Să murim înainte de a fi uciși
A fi creștin nu va mai putea fi, în scurt timp, o modă sau un fapt ce ține doar de inerția unei tradiții moștenite din familie. Intrăm în epoca în care a fi creștin va echivala cu a fi gata să fii omorât în orice moment.
As fi vrut sa scriu încă de săptămâna trecută despre cutremurătoarea crimă de la Focșani, acolo unde preotul Tudor Marin, un venerabil slujitor al altarului, în vârstă de 69 de ani, a fost înjunghiat la scurt timp după săvârșirea Sfintei Liturghii. M-am gândit să amân puțin momentul acesta, timp în care să ne punem durerea înaintea lui Dumnezeu și să-I cerem să ne întărească dupa acest șoc. Spun că a fost un șoc întrucât am realizat, alături de mulți alți slujitori ai altarului, că acel tânăr căuta să ucidă un preot, iar acel preot putea să se numească oricum, inclusiv să poarte numele semnatarului acestei rubrici, iar biserica în care să intre cu intenții criminale putea să fie inclusiv una din centrul Iașului. Asta ca un prim răspuns dat celor care au insinuat, pe unele forumuri de discuție, că părintele Tudor Marin ar fi tras cine știe ce păcate printr-o astfel de moarte. Din cuvintele Mântuitorului pe care le găsim în Evanghelia după Luca (13, 1-5), este evident ca felul morții cuiva nu ne spune nimic despre păcatele aceluia, cu atât mai puțin despre virtuțile celor rămași în viață și care se pripesc în a trage concluzii străine de gândirea lui Dumnezeu. Continuă să citești
