirii lui Hristos în prezent, trecut şi viitor, toate aceste momente ale timpului unite în Trupul lui Hristos. Pe acest Hristos Îl trăim noi în acest loc sfânt de închinare şi străveche mănăstire, participând la Dumnezeiasca Liturghie.
Dorim prin mijlocirile Cuviosului Sava cel Sfinţit, ale Sfântului Nicolae, Episcopul Mirelor, şi ale Sfântului Ioan Damaschinul, sănătate sufletească şi trupească celor ce se nevoiesc în mănăstire, închinătorilor Lavrei şi frăţiei noastre aghiotafite.
Maica Domnului este ocrotitoarea Sfântului Munte şi noi îi avem co-liturghisitori pe slujitorii Acesteia şi reprezentanţii Republicii Athonite, care sunt prilejuitorii aducerii sfintei Ei icoane, cărora le şi mulţumim şi le exprimăm dorinţa noastră ca icoana să rămână semnul legăturii dintre Patriarhia Ierusalimului şi părinţii athoniţi. Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu noi cu toţi. Amin. Mulţi ani”.
PF LA LITIE IMPREUNA CU PARINTII IN TIMPUL PRIVEGHERIICOLIVA IN CINSTEA SFANTULUI CU CHIPUL SAU
(text  Frăţia Ortodoxă Misionară Sfinţii Trei Noi Ierarhi cf. http://www.jerusalem-patriarchate.info/gr/news.php)


[1] Aşa se  numesc  părinţii ortodocşi – slujitori şi păzitori ai Sfântului Mormânt (n.tr.).
Categories: ORTODOXIE Tags:

PROSLĂVIREA SFÂNTULUI IERARH FILARET DE CERNIGOV

octombrie 28th, 2009 2 comentarii

În Cernigov a avut loc canonizarea locală
a Sfântului Ierarh Filaret (Gumilevski)

Svqtitelq_Filaret_(Gumilevskij)

Din orice categorie socială sau cin clerical ar face parte, în ultimă instanţă sfinţii sunt creştini biruitori prin Iisus Hristos ai păcatului, ai morţii, ai diavolului şi a împărăţiei întunericului. Ei sunt „sare a pământului”, „lumină a lumii”, pilde însufleţite, dar şi mari dascăli ai fraţilor lor aflaţi încă în această „vale a plângerii”.
Prin harul lui Dumnezeu, în timpul vieţii pământeşti, sfinţii au fost învredniciţi de mari descoperiri dumnezeieşti şi vederi atât din lumea cerească, cât şi din întunecatele realităţi ale iadului. Toate aceste vedenii şi descoperiri dumnezeieşti confirmă întotdeauna, fără excepţie, credinţa noastră drept-slăvitoare în toate aspectele ei.
Deci dacă toţi sfinţii laolaltă sunt cea mai mare bucurie şi mângâiere a creştinilor, este de la sine înţeles că bucuria şi mângâierea creştinilor sporesc ori de câte ori ceata sfinţilor se înmulţeşte cu încă un creştin biruitor, cu încă un sfânt care a aflat izvorul vieţii şi uşa Raiului, cu încă un mijlocitor, cu încă un rugător, cu încă un dascăl nerătăcit şi făcător de minuni în care viază şi lucrează Hristos.
În vremuri de criză materială şi financiară, iată încă un izvor de bucurie, o sursă de mângâiere şi de îmbogăţire duhovnicească pentru creştini:
ic

PROSLĂVIREA
SFÂNTULUI IERARH  FILARET DE CERNIGOV

Pe 25 octombrie 2009, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Preafericitul Vladimir, Mitropolit al Kievului şi al întregii Ucraine, a efectuat o vizită pastorală în eparhia Cernigov – comunică Biroul de Presă al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
În această zi, Mitropolitul Vladimir a oficiat Dumnezeiasca Liturghie în Catedrala Sfintei Treimi din oraş. Împreună cu el au slujit Mitropolitul Irineu de Dnepropetrovsk şi Pavlograd, arhiepiscopii Ilarion de Volokolamsk, Ionafan de Tulcea şi Braţlav, Augustin de Lvov şi Galiţia, Mitrofan de Beloţerkov şi Boguslav, Ambrozie de Cernigov şi Novgorod – Severski, Luca de Konotop şi Gluhov, episcopii Teofilact de Brian şi Sevski, Arsenie de Sviatogorsk, Ştefan de Turov şi Mozâr, Irineu de Nejin şi Priluţ, Ilarie de Makarov, Aleksandru de Pereiaslav-Hmelniţki, precum şi clerici din eparhia Cernigov şi eparhiile vecine.
sobor
După Liturghie a avut loc slujba de canonizare a Sfântului Ierarh Filaret, Arhiepiscopul Cernigovului, în cadrul căreia a fost oficiat şi ultimul parastas pentru acesta. Arhiepiscopul Ambrozie de Cernigov şi Novgorod-Severski a dat citire hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din 14 aprilie a.c. (Jurnalul Şedinţei nr. 24) referitoare la trecerea în rândul sfinţilor cinstiţi pe plan local a Arhiepiscopului Filaret (Gumilevski) de Cernigov, iar episcopul Arsenie de Sviatogorsk a dat citire vieţii sfântului.
După aceea s-au cântat troparul şi condacul Sfântului Ierarh Filaret, săvârşindu-se şi închinarea Mitropolitului Vladimir împreună cu arhiereii şi clericii la cinstitele moaşte.
PF Vladimir la moastele Sf Filaret de Cernigov
La sfârşitul Liturghiei, Mitropolitul Vladimir i-a felicitat pe clerici şi pe credincioşi cu ocazia canonizării a încă unui preacuvios al lui Dumnezeu:
„Acest eveniment este într-adevăr sfânt şi mântuitor, căci avem încă un preacuvios al Domnului, care se roagă pentru noi înaintea Domnului să ne întărească credinţa, nădejdea şi dragostea. Fie ca pentru rugăciunile marelui ierarh Dumnezeu să fie milostiv faţă de noi şi să ne ajute să urmăm pilda Arhiepiscopului Filaret, care a fost un mare nevoitor al credinţei şi al evlaviei”
– a spus el.
Întâistătătorul eparhiei Cernigov, Arhiepiscopul Ambrozie, în numele clericilor şi credincioşilor din Cernigov, a mulţumit Mitropolitului Vladimir pentru participarea sa la festivităţile de canonizare. În amintirea acestei zile de sărbătoare, arhiepiscopul Ambrozie a dăruit Mitropolitului Vladimir o icoană a Sfântului Ierarh Filaret de Cernigov cu o părticică din moaştele sale.
După slujbă, Arhipăstorul s-a închinat şi s-a rugat înaintea cinstitelor moaşte ale sfinţilor părinţi din Cernigov: Teodosie, Lavrentie şi ale nou-proslăvitului Filaret.
ArhSf Filaret din Cernigoviepiscopul Filaret de Cernigov (1802-1866) – este unul dintre cei mai învăţaţi arhierei ai Bisericii Ortodoxe Ruse din secolul al XIX – lea. Apogeul operei ştiinţifice a ierarhului Filaret a avut loc în timpul slujirii sale la Harkov şi Cernigov, unde şi-a petrecut ultimii şapte ani de viaţă. De asemenea, a depus eforturi uriaşe pentru refacerea bisericilor şi complexelor mănăstireşti şi pentru construirea de noi biserici.Mosi_svqtitelq_Filareta_Hernigovskogo

MEGALINARII

(după podobiile greceşti, pe glasurile II sau VIII)

Bucură-te mare învăţător,

Sfinte Filarete, al Cernigovului păstor,

Şi-al Ortodoxiei dascăl şi călăuză;

fii celor ce te cântă grabnic ocrotitor.


Soleşte, Părinte, de la Hristos

Credinţă, nădejde şi iubire de Dumnezeu,

Şi ne izbăveşte de patimi şi necazuri

Cu mijlocirea-ţi caldă, o, Sfinte Filaret.


Trad. Frăţia Ortodoxă Misionară Sfinţii Trei Noi Ierarhi
Categories: PATRIARHIA MOSCOVEI Tags:

Închiderea reuniunii Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialog Teologic, Pafos (Cipru)

octombrie 23rd, 2009 1 comentariu
23.10.2009

NAUFRAGIU SALVATOR

De acum renumitul Dialog dintre ortodocşi şi romano-catolici în Cipru s-a încheiat printr-un naufragiu.

