Arhivă

Arhivă pentru decembrie, 2012

PASTORALA ÎPS SERAFIM AL GERMANIEI LA NAŞTEREA DOMNULUI: IISUS HRISTOS – LIBERTATEA NOASTRĂ

decembrie 30th, 2012 Fără comentarii

Iisus Hristos- libertatea noastră

 

 

„Adevărat, adevărat zic vouă Oricine săvârşeşte păcatul este rob păcatului“

(Ioan 8, 34).

 

Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,

 

Mulţumim bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem şi anul acesta la marea sărbătoare a Naşterii Domnului. Cântările de la Utrenie ne-au introdus în atmosfera Crăciunului încă de la „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“ (21 nov.) de când în fiecare zi,  se cântă aşa-numitele „Catavasii ale Crăciunului“: „Hristos se naşte, măriţi-L / Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L / Hristos pe pământ, înălţaţi-vă“/ Cântaţi Domnului tot pământul!… Tot de la „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“ se cântă şi colindele de Crăciun care ne înalţă sufletul şi ne încălzesc inima de dragostea lui Dumnezeu Cel ce S-a smerit pe Sine şi S-a născut trupeşte acum două mii de ani în Peştera Betleemului, iar duhovniceşte Se naşte mereu în sufletele curate ale celor care-L primesc prin credinţă şi smerenie. Crăciunul este sărbătoarea curăţiei şi a nevinovăţiei de care nu se pot bucura cu adevărat decât cei simpli şi curaţi cu inima. Iar aceştia sunt în primul rând copiii. Copiii, mai mult decât noi cei în vârstă, se bucură de Pruncul Iisus despre care le vorbeşte mama şi pe care-L văd culcat în iesle în icoana Naşterii sau în creşa de Crăciun. În poezia „În seara de Crăciun“, George Coşbuc descrie atmosfera de altă dată când mama vorbea copiilor despre Pruncul Iisus născut în iesle:  Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale Tags:

DUHOVNICUL COSMONAUŢILOR RUŞI. Experiență cutremurătoare pe cosmodromul din Rusia (partea I)

decembrie 30th, 2012 1 comentariu

DUHOVNICUL COSMONAUŢILOR RUŞI.

Experiență cutremurătoare pe cosmodromul din Rusia (partea I)

Cosmonauți ortodocsi din Rusia

NE VORBEŞTE STAREŢUL IOV TALAŢ, DUHOVNICUL COSMONAUŢILOR RUŞI

IMG_4793_s2[1]

Interviul Stareţului Iov Talaţ – părintele duhovnicesc al cosmonauţilor ruşi şi parohul Sfintei Biserici a Schimbării la Faţă a Mântuitorului din Asteroúpoli, satul cosmonauţilor ruşi – acordat doamnei Natalia Nikolaou, Profesor la Universitatea Lomonosov0 din Moscova, în exclusivitate pentru periodicul ”H drási mas” [”Acţiunea noastră”] al Arhiepiscopiei Ateniene.

(partea I)

Mulţumim în mod deosebit Părintelui Iov, duhovnicul cosmonauţilor ruşi, pentru acest interviu foarte interesant, care constituie un răspuns ce ”închide gura” ateismului fanfaron, dar, în acelaşi timp, atât de neputincios, care se aseamănă pânzei de păianjen [lipsite de consistenţă]. Cuvântul Părintelui Iov este o mărturie despre măreţia creaţiei Dumnezeului Treimic şi confirmă adevărul, biruinţa şi mesajul totdeauna valabil şi mântuitor al Ortodoxiei.

IMG_4664_s2[1]

Natalia Nikolaou: Sfântă mănăstire şi spaţiul cosmic. Prietenie între un monah şi cosmonauţi. Cum e posibil aşa ceva?

igumen-iov[1]Părintele Iov: În Evanghelie scrie că Domnul nostru Iisus Hristos ne încredinţează că fiecărui om de pe Pământ îi sunt număraţi şi perii capului, toţi (Matei 10: 30). Nu există nimic întâmplător. Înţeleapta purtare de grijă a lui Dumnezeu călăuzeşte întregul univers şi, încă mai mult – soarta oamenilor. Dumnezeu vrea ca tot omul să se mântuiască. Dar mântuirea nu este cu putinţă fără Hristos. Pe pământ, din păcate, există activităţi de diferite feluri, în care Lumina Adevărului lui Hristos încă nu a devenit stea care să călăuzească drumul omului. De pildă, în astronautică. Faptul că eu în urmă cu nouă ani mă aflam în Asteroúpoli, a fost şi asta voia lui Dumnezeu. Bazele astronauticii ca ştiinţă în epoca sovietică au încercat să le edifice printr-o concepţie ateistă despre lume.

