PELERIN ORTODOX

Predica Mitropolitului Augustin de Florina
 la Duminica a IV-a după Rusalii

(Matei 8, 5-13)

Alte predici:

• Predici AUDIO/VIDEO la Duminica a IV-a după Rusalii
• Predică la Duminica a IV-a după Rusalii a PS Sebastian al Slatinei şi Romanaţilor: DESPRE UN PĂGÂN CARE NE DĂ LECŢII
• Pr. Dorin Picioruș: Predică la Duminica a 4-a după Rusalii – 2010
• Predică la Duminica a 4-a după Rusalii [2011] – Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş
• Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a IV-a după Rusalii – (Vindecarea slugii sutaşului)
• Arhim. Cleopa Ilie: Predică la Duminica a IV-a după Rusalii – Despre puterea rugăciunii pentru aproapele
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: PREDICĂ LA DUMINICA A 4-A DUPĂ RUSALII (2013)
• CUVÂNT TEOLOGIC al părintelui Dumitru Stăniloae la Duminica a IV-a după Rusalii (Vindecarea slugii sutaşului)

Idolatrii contemporani

Biserica noastră, iubiţii mei, îi cinsteşte pe Sfinţii Apostoli. Îi cinsteşte cu o sărbătoare aparte pe fiecare, dar îi cinsteşte şi pe toţi laolaltă printr-o sărbătoare comună, care, după cum ştiţi, are loc pe 30 iunie. Şi pe drept le acordă această cinste. Pentru că Sfinţii Apostoli sunt stâlpii Bisericii, sunt giganţii credinţei şi ai virtuţii, sunt marii binefăcători ai omenirii.
Desigur, unii dintre ei sunt în mod deosebit binefăcătorii binecuvântatului nostru popor, ai poporului elin. Nimănui altuia nu-i datorează atât de mult patria noastră cât îi datorează Apostolului Pavel şi Apostolului Andrei. Acestora, noi, elinii. le datorăm faptul că suntem creştini. Dacă Apostolul Pavel nu ar fi urcat în Areopagul atenienilor să propovăduiască pe adevăratul Dumnezeu şi dacă Apostolul Andrei nu s-ar fi răstignit în Patra, noi n-am fi fost creştini. Prin predica, prin ostenelile, prin lacrimile şi sângele apostolilor Elada a devenit o ţară creştină.
Dar se pune întrebarea: Suntem într-adevăr creştini?

Citeşte mai departe…

1 IULIE – POMENIREA PĂRINTELUI IOSIF VATOPEDINUL

 Mijlocul unirii mai multora întru unul este dragostea

Un alt motiv, la fel de necesar, care impune rânduiala programului este nestatornicia caracterului omului după căderea lui Adam. Dar şi starea de păcătoşenie, pe care fiecare dintre noi o poartă, toceşte curajul şi hotărârea. De asemenea, şi lipsa de experienţă, neştiinţa, felul necunoscut al războiului nevăzut şi inegalitatea acestei lupte, măresc, cum este şi firesc, descurajarea. Nici un alt factor omenesc nu întăreşte atât de mult reuşita noastră, cum fac hotărârea noastră tare şi stăruitoare şi programul bine rânduit.

Citeşte mai departe…

Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuţi

(1 Iulie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Acest cuvios părinte este numărat printre cei dintâi români cunoscuţi pe care i-a odrăslit pământul Moldovei în a doua jumătate a secolului al XIV-lea şi începutul celui următor. Numele, viaţa şi sfinţenia moaştelor sale se bucurau în trecut de mare cinste şi evlavie în nordul Moldovei, îndeosebi în oraşul natal, Rădăuţi, atât pentru numărul faptelor minunate, cât şi pentru darul nestricăciunii cu care le-a binecuvântat Dumnezeu.