Nu a existat un acord între cele două părţi şi din acest motiv nu se va emite un text comun. Este doar a doua oară în cadrul Dialogului Comisiei Mixte când nu se emite un text comun. Prima dată s-a întâmplat la Baltimore, în Statele Unite ale Americii, în 2000, când dialogul a naufragiat din cauza chestiunii uniaţiei.

Slăvim şi mulţumim Preasfintei Treimi – Dumnezeul nostru, care a pus o barieră la derapajul concesiilor din partea ortodoxă a grupului conducător ecumenist care gestionează şi direcţionează dialogul; o barieră pe care au impus-o protestele corecte ale corpului eclezial în ultima perioadă.

(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: http://orthodoxia-pateriki.blogspot.com/)

mikti epitropi
*******
COMUNICATUL FINAL AL COMISIEI MIXTE

A XI-a Întrunire a Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialog Teologic între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică a avut loc în Pafos – Cipru, un oraş cu o istorie bogată, care a primit trei Apostoli: Pavel, Varnava şi Marcu. Reuniunea a avut loc între 16-23 octombrie 2009, fiind găzduită generos şi fratern de către Biserica Ortodoxă a Ciprului.
Au fost prezenţi douăzeci de membri catolici. Nu este permis să participe mai mulţi. Toate Bisericile Ortodoxe, cu excepţia Patriarhiei din Bulgaria, au fost reprezentate şi anume: Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Antiohiei, Patriarhia Ierusalimului, Patriarhia Moscovei, Patriarhia Serbiei, Patriarhia României, Patriarhia Georgiei, Biserica Ortodoxă a Ciprului, Biserica Ortodoxă a Greciei, Biserica Ortodoxă a Poloniei, Biserica Ortodoxă a Albaniei şi Biserica Ortodoxă a Cehiei şi Slovaciei.
Lucrările Comisiei s-au desfăşurat sub conducerea celor doi co-preşedinţi, Cardinalul Walter Kasper şi Mitropolitul Ioannis de Pergam, alături de doi co-secretari, Mitropolitul Ghenadios de Sassima (Patriarhia Ecumenică) şi Monseniorul Eleuterio F. Fortino (Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştine).
La sesiunea de deschidere ce a avut loc sâmbătă, 17 octombrie, Comisia a fost salutată foarte călduros de către gazdă, Mitropolitul Gheorghios de Pafos, care a subliniat importanţa găzduirii reuniunii în acest oraş apostolic, celebru de-a lungul istoriei nu doar în insulă, ci în toată lumea creştină.
Sâmbătă, 17 octombrie, membri catolici au săvârşit messa (liturghia catolică –n. tr.) în Biserica Romano-Catolică a Sfintei Cruci din Nikosia, prezidată de către Cardinalul Walter Kasper, în prezenţa membrilor ortodocşi. În predica sa, şi-a exprimat recunoştinţa faţă de delegaţia catolică a Bisericii Ciprului şi, în special, faţă de Mitropolitul Gheorghios de Pafos, pentru ospitalitatea manifestată şi a subliniat că spiritul modestiei şi al iubirii ar trebui să domine activitatea Comisiei noastre Comune, subliniind cuvintele Domnului: Şi oricine dintre voi vrea să fie cel dintâi, să fie slujitorul tuturor (Marcu 10:44).
Duminică, 18 octombrie, membri ortodocşi au celebrat Sfânta Liturghie în Biserica „Maica Domnului – Faneromeni” din Nikosia, prezidată de Preafericitul Părinte Hrisostomos, Arhiepiscopul Ciprului, în prezenţa membrilor catolici. Adresându-se celor prezenţi, Arhiepiscopul Hrisostomos a declarat:
„Împreună cu toate celelalte Biserici Ortodoxe, subliniem insistenţa noastră fermă asupra principiilor de bază deja consfinţite a conştiinţei ecleziale din primul mileniu de viaţă istorică a Bisericii. Sinoadele Ecumenice şi marii Părinţi din primul mileniu reprezintă garanţia interpretării teologice autentice a tainei dumnezeieştii iconomii în Hristos, dar şi (garanţia) trăirii ei autentice de către credincioşi în taina Bisericii în care se extinde sub îndrumarea Sfântului Duh, prezenţa continuă şi activă a lui Hristos în lume, pâna la sfârşitul veacului”.
cypaf179-300x153Ulterior, co-preşedinţii – cardinalul Walter Kasper şi Mitropolitul Ioannis de Pergam – împreună cu Mitropolitul Ghenadios de Sassima, Cardinalul Leonardo Sandri, Mitropolitul Vasilios de Constantia-Famagusta şi Arhiepiscopul Roland Minnerath, au fost primiţi la Palatul Prezidenţial de către Preşedintele Ciprului, Excelenţa Sa Dimitris Christofias, care şi-a exprimat dorinţa ca într-o lume încă divizată, precum Cipru de altfel, acest dialog important să continue, precum şi bunele sale speranţe pentru realizarea de progrese pe viitor în direcţia comuniunii dintre cele două Biserici.
Membrii Comisiei au vizitat Muzeul Bizantin şi au luat prânzul oficial la Arhiepiscopie, oferit de către Preafericirea Sa, Arhiepiscopul Hrisostomos.
Primatul Ciprului Hrisostomos +ƒi cardinalul Walter Kasper
În cursul după-amiezii, membrii au efectuat o vizită la Metocul Mănăstirii Kykkos, unde au fost primiţi călduros de către Egumen – Mitropolitul Nikiforos de Kykkos şi Tylliria şi de către Mitropolitul Isaia de Tamassos şi Orini. Mai târziu, spre seară, Mitropolitul Vasilios de Constantia-Famagusta a oferit o cină oficială în Mitropolia sa la Paralimni. În cursul săptămânii, membrii au vizitat şi Mănăstirea Cuviosului Neofit şi siturile arheologice ale Sfântului Apostol Pavel din Pafos.
la coloana pe care a fost biciuit Apostolul Pavelruinele fostei resedinte a primului episcop de Pafos izgonit de catolici in timpul latinocratiei
În prima zi a întrunirii, aşa cum se obişnuieşte, membrii romano-catolici şi cei ortodocşi s-au întâlnit separat pentru a-şi desfăşura activitatea. Şedinţa ortodoxă a discutat printre altele despre reacţiile negative faţă de Dialog ale unor cercuri ortodoxe, considerându-le cu totul neîntemeiate şi inacceptabile, furnizând informaţii false şi înşelătoare. Toţi membrii  ortodocşi ai Comisiei au reafirmat că Dialogul continuă cu decizia tuturor Bisericilor Ortodoxe şi se desfăşoară cu fidelitate faţă de Adevărul şi Tradiţia Bisericii. Şedinţa catolică a considerat proiectul drept bună temelie în opera noastră, confirmând intenţia de a continua Dialogul cu încredere reciprocă şi în ascultare faţă de voia Domnului.
După cum s-a decis la ultima sesiune plenară de la Ravenna, 2007, Comisia a studiat tema Rolul episcopului Romei în comuniunea Bisericii din primul mileniu”, pe baza unui proiect pregătit de către Comitetul de Coordonare Comună, care s-a reunit la Elounta, în Creta, Grecia, anul trecut. În cadrul acestei întruniri, Comisia a analizat şi a modificat proiectul de text al Comisiei Mixte şi a decis să-şi finalizeze activitatea anul viitor, prin convocarea unei întruniri ulterioare a Comisiei Mixte. Nu s-a emis nici un text final, iar orice text ar circula nu este valabil.
S-a decis că a XII-a adunare plenară va fi găzduită de către Cardinalul Christoph Schönborn la Viena, în Austria, în perioada 20-27 septembrie 2010.
A XI-a sesiune plenară s-a terminat cu vecernia ortodoxă la Catedrala Sfinţii Teodori (Tiron şi Stratilat) din Pafos, urmată de o recepţie oferită de către Mitropolitul Gheorghios.
Întrunirea Comisiei Mixte a fost marcată de un spirit de prietenie şi colaborare bazată pe încredere. Membrii Comisiei au apreciat în mod deosebit generoasa ospitalitate a Bisericii Ciprului şi au cerut stăruitor continuarea dialogului la cerea credincioşilor.

