PELERIN ORTODOX

• Predică la Duminica a V-a din Post: MARIA EGIPTEANCA, O PILDĂ DE POCĂINŢĂ
• SF. IOAN GURĂ DE AUR: Predică la Duminica a cincea a Marelui Post
• Sf. Teofan Zăvorâtul: Predică la Duminica a cincea din Postul Mare
• PR. ILIE CLEOPA: Predica la Duminica a V-a a Sfantului si Marelui Post – Despre slavă deşartă şi mânie
•  Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a V-a din Postul Mare (2011)
• PREDICA EPISCOPULUI SEBASTIAN AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR LA DUMINCA A V-A DIN POST
• Predică la Duminica a 5-a din Postul Mare a Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş [2012]
• Cuvânt al părintelui Dumitru Stăniloae la Duminica a V – a din Postul Mare (a Cuvioasei Maria Egipteanca): NEPĂTIMIREA SAU STAREA NEPĂTIMAŞĂ
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Predică la Duminica a 5-a din Postul Mare [2013]

PREDICA  EPISCOPULUI SEBASTIAN  AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR  LA

DUMINCA  A  V-A  DIN  POST (A Cuvioasei Maria Egipteanca) 

    DESPRE  POCǍINŢǍ

          Dreptmăritor creştini,

          Fiecare duminică din Postul cel Mare are o consacrare anume. Astfel, dacă prima duminică – numită a Ortodoxiei – a fost închinată credinţei, cea de-a doua, a Sf.Grigorie Palama, a fost închinată rugăciunii, pentru că acest Sfânt ne-a învăţat cea mai înaltă rugăciune – rugăciunea minţii, a inimii sau rugăciunea lui Iisus. Cea de-a treia duminică – a Sfintei Cruci – a fost închinată jertfei, pentru că ce altceva reprezintă Crucea pentru noi, dacă nu jertfă şi luptă duhovnicească. Cea de-a patra duminică, numită a Sfântului Ioan Scărarul, a fost închinată ascezei, pentru că treptele ,,scării” acestui Sfânt scriitor închipuie tot atâtea virtuţi pe care suntem chemaţi cu toţii să ni le agonisim prin asceză şi luptă spirituală, îndeosebi prin,,post şi rugăciune”, iar duminica aceasta, a cincia, este închinată pocăinţei. Prin urmare, credinţa, rugăciunea, jertfa, asceza şi pocăinţa se constituie în tot atâtea trepte spre desăvârşire şi Înviere, fiecare cu importanţa şi frumuseţea sa spirituală.

          De ce spun că duminica aceasta este închinată pocăinţei? Din două motive: întâi, pentru pericopa evanghelică ce s-a citit, şi care ne prezintă pocăinţa femeii celei păcătoase, şi, în al doilea rând, pentru Sfânta Maria Egipteanca, pe care Biserica o prăznuieşte totdeauna în duminica a cincia a Postului Mare – o altă femeie păcătoasă, care s-a pocăit într-un chip exemplar şi pilduitor pentru noi toţi. Aşadar, două femei desfrânate, cărora duminica de astăzi ne pofteşte să le urmăm exemplu de pocăinţă.

          Prima femeie este cea despre care aţi auzit în Evanghelie că, intrând Iisus într-o zi în casa lui Simon Leprosul a venit şi aceasta, şi, luând un vas de alabastru cu mir de mult preţ, pe când stătea la masă, s-a aşezat lângă El şi a început să-I spele picioarele cu lacrimi şi să I le şteargă cu părul capului. Citeşte mai departe…

Mitropolitul Antonie de Suroj: Dacă tu nu ești atent la cuvintele rugăciunii tale, de ce ar fi Dumnezeu? 

Dacă tu nu poți să fii atent la cuvintele pe care le rostești, de ce ar fi Dumnezeu? Cum le-ar putea primi El ca semn al iubirii tale dacă ți-ai lăsat inima în afara lor, dacă nu ai pus în ele decât un anumit procent de cinstire împreuna cu o anumită doză de nepăsare? Citeşte mai departe…

Imnul Acatist în iconografie

Poate cel mai de seamă odor al mănăstirii Dionisiu este Icoana Maicii Domnului „Imnul Acatist”, dăruită în anul 1375 de împăratul Alexie al III-lea Comneanul Sfântului Dionisie Ctitorul.

Citeşte mai departe…

Papa Inocențiu al III-lea, care inițial a binecuvântat expediția, a descris în termeni duri ocupația catolică a Constantinopolului.

„Cum va putea cu adevărat biserica grecilor, indiferent de cât de grav este asaltată de nenorociri și persecuții, să se reîntoarcă în uniune ecleziastică și devoțiune pentru Sfâtul Scaun, când ea vede în latini numai un exemplu de pierzanie și de lucrătură a întunericului, așa încât, pe bună-dreptate, acum îi detestă pe latini mai mult decât pe câini? (…) Ei au furat vasele din argint din altare și le-au spart în bucăți pentu ei. Au violat locurile sfinte și au răpit cruci și relicve”. Citeşte mai departe…

Mitropolitul Antonie de Suroj: CÂND ÎL VĂD PE OM ÎN LUMINA IUBIRII CURATE, VĂD ÎN EL CHIPUL LUI DUMNEZEU, O ICOANĂ

“Dragostea începe în clipa când văd în faţa mea un om şi străvăd adâncurile lui, când văd deodată esenţa lui. Bineînţeles, când spun: „eu văd”, asta nu înseamnă: „pătrund cu mintea” sau „văd cu ochii”, ci „pătrund cu toată fiinţa mea”. Dacă este îngăduit să facem o comparaţie, în acelaşi fel se poate spune că pătrund frumuseţea -de pildă, frumuseţea muzicii, frumuseţea naturii, frumuseţea operei de artă, atunci când stau înaintea ei uimit, mut, nefăcând altceva decât să receptez ceea ce se află în faţa mea, nefiind în stare să exprim asta prin vreun alt cuvânt în afară de exclamaţia: „Doamne! Cât e de minunat!”

Postul unit cu rugăciunea, arma duhovnicească a omului credincios

DUMINICA A PATRA DIN POST  

(vindecarea fiului lunatic – Ev. Marcu 9,17-32)

(Mc. 9, 18) Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut.

După ce aceste duhuri și-au pierdut simplitatea ființei și perfecțiunea dintâi a naturii lor, s-au umplut de tot de ticăloșenie. Căci, după ce s-au dat pe sine de tot pierzaniei, diavolii și-au făcut din pierderea oamenilor și aducerea lor în aceeași stare ca a demonilor, singura lor lucrare. Ei înșiși fiind întruchiparea patimilor, se seamănă pe sine ca patimi în alții. Atunci când le poruncim în numele singurului Dumnezeu adevărat, mizerabilii și împietriții împotriva propriei voințe, se cutremură și fie fug din trupurile pe care le stăpânesc, fie pleacă încetul cu încetul, după credința celui cuprins, fie după harul doctorului. Citeşte mai departe…