Cuviosul Leontie s-a născut din părinţi binecredincioşi, care i-au dat o creştere cu totul aleasă, curată, sfântă, legându-l cu inima şi cugetul de Dumnezeu. Căci de mic iubea slujbele din biserica Sfântul Nicolae, ţinea posturile, practica rugăciunea în taină, se simţea legat de toţi oamenii şi mai ales de copiii mici şi orfani, cu care-şi împărţea hrana şi bucuriile vârstei. Pentru aceea era şi el iubit, fiind socotit un „copil bătrân”. Citeşte mai departe…

Sf. Ierarh Ghelasie de la Râmeţ

(30 Iunie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Până în anul 1978 se ştiau puţine lucruri despre acest sfânt trăitor pe pământ românesc, în străvechea mănăstire de la Râmeţ (jud. Alba), situată pe valea Geoagiului, într-o poziţie geografică de un farmec cu totul aparte. Biserica veche a mănăstirii – lucrată din piatră şi împodobită cu frumoase fresce – datează din veacul al XlV-lea. Prin anul 1762, din ordinal generalului austriac Bukow – trimisul împărătesei Maria Tereza – zeci de mănăstiri şi schituri româneşti din Transilvania au fost arse, distruse cu tunurile sau prefăcute în biserici parohiale. Între acestea se numără şi Râmeţul. A fost refăcută, dar în 1785 a fost distrusă din nou. Aşa se face că mănăstirea Râmeţ a fost închisă şi a rămas aproape pustie. Din când în când mai slujeau aici preoţi din satele învecinate. Abia după realizarea unităţii noastre de stat, deci după 1918, s-au reluat tradiţiile vieţii călugăreşti. Citeşte mai departe…

Απολυτίκιο Αγ. Αναργύρων Κοσμά, Δαμιανού – 01 ΙΟΥΛΙΟΥ

Troparul şi viaţa Sfinţilor Cosma şi Damian

1 iulie

Pomenirea Sfintilor Mucenici si doctori fara de arginti, Cosma si Damian, cei ce s-au savârsit la Roma.

Dupa rasarirea cea trupeasca a Domnului nostru Iisus Hristos, pretutindeni se auzea, ca un lucru oarecare de mirare, de viata tuturor sfintilor mucenici ai lui Hristos, pentru ca pu­terea Mantuitorului s-a facut minunata intru ei. Asemenea este de mirare tuturor indrazneala cu care ei se impotriveau ighemonilor.

Dintre unii ca aceia au fost si acestia, de care ne este acum cuvantul, Sfintii rabdatori de chinuri: Cosma si Damian, amandoi frati dupa trup. Ei s-au nascut in Roma cea veche, dintr-un tata si o maica, si au crescut in dreapta credinta. Acestia, invatand mestesugul doctoricesc, tamaduiau toate bolile si toate neputin­tele; caci la toate aveau impreuna ajutor darul lui Dumnezeu si, peste cati din oamenii cei ce patimeau si din dobitoace isi puneau mainile lor, indata aceia se faceau sanatosi desavarsit. Ei, bunii tamaduitori, de la nimeni nu luau pla­ta pentru tamaduiri; pentru care s-au si numit doctori fara de arginti. Numai de o plata ca aceasta prea scumpa aveau ei trebuinta: cei ce se tamaduiau sa creada in Hristos. Ei, nu nu­mai in Roma, ci si prin toate cetatile dimpre­jur si prin sate trecand si tamaduind pe cei bolnavi, pe multi ii intorceau la Hristos. Citeşte mai departe…

Citeşte mai departe…

Legături:

• Predici AUDIO/VIDEO la praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel
• Semnificaţia cheilor şi sabiei Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: PREDICĂ LA SFINŢII APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL (2013)
• Credincioşia Apostolului Petru
• A ÎNCEPUT POSTUL SFINŢILOR APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL
• SF. IOAN GURĂ DE AUR: Predică la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. LINKURI SPRE ALTE PREDICI LA ACELAŞI PRAZNIC

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA FOC ŞI PARĂ ÎMPOTRIVA EPISCOPILOR LUXOLATRII ŞI IUBITORI DE HRAMURI CU MULT FAST ANTI-EVANGHELIC

APOSTOLUL PAVEL ESTE PERSONA NON-GRATA

PENTRU IUBĂREŢII DE HRAMURI DE ASTĂZI

         „…Se vor aduna şi episcopii cu engolpioanele lor şi cu mitrele lor cu pietre preţioase. Se vor aduna toţi-toţi acolo, sus. Ei, creştinii mei, vă entuziasmează acest hram? Vă entuziasmează veşmintele cele strălucitoare ale preoţilor noştri şi cârjele arhiereşti şi mitrele şi vocile şi hramurile? Nu ştiu. Doar un singur lucru vă spun. Închipuiţi-vă că în acel ceas, când toţi aceştia sunt adunaţi acolo, închipuiţi-vă că vine apostolul Pavel cu toiagul său, fără să aibă mitre pe cap.

