Arhivă

Arhivă pentru noiembrie, 2017

Te-Deum-ul în fața moaștelor Sfântului Ierarh Tihon a anticipat deschiderea lucrărilor Soborului Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse

noiembrie 30th, 2017 Fără comentarii

La 29 noiembrie 2017 în Sala soboarelor Bisericești a catedralei „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova, își începe lucrările Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse. Către începutul Soborului la catedrala „Hristos Mântuitorul” de la mănăstirea Donskoi au fost aduse cinstitele moaște ale Sfântului Ierarh Tihon, Patriarh al întregii Rusii. Te-Deum-ul în fața moaștelor a fost săvârșit de Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Citeşte mai departe…

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Predică la pomenirea Sfântului Profet Naum (1 decembrie 2013)

noiembrie 30th, 2017 Fără comentarii

Predică la pomenirea Sfântului Profet Naum

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Sf Prooroc Naum

Iubiții mei,

luna lui decembrie e luna Sfinților Profeți, pentru că ei sunt înaintemergătorii Domnului!

Dacă astăzi îl vom pomeni pe Sfântul Profet Naum al Elcheseului [Naum 1, 1, LXX], pe 2 decembrie îl vom pomeni pe Sfântul Profet Amvacum [Amv. 1, 1].

Pe 3 decembrie pe Sfântul Profet Sofonias, cel al lui Husi, fiul lui Godolias [Sof. 1, 1], pe 9 decembrie pe Sfânta Prorociță Anna [I Sam. 1, 5, LXX], mama Sfântului Profet Samuil [I Sam. 3, 1], pe 16 decembrie pe Sfântul Profet Angheos [cunoscut de noi ca Agheu, din ediția sinodală și din calendar], iar pe 17 decembrie pe Sfântul Profet Daniil, dimpreună cu Sfinții trei tineri: Anania, Misail și Azaria [Dan. 1, 19, LXX].

Pentru că Sfinții Profeți ne introduc în starea de așteptare a Celui Dorit, a lui Hristos Dumnezeu, Care Se face om pentru ca pe om să-l renască cu putere de sus și să-l îndumnezeiască. Citeşte mai departe…

Categories: Predici Tags:

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Predică la pomenirea Sfântului Acachie Ascultătorul (29 noiembrie 2013)

noiembrie 28th, 2017 Fără comentarii

Predică la pomenirea Sfântului Acachie Ascultătorul

 Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Sfantul Cuvios Acachie Ascultatorul

Iubiții mei,

despre ascultarea imensă, timp de 9 ani, a Sfântului Acachie, astăzi pomenit, a scris Sfântul Iona Scărarul în Scara sa, în a-l 4-lea cuvânt despre ascultare.

În Filocalia românească, vol. 9, ed. 1980, ediția primă, Părintele Dumitru Stăniloae a tradus Scara Sfântului Ioan…iar mărturia Sfântului Ioan Scărarul despre Sfântul Acachie e la p. 125-127.

Sfântul Ioan Scărarul a auzit despre Sfântul Cuvios Acachie de la Ioan Savaitul [FR, vol. 9, ed. 1980, p. 125].

Și Ioan Savaitul i-a mărturisit faptul că Sfântul Acachie a trăit în Asia și că Părintele Sfântului Acachie, față de care acesta făcea ascultare, era „un bătrân foarte leneș și neînfrânat” [Ibidem]. Citeşte mai departe…

Categories: Predici Tags:

Templul din Ierusalim în care a locuit Maica Domnului

noiembrie 21st, 2017 Fără comentarii

Numai anumiți preoți aveau voie să intre în templul propriu-zis, adică în sanctuar, iar în Sfânta Sfintelor, doar arhiereul intra, o singură dată pe an, în ziua ispășirii.

De fapt, există o singură scenă în Noul Testament care se petrece în interiorul templului: întâlnirea cu îngerul a preotului Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care fusese desemnat, prin tragere la sorți, să intre în templu și să ardă tămâie pe altarul de aur (Luca 1, 9).

În imaginea de mai jos, se poate observa cum era împărțit sanctuarul.

În prima încăpere, numită Sfânta, intra preotul ca să tămâieze și aici se aflau candelabrul cu șapte brațe, masa punerii pâinilor și altarul tămâierii. Cea de-a doua încăpere, numită Sfânta Sfintelor, era despărțită de Sfânta printr-o catapeteasmă realizată din materiale textile, pe care erau brodate chipuri de heruvimi. Din păcate, aici nu se mai afla chivotul legii, ca în templul lui Solomon, ci era o cameră goală.

Prin „templu” nu se înțelegea doar sanctuarul.

Dar, prin denumirea de „templu”, evreul nu înțelegea doar sanctuarul, ci și toate celelalte dependințe ale templului. De pildă, în ziua de astăzi, când spunem „mănăstire”, nu ne referim doar la biserica mănăstirii, ci la întregul complex monahal. Așa și templul: în jurul sanctuarului era un întreg complex de construcții, care erau destinate cultului divin public.

Citeşte mai departe…

Categories: Diverse Tags:

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Predică despre uitarea de sine [21 noiembrie 2012]

noiembrie 20th, 2017 2 comentarii

 Predică despre uitarea de sine 

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș.

Iubiții mei,

aseară, 20 noiembrie 2012, o bunică din București… și-a scăpat nepoata de la moarte…lăsându-se călcată de mașină.

„Am auzit o bufnitură, fără frână, fără nimic. Până să ies, deja era o mare baltă de sânge jos”, a spus un martor ocular…

Balta de sânge…era uitarea de sine a bunicii pentru nepoata ei…

A preferat ca nepoata să trăiască…pentru că „are toată viața înainte”…

Presupunerea ei…deși viața e în mâna lui Dumnezeu și nu în sănătatea noastră aproximativă

Ca să avem cărți…cineva trebuie să se uite pe sine pentru ca să le scrie.

Ca să avem mâncare, haine, autostrăzi, sistem de educație, medical, judiciar…trebuie ca mulți să muncească pentru toate acestea.

Iar uitarea de sinestă la baza oricărui lucru generos, jertfelnic, autentic

Puteai să îl iei cu mașina și nu l-ai luat…

Puteai să îi spui unde e strada cutare…

Puteai să îl luminezi la minte în credința lui…

Puteai…o mie de lucruri…

Nu