Mitropolitul Ambrozie de Kalavrite: „Elada are nevoie de ajutorul Rusiei”
Miercuri, 29 iulie 2015
Autor: Emilios Polyghenis
Predică la Duminica a VIII-a după Rusalii (2015)
Iubiții mei[1],
nouă, oamenilor comozi, ne place cel care dăruie. Care dăruie mult și ne bucură prin darul lui. Care dăruie mult și nouă nu ne cere niciun efort major. În afară de acela de a sta după el, de a-i cere și de a primi de la el ceva anume. Citeşte mai departe…
Predică despre ploaie (25 iulie 2015)
Iubiții mei[1],
când cineva vrea să ironizeze vorba multă și pungașă a unuia spune: „e apă de ploaie”. Cu sensul: cad repede cuvintele lui, ca și apa de ploaie, curg la vale și nu rămâne nimic…din promisiunile lui. Pentru că promisiunile reale sunt ferme, rămân și nu se alege praful de ele.
Însă, atunci când canicula verii ne lovește zi de zi și toate se usucă în jurul nostru și noi alergăm după răcoare ca după o eliberare de transpirație și de disconfort, apa de ploaie nu ni se mai pare banală ci… o minune. Citeşte mai departe…
Este şi nu este adevărat, pentru că predica a existat de la începuturile creştinismului. Kerigma [= predică (gr.)] aceasta apostolică, învăţătura Apostolilor săvârşită de ei înşişi mai întâi – pentru că Mântuitorul i-a trimis pe Apostoli la propovăduire, la vestirea cuvântului – îşi are locul imediat după citirea Evangheliei. Adică acolo ar trebui să-şi aibă locul, pentru că astăzi în cele mai multe parohii nu se mai procedează aşa, ci către sfârşitul Liturghiei, din cauză că vin credincioşii prea târziu la biserică.
Eu cred că predica este necesară nu atât ca să-i înveţe pe credincioşi cuvântul lui Dumnezeu, deşi şi asta trebuie, cât să-i pregătească oarecum pentru Liturghia respectivă. Atunci când preotul predică imediat după Evanghelie, el atrage atenţia credincioşilor asupra a ceea ce toată obştea împreună cu preotul vor trăi în cadrul Liturghiei care urmează.
(ÎPS Serafim Joantă) Citeşte mai departe…
Patriarhul Alexandriei şi Arhiepiscopul Ciprului la Ierusalim în legătură cu Qatar-ul
Marţi, 28 iulie 2015
ÎN EXCLUSIVITATE | EMILIOS POLYGHENIS
La Ierusalim se află de astăzi Patriarhul Alexandriei şi al întregii Africi, Teodor al II – lea şi Arhiepiscopul Ciprului, Hrisostom al II – lea.
Potrivit informaţiilor exclusive al Romfea.gr, cei doi întâistătători aflaţi în Liban au luat iniţiativa de a-l vizita pe Patriarhul Ierusalimului, Teofil.
Aceleaşi surse amintesc că motivul vizitei este discuţia şi rezolvarea chestiunii Qatar-ului, care s-a constituit în motiv pentru care Patriarhia Antiohiei a întrerupt comuniunea cu Patriarhia Ierusalimului. Citeşte mai departe…
Patriarhul Georgiei: „Datorită rugăciunilor m-am întors sănătos”
Miercuri, 29 iulie 2015
„Cu Harul Domnului şi datorită rugăciunilor voastre m-am întors sănătos din Germania”, a spus, printre altele, Patriarhul catolicos al Georgiei, Ilie al II – lea.
În alt punct, Patriarhul Ilie a subliniat: „Mulţumesc lui Dumnezeu că toate au mers bine. Medicii au tratat problema pe care o am la inimă, să fiţi toţi binecuvântaţi şi fericiţi, voi şi întreaga Georgie. ”
Menţionăm că Patriarhul Georgiei a plecat la Berlin pe 14 iulie, unde, după o serie de investigaţii, a fost supus unei angiografii coronariene.
Intervenţia a fost încununată de succes, iar Patriarhul catolicos al Georgiei, Ilie, se pregăteşte pentru prăznuirea Sfântului Proroc Ilie Tezviteanul de pe 2 august, când este cinstit şi Sfântul Ilie cel Drept.