Pafos, Cipru, 22 octombrie 2009

(traducere din engleză:  ierom. Fotie; sursa: romfea.gr)
Categories: BISERICA CIPRULUI, ECUMENISM Tags:

DIFICULTĂŢI ÎN DIALOGUL TEOLOGIC

octombrie 23rd, 2009 2 comentarii
23.10.2009
DIFICULTĂŢI ÎN DIALOGUL TEOLOGIC
NU S-A SEMNAT UN TEXT COMUN

Levkosia, Aristeidi Viketou
O nouă întâlnire – cea de-a XII-a la rând – a Comisiei Mixte de Dialog Teologic (CMDT) între ortodocşi şi romano-catolici va avea loc în septembrie 2010 la Viena. Dezbaterile din cadrul celei de-a XI-a întruniri a Comisiei Mixte de Dialog Teologic între ortodocşi şi romano-catolici, care s-au desfăşurat de sâmbăta trecută în Pafos şi s-au încheiat în după-amiaza zilei de joi, au fost caracterizate drept dureroase?.
În final, CMDT nu a epuizat în cadrul întrunirii din Pafos examinarea temei „Rolul episcopului Romei în comuniunea tuturor Bisericilor”; şi de aceea Comisia nu prevede încheierea unui text comun, cum s-a întâmplat în 2007 la Ravenna. Acest lucru înseamnă că tema respectivă va rămâne deschisă pentru următoarea întrunire a CMDT.
La întâlnirea de la Viena din luna septembrie a anului viitor va continua şi se aşteaptă să se finalizeze şi dezbaterea temei referitoare la rolul episcopului Romei în comuniunea tuturor Bisericilor în primul mileniu. Scopul este ca CMDT să încheie un text comun deasupra acestei teme dificile – aşa cum este caracterizată.
Dezbaterile se desfăşoară având la bază un proiect de text în 13 pagini, din 32 de paragrafe referitoare la rolul episcopului Romei în primul mileniu. Este vorba despre o temă dificilă atât pentru ortodocşi, cât şi pentru romano-catolici.
„Dificultăţile sunt multe, de acea şi dezbaterile s-au mişcat într-un ritm lent”, a declarat un membru al Comisiei şi a adăugat că au fost acoperite doar jumătate din cele 32 de paragrafe ale proiectului. Precum a explicat acelaşi membru, dificultăţile se datorează diferitelor interpretări, pe care le dau cele două părţi, dar şi „diferitelor abordări ale anumitor aspecte de către reprezentanţii Bisericilor Locale Autocefale”.
CMDT examinează tema „Rolul episcopului Romei în comuniunea tuturor Bisericilor” în patru puncte:
A.Biserica Romei ca „prima între Bisericile locale în Răsărit şi Apus”
B.Episcopul Romei ca succesor al Apostolului Petru
C.Rolul episcopului Romei în perioadele de criză ale societăţii bisericeşti
D.Influenţa factorilor neteologici
O sursă autorizată a subliniat că imposibilitatea finalizarii dezbaterii „demontează susţinerile că reprezentanţii ortodocşi fac reduceri şi concesii”.
Mitropolitul Ghennadios de Sasima, cosecretar al Comisiei din partea ortodocşilor, a declarat că s-a lucrat intensiv asupra proiectului, dar nu a fost finalizată examinarea sa.
Conform Mitropolitului de Sasima, reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe Autocefale Locale îşi exprimă regretul pentru reacţiile negative la dialog şi pentru incidentele semnalate în Pafos.
De asemenea, s-a reafirmat că „dialogul continuă cu fidelitate întemeiată pe adevărul şi tradiţia Bisericii Ortodoxe”.
Episcopul Dimitrios de Karkavia, membru al Reprezentanţei romano-catolice, a declarat că au avut loc discuţii constructive. „Dialogul impune multă atenţie şi înţelepciune”, a semnalat. Arhiepiscopul Ilarion din Patriarhia Moscovei a respins categoric acuzaţia că reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe trădează Ortodoxia. „În această clipă, în cadrul dialogului nu vorbim despre unirea dintre ortodocşi şi romano-catolici, ci despre diferenţele dintre noi”, a explicat Arhiepiscopul Ilarion.
Notă la fotografie: Ortodocşii şi romano-catolicii au vizitat după-amiază situl unde a fost reşedinţa primului episcop de Pafos, care a fost izgonit în timpul latinocraţiei de către romano-catolici, precum şi stâlpul de care – conform tradiţiei – a fost legat şi biciuit Apostolul Pavel.
(traducere din greacă: http://acvila30.ro; sursa: amen.gr)
Categories: ECUMENISM Tags:

Planul textului care se va semna în Cipru

octombrie 23rd, 2009 Fără comentarii
20.10.2009

Planul textului care se va semna în Cipru

271573-cypruspope
Publicăm de pe site-ul orthodoxia.gr planul textului care va fi semnat în Cipru de către Comisia Mixtă de Dialog dintre ortodocşi şi romano-catolici.
Expunem în exclusivitate planul dezbaterilor care se desfăşoară în Pafos spre informarea cititorilor în traducerea membrilor Uniunii Filo-Ortodoxe „Kosmas Flamiatos”, plan pe care am reuşit să-l sustragem de la participanţi.

PLANUL TEXTULUI OFICIAL
CARE VA FI SEMNAT ÎN CADRUL ÎNTRUNIRII
COMISIEI MIXTE PENTRU DIALOGUL
DINTRE ORTODOCŞI ŞI CATOLICI ÎN CIPRU