N.N.: Pe atunci, din câte ştiu, această concepţie despre lume se numea ateism ştiinţific, nu-i aşa? Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE Tags:

Crăciunul lui Mollá Moustafá din Trapezunt

decembrie 30th, 2012 Fără comentarii

Crăciunul lui Mollá Moustafá din Trapezunt

Pemptousia.ro

Despina n-avea treizeci de ani când îl pierdu pe Savva, bărbatu-său, şi rămase văduvă cu un copil de nici trei ani, Nikos. Răposatul fusese om bun şi gospodar cu mâini de aur. Din cele două lire (216 groşi) pe care le primea salar, trăiau şi femeia şi copilaşul, fără să le lipsească nimic. El fiind econom, iar femeia, gospodină, se descurcau aşa de bine, încât vecinii îi ţineau de bogaţi.

Fuseseră căsătoriţi vreme de şase ani. În seara când ar fi trebuit să sărbătorească aniversarea căsătoriei, pe Savva l-au adus acasă mort. Pe când îi plătea zarzavagiului fructele pe care le cumpărase, a îngenuncheat brusc şi şi-a dat sufletul în mijlocul străzii. Au alergat oamenii şi-au adus doctor, dar a fost de prisos. Făcuse atac, iar medicul n-a mai putut face nimic.

În ziua următoare l-au îngropat la Eleoúsa (Milostiva).

Cu cei 216 groşi pe care-i aducea Savva acasă lună de lună, le fusese cu neputinţă să pună ceva deoparte. Pe de altă parte, fusese tânăr şi voinic, şi nu putuse să se gândească vreun moment la moarte. Iar pe-atunci nu existau diversele soiuri de asigurări sociale şi ajutoare pe care o familie săracă le poate obţine cu chiu, cu vai, atunci când capul familiei moare şi dispare, astfel, principala sursă de venit; văduva şi orfanul rămaseră aşadar, pe neaşteptate, să trăiască de pe o zi pe alta, fără vreun mijloc de trai.

Când se terminară toate rânduielile legate de înmormântare şi ultima vecină săritoare plecă din casa lovită de soartă, Despina rămase singură cu copilul, care deja adormise, cugetând la tragedia care tocmai începuse pentru ea şi pentru pruncul ei.

Şi cu adevărat tragică era soarta nefericitei. În Trapezunt, unde locuiau, n-aveau nici o rudă, nici din partea ei, nici din partea răposatului. Orfani fiind amândoi, şi unul şi celălalt plecaseră din satul lor, de undeva de pe lângă Arghirópolis, pe când erau copii. Cu vremea, până şi puţinele rude rămase, mai îndepărtate, îi uitaseră cu totul, la fel cum nici ei nu-şi mai aminteau de ele.

Soarta i-a făcut să se cunoască în acest mare oraş. S-au iubit şi s-au luat.

Patronul răposatului, din lărgime de inimă, plăti toate cheltuielile cu înmormântarea sărăcăcioasă, iar femeia lui, pe când se întorceau de la cimitir, o trase deoparte pe Despina şi-i dădu trei sute de groşi.

–      Ăştia, i-a zis, sunt din câştigu` lu` fie iertat. Ţi-i trimete bărbat-miu.

În realitate, era milostenie, pentru că salariul pe luna respectivă fusese deja plătit.

Văduva nu ieşi afară din casă, după obişnuinţa locului, până în vremea parastasului de patruzeci de zile. Patruzeci de zile !

În tot timpul acesta, o supărase grija de cum va avea să trăiască copilul ei, cum o să-l crească şi cum o să-i dea o educaţie, aşa cum voise şi visase şi taică-său, dar şi ea. Ar fi putut să lucreze în casă străină, dar cu cine să lase copilul ?

Din fericire, ştia „broderie”, ştia să împletească, ba chiar şi să coasă. Avea chiar şi maşina ei de cusut. Se hotărî să lucreze acasă, aproape de copil.

În felul acesta, Despina văduva, muncind 15-20 de ore pe zi sau pe noapte, l-a crescut pe Nikos al ei. Era bucuria, mândria şi mângâierea ei.

N-au lipsit întâmplările cu noroc şi ocaziile, căci Despina era frumoasă şi pricopsită. În primii ani, avu destui peţitori. Unul dintre ei, un văduv, întors din Rusia foarte bogat, o cerea insistent, dar Despina nu voia ca fiul ei să aibă tată vitreg, şi nici nu mai putua să-şi dea nici măcar o mică fărâmă din inima şi din viaţa ei altcuiva. Totul era numai pentru preascumpul ei.

