PELERIN ORTODOX

Troparul Sfinţilor 12 Apostoli, glasul al 4-lea:

Cei ce sunteţi între apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă să dăruiască pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roşii…

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ceata Apostolilor dorind eu să o laud, Hristoase, cu rugăciunile lor ca un Dumnezeu, raza Preasfântului Duh, dăruieşte-mi şi lumina înţelepciunii Tale. Citeşte mai departe…

Pus de cele mai multe ori în legătură cu numele Sfântului Ioan Botezătorul sau cu cel al Sfântului Ioan Teologul sau Evanghelistul, „Ioana” este un nume destul de  cunoscut și de utilizat în rândul fiicelor, mamelor și bunicilor noastre.

Dacă majoritatea celor binecuvântate cu purtarea acestui nume se aniversează în ziua de pomenire a celor doi mari sfinți ai Bisericii, despre pomenirea Sfintei Ioana Mironosița, acestea cunosc prea puține.

Dincolo de relația personală cu Sfântul Ioan Botezătorul, relație ce se manifestă în rugăciune,evlavie și mijlocire, este, totuși, o datorie morală ca cele ce poartă numele Ioana să știe că Sfânta Biserică prăznuiește în ziua de 27 iunie pe Sfânta Mironosiță Ioana.

Citeşte mai departe…

Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar v-aţi spălat, dar v-aţi sfinţit, dar v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru. Citeşte mai departe…

Nu puţine sunt cuvintele din Evanghelii care, desprinse din context, pot fi smintitoare sau, în cel mai fericit caz, ne pot pune serios pe gânduri. Unul dintre ele este şi cel pe care Mântuitorul Îl rosteşte ca un fel de concluzie la parabola celor chemaţi la cina cea mare (v. Luca 14, 16-24), dar care refuză această invitaţie invocând diferite motive (ţarină, cinci perechi de boi, femeie). Imediat ce rosteşte această pildă, Iisus se întoarce către acele„mulţimi multe” care mergeau după El şi le aruncă un cuvânt cu anevoie de digerat:„Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu” (Luca 14, 26). Într-un alt context, Domnul rosteşte un cuvânt la fel de categoric: „Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui” (Matei 10, 34-36). Aceste afirmaţii atât de categorice ale Fiului lui Dumnezeu par a fi în contradicţie cu învăţătura Sa despre iubirea creştină. Pentru că Mântuitorul aduce această noutate absolută în istoria umanităţii, anume iubirea de vrăjmaşi. Fericitul Augustin constată, comentând locul din Luca 14, 26, că avem de a face cu un paradox: Cel ce ridică porunca iubirii la o înălţime dumnezeiască, spunând: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc” (Matei 5, 44), pe de altă parte cere să ne rupem de cei dragi, ba chiar să „urâm” taman pe cei mai apropiaţi ai noştri, pe cei din familie. Cum vine asta: „Iubeşte pe vrăjmaşi, dar urăşte pe ai tăi?”.

Citeşte mai departe…