Rolul episcopului Romei în comuniunea Bisericii
din primul mileniu
Introducere

1. În textul de la Ravenna, „Consecinţe eclesiologice şi canonice ale naturii sacramentale a Bisericii. Comuniune eclesială, sinodalitate şi autoritate”, catolicii şi ortodocşii au recunoscut legătura neîntreruptă dintre sinodalitate şi primat la toate nivelurile vieţii Bisericii. „Primatul şi sinodalitatea sunt interdependente reciproc. De aceea la toate nivelurile vieţii Bisericii — local, regional şi universal — primatul trebuie întotdeauna privit în contextul sinodalităţii, iar sinodalitatea în contextul primatului (Ravenna, § 43). De asemenea, sunt de acord că „în vremea Bisericii nedespărţite” această ordine canonică (taxis) era recunoscută de toţi. Mai sunt de acord că Roma, Biserica care „prezidează în iubire”, potrivit expresiei Sfântului Ignatie al Antiohiei (Către Romani, prolog), ocupă primul loc în această taxis şi, prin urmare, episcopul Romei era protosul între patriarhi” (Ravenna, § 40 şi 41). Textul se referă la rolul activ şi la privilegiile episcopului Romei ca „întâiul între patriarhi”, „primul în Scaun peste episcopii mari?” (Ravenna, § 41, 42, 44) şi conchide că „rolul episcopului Romei în comuniunea tuturor Bisericilor” trebuie „să fie studiat într-o mai mare profunzime”. Care anume e funcţia specifică a episcopului „primului scaun” în ecleziologia de comuniune (koinonia)? (Ravenna, § 45).
2. Tema pasului următor al dialogului este aşadar „Rolul episcopului Romei în comuniunea Bisericii din primul mileniu”. Scopul este înţelegerea mai profundă a rolului episcopului Romei pe durata acestei perioade, atunci când Bisericile Apusului şi Răsăritului se aflau în comuniune, în pofida unor abateri dintre ele şi astfel să răspundem la întrebarea de mai sus.
3. Textul prezent va evalua tema considerând următoarele patru puncte:
Biserica Romei. Primul Scaun. Prema cedus [ilizibil].
Episcopul Romei ca succesor al lui Petru.
Rolul episcopului Romei în vremuri de criză în comuniunea eclezială.
Marea influenţă a factorilor neteologici.
Biserica Romei. Primul Scaun.
4. Catolicii şi ortodocşii sunt de acord că din vremurile apostolice, Biserica Romei a fost recunoscută ca prima între Bisericile locale şi în  Răsărit şi Apus. Scrierile Părinţilor Apostolici mărturisesc clar despre acest fapt. Roma, capitala imperiului, a câştigat repede în Biserica primară faima de loc al muceniciei Sfinţilor Petru şi Pavel. A câştigat un loc unic între Bisericile locale şi a exercitat o influenţă unică. Mai târziu, în decursul secolului I, invocând exemplul martirilor Petru şi Pavel, Biserica Romei a scris o lungă Epistolă către Biserica din Corint, care îi alungase pe preoţii ei şi sfătuia ca unitatea şi înţelegerea să fie restabilite. Epistola a fost scrisă de către Clement, care în consecinţă este recunoscut drept episcop al Romei (a se vedea Irineu, „Contra ereziilor”, 3, 3, 2), chiar dacă modul exact al conducerii în Roma acelei perioade nu este cu totul clar.
5. Mai târziu, în drumul său către mucenicia din Roma, Ignatie al Antiohiei a scris Bisericii Romei cu mare preţuire, ca unei vrednice de Dumnezeu, vrednice de cinste, vrednice să fie numită binecuvântată, vrednice de fericire, vrednice de curăţire. Se referă la ea ca la o întâistătătoare în ţinuturile romanilor şi ca la o întâistătătoare în filantropie.
6. Irineu a accentuat că Biserica Romei este cu siguranţă punctul de referinţă pentru învăţătura apostolică. Cu această Biserică, întemeiată de Petru şi de Pavel, trebuia să conglăsuiască fiecare Biserică („Contra ereziilor”, 3, 3, 2).
7. De-a lungul vremurilor, Episcopul Romei a fost în diferite disensiuni cu alţi episcopi. În legătură cu data Paştelui, Anicet al Romei şi Policarp al Smirnei nu au reuşit să se înţeleagă în anul 154 d.Hr., dar au păstrat comuniunea euharistică. Patruzeci de ani mai târziu, Victor al Romei a convocat sinoade pentru a rezolva disputa – un caz interesant de sinodalitate şi, mai ales, de papi care încurajează sinoadele – şi l-a anatematizat pe Policrat de Efes şi pe episcopii din Asia, atunci când sinodul lor a refuzat să-şi însuşească linia romană. Victor a fost mustrat de către Irineu pentru această seriozitate [sic] şi se pare că şi-a retras decizia, şi comuniunea a fost păstrată. La mijlocul secolului al III – lea, a izbucnit un mare conflict în legătură cu faptul dacă cei care au fost botezaţi de către eretici trebuie să fie rebotezaţi, atunci când erau primiţi în Biserică. Invocând tradiţia locală, Ciprian al Catarginei şi episcopii din Africa de Nord, susţinuţi de sinoade, în jurul episcopului răsăritean Firmilian al Cezareei, susţineau că astfel de oameni ar trebui să fie rebotezaţi, în timp ce episcopul Ştefan al Romei, referindu-se la tradiţia romană şi desigur la Petru şi la Pavel (Epistola către Ciprian 75, 6, 2), spunea că nu este necesar. Comuniunea dintre Ştefan şi Ciprian a avut serios de suferit, dar nu a fost întreruptă oficial. Într-un mod asemănător, primele secole arată că opiniile şi hotărârile episcopilor Romei au fost uneori puse la îndoială de către co-episcopi. Arată de asemenea viaţa sinodală vie a primei Biserici. Multele sinoade africane din această vreme, de pildă, şi corespondenţa frecventă a lui Ciprian cu Ştefan şi în mod deosebit cu predecesorul său Corneliu, demonstrează un pronunţat duh colegial.
8. Toate Bisericile din Răsărit şi din Apus credeau că Biserica Romei deţinea primatul între Biserici. Primatul rezulta din diferiţi factori: întemeierea acestei Biserici de către Petru şi Pavel şi simţirea prezenţei lor vii, martiriul acestor doi corifei apostoli şi localizarea mormintelor lor în Cetate, precum şi faptul că Roma era capitala imperiului şi centrul de comunicare.
9. Primele secole arată relaţia temeinică şi neîntreruptă dintre primatul Scaunului Romei şi primatul Episcopului ei. Fiecare episcop reprezintă, personifică şi exprimă Scaunul său (a se vedea Ignatie al Antiohiei, Epistola către smirneni, 8, Epistola lui Ciprian, 66, 8). Într-adevăr, ar fi imposibil să se vorbească despre primatul Episcopului fără să ne referim la Scaunul său. În a doua jumătate a secolului al II – lea, se învăţa că permanentizarea Predaniei Apostolice se întindea şi se exprima prin succesiunea episcopilor în Scaunele întemeiate de către Apostoli. Şi Răsăritul şi Apusul continuau să susţină în mod asemănător că primatul Scaunului anticipează primatul Episcopului lui şi este cauza celui din urmă.
10. Ciprian credea că unitatea episcopatului şi a Bisericii sunt simbolizate de persoana lui Petru, căruia i s-a dat primatul, şi de Scaunul lui, şi că toţi episcopii împreună au această slujire (prerogativă). Astfel, Scaunul lui Petru se află în fiecare Scaun, dar în mod deosebit la Roma. Cei care veneau la Roma, veneau la Scaunul lui Petru, la Biserica primară, cauza (izvorul) unităţii episcopale.
11. Primatul Scaunului Romei era evidenţiat prin diferite expresii : Scaunul lui Petru (cathedra Petri), Scaunul Apostolilor (Sedes Apostolica), primul Scaun (prema Sedes). Însă, cuvântul Sfântului Gelasius, „Întâiul Scaun nu este judecat de nimeni” (Epistola a IV- a, PL 58, 28 B, Epistola a XIII – a, PL 59, 64 A) -care a fost aplicat mai apoi în codicii bisericeşti [ilizibil] şi a devenit discutabil între Răsărit şi Apus – iniţial însemna doar că papa nu putea să fie judecat de către împărat.
12. Tradiţiile răsăritene şi apusene recunosc un oarecare respect faţă de primul dintre Scaunele patriarhale, care (respect) nu era pur onorific (Sinodul de la Niceea, canonul 6, Sinodul de la Constantinopol, canonul 3 şi Sinodul de la Calcedon, canonul 28). Impunea autoritate (Ravenna, § 14), care întru totul se manifesta fără absolutism, fără constrângere fizică sau psihologică. (Ravenna, § 14). Doar că în primul mileniu Sinoadele Ecumenice erau convocate de către împărat, niciun sinod nu era recunoscut drept ecumenic fără să aibă consimţământul papei, care era dat fie anterior, fie posterior. Acest lucru poate să pară drept aplicarea la nivelul universal al vieţii Bisericii a principiului exprimat de Canonul 34 Apostolic: „Episcopii fiecărui neam (ethnos) trebuie săl cunoască pe primul (protos) dintre ei şi săl socotească drept cap (kephale) şi să nu facă nimic fără avizul (gnome) lui, şi fiecare să facă numai câte privesc parohia [eparhia] lui şi satele de sub ea. Dar nici acela să nu facă ceva fără avizul (gnome) tuturor. Fiindcă aşa va fi o armonie (homonoia) şi va fi slăvit Dumnezeu prin Domnul în Duhul Sfânt: Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh” (a se vedea Ravenna, § 24). La toate nivelurile vieţii bisericeşti, primatul şi sinodalitatea sunt interdependente.
13. Împăratul Iustinian (527-565) a definit ierarhia celor cinci Scaune mari: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim prin decret imperial (Νεαραί, 131, 2. 109, 123, 3), instituind astfel ceea ce este cunoscut ca Pentarhie. Episcopul Romei se distingea ca primul în ordine, fără a se menţiona desigur tradiţia petrină.
14. Sub papa Grigorie I (590-604) s-a continuat conflictul care începuse sub papa Gelasius (579-590), pentru titlul de „Patriarh Ecumenic” pentru patriarhul Constantinopolului. Pentru izbucnirea conflictului au slujit drept pretext diferitele percepţii în Răsărit şi Apus. Grigorie vedea în acest titlu o aroganţă intolerabilă şi încălcarea drepturilor canonice ale celorlalte Scaune în Răsărit, în vreme ce în Răsărit titlul era perceput drept expresie a unor drepturi mai mari ale patriarhatului. Mai târziu, Roma a acceptat titlul. Grigorie a spus că personal a refuzat titlul de „Papă universal”, în schimb se simte pur şi simplu onorat atunci când fiecare episcop este onorat după datorie (Cinstea mea este cinstea fraţilor mei). S-a numit pe sine drept „slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu”.
15. Încoronarea de la Charlemagne în anul 800 de către papa Leon al III – lea a marcat începutul unei noi epoci în istoria pretenţiilor papale. În plus, un factor care a dus la divergenţe între Răsărit şi Apus a fost descoperirea Pseudo-Decretalelor [ilizibil] (850), care urmăreau întărirea autorităţii romane pentru protejarea episcopilor. Decretalele au jucat un rol uriaş în secolele următoare, deoarece papii au început să acţioneze în spiritul Decretalelor, care proclamau de pildă că toate chestiunile importante, în principal depunerile din scaun ale episcopilor şi mitropoliţilor erau în suprema răspundere a episcopului Romei, şi că toate sinoadele primeau legiuita autoritate prin a fi aprobate de către Scaunul Roman. Patriarhii de Constantinopol nu au acceptat o astfel de opinie care era contrară principiului sinodalităţii. Chiar dacă Decretalele în realitate nu se refereau la Răsărit, într-un stadiu ulterior, în al doilea mileniu, au fost aplicate în Răsărit de pretenţiile apusene. În ciuda tensiunilor tot mai numeroase în anul 1000, creştinii, şi în Apus şi în Răsărit, aveau încă percepţia că aparţineau Biserici celei una şi nedespărţite.