Trecură zece ani. Munca încordată şi îndelungă, nopţile nedormite şi lipsa celui mai elementar repaus au îmbătrânit-o înainte de vreme. Acul începuse să-i scape din mână, sau oprea maşina de cusut pentru că mâna îi era prea slăbită să mai învârtă de mica roată lucioasă. O ajuta Nikos la asta, dacă se găsea prin preajmă.

A început să se neliniştească nefericita mamă. Vedea şi ea că nu mai muncea ca la început. Veniturile au început să scadă., iar plăţile au început să îi covârşească, căci copilul crescuse şi ea nu voia să-i lipsească ceva… CONTINUAREA aici

Categories: ORTODOXIE Tags:

Cuviosul Nou-Mucenic Ghedeon de la Mănăstirea Caracalu

decembrie 30th, 2012 Fără comentarii

Cuviosul Nou-Mucenic Ghedeon de la Mănăstirea Caracalu

  Pemptousia.ro

Cuviosul Ghedeon a mărturisit în localitatea Týrnavos din Thessalia, pe data de 30 decembrie a anului 1818.

Sfântul era originar din satul Kápurna de lângă Makrynítsa Pelionului. Provenea din părinţi evlavioşi şi era primul născut din cei opt copii ai familiei. Numele lui de mirean era Nikolaos. Pentru că în Kápurna dările erau prea mari, tatăl lui a fost nevoit să se mute cu familia în alt sat, unde putea să îşi chivernisească mai bine cele de trebuinţă vieţii. Sfântul era pe atunci în vârstă de 12 ani.

Mama sa avea un văr care era băcan în Velestíno. Acesta l-a cerut pe micul Nikolaos ca să-i fie ajutor la magazin. Şi, într-adevăr, copilul muncea cu multă hărnicie. Un oarecare turc pe nume Ali, care obişnuia să cumpere de la băcănie, l-a văzut pe micul Nikolaos că era deştept, muncitor şi ascultător şi l-a cerut de la unchiul lui pentru un an, ca să slujească în haremul lui, de vreme ce băiatul era încă mic de vârstă. Unchiul a refuzat, spunându-i să meargă să îl ceara de la mama lui. Turcul s-a dus la părinţii copilului şi după o săptămână s-a întors mânios că a fost refuzat; atunci l-a înşfăcat cu forţa pe micul Nikolaos şi l-a luat la casa lui, ca să-i servească în harem.

După un an de zile tatăl lui a venit şi l-a cerut înapoi pe Nikolaos de la Ali. Acesta i-a răspuns: ”îl am pe fiul meu în război şi, îndată ce se întoarce fiul meu, poţi să vii să îl iei pe-al tău”. După câteva zile, s-a întors fiul turcului din război, l-a văzut pe băiat şi i-a spus tatălui său: ”Unde l-ai găsit pe aceste pui de creştin care slujeşte în harem? Nu se cade ca un creştin să slujească în harem. Aş vrea să îl tăiem împrejur, iar eu să-i fiu naş şi să  îl avem în harem pentru totdeauna. Şi a început îndată necredinciosul să îl ia cu binişorul pe Nikolaos şi să-l amăgească. În cele din urmă, prin vorbe bine ticluite, dar şi pentru că Nikolaos era încă foarte tânăr, a reuşit să îl facă să se lepede de Hristos şi să devină musulman.

După două luni însă, copilul şi-a simţit căderea, s-a căit şi a plâns cu amar.

Într-o noapte a reuşit să fugă pe ascuns de la turci şi să meargă la casa părinţilor lui. I-a povestit tatălui păţania sa, spunând: ”am păcătuit, am păcătuit, dar de acum încolo nu vreau să mai fiu turc şi nici să mă mai numesc turc”. Nefericitul tată i-a răspuns cu lacrimi: ”eu, Níko al meu, sunt om sărac, nu am bani ca să te ascund undeva. Mâine noapte te voi duce cu calul la Keramídi şi mă voi întoarce cu o încărcătură de peşte de la lacul Kárla, ca să nu le dau de bănuit turcilor. Tu să încerci să mergi în Sfântul Munte. Acum, eu întorcându-mă, cine ştie cum o voi găsi pe mama ta şi pe fraţii tăi, pentru că am aflat că turcii se pregătesc să ne omoare. Dar să murim şi noi pentru Hristos”.

