Paul I. Plikhanov, fiul lui Ioan şi Natalia Plikhanov, s-a născut în oraşul Samara în 5 iulie 1845. Mama i-a murit pe când era încă prunc şi tatăl său s-a recăsătorit pentru ca fiul lui să aibă o mamă. Deşi severă cu el, mama vitregă i-a fost ca o adevărată mamă şi copilul a îndrăgit-o mult.
Ca descendent al cazacilor din Orenburg, Paul s-a înrolat în armata cadeţilor din Polotsk. Şi-a completat studiile la Şcoala Militară din Orenburg devenind ofiţer. Mai târziu a terminat şi Şcoala de Ofiţeri Cazaci din Petersburg, primind serviciu în districtul militar din Kazan şi, în cele din urmă, devenind colonel. Citeşte mai departe…
Taina împărătească bine este a o păzi, iar lucrurile lui Dumnezeu este cuviincios şi slăvit a le descoperi şi a le propovădui. Pentru că a nu păzi tainele împărăteşti, este lucru de frică şi de pierzare; iar lucrurile lui Dumnezeu cele preaslăvite a le tăcea este mare pagubă pentru suflet. De aceea şi eu – zice Sfîntul Sofronie – sînt cuprins de frică, ca pe cele dumnezeieşti să le ascund în tăcere, aducîndu-mi aminte de primejdia cea îngrozitoare a slugii celei leneşe, care, luînd de la Domnul talantul, l-a îngropat în pămînt, şi pe cel dat pentru lucru l-a ascuns, nelucrîndu-l. Citeşte mai departe…
Sfântul Cuvios Gherontie Canonarhul de la Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina
(1 aprilie)
(Sursă: http://pravicon.com/)
Acesta a viețuit în veacul al XIV-lea, nevoindu-se în Marea Lavră a Peșterilor din Kiev unde împlinea ascultarea de canonarh, adică se îndeletnicea cu orânduirea slujbei la satrană. Întreaga sa viață și-o petrecu în înfrânare, ascultare și rugăciune.
Această icoană este aceea care se afla în Biserica Învierii de la Ierusalim şi pe care Cuvioasa Maria Egipteanca a aşezat-o martoră în faţa lui Hristos, când a mers să se închine la Lemnul Sfintei Cruci, pentru că, din cauza păcatelor ei, o putere nevăzută o oprea să intre în Biserică.
Tradiţia spune că această icoană este aceea care se afla în Biserica Învierii de la Ierusalim şi pe care Cuvioasa Maria Egipteanca a aşezat-o martoră în faţa lui Hristos, când a mers să se închine la Lemnul Sfintei Cruci, pentru că, din cauza păcatelor ei, o putere nevăzută o oprea să intre în Biserică. Dar, imediat ce a pus-o martoră pe Maica Domnului „Eghiptissa”, făgăduindu-I lui Hristos că, dacă va putea să se închine, va înceta să mai păcătuiască şi să ducă o altă viaţă, nouă şi cinstită, a reuşit să intre şi să se închine Sfintei Cruci.
După aceasta, şi-a dus la îndeplinire promisiunea plecând în pustiul Iordanului şi trăind plăcut lui Dumnezeu, iar la sfârşitul vieţii sale pământeşti a ajuns în ceata sfintelor.
După tradiţie, icoana Maicii Domnului „Eghiptissa” a ajuns în Sfântul Munte adusă de monahi ce s-au retras aici din cauza năvălirilor persane din Ţara Sfântă.
Părintele Iustin Popovici
Omilie la Duminica a V-a din Marele Post
(1965)
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Iată a V – a Duminică din Marea Patruzecime, duminica [care pecetluieşte săptămâna] marilor privegheri şi marilor nevoinţe, săptămâna marilor tânguiri şi suspine, Duminica celei mai mari sfinte între sfintele femei, a Cuvioasei Maicii noastre Maria Egipteanca…
Patruzeci şi şapte de ani a vieţuit în pustie, şi Domnul i-a dăruit ceea ce rareori dăruieşte cuiva dintre sfinţi. Ani întregi nu a gustat pâine şi apă. La întrebarea Avvei Zosima, ea a răspuns: “Nu numai cu pâine va trăi omul” (Matei 4, 4). Domnul a hrănit-o într-un mod deosebit şi a îndrumat-o la viaţa pustnicească, la nevoinţele pustniceşti.