Episcopul Romei ca succesor al lui Petru.

16. Apariţia iniţială a legăturii dintre Scaunul Romei şi Apostolii Petru şi Pavel, s-a dezvoltat treptat în Apus ca o legătură mult mai bine conturată între episcopul Romei şi Apostolul Petru. Papa Ştefan (la jumătatea secolului al III – lea) a fost primul care a aplicat cuvântul „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi biserica Mea” (Matei 16:18) la slujirea sa. Sinodul de la Constantinopol din 381 a precizat că Constantinopolul se cuvine să aibă poziţia a doua după Roma: „Pentru că este Noua Romă, Episcopul Constantinopolului va primi prerogativele de onoare după Episcopul Romei” (Canonul 3). Criteriul pe care l-a invocat Sinodul pentru ordinea Scaunelor era astfel nu instituirea apostolică, ci locul cetăţii în organizarea administrativă a Imperiului Roman. Un criteriu diferit pentru ordinea Scaunelor mari a fost folosit de Sinodul întrunit la Roma în 382 sub preşedinţia papei Damasios. Aici s-au menţionat trei Scaune principale: Roma, Alexandria şi Antiohia şi nu s-a spus nimic despre Constantinopol. S-a precizat că Biserica Romană a primit locul dintâi pentru cuvintele Domnului către Petru (Matei 16:18) şi pentru întemeierea ei de către Petru şi Pavel. Locul al doilea s-a cedat Alexandriei, Scaun întemeiat de Marcu, ucenicul lui Petru, iar al treilea Antiohiei, unde Petru a stat o perioadă înainte de a se duce la Roma. Această idee a celor trei Scaune patriarhale a fost reluată de către papii secolului V, ca de pildă de Bonifatie, Leon şi Gelasius. După 381-382 şi mai apoi au apărut două criterii precise pentru stabilirea ordinii ecleziale a unei Biserici, primul presupunând că ordinea eclezială trebuie să urmeze ordinii politice a Cetăţii respective, iar al doilea recurge la obârşia apostolică şi mai exact la obârşia petrină.

17. Ideea petrină a fost dezvoltată în mod semnificativ de Leon (440-461). El a făcut o distincţie netă între oficiul petrin în sine şi persoana care exercită oficiul, pe care o considera drept nevrednic succesor al Sfântului Petru (Omilia III, 4). Fiind succesor, papa devine misionar şi moşteneşte şi ceea ce este comun unităţii indivizibile între Hristos şi Petru (Omilia V, 4, 4, 2). Conform acesteia este de datoria sa să se îngrijească de toate Bisericile. Alegerea lui Petru se întemeiază pe faptul că Hristos i-a încredinţat oile lui şi numai lui (Ioan 21, 17,  Omilia 83). Episcopul Romei garantează tradiţia privilegiată a Bisericii Romei, tradiţia Sfântului Petru (Omilia 96, 3). Leon s-a considerat pe sine drept paznic al credinţei universale şi al dispoziţiilor apostolilor, este responsabil să impună respectarea şi păzirea Sinoadelor.

18. La Sinodul al IV-lea Ecumenic (451), citirea Tomosului lui Leon a fost urmată de exclamaţia: „Petru a vorbit prin Leon”. Aceasta însă nu a fost decizia oficială a succesiunii petrine. Era o recunoaştere că Leon, Episcopul Romei, dăduse glas credinţei lui Petru, care fusese îndeosebi în Biserica Romei. Conform aceluiaşi Sinod, Episcopii au spus că Leon a fost susţinător înaintea tuturor al binecuvântatului Petru… răspândind binecuvântarea credinţei lui tuturor. Augustin, la fel, s-a concentrat pe credinţă, mai mai mult decât pe persoana lui Petru, când a spus că Petru era icoana Bisericii şi modelul Bisericii prin mărturisirea lui de credinţă către Hristos. Aşadar, ar fi foarte uşor să se spună că Apusul înţelege prin piatra din Evanghelia după Matei (Matei 16:18) drept persoana lui Petru, în timp ce Răsăritul înţelege prin ea drept credinţa lui Petru. În Biserica primară, ambele, şi Răsăritul şi Apusul, erau succesiunea credinţei lui Petru de o deosebită importanţă.

19. Este important să se aibă în vedere că întreaga succesiune apostolică este succesiunea în credinţa apostolică în interiorul unei Biserici locale nedespărţite. Din perspectivă ecleziologică nu este posibil să se înţeleagă succesiune între persoane interdependente sau în afara credinţei apostolice şi a Bisericii locale. Astfel, spunând că Petru vorbeşte prin episcopul Romei înseamnă în primul rând că ultimul exprimă credinţa apostolică pe care Biserica a primit-o de la Apostolul Petru. Dincolo de toate acestea se ridică accepţiunea că episcopul Romei poate să fi înţeles drept succesorul lui Petru.

20. În Apus, accentul a fost pus pe legătura dintre Episcopul Romei şi Apostolul Petru, în mod deosebit din secolul al IV – lea şi în continuare, fiind secondat de o crescândă şi din ce în ce mai precisă referinţă la rolul lui Petru în colegiul apostolilor. Primatul episcopului Romei între episcopi a fost interpretat gradual ca un privilegiu personal, deoarece era succesorul lui Petru, primul între apostoli. Locul episcopului Romei între episcopi era perceput în termenii locului lui Petru între apostoli. În Răsărit, această evoluţie în interpretarea oficiului episcopului Romei nu a avut loc. O astfel de interpretare nu a fost niciodată respinsă răspicat în primul mileniu, dar Răsăritul a tins mai ales să considere pe fiecare episcop drept succesor al tuturor apostolilor, incluzându-l şi pe Petru.
21. Cam în acelaşi mod, Apusul nu a respins ideea patriarhatului (a se vedea mai sus punctul 13) – Într-adevăr, a păstrat cu atenţie ordinea celor cinci Scaune mari: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim, în jurul cărora s-au dezvoltat cele cinci Patriarhii ale Bisericii Vechi (Ravenna, § 28). Totuşi, Apusul nu a dat niciodată aceeaşi importanţă Pentarhiei, ca modalitate de conducere a Bisericii cum a făcut Răsăritul.

22. Este demn de remarcat că aceste abordări diferite ale poziţiei episcopului şi a relaţiei dintre Scaunele mari în Apus şi, respectiv, în Răsărit, întemeiate pe interpretări biblice, teologice şi canonice cu totul diferite, au coexistat vreme de multe secole până la sfârşitul primului mileniu, fără a crea întreruperea comuniunii.

Rolul episcopului Romei în vremuri de criză în comuniunea eclezială.

23. În primul mileniu, Biserica a fost de multe ori încercată, atunci când comuniunea eclezială era ameninţată, ca de pildă atunci când termenii diferiţi de la Niceea au fost contestaţi prin condamnarea episcopilor ortodocşi în câteva sinoade care s-au întrunit în veacul al IV – lea în Răsărit şi atunci când formula hristologică de la Calcedon a fost contestată de către monofizitism, apoi Henotikon-ul (care a provocat schisma akakiană) în veacul al V-lea, şi după aceea de către monergism şi monotelism în secolul al VII – lea şi de asemenea în vremea crizei iconoclaste din secolele VIII şi IX. Catolici şi ortodocşi recunosc în mod asemănător importanţa rolului pe care l-a jucat Episcopul Romei în aceste vremuri.

24. În realitate, din secolul al IV-lea şi după aceea, a existat o recunoaştere crescândă a Romei ca centru către care recursurile pentru ajutor în diferite împrejurări puteau să se îndrepte din toată lumea creştină. În anii 339-340, Atanasie, episcopul Alexandriei, a făcut recurs la papa Iulius. Conform cuvintelor papei pe care le expune Atanasie, „acesta (Atanasie) a venit nu pentru consimţământul său, ci pentru că a fost chemat de către noi printr-o scrisoare” (Atanasie, „Apologie contra arienilor”, 29, 20, 33, 35). Tot aşa apare Iulius, că nu doar a răspuns la recursul lui Atanasie, ci el însuşi a luat iniţiativa de a-l chema pe episcopul Alexandriei. Aşadar, aici rolul papei pare să fie mai mare decât de simplu judecător.