Acolo, la Keramídi, Sfântul a fost găzduit de o rudă a lor, monahie, care l-a dat unor constructori să muncească ca ajutor. După puţine zile, grupul de constructori a plecat cu corabia în Creta şi Nikos s-a dus cu ei. Din nefericire, însă, aceştia se purtau urât cu el, de multe ori bătându-l fără milă. Aşa că a plecat de la ei şi mergea doar prin pădure. Într-o zi a ajuns la un paraclis unde se slujea liturghia. Preotul l-a văzut că este străin şi într-o stare jalnică, s-a apropiat de el, iar Nikolaos i-a povestit viaţa lui. ”Nu mai plânge, fiule!”, i-a spus atunci preotul… CONTINUARE aici

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

ÎN COLIBA ÎNTUNECATĂ (Mihail Bucă)

decembrie 30th, 2012 Fără comentarii

ÎN COLIBA ÎNTUNECATĂ

(Mihail Bucă)

 

Categories: Colinde bizantine Tags:

SCRISOARE PASTORALĂ LA NASTEREA DOMNULUI A ÎPS IOSIF AL EUROPEI OCCIDENTALE ŞI MERIDIONALE (2012)

decembrie 30th, 2012 Fără comentarii

SCRISOARE PASTORALĂ LA NASTEREA DOMNULUI 2012

 

 

 

HRISTOS, VĂZUT SI NEVĂZUT, PREZENT IN VIATA OMULUI SI A LUMII

 

  

către tot clerul, cinul monahal si poporul drept slăvitor din intreaga arhiepiscopie

 

Iubiţi Părinți și Frați împreună slujitori, preoți și diaconi, monahi și monahii, frați și surori in Hristos,

 

 

„Hristos se naște, slăviți-L!  Hristos din ceruri, întâmpinați-L. Hristos pe pământ, înalțați-vă. Cântați Domnului tot pământul…”  (Irmos, cântarea I)

 

Aceasta este chemarea la care noi am răspuns, pentru a fi prezenți, din nou, în jurul icoanei Nașterii, în jurul Sfintei Evanghelii, în jurul lui Hristos Însuși, Fiul lui Dumnezeu. Biserica lui Hristos se constituie prin răspunsul pe care-l aduc de-a-lungul timpului și până în zilele noastre, oameni din toate stările și toate popoarele, la chemarea îngerilor, a profeților și a sfinților. Am simțit în inimile noastre dulcea și mângaietoarea chemare de a veni să ne închinam, așa cum suntem, lui Hristos, pentru a-L cinsti, a-L proslăvi și a-L lăuda. El «se pogoara din cer», iar noi «venim întru întâmpinarea Lui ». 

Cu Hristos ne întâlnim, într-adevăr, nu numai în cuvântul Său, în icoana Sa și în slujbele pe care Biserica Sa le face, ci și în toată făptura umană. « Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei prea mici, Mi-e Mi-ați făcut »(Mt 25,40), zice Domnul. Dealtfel, de fiecare dată când dăruim dragoste unei persoane umane încercată de singuratate, de foame, de sete, de frig, de boală sau teama de moarte, lui Hristos dăruim și în jurul Lui ne strângem. O taină extraordinară se dezvăluie ochilor inimii noastre : cea a prezenței lui Dumnezeu Omul în fiecare ființă umană prin Duhul Sfânt. Permanenta realitate a Întrupării Fiului lui Dumnezeu este fundamentul credinței creștine și a toată viziunea creștină asupra lumii, asupra societății și asupra istoriei. 

  Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale Tags:

Predică la Duminica după Naşterea Domnului a Părintelui Cleopa: DESPRE VISURI, VEDENII, MINUNI ŞI PROOROCI MINCINOŞI

decembrie 29th, 2012 Fără comentarii

Predică la Duminica după Naşterea Domnului

 

*

Despre visuri, vedenii, minuni şi prooroci mincinoşi

 

Mă spăimîntezi prin visuri şi cu vedenii mă îngrozeşti (Iov 7, 14)

Iubiţi credincioşi,

Dumnezeiasca Evanghelie de azi ne vorbeşte de visul Sfîntului şi dreptului Iosif şi de porunca îngerului lui Dumnezeu care i S-a arătat şi i-a zis: Sculîndu-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo pînă ce îţi voi spune ţie (Matei 2, 13). Aceasta m-a îndemnat să vorbim astăzi despre visuri şi vedenii şi despre deosebirea lor. Trebuie să ştim că visurile sînt deosebite. Că sînt visuri de la Dumnezeu, sînt şi de la diavoli, sînt visuri de la fire şi de alte multe pricini. Şi dacă le-am crede aşa repede, fără să ştim deosebirea lor, uşor ne putem rătăci.