            O, Doamne! Nu pot să mi-l imaginez pe Pavel cu o mitră. O, Doamne! Nu pot să mi-l imaginez pe Pavel cu bastoane, lux şi fast. Nu pot să mi-l imaginez pe Pavel cu maşini luxoase. Nu pot să mi-l imaginez pe Pavel dând ordine şi tunând şi fulgerând. Nu pot să mi-l imaginez pe Pavel ca pe Ali-Paşa guvernându-i pe credincioşi. Nu pot să mi-l imaginez aşa pe Pavel!… Toată această înfăţişare a clerului nostru este o negare a creştinismului! Aşadar, dacă în mod real, cu „paraşuta cerească”, ar coborî apostolul Pavel de sus, din cele cereşti, jos, pe pământ, în acel ceas şi oamenii ar striga: „Pavel Apostolul!”, – O! Atunci, fraţii mei! – s-ar schimba toată această regizare falsă, tot acest festival, pe care-l sărbătoresc toţi aceştia. Toţi aceşti psalţi, toţi aceşti preoţi cu veşmintele lor strălucitoare. Toţi aceşti episcopi, şi doar aceştia? Şi noi toţi, fraţii mei. Şi toată Atena, şi toată Elada, cu poporul şi clerul ei, cu săracii, cu bogaţii, cu împăraţii lor. Toată Elada. Dacă ne va stoarce… Dacă ne va stoarce, aşa cum storci jumătate de lămâie… Dacă ne va stoarce pe toţi – preoţi, psalţi, episcopi, călugări, pustnici, predicatori, teologi… Dacă ne va stoarce pe toţi, nu facem nici cât unghia mică a lui Pavel. Citeşte mai departe…

Sfinții Apostoli Petru și Pavel

29 iunie

Απολυτίκιο Ανακ. Λειψ. Αγ. Κύρου, Ιωάννη – 28 ΙΟΥΝΙΟΥ

Troparul şi Pomenirea aflării  moaştelor Sf Mc Chir şi Ioan

28 iunie

Aceşti sfinţi pătimitori de chinuri, Chir şi Ioan, au pătimit pentru Hristos în 31 de zile ale lunii ianuarie, pe vremea împărăţiei lui Diocleţian, în cetatea care se numea Canopos. Acea cetate era departe de Alexandria ca la 12 stadii. După mucenicescul lor sfîrşit, creştinii le-au îngropat trupurile cu cinste. Iar după trecerea a mulţi ani, tămăduitoarele lor moaşte s-au aflat într-acea vreme cînd creştinii întărindu-se mai mult decît elinii cei închinători la idoli, au început pretutindeni a zidi biserici fără să fie opriţi, dar mai ales în împărăţia marelui Teodosie. Aceasta a biruit pe Maxim al Apusului cu toate puterile sale; dar l-a mai biruit şi cu rugăciunile cuvioşilor părinţi, care vieţuiau în pustiile Egiptului şi la care împăratul Teodosie a trimis într-adins, avînd nevoie de rugăciunile lor spre ajutor. Între aceşti părinţi cu cuviinţă este a pomeni pe unul, cu numele Senufie, slăvit întru minuni. El petrecea într-un schit, pentru care împăratul a scris patriarhului Teofil al Alexandriei să-l trimită în Constantinopol la dînsul, ca prin binecuvîntarea şi cu rugăciunile lui să se înarmeze contra vrăjmaşilor.

Teofil, voind să împlinească porunca împăratului, s-a dus singur în schit la Cuviosul părinte Senufie, ca să-l roage să meargă la Constantinopol la împăratul Teodosie; iar el nicidecum nu voia să iasă din chilia sa. După multă rugăminte şi îndemnare a patriarhului, supărîndu-se, el şi-a luat rasa şi toiagul, pe care ridicîndu-le în sus spre răsărit şi ochii spre cer ridicîndu-şi, a grăit: „Doamne, Dumnezeul puterilor, mă rog Ţie cu smerenie, dă rasei şi toiagului acestuia acea putere pe care mi-ai dat-o mie cu milostivire”. Citeşte mai departe…