25. Cererile pentru ajutor care ajungeau la Roma în momente de criză uneori erau însoţite de cereri asemănătoare către alte scaune bisericeşti mai mari. Ioan Gură de Aur (404), de pildă, a făcut recurs nu doar la Roma, ci şi la episcopii de Milano şi de Aquileea. Tot aşa, activitatea pe care o exercita episcopul Romei urmărea să fie coordonată în spirit de reciprocitate cu activitatea altor scaune mai mari. Mai mult, iniţiativele episcopului Romei tindeau în general să se ia în cadrul Sinodului Roman şi de obicei se făcea trimitere la acest Sinod. Şi din această perspectivă aveau un caracter împăciuitor şi sinodal. De pildă, în corespondenţa din timpul conflictului cu Fotie, episcopii din Roma accentuau că luaseră hotărâri conform legilor şi canoanelor şi în mod sinodal.

26. Procedura cu privire la recursurile către Roma, după Sinodul de la Sardica. Acolo s-a spus că un episcop care a fusese condamnat putea să facă recurs către papă, iar cel din urmă, dacă îl considera pertinent, putea să dispună rejudecarea, care se făcea de către episcopii mitropoliilor vecine cu episcopul condamnat. Dacă se cerea de către episcopul condamnat, papa ar fi putut să trimită un reprezentant [sic] pentru a ajuta pe episcopii mitropoliilor vecine. Chiar dacă iniţial ar fi trebuit [sic] ca Sinodul de la Sardica să fie un sinod ecumenic, el a fost în realitate un sinod local care a avut loc în Apus. Canoanele lui au fost acceptate de către Sinodul Trulan (692).

27. Cea mai concisă descriere referitoare la acordurile necesare pentru ca un sinod să fie considerat ecumenic, a fost făcută de către Sinodul al VII – lea Ecumenic (Niceea II, 787), ultimul sinod care este recunoscut ca ecumenic şi în Răsărit şi în Apus:
– Trebuie să fie acceptat de către Întâistătătorii Bisericilor care trebuie să fie în deplin acord (conglăsuire) cu el.
– Papa Romei trebuie să fie colaborator sau cooperator cu sinodul.
– Patriarhii Răsăritului trebuie să fie de acord.
– Învăţătura sinodului trebuie să fie în acord cu Sinoadele Ecumenice anterioare.
Sinodul trebuie să primească un număr precis, aşa încât să fie aşezat în rândul Sinoadelor care sunt primite de către Biserica întreagă.
– Chiar dacă rolul papei primeşte aici o precizare exactă, există interpretări diferite ale termenilor acord (înţelegere, conglăsuire, συμφωνία), cooperator (συνεργός) şi în acelaşi gând (συμφρωνούντες) [sic]. Această subiect însă reclamă un studiu mai profund.
28. Se poate garanta că în cursul primului mileniu episcopul Romei, ca primul între patriarhi, exercita un rol de coordonare şi stabilitate în chestiunile referitoare la credinţă şi la comuniune, fidelitate faţă de tradiţie şi respect faţă de sinodalitate.

Influenţa factorilor neteologici

29. În timpul primului mileniu, un număr de factori care nu erau direct teologici, au jucat un rol important în relaţiile dintre Bisericile Răsăritului şi Apusului şi au influenţat înţelegerea şi exercitarea primatului episcopului Romei. Aceşti factori erau de diferite tipuri. De pildă: politici, istorici, social-economici şi culturali.

30. Ca nişte dovezi ale factorilor respectivi pot să fie menţionate următoarele:
terminologia, cultura şi ideologia Imperiului Roman;
fluctuaţia politicii imperiale în raport cu Biserica;
– înclinaţia ei spre… (NOTĂ: TEXTUL NU ESTE COMPLET)
Redactor: D. Makris
Sursa: AKTINES – STÂLPUL ORTODOXIEI

(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: orthodoxia.gr


Notă: Articolul a fost publicat cu acordul autorului.


Categories: ECUMENISM Tags:

Hrisostomos al Ciprului: „AR FI TREBUIT SĂ FIM MAI SEVERI”

octombrie 23rd, 2009 Fără comentarii
Hrisostomos al Ciprului:

AR FI TREBUIT SĂ FIM MAI SEVERI

Autor: Aimilios Polighenis, Cipru, 21.10.2009, 20:30

Reacţia Arhiepiscopului Hrisostomos al Ciprului a fost deosebit de puternică astăzi – cu prilejul incidentelor ce au avut loc ieri, în Pafos, în care un grup de manifestanţi din Cipru şi din Grecia şi-au exprimat dezacordul în ceea ce priveşte Dialogul dintre ortodocşi şi romano-catolici.
Arhiepiscopul Ciprului, kir Hrisostomos, în declaraţiile sale la ΠΙΚ, a susţinut că Poliţia ar fi trebuit să fie mai severă.
Mai precis, Arhiepiscopul Hrisostomos a accentuat: „Comportamentul lor a fost inadmisibil şi ar fi trebuit să fim mai severi, atât noi, cât şi Poliţia”.
Întâistătătorul Bisericii Cipriote a mai menţionat că „astfel de acţiuni expun Biserica Ciprului la nivel internaţional”.
În final, de semnalat că preşedintele EDEK, dl. Iannakis Omiru, în declaraţiile sale a caracterizat pe monahii care au participat la incidente drept „talibani”.
(traducere: ierom. Fotie; sursa: romfea.gr)

Anchetă disciplinară asupra poliţiştilor

pentru violenţe în Pafos

Modul acţiunii a doi poliţişti

Şeful Poliţiei a dispus o anchetă disciplinară asupra a doi membri ai Poliţiei din Pafos, în legătură cu incidentele de lângă Biserica Sf. Gheorghe din Hloraka.
Această informaţie a fost comunicată de reprezentantul pentru presă al Poliţiei, Mihalis Katsonotos, adăugând că hotărârea şefului Poliţiei s-a întemeiat pe concluzia anchetei administrative urgente pe care a dispus-o locţiitorul de comandant al serviciului de poliţie, Andreas Nikolaidis, pentru a se asigura dacă şi în ce măsură a fost folosită violenţa de către membri ai Poliţiei.
După cum a spus dl. Katsonotos, abuzurile cercetate sunt:
a.Arestarea ilegală sau inutilă fără un motiv rezonabil sau suficient.
b.Folosirea violenţei în afara necesităţii absolute faţă de cel reţinut sau faţă de o persoană care, posibil, să se fi aflat acolo în timpul împlinirii serviciului şi
c.Comportament nepoliticos sau crud faţă de o persoană.
A declarat, de asemenea, că poliţiştii nu au fost disponibilizaţi.
Referitor la cei şase arestaţi, dl. Katsonotos a menţionat că au fost acuzaţi în scris şi au fost lăsaţi liberi.

(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: http://www.philenews.com/  via
Categories: BISERICA CIPRULUI, ECUMENISM Tags:

21 oct. 2009 – Violenţele continuă în Cipru

octombrie 22nd, 2009 Fără comentarii

21 octombrie 2009

Cipru: Violenţă nemaivăzută împotriva cetăţenilor şi monahilor în Pafos

Cei sfinţiţi au fost traşi de barbă. Continuă reacţiile contra întâlnirii dintre romano-catolici şi ortodocşi în Pafos. Poliţiştii au tras de barbă pe monahii care protestau. Atacuri împotriva cetăţenilor şi ziariştilor.

S-a ordonat o anchetă împotriva poliţiştilor.

