Predică la Duminica a 4-a după Rusalii [2015] – Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
prietenia ortodoxă este un mare dar de la Dumnezeu, o mare binecuvântare și, în același timp, o casă a lui Dumnezeu, în care suntem odihniți și ospătați cum se cuvine. Pentru că ea presupune doi oameni cu conștiință vie, care aleg zi de zi să se iubească și să se prețuiască reciproc pentru lucrurile pe care le fac, care aleg să se susțină zilnic și să nu se trădeze unul pe altul.
Adică vorbim despre conștiință smerită, profundă, despre credință reală, iubitoare de Dumnezeu, despre iubire reciprocă, despre muncă zilnică pentru a se clădi pe ei înșiși…și despre o relație de întrajutorare reciprocă. O relație curată, sfântă, frumoasă, împlinitoare. Pentru că în fața lui Dumnezeu e lucru bun [καλὸν] și plăcut [τερπνὸν] a locui frații dimpreună [τὸ κατοικεῖν ἀδελφοὺς ἐπὶ τὸ αὐτό] [Ps. 132, 1, LXX]. A locui și a sluji și a munci dimpreună, dar și a fi în aceeași conștiință și mărturisire a lui Dumnezeu.
Însă, a fi împreună nu înseamnă întotdeauna fi casnic sau vecin cu cineva, ci a fi în iubireîmpreună, a fi împreună prin muncă și rugăciune și conștiința profundă a prieteniei.
Comentarii recente