PELERIN ORTODOX

De multe ori spunem, că cutare sau cutare este deștept. A făcut una, a făcut alta. Da, el a făcut, dar a făcut el ceva unic, cu adevărat și de neprețuit pentru sufletul său? A făcut el acest lucru? Dacă nu a făcut, atunci unde este logica? Se spune: ‘”El a făcut investiții,,. Bine, a făcut investiții pentru 40-50 ani, dar pentru perioada de mai apoi, a ,,investit,, ceva? El s-a gândit, că există viață veșnică, că există viață și după moarte, această întrebare el a hotărât-o? Aici se rezumă înțelepciunea, aici se vede cu adevărat omul deștept. Citeşte mai departe…

Fanatismul religios nu este admis! Sa nu credeti ca fanaticii sunt oameni credinciosi! Este o mare inselare! In momentul in care le vezi pe toate imbrobodite si cu fustele pana-n pamant, dar pline de draci si de rautate si ele o fac pe fanaticile! Nu-s fanatice! Sunt viclene! Citeşte mai departe…

MESAJUL  ÎNALT PREASFINŢITULUI SERAFIM,  MITROPOLIT DE PIREU,  CĂTRE PROFESORII ŞI ELEVII DIN JURISDICŢIA SA MITROPOLITANĂ,  CU PRILEJUL PRAZNICULUI CELOR TREI IERARHI, 2012 

Sursa: „Mitropolitul Serafim de Pireu – Drept învăţând cuvântul Adevărului”, vol. 2:

Iubiţii mei copii, 

 Aţi venit astăzi la biserică pentru a sărbători şi a prăznui toţi împreună praznicul Marilor Ierarhi şi Dascăli ai lumii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură-de-Aur. Trei arhierei ai Bisericii, care prin dragostea lor pentru Hristos, prin cuvintele şi faptele lor au întărit şi întăresc credinţa creştină. Trei Dascăli ai lumii, care prin dragostea lor faţă de oameni, prin înţelepciunea şi învăţăturile lor au luminat întreaga lume.

   Dascăli ai lumii s-au arătat, deoarece în primul rând ei înşişi au fost elevi sârguincioşi. Au iubit ştiinţele, înţelepciunea lui Dumnezeu descoperită oamenilor. Au studiat filosofia, retorica, matematica, astronomia, muzica şi tot ce fiecare tânăr din vremea lor primea ca educaţie, nu mecanic, nu din obligaţie, ci cu sârguinţă şi grijă. Citeşte mai departe…

Pe pământ te ostenești, dar în ceruri e cununa!

Falsa frică si falsa îngrijorare

Frica stă în centrul maladiilor psihice numite „nevroze fobice”, având forma unei temeri însorite de nelinişte, produsă de anumite obiecte sau situaţii. O putem numi „falsă frică”, pentru că este excesivă, disproporţionată în raport cu obiectul sau situaţia la care se referă, si cel mai adesea neîntemeiată. Frica o iscă de altfel mai puţin obiectul sau situaţia în sine, cât caracterul primejdios pe care imaginaţia bolnavului îl atribuie acestora.

Angoasa este prezentă în majoritatea bolilor psihice şi componenta majoră a tuturor nevrozelor. În fapt, corespunde unei „îngrijorări false” din punct de vedere duhovnicesc, pentru că este nemotivată sau pricinuită de lucruri lipsite de orice valoare.

Teama şi îngrijorarea sunt chipuri ale unei patimi, frica. Aceasta face parte dintre cele opt patimi de căpetenie sau generice, şi ca atare este descrisă adesea de Sfinţii Părinţi. După ei, în frică e, pe de o parte, temere, frică, spaimă, pe de alta, anxietate, angoasă şi disperare.

Citeşte mai departe…

Dumnezeu încearcă, dar și răsplătește

Citeşte mai departe…

Concentrarea minții la rugăciune

Ce să facem când mintea noastră aleargă încoace și încolo și nu putem să o adunăm la rugăciune?

Când suntem singuri acasă, putem să amânăm începerea rugăciunii, sau dacă deja am început-o, să o întrerupem pentru puțin. Dacă nici după această scurtă pauză, mintea nu conlucrează cu voința, atunci nu avem altceva de făcut decât să îi impunem cu forța, fie că vrea, fie că nu vrea, să se concentreze la rugăciune, desigur, în măsura în care este cu putință. În Biserică, iarăși, câteodată nu auzim sau nu înțelegem cele ce se cântă, se citesc sau se rostesc. În aceste situații, stați cu mintea înaintea Domnului și adânciți-vă în rugăciunea lui Iisus.

Trebuie să știți, totuși, că în Biserică, în timpul fiecărei slujbe și cu precădere în timpul Dumnezeieștii Liturghii, orice act de cult, orice mișcare, are o anumită însemnătate. Cine știe, așadar, și înțelege semnificația fiecărui amănunt liturgic, ia parte întru cunoștință la adunarea credincioșilor și își hrănește sufletul cu mană cerească, ce se dă din belșug la ospețele duhovnicești ale cultului bisericesc.

Citeşte mai departe…

Pe 31 decembrie 2016/ 13 ianuarie 2017, s-a cinstit la Patriarhie Sfânta Melania Romana, în paraclisul cu același nume care se află la subsol, în Sfânta Mănăstire Megali Panagia, care se învecinează în partea de sud cu Mănăstirea Centrală a Părinților Aghiotafiți.

După cum e scris în Sinaxar, Sf. Melania provenea dintr-o familie bogată din Roma. S-a căsătorit și a avut doi copii. După ce ambii copii au murit, ea și soțul său și-au dedicat viața faptelor de caritate. Cea mai importantă dintre acestea a fost eliberarea a 8000 de prizonieri și sprijinul acordat miilor de călugări nevoiași din Egipt, pe unde a călătorit.

Din Egipt, a ajuns în Ierusalim în jurul anului 430 după Hristos și a trăit o viață binecuvântată într-o chilie de pe Muntele Măslinilor, unde a adormit întru Domnul.

În paraclisul mai sus menționat, s-a slujit Vecernia în ajun și Sfânta Liturghie în dimineața zilei de sărbătoare, în sobor condus de Egumenul Sfintei Mănăstiri a Păstorilor, Părintele Arhimandrit Ignatie, răspunsurile de la strană fiind date de Părinți de la Biserica Învierii și de alți psalți. La slujbă au participat călugări, maici și pelerini evlavioși.

După Dumnezeiasca Liturghie, restauratoarea Bisericii Sf. Melania și a Sfintei Mănăstiri, Maica Stareță Melania, i-a invitat pe toți participanții la o recepție generoasă la egumenie.

Din partea Secretariatului-General