Pentru prima dată poliţia a folosit violenţa împotriva monahilor şi a cetăţenilor pentru a-i izgoni din bisericuţa Sfântului Gheorghe din Hloraka, în care se refugiaseră  protestând pentru întâlnirea dintre romano-catolici şi ortodocşi.
Poliţişti în uniformă au tras de păr şi de barbă pe monahi în încercarea lor de a-i aresta, iar trei cetăţeni au fost bătuţi pentru că au refuzat să părăsească bisericuţa.
O violenţă ieşită din comun au manifestat poliţiştii şi împotriva unui jurnalist, pe care au încercat să-l aresteze pentru a-l împiedica să fotografieze ruşinoasele scene.
Doi monahi stavrovuniţi, precum şi trei cetăţeni, care protestau rugându-se în bisericuţa Sfântului Gheorghe, deoarece nu sunt de acord cu dezbaterile dialogului dintre ortodocşi şi catolici, care se desfăşoară în perioada 16 – 23 octombrie, în hotelul Saint George de lângă bisericuţă, au fost victimele unei violenţe ieşite din comun din partea unui numeros grup de poliţişti, care au venit în regiune pentru a-i îndepărta sau  – de ce nu? – pentru a-i aresta.
Poliţiştii au intrat în perimetrul bisericii şi uzând de violenţă, efectiv au târât cinci persoane de pe scări până au ajuns în drum unde se aflau dubele poliţiei. Nu au ezitat să-i tragă pe monahi de păr şi de barbă, să îmbrâncească, să lovească şi să înjure.
Acest comportament a fost peste măsură de nejustificat, dacă ne gândim că cei doi monahi în niciun caz nu au ridicat mâinile asupra poliţiştilor, decât doar că au încercat să scape din mâinile lor.
În acea clipă am intrat în joc noi, jurnalişti şi cameramani; dar când am început să fotografiem aceste scene ruşinoase, poliţiştii au tăbărât asupra mea împiedicându-mă pe mine personal să filmez scenele în desfăşurare şi ameninţându-mă în acelaşi timp cu arestarea. Unul din aceştia m-a apucat de mână încercând să mă împingă cu violenţă către duba poliţiei.
În final au arestat cinci persoane şi le-au dus la Secţia Centrală de Poliţie din Pafos. Trei dintre cei cinci arestaţi care au fost răniţi de loviturile poliţiştilor au fost transportaţi la spitalul din Pafos, unde li s-a acordat primul ajutor.
Însă incidentele nu s-au oprit aici: o echipă de poliţişti a pus sub pază biserica şi agitau cătuşele către oricine încerca să intre în perimetrul ei. Mai mult, au trecut şi la arestarea a şase persoane, a domnului Detziortzio, care a venit din Grecia în Cipru şi a luat parte la paşnicele proteste.
Acestor evenimente triste le-au premers mai devreme alte incidente din biserică prin implicarea mai ales a mitropolitului Gheorghios de Pafos, care i-a vizitat la orele 7.30 dimineaţa cerându-le să părăsească spaţiul.

Mitropolitul Gheorghios de Pafos – acuzat.

Cei arestaţi au denunţat că Mitropolitul de Pafos s-a repezit asupra lor şi i-a lovit şi că a smuls un aparat de fotografiat din mâinile unui tânăr student şi l-a spart.
Mitropolitul de Pafos respinge aceste acuzaţii. În declaraţiile sale, acesta a menţionat că a mers ieri dimineaţă în bisericuţă însoţit de poliţie. În niciun caz nu i-a lovit, ci doar le-a cerut şi i-au dat aparatul de fotografiat pe care l-a luat cu scopul de a-l preda poliţiei.
„Singurul lucru pe care li l-am spus este că există peste 500 de biserici profanate în ţinuturile ocupate (de turci – n.tr.) şi că ar putea să se ducă să se roage acolo ori – dacă nu – să facă paşi, să-şi păstreze energia pentru a elibera aceste biserici ale noastre. Nu aici”.

Anchetă administrativă faţă de poliţişti

de Gheorghios Mihailidis

O anchetă administrativă a fost ordonată ieri de către şeful Poliţiei cu scopul de a descoperi responsabilitatea, respectiv vina, membrilor Poliţiei din Pafos din timpul incidentelor de ieri din sfânta biserică a Sfântului Gheorghe din Pafos. Acest lucru a fost declarat ieri către „Σ” de către reprezentantul pentru presă din partea Poliţiei Mihalis Katsunotos, care a adăugat că ofiţerul anchetator, care a fost desemnat în acest scop, s-a dus în Pafos şi a început cercetările.
Mai devreme s-a emis un comunicat din partea Poliţiei în care se menţionează următoarele:
„În jurul orei 9 dimineaţa, astăzi (ieri), membri ai Poliţiei, care se aflau la datorie în timpul congresului programat care se desfăşoară în hotelul din Pafos între Biserica Ortodoxă şi cea catolică, au chemat afară cinci persoane care s-au aflat pe toată durata nopţii în biserica din apropierea hotelului respectiv protestând, să iasă din biserică.
Persoanele respective, în loc să facă aceasta, s-au opus şi au început să provoace tulburare. Prin urmare, membri i Poliţiei au intervenit şi au arestat pentru uşurarea anchetei, doi monahi de 48, respectiv 49 de ani, precum şi o persoană de 56 de ani, una de 48 de ani din Pafos şi una de 29 de ani pentru infracţiunile de intrare ilegală, tulburarea liniştii şi împotrivire în timpul legalei lor arestări. În continuare toţi cei cinci au fost duşi la ΑΔΕ din Pafos şi au fost puşi sub arest.
La faţa locului au rămas membri ai poliţiei pentru supravegherea situaţiei. În jurul orei 11 dimineaţa, la locul menţionat s-a deplasat o persoană de 60 de ani care insista să meargă în perimetrul bisericii pentru a protesta pentru arestări. Pentru că nu i s-a permis accesul în spaţiul respectiv, bărbatul de 60 de ani a început să strige provocând nelinişte şi a fost arestat pentru infracţiune flagrantă şi pus sub arest.

De semnalat că în regiune rămân membri ai poliţiei pentru supraveghere.

cybia

Din ziarul «Η ΣΗΜΕΡΙΝΗ», 21.10.2009

(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: http://aktines.blogspot.com/)

Categories: BISERICA CIPRULUI, ECUMENISM Tags:

A lăcrimat icoana Sfintei Chiriachi în Argolida

octombrie 22nd, 2009 1 comentariu
A lăcrimat icoana Sfintei Chiriachi
în Argolida

O icoană a Sfintei Chiriachi din Mănăstirea bizantină a Schimbării la Faţă a Mântuitorului, care este la o distanţă de Nafplio de cca. 5 km, a lăcrimat.
Icoana Sfintei Chiriachi se află într-o mănăstire de lemn şi a fost închinată de credincioşii satului Tselu unde este şi mănăstirea, care a încetat să funcţioneze din 1883. În biserică se slujeşte Sfânta Liturghie doar la sărbătoarea Sfintei Chiriachi.
Mitropolitul Iakovos de Argolida a fost informat imediat de minunatul eveniment şi a cerut ca icoana să fie păzită într-un loc sigur şi să fie studiată de către specialişti, pentru a diagnostica ce este lichidul acesta care curge din ochii Sfintei Chiriachi.
În sfârşit, mănăstirea respectivă a suferit de foarte multe ori daune materiale din partea sataniştilor şi nu de puţine ori au fost arse şi icoane.

(cf. romfea.gr, http://acvila30.ro)

Categories: BISERICA ELADEI, ORTODOXIE Tags:

Mitropolitul Vasilios de Konstantia despre Dialogul cu catolicii în Cipru

octombrie 21st, 2009 Fără comentarii
21.10.2009
MITROPOLITUL VASILIOS DE KONSTANTIA
la Romfea.gr
despre Dialogul cu catolicii în Cipru

IPS Vasilios de Konstantia
Directorului Agenţiei de Ştiri Bisericeşti romfea.gr, domnului Aimilio Poligheni, a vorbit în exclusivitate Mitropolitul Vasilios de Konstantia şi Amohostos, care participă la dezbaterile Dialogului dintre ortodocşi şi romano-catolici care are loc în aceste zile în Pafos.
Mitropolitul Vasilios de Konstantia în declaraţiile sale, printre altele, a subliniat:
„Biserica Ciprului, după cum cunoaşteţi, găzduieşte aici în Pafos dialogul dintre ortodocşi şi romano-catolici. Ceea ce este important de accentuat referitor la această întâlnire, este faptul că reprezentanţii ortodocşi din toate Bisericile Ortodoxe sunt prezenţi; doar Biserica Ortodoxă Bulgară lipseşte (s.tr.)”.
De asemenea, Mitropolitul Vasilios de Konstantia a accentuat:
„Se ştie că se dezbate un plan de text referitor la rolul episcopului Romei în primul mileniu. Să menţionez, domnule Poligheni, că este o temă dificilă şi pentru noi, dar chiar şi pentru romano-catolici”.
Desigur, pentru noi tema reclamă mai multă sensibilitate, pentru că din studiul care se poate face pe izvoare şi cu interpretările pe care fiecare poate să le dea, se poate ajunge la o diferită abordare şi direcţie”, a continuat kir Vasilios.
În încheiere, Mitropolitul Vasilios de Konstantia a declarat semnificativ:
„Deja ne-am confruntat cu această dificultate în primele zile ale dezbaterii textului pe care-l avem înaintea noastră şi din acest motiv se pare că nu se poate completa planul textului pentru a se da de pe acum ca act oficial. Deci, domnule Poligheni, va fi necesară şi o a doua întâlnire”.
Totuşi, potrivit informaţiilor Romfea.gr, care se află în Pafos, semnalăm că pe perioada convorbirilor există un climat pozitiv şi fratern între reprezantanţi.