„Trebuie să avem încredere absolută în Purtarea de grijă dumnezeiască şi, ca să zic aşa, să nu planificăm copiii, fiindcă pe copii îi dă Dumnezeu, şi numai El ştie câţi copii să dea – El, şi nimeni altcineva.
Ce-i drept, unii se hotărăsc, pentru că viaţa a devenit grea, să aibă doar un copil, şi de aceea se păzesc. Totuşi, acesta este un mare păcat, căci creştinii cu pricina arată că îşi rânduiesc viaţa – cred ei – mai bine decât le-o rânduieşte Dumnezeu. Fiind mândri, subestimează Purtarea de grijă dumnezeiască – or, Dumnezeu vede şi dispoziţia sufletească, şi situaţia economică a acestor creştini, vede şi multe altele pe care noi nu le vedem şi nu le ştim. Şi dacă familia este săracă şi de-abia îi ajung mijloacele materiale ca să întreţină un singur copil, Cel care ştie toate Se poate îngriji şi de întărirea economică a familiei.” (…)
Ștefan Mindea – diacon și medic
Cu bucurie vă punem înainte o poveste de viață mai puțin obișnuită. Un medic român, sosit în America la vârsta de 4 ani, ajunge să conducă secția de Neurochirurgie a prestigioasei Universități Stanford la doar 36 de ani. Socotit ani la rând între primii cinci chirurgi ai Universității, Doctorul Mindea trăiește o adevărată poveste de succes americană, pe care nimic nu pare că o va tulbura. Și totuși, Dumnezeu îl cheamă „din pământul său”, iar el, surprinzător, răspunde. Lasă totul în urmă și se întoarce în România, cu un gest care i-a uimit și continuă să-i uimească pe mulți. Dar, asemenea oricărei jertfe, ceea ce primește în schimb este cu mult mai mult, negrăit mai mult: darul diaconiei – sau, cum însuși spune, o bucurie ce depăşeşte cu asupra de măsură bucuria pe care a avut-o vreodată ca medic. (A.S)
(…)
„Dacă Dumnezeu vrea acest lucru, atunci să mergem cu tot sufletul!”
– Astăzi foarte mulţi medici din România pleacă peste hotare. Dumneavoastră aţi venit din America, unde eraţi atât de apreciat, în România. De ce aţi venit în România?
Un înţelept, punând multe în rândul fericirilor, a pus şi aceasta în rândul lor: „Şi femeia – zice – întru toate să se înţeleagă bine cu bărbatul” (Is. Sir 25, 2). Şi iarăşi, în altă parte, împreună cu alte fericiri, o pune şi pe aceasta: „Femeia să stea cu bărbatul în acelaşi cuget ” (Is.Sir 40, 23). Şi chiar dintru început Dumnezeu a arătat multă purtare de grijă pentru această însoţire. Şi, vorbind despre amândoi ca despre unul, a zis: „Bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu” (Fac l, 27 ); şi altundeva: „Nu mai este bărbat şi femeie” (Gal 3, 28). Căci nu este atâta apropiere185 a bărbatului către bărbat, câtă a femeii către bărbat, dacă ar fi însoţirea cum trebuie186.
De aceea şi un fericit bărbat, lămurind ce este dragostea cea covârşitoare, când a plâns pe unul din prietenii cei de un suflet cu el, nu a adus vorba de tată, nu de mamă, nu de copii, nu de fraţi, nu de prieteni. Dar despre ce a vorbit? „A căzut peste mine dragostea ta -zice -, ca dragostea femeilor” (II Rg l, 26). Căci cu adevărat, cu adevărat, această dragoste este mai tiranică decât orice tiranie. Alte iubiri au numai tăria187. Dar această dorire are şi tărie şi trăinicie188. O poftă zace încuibată în fire şi, fără să ţină seama de noi189, îmbrăţişează [cu putere] aceste trupuri. Pentru aceea dintru început feme¬ia este din bărbat şi abia după aceasta – din bărbat şi femeie – se naşte şi bărbatul şi femeia. Vezi împreuna înlănţuire şi împletire [a celor doi] şi cum nu a lăsat ca altă materie să intre între ei din afară? Citeşte mai departe…
Comentarii recente