Noi, fiii Bisericii ortodoxe, ştim că toate visurile şi vedeniile care sînt scrise în Sfînta Scriptură au fost recunoscute de Biserica Universală-Ortodoxă şi sînt bune şi de la Dumnezeu. Dumnezeu S-a arătat lui Noe şi i-a poruncit să facă corabia (Facere 6, 14). Dumnezeu s-a arătat lui Avraam în chip de trei îngeri la stejarul Mamvri (Facere 18, 1-3). Iacov a avut vedenie dumnezeiască în drum spre Mesopotamia (Facere 21, 12). Iosif a avut vis de la Dumnezeu (Facere 37, 6). Tot aşa Moise a avut descoperiri şi vedenii de la Dumnezeu (Ieşire 3, 2). La fel, Sfinţii Prooroci au avut vedenii de la Dumnezeu (Isaia 6, 15; Ieremia 24, 1; Iezechiel 10, 9). Mai multe vedenii au avut Sfîntul Prooroc Daniil (Daniil 7, 11) şi Sfîntul Prooroc Zaharia (Zaharia 2, 7). Citeşte mai departe…

Categories: Predici Tags:

PREDICI AUDIO/VIDEO LA DUMINICA DUPĂ NAŞTEREA DOMNULUI

decembrie 29th, 2012 Fără comentarii
Categories: AUDIO, Predici Tags:

PASTORALA PS LUCIAN, EPISCOPUL CARANSEBEŞULUI LA NAŞTEREA DOMNULUI (2012)

decembrie 29th, 2012 Fără comentarii

 

*

† LUCIAN,
DIN MILA LUI DUMNEZEU EPISCOP AL CARANSEBESULUI

Iubitului cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini, binecuvantare, bucurie si pace de la Dumnezeu Cel in Treime laudat: Tatal, Fiul si Sfantul Duh

„Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste si pamantul pestera Celui neapropiat aduce. Ingerii cu pastorii slavoslovesc, iar magii cu steaua calatoresc, ca pentru noi S-a nascut Prunc tanar, Dumnezeu Cel mai inainte de veci.” (Condacul Nasterii Domnului)

Iubiti frati si surori in Hristos Domnul, Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale, VIDEO Tags:

GAVRIIL GEORGIANUL A FOST TRECUT ÎN RÂNDUL SFINȚILOR (pomenit pe 2 noiembrie)

decembrie 29th, 2012 Fără comentarii

Un nou sfânt în Biserica Ortodoxă a Georgiei

 

Luni, 24 decembrie 2012

Autor: Emilios Polyghenis

Încă un sfânt a fost adăugat în Aghiologhionul Bisericii Ortodoxe din Georgia în urmă hotărârii Sfântului Sinod al Patriarhiei Georgiei.

Potrivit informaţiilor Romfea.gr, Sfântul Sinod, într-o şedinţă extraordinară sub preşedinţia Patriarhului Georgiei, kyr Ilie, a hotărât aşezarea în rândul sfinţilor a Arhimandritului Gavriil (Urghebadze, 1929 – 1995) din Tbilisi.

Acelaşi informaţii spun că pomenirea Sfântului Gavriil Duhovnicul cel nebun pentru Hristos va fi cinstită pe 2 noiembrie.

Sfântul Gavriil s-a născut în Tbilisi. Tatăl lui era comunist, ia mama lui era creştină şi l-a crescut pe fiul ei în spirit creştinesc.

Este demn de semnalat că mama lui a devenit monahie cu numele Ana şi a murit în 2000 la adânci bătrâneţi.

Micul Goderdzi, după ce a slujit în armată, a construit în 1950 o biserică în curtea casei sale.

De asemenea, în timpul unei demonstraţii (pe1 mai 1965) a ars în public un portret al lui Lenin, fapt pentru care a fost arestat pentru activitate antisovietică.

În deceniul 1990, cu binecuvântarea Patriarhului Ilie al II – lea, Arhimandritul Gavriil a trăit într-un turn în apropiere de Mănăstirea „Sfântul Samtavro”.

Mii de credincioşi din diferite părţi ale lumii au luat binecuvântarea lui, iar foarte mulţi s-au vindecat ca urmare a rugăciunilor lui.

Stareţul Gavriil a adormit în Domnul pe2 noiembrie 1995şi a fost înmormântat în mănăstirea pe care a iubit-o.

Traducere: http://acvila30.ro/ ; sursa: romfea.gr

Copyright Citeşte mai departe…