************

PROTESTE ŞI ARESTĂRI

De semnalat că ieri, marţi, în total 6 persoane, dintre care 2 monahi, au fost arestaţi de către membrii Direcţiei de Poliţie din Pafos, în contextul încercării poliţiei de a îndepărta pe manifestanţii împotriva Întrunirii Comisiei.
Însă, după cum a declarat în interviul public de astăzi, reprezentantul Poliţiei pentru presă, inspectorul Mihalis Katsunotos, cei arestaţi au intrat şi au ocupat bisericuţa Sfântului Gheorghe, care se află la hotelul din Pafos şi constituie un spaţiu privat care aparţine Mitropoliei de Pafos.

„În pofida repetatelor apeluri ale Poliţiei, ca să părăsească locul în mod paşnic, acestea nu au fost ascultate de către manifestanţi şi a trebuit ca Poliţia să intervină în forţă  pentru a impune legea şi ordinea”, a spus domnul Katsunotos, adăugând că „în faţa legii toţi sunt egali şi se supun aceluiaşi tratament”.

orthodoxia in Cipru

(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: romfea.gr)

Categories: BISERICA ELADEI, ECUMENISM Tags:

REACŢIE ORTODOXĂ LA PROFANAREA UNEI SFINTE BISERICI ÎN CIPRU DE CĂTRE ECUMENIŞTI

octombrie 21st, 2009 Fără comentarii

REACŢIE ORTODOXĂ LA PROFANAREA UNEI SFINTE BISERICI ÎN CIPRU DE CĂTRE ECUMENIŞTI

COMUNICAT DE PRESĂ URGENT (I)

UNIUNEA FILO-ORTODOXĂ „KOSMAS FLAMIATOS”

CIPRU, HLORAKAS, PAFOS, 19 OCTOMBRIE 2009

Protestul nostru, care a început alaltăieri continuă paşnic şi astăzi în Biserica Sfântului Gheorghe, aproape de hotelul Saint George, unde se întruneşte Comisia Mixtă de Dialog Teologic între ortodocşi şi romano-catolici. Credincioşii aflaţi în rugăciune au primit presiuni pentru a pleca, chiar prin prezenţa ostentativă şi defilarea foarte stridentă a unor bărbaţi ai poliţiei şi ai Trupelor de Restabilire a Ordinii, pentru că ar fi trebuit ca în biserica ortodoxă să aibă loc o nuntă… a ne-ortodocşilor!
În faţa ochilor uimiţi ai credincioşilor care se rugau, şi în timp ce doar uşa laterală a bisericii era deschisă, s-a auzit zgomotul unei chei în uşa centrală a bisericii, prin care a intrat un preot catolic. A început să rearanjeze scaunele pentru a amenaja spaţiul intrând şi ieşind în biserică prin Uşile Împărăteşti, punând şi scoţând un dulap, din care au scos un disc, un potir, iarăşi un dic şi alte vase ale catolicilor, şi conform mărturiei preşedintelui Uniunii noastre care era de faţă, domnul Detziortzio, paraclisierul, în ciuda puternicelor lui proteste, a intrat în Sfântul Altar prin Uşile Împărăteşti pentru a pregăti cele pentru nuntă. Şi atunci ne-a apărut în faţa ochilor o Sfântă Masă goală. Lipseau Crucea, Evanghelia şi toate celelalte sfinte obiecte care există pe Sfânta Masă ortodoxă.
La puternicele noastre proteste, răspunsul (preotului şi paraclisierului) a fost că lucrul acesta are loc cu PERMISIUNEA Arhiepiscopului Ciprului şi a Episcopului locului.
Între timp, alţi credincioşi ne-au informat „că (frecvent) se săvârşesc nunţi ale ereticilor în biserica Sfântului Gheorghe, dar şi că aceasta face parte din „comerţul religios”, exercitat de hotel, de vreme ce nunţile în sfânta biserică aduc un mare câştig turistic.
reclama ptr nun+úi anticanonice, dar profitabile financiar
Deja intrasem pe câteva site-uri şi fotografiasem reclama hotelului pentru săvârşirea de nunţi pentru eretici, spre atragerea clienţilor europeni.
În plus, am aflat că hotelul se află sub patronajul a trei mitropolii din Cipru şi a unei mănăstiri, pe care o exploatează.
După toate acestea, am hotărât să rămânem paznicii bisericii, ca să nu permitem profanarea ei pe mai departe, cel puţin atât cât va dura întâlnirea ortodocşilor cu romano-catolicii. Dar pe la orele 19/19.10.2009, trupe de intervenţie şi alţi oameni ai bisericii, pe când încă ne rugam în biserică, au venit să ne scoată afară. Am refuzat, iar ei au întrerupt  curentul în sfânta biserică. Noi rămânem însă înăuntru şi cu lumânări şi lanterne continuăm rugăciunea noastră şi fie ce-o fi.
De semnalat că biserica Sfântului Gheorghe din Pafos are o importanţă istorică pentru ciprioţi, pentru că în acest loc a debarcat în 1955 Gheorghios Grivas, faimosul „Dighenis”[1], care după puţin timp a început lupta de eliberare a Organizaţiei Naţionale a Ciprioţilor Luptători (EOKA).
Această biserică au intenţionat s-o profaneze prin rugăciuni în comun şi participanţii la Comisia Mixtă de Dialog Teologic dintre ortodocşi şi romano-catolici. Dar această rugăciune în comun a fost pusă la cale contrar Sfintelor Canoane, dar contrar şi unei hotărâri anterioare a Patriarhiei, care, precum a asigurat Patriarhul Bartolomeu, este valabilă.
Adică, (O, ipocrizie şi mârşăvie!) încă de pe acum se pun în practică, cele pentru care congresiştii s-au adunat – chipurile – să discute pentru a delibera.
Desigur, în afara acestei încercări de rugăciune în comun care a fost împiedicată, duminică s-a făcut deja o rugăciune în comun cu congresiştii în Levkosia (unde Arhiepiscopul Ciprului cu argumente voioase a susţinut că acestea „sunt permise”!), fapt ce demonstrează că încălcarea Sfintelor Canoane este alegerea lor conştientă. În ciuda asigurării patriarhului, în ciuda hotărârilor Sinoadelor Ecumenice, în ciuda reacţiei poporului câteva zeci de ecumenişti ai patriarhiei şi alţi filo-ecumenişti sunt hotărâţi ca de bunăvoie să impună acordurile secrete şi planurile catolice. Dumnezeu însă nu le va îngădui aceasta.

Pentru Uniunea filo-ortodoxă „Kosmos Flamiatos”
Preşedinte Lavrentios Detziortzio
Secretar Panaghios Simates.

PS: Preşedintele Uniunii Filo-Ortodoxe „Kosmas Flamiatos” a închiriat o cameră la hotelul Saint George şi s-a stabilit acolo. Însă imediat ce a fost recunoscut că este unul dintre manifestanţi, fără consimţământul său, i-au scos bagajele din cameră şi l-au izgonit din hotel, declarându-i că nu-i cunosc intenţiile şi că se tem ca nu cumva să creeze incidente. Astfel,  a fost obligat să plece şi să se cazeze în altă parte.

stgeorge1 u+ƒa sudic-â

Fotografie:

Partea sudică a bisericii Sfântul Gheorghe Hloraka (Pafos), care este cedat ereticilor catolici şi anglicani ca pachet turistic al hotelului în schimbul unei mari sume de bani. Biserica se află lângă hotelul Saint George, unde s-a întrunit Comisia Mixtă pentru Dialog Teologic între ortodocşi şi romano-catolici.


(traducere din greacă: ierom. Fotie; sursa: http://thriskeftika.blogspot.com/2009/10/blog-post_5755.html)


[1] Erou bizantin din secolele 9-10 (n.tr.)

Categories: BISERICA CIPRULUI, ECUMENISM Tags: