După cum reiese din conferința ținută de ”Ministrul de Externe” al Patriarhiei Moscovei, Mitropolitul Volokolamskului, Ilarion, la Academia Teologică din Moscova

IMPAS CRITIC ÎN RELAȚIILE DINTRE FANAR ȘI MOSCOVA DATORAT DIVERGENȚELOR LA NIVEL ECLEZIAL

”Ministrul de Externe” al Patriarhiei Moscovei denunță Acordul de la Ravena, întrucât prin acesta s-a recunoscut (în absența reprezentanților Patriarhiei Moscovei) ”primat papal” al Patriarhului Ecumenic, prin acesta se plasează în afara Tradiției Ortodoxe. În Biserica Ortodoxă nu există conducător suprem, ci ”întâiul între egali”. La obiecțiile Patriarhului Moscovei nu răspunde Patriarhul Constantinopolului însuși, ci asistenții săi, care se erijează în avocați ai ”primatului papal” în sânul Bisericii Ortodoxe a Răsăritului.

Relațiile dintre Patriarhia Moscovei și Patriarhul Ecumenic, kir Bartolomeu, se agravează, după cum reiese din conferința Președintelui Departamentului de Relații Bisericești Externe al  Patriarhiei Moscovei, Mitropolitul Volokolamskului, kir Ilarion, pe care a ținut-o în fața studenților de la Facultatea de Teologie din Moscova. Conferința aceasta a avut loc cu doar câteva zile înaintea întâlnirii Patriarhului Ecumenic cu Ereziarhul Papă de la Ierusalim. Întâlnirea dintre Patriarhul Ecumenic și Papă a avut loc pe 25 mai, iar conferința Mitropolitului Volokolamskului, pe 20 mai. În cadrul acestei conferințe, între altele, a arătat că:

  • Modul în care se desfășoară dialogul teologic dintre ortodocși și papistași se aseamănă mai mult unei încercări de aderare a ortodocșilor la Papism (Mitropolitul Ilarion folosește termenul ”Biserica Catolică”).
  • În acest sens lucrează distructiv față de Ortodoxie și în favoarea Papismului și demonica Uniație, care este dirijată de la Vatican.
  • Dialogul dintre ortodocși și papistași a fost întrerupt pentru un număr de ani, tocmai pentru că s-a constatat și s-a recunoscut la nivel oficial caracterul periculos al Uniației pentru Ortodoxie, însă când a fost reluat a ”îngropat” în ”dulapurile” istoriei acțiunile Uniației, care este considerată de către papistași drept poarta de intrare în papism a creștinilor ortodocși neinițiați în dogmele și viața liturgică a Bisericii.
  • Rolul distructiv al Uniației se dovedește acum cu claritate în Ucraina. Patriarhia Moscovei denunță rolul distructiv al Uniației în Ucraina.
  • La Ierusalim, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu s-a întâlnit, a purtat convorbiri și a luat decizii împreună cu Papa în calitate de Patriarh local al Bisericii Constantinopolului, iar nu în calitate de Patriarh Ecumenic, pentru că, prin întâlnirea de la Ierusalim și prin deciziile care s-au luat în cadrul acesteia, Patriarhul Bartolomeu nu a avut aprobarea celorlalți Patriarhi ai Bisericii Ortodoxe. ”Patriarhul Constantinopolului se întâlnește cu Papa în calitate de lider al Bisericii Ortodoxe Locale a Constantinopolului, iar nu în calitate de lider al tuturor ortodocșilor, pentru că nici Biserica Rusiei, nici alte Biserici Ortodoxe nu i-au acordat competența de a se întâlni cu Papa în numele lor”.
  • Mitropolitul Ilarion a explicat de ce Patriarhia Moscovei este de acord cu ”primatul cinstirii” pentru Patriarhul Ecumenic, dar contestă că acest primat este și unul al puterii, dat fiind că Patriarhul Ecumenic nu este decât ”primul între egali”.
  • Mitropolitul Ilarion atacă direct Acordul de la Ravena (Italia) dintre papistași și ortodocși. Biserica Moscovei nu a fost prezentă la reuniunea care a avut loc la Ravena, unde, spre marea bucurie și satisfacție a papistașilor, a fost recunoscut primatul puterii pentru Patriarhul Ecumenic. Decizia de la Ravena, care în esență acordă Patriarhului Ecumenic primat papal, este în afara Tradiției Ortodoxe. ”În ce privește Biserica Ecumenică, în Tradiția Ortodoxă nu există nici un mecanism administrativ absolut: Biserica Ortodoxă Ecumenică este structurată ca o comunitate și societate comună a Bisericilor Ortodoxe locale, dintre care fiecare este independentă de celelalte în ce privește administrarea. Nu există un cap în Biserica Ortodoxă Sobornicească, care să fie considerat superior celorlalți și care să nu fie primul dintre egali”.
  • Pentru aceste obiecții ale sale, Patriarhia Moscovei a cerut ”explicații” din partea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, dar acesta evită sistematic să răspundă. Răspund însă în locul lui diferiți Episcopi ai Patriarhiei Constantinopolului – după cum Mitropolitul de Volokolamsk numește de multe ori în textul conferinței Patriarhia Ecumenică, tocmai pentru a sublinia caracterul local al Bisericii Fanarului și al Patriarhului acestuia. Acești Episcopi de la Constantinopol susțin Acordul de la Ravena și declară că Patriarhul Ecumenic nu este egal între Patriarhi, ci este primul între ceilalți Patriarhi.
  • Avertizează că Patriarhia Moscovei nu va participa la Sinodul Panortodox din 2016, dacă nu se va respecta înțelegerea cu privire la luarea deciziilor prin consimțământ unanim. Este vorba de înțelegerea la care au ajuns Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale, care au participat la întrunirea Întâistătătorilor care a fost organizată la Fanar în martie a.c. ”De pildă, credem că toate documentele care urmează să fie aprobate, va trebui mai întâi să fie adoptate de către Sinoadele Bisericilor Ortodoxe Locale, care se impune să își dea acordul asupra loc. Doar atunci vom putea participa liniștiți la Sinodul Panortodox”.

În această conferință, Înaltpreasfințitul Mitropolit Ilarion al Patriarhiei Moscovei a realizat o retrospectivă istorică în care a arătat cum s-a ajuns la Schismă și la ”ruptură” (termenul îi aparține) dintre Biserica Ortodoxă și papistași. Menționează de asemenea în amănunt că la Sinoadele Ecumenice Papii își trimiteau reprezentanți și că Sinoadele Ecumenice erau convocate de către Împărat. Astăzi nu mai există împărați, iar Bisericile Locale au acordat Patriarhiei Ecumenice și Patriarhului Ecumenic, sub anumite condiții și premise, responsabilitatea de convocare a Sfântului și Marelui Sinod Panortodox. Conferința Mitropolitului de Volokolamsk a fost publicată în întregime în limba greacă pe 28 iunie de către un colaborator apropiat al site-ului ”Agioritiko Vima”, domnul Emmanuil Chatzigiannis.

Fragmentele ”arzătoare”, care constituie obiect al controverselor

Publicăm mai jos fragmentele ”arzătoare” ale conferinței Președintelui Departamentului Relațiilor Bisericești Externe al Patriarhiei Moscovei, Mitropolitul Volokolamskului, Ilarion, susținută în fața studenților Academie Teologice de la Moscovei.

”Capul întregii Biserici este Hristos, nu Papa”

În Răsăritul Ortodox, principiul sinodal rămâne principiul fundamental director al administrării bisericești. De aceea, Patriarhul Constantinopolului Grigorie I, refuzând invitația Papei de a participa la Conciliul I Vatican, a scris: ”Nu putem accepta faptul că întreaga Biserică a lui Hristos are un episcop conducător sau că Biserica are alt Cap în afară de Domnul nostru Iisus Hristos, sau că există un Patriarh care vorbește de la amvon și se consideră mai presus decât Sinoadele Ecumenice sau că Apostolii nu ar fi fost egali între ei”.

Patriarhul Ecumenic Antim I și Sinodul Bisericii Constantinopolului, în 1895, în răspunsul său către Papa Leon al XII-lea, a spus: ”Dumnezeieștii Părinți, cinstindu-l pe episcopul Romei doar ca episcop al capitalei statului, i-au acordat președinția de onoare a vechimii, considerându-l primul în șirul episcopilor, adică primul între egali, aceeași vechime au acordat-o ulterior și Constantinopolului, când orașul a devenit capitala puterii romane, așa cum rezultă din Canonul 28 al Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon. Scrierile Părinților nu oferă nici un indiciu că Episcopul Romei ar fi un conducător suprem unic al Bisericii Catolice”.

Aceste referințe arată foarte clar și limpede care este poziția Răsăritului Ortodox în ce privește întâietatea în Biserica Ortodoxă Sobornicească. Poziția aceasta dă mărturie că Domnul nostru Iisus Hristos este Capul Bisericii, că Biserica este administrată de către Patriarhi egali în demnități și nici unul dintre aceștia nu are vreo putere asupra celorlalți Patriarhi. Fiecare Biserică Ortodoxă locală este autocefală și se administrează autonom. Mai ales natura sinodală a Bisericii a constituit pentru Părinții Răsăriteni principalul motiv de a refuza autoritatea universală a episcopului roman.

”Jurisdicția universală” a Episcopului Romei, așa cum a fost ea interpretată în teologia Bisericii Apusene, a fost rezultatul unei lungi evoluții istorice, care se explică prin faptul că în Apus tronul episcopal al Romei era singurul tron apostolic și care a primit mai cu seamă privilegii politice.

După cum știm, în timpul Evului Mediu, Papii aveau nu doar putere spirituală, ci și politică și nu este vorba doar despre faptul că ei îi încoronau pe monarhii creștini, dar și ei înșiși fel erau șefi de stat, aveau teritoriu și armată proprii. Toate acestea, desigur, au consolidat puterea politică a Tronului Romei.

Răsăritul creștin a cunoscut evoluții istorice cu totul diferite. Teritoriile pe care erau așezate vechile Patriarhii ale Răsăritului se aflau sub o stăpânire sau alta, erau slăbite din cauza incursiunilor militare ale arabilor sau turcilor. Toate acestea au contribuit la slăbirea vechilor tronuri răsăritene – mai ales ale Alexandriei, Antiohiei și Ierusalimului, care de facto și-au pierdut o mare parte a independenței.

Se întâmpla adesea ca tronurile patriarhale ale Răsăritului ani și zeci de ani la rând să nu mai poată avea acces la amvoanele lor, în timp ce în Constantinopol se putea desfășura o activitate sinodală și bisericească normală, se puteau semna documente de o importanță bisericească comună, așa cum a fost, de exemplu, un document referitor la recunoașterea Patriarhiei în orașul Moscova și în regiunile de nord, semnat de către cei patru  Patriarhi ai Răsăritului. În ciuda dependenței reale de Constantinopol din punctul de vedere al dreptului canonic bisericesc, Patriarhii Alexandriei, Antiohiei și Ierusalimului au rămas întâi-stătătorii bisericilor lor autocefale, egale în drepturi cu Patriarhia Constantinopolului.

După căderea Constantinopolului, Patriarhul Constantinopolului a primit în plus privilegii ca etnarh al populației elene ortodoxe din Imperiul Otoman. Acest lucru a scăzut încă mai mult prestanța celorlalte patriarhii vechi ale Răsăritului. Privilegiul acesta a permis Patriarhului Constantinopolului ca în condițiile grele ale prigoanelor suferite de creștini din partea turcilor să mențină Biserica și, mai mult chiar, să folosească acest privilegiu spre folosul nu doar al Bisericii Constantinopolului, ci și al celorlalte Biserici Ortodoxe.

Jurisdicția Patriarhului Ecumenic asupra diasporei ortodoxe

Citeşte mai departe…