Şi care a fost urmarea? Sfânta a preschimbat iadul ei în rai!L-a biruit pe diavol şi a urcat sus la Dumnezeu!Cum, cu ce? Cu postul şi cu rugăciunea, cu postul şi cu rugăciunea! Pentru că postul, postul împreună cu rugăciunea, este o putere care biruieşte totul. Un imn minunat din Marea Patruzecime spune: “Să urmăm Mântuitorului sufletelor noastre, Care prin post ne-a arătat biruinţa împotriva diavolului”. Prin post ne-a arătat biruinţa împotriva diavolului… Nu există o altă armă, nu există un alt mijloc. Citeşte mai departe…
Biserica noastră, iubiţii mei, Sfânta Biserică Ortodoxă nu este o plăsmuire omenească. Dacă era aşa, în urma atacului sălbatic la care a fost şi este supusă de către duşmanii ei mai vechi şi mai noi, ar fi trebuit să fi fost nimicită, n-ar mai fi existat. Însă lupta aceasta dovedeşte tocmai faptul că Biserica lui Hristos e vie şi lucrează. Pentru că nimeni nu luptă împotriva morţilor. Luptă împotriva celor vii. Biserica deci se menţine, e vie, împărăţeşte şi triumfă în lume.
De ce? Am spus: pentru că nu este o ficţiune omenească, nu au confecţionat-o oamenii, ci este o instituţie dumnezeiască. Este – ca să vorbim mai simplu – un copac pe care nu l-a sădit vreo mână omenească; l-a sădit însuşi Dumnezeu, Sfânta Treime. De aceea, toţi demonii iadului, de toate culorile şi nuanţele, nu pot să o dezrădăcineze.
Deniile sunt slujbe specifice Postului Mare. Cuvântul Denie provine din cuvântul vdenia şi înseamnă slujba Utreniei săvârşită seara, fără a fi însă unită cu Vecernia şi cu Litia, ca în cazulPrivegherii din ajunul duminicilor, a sărbătorilor împărăteşti şi a sfinţilor cu priveghere. Denia, ca slujbă de dimineaţă săvârşită seara, are ca scop transformarea întunericului serii în lumină liturgică, ca simbol al trecerii sufletului, prin rugăciune, pocăinţă şi postire, de la întunericul păcatului la lumina vieţuirii sfinte potrivit Evangheliei lui Hristos. Deniile sunt (…) o formă de priveghere prelungită a zilei, ca umplere a serii cu lumina duhovnicească a rugăciunii şi a cântării. Cu alte cuvinte, denia face ca seara să fie ziuă şi lumină de priveghere. […] Ele conţin multă lumină şi multă hrană duhovnicească pentru urcuşul interior al sufletului spre marea şi sfânta sărbătoare a Învierii Domnului.
PREDICA EPISCOPULUI SEBASTIAN AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR LA
DUMINCA A V-A DIN POST (A Cuvioasei Maria Egipteanca)
DESPRE POCǍINŢǍ
Dreptmăritor creştini,
Fiecare duminică din Postul cel Mare are o consacrare anume. Astfel, dacă prima duminică – numită a Ortodoxiei – a fost închinată credinţei, cea de-a doua, a Sf.Grigorie Palama, a fost închinată rugăciunii, pentru că acest Sfânt ne-a învăţat cea mai înaltă rugăciune – rugăciunea minţii, a inimii sau rugăciunea lui Iisus. Cea de-a treia duminică – a Sfintei Cruci – a fost închinată jertfei, pentru că ce altceva reprezintă Crucea pentru noi, dacă nu jertfă şi luptă duhovnicească. Cea de-a patra duminică, numită a Sfântului Ioan Scărarul, a fost închinată ascezei, pentru că treptele ,,scării” acestui Sfânt scriitor închipuie tot atâtea virtuţi pe care suntem chemaţi cu toţii să ni le agonisim prin asceză şi luptă spirituală, îndeosebi prin,,post şi rugăciune”, iar duminica aceasta, a cincia, este închinată pocăinţei. Prin urmare, credinţa, rugăciunea, jertfa, asceza şi pocăinţa se constituie în tot atâtea trepte spre desăvârşire şi Înviere, fiecare cu importanţa şi frumuseţea sa spirituală.
De ce spun că duminica aceasta este închinată pocăinţei? Din două motive: întâi, pentru pericopa evanghelică ce s-a citit, şi care ne prezintă pocăinţa femeii celei păcătoase, şi, în al doilea rând, pentru Sfânta Maria Egipteanca, pe care Biserica o prăznuieşte totdeauna în duminica a cincia a Postului Mare – o altă femeie păcătoasă, care s-a pocăit într-un chip exemplar şi pilduitor pentru noi toţi. Aşadar, două femei desfrânate, cărora duminica de astăzi ne pofteşte să le urmăm exemplu de pocăinţă.
Prima femeie este cea despre care aţi auzit în Evanghelie că, intrând Iisus într-o zi în casa lui Simon Leprosul a venit şi aceasta, şi, luând un vas de alabastru cu mir de mult preţ, pe când stătea la masă, s-a aşezat lângă El şi a început să-I spele picioarele cu lacrimi şi să I le şteargă cu părul capului. Citeşte mai departe…
Ieri, 31 martie 2016, la orele 11:15 a.m., a avut loc ceremonia oficială de inaugurare a străzii Maica Maria Skobțova, în arondismentul 15 al Parisului, informează orthodoxie.com.
La propunerea primarului Parisului, Anne Hildago, în data de 12 noiembrie 2013, Consiliul Parisului a votat în unanimitate atribuirea numelui Maicii Maria Skobțova unei noi străzi în arondismentul 15 al Parisului.
La ceremonia de inaugurare au participat mai multe personalităţi, dintre care menţionăm pe Preasfinţitul Părinte Jean Renneteau, Episcop de Charioupolis şi locţiitor al Arhiepiscopiei Bisericilor Ortodoxe Ruse din Europa Occidentală – Exarhatul Patriarhiei Ecumenice, Excelenţa Sa Aleksandr Orlov, Ambasadorul Federaţiei Ruse în Franţa, şi Philippe Goujon, primarul arondismentului 15 al Parisului.
Cu acest prilej, Catherine Vieu-Charier, reprezentantul primarului Parisului, a susținut un discurs în care a evocat personalitatea luminoasă a Maicii Maria Skobțova și a subliniat faptul că nimic nu este mai drept și mai legitim decât a aduce un omagiu acestei femei ortodoxe, angajată din punct de vedere social și religios (să lupte) împotriva nedreptăților. Catherine Vieu-Charier a concluzionat că Maica Maria Skobțova a luminat și va continua să lumineze Parisul. (Vezi textul discursului în limba franceză).
La rândul său, primarul Philippe Goujon a afirmat că oferirea numelui Maicii Maria acestei străzi (care se situează nu departe de Str. Lourmel, unde Maria Skobțova a locuit în timpul șederii în Paris) era ceva logic și întru totul indispensabil.
Pentru Biserica Ortodoxă, în general, și pentru comunitatea rusă din Paris, în particular, Maica Maria este o eroină. Ea a și fost canonizată în anul 2004 de către Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului.
Sfânta Muceniță Maria Skobțova (în lume Elizaveta), cunoscută și ca Sfânta Maria din Paris sau Maica Maria, s-a născut în anul 1891 în Riga, Letonia, dintr-o familie de nobili. A fost prima femeie care a studiat la Academia de Teologie din Sankt-Petersburg. Conform actului sinodal al Patriarhiei Ecumenice privind canonizarea Sfintei, în anul 1935, aceasta depune voturile monahale, primind numele de Maria în cinstea Sfintei Maria Egipteanca. A înființat o Casă al Ospitalității și un cămin pentru persoanele fără adăpost, în arondismentul 15 al Parisului, oferind astfel o dimensiune duhovnicească acțiunilor sociale, contribuind totodată la dezvoltarea monahismului în oraș, în deșertul inimilor oamenilor. A înființat o asociație Acțiunea Ortodoxă, prin intermediul căreia erau ajutați șomerii, imigranții, cei fără adăpost și hrană. În perioada ocupației germane, a sprijinit evreii persecutați și, în special, copiii. În data de 31 martie 1945, conform mai multor mărturii, Maica Maria a fost gazată în lagărul de concentrare din Ravensbrück, luând locul altei persoane condamnate la moarte.
Maria Skobțova a primit din partea statului Israel titlul de Drept între Popoare, iar numele i-a fost înscris în memorialul Yad Vashem din Ierusalim.
În data de 16 ianuarie 2004, Patriarhia Ecumenică a hotărât trecerea în rândul sfinților a Maicii Maria Skobțova, împreună cu alți patru împreună-pătimitori: Gheorghe Skobțov, Pr. Dimitrie Klepinine, Elie Fondaminsky și Pr. Alexis Medvedkov.Citeşte mai departe…
"Cuvintele noastre ortodoxe sunt ca armele care îi apără pe ai noştri şi îi lovesc pe eretici. Aceste cuvinte nu îi lovesc pentru a-i doborî, ci pentru a-i ridica după ce au căzut. Acesta este scopul luptei noastre: să îi ajutăm şi pe vrăşmaşii noştri să se mântuiască."(Sf. Ioan Gură de Aur).
(Sursă: http://pravicon.com/)
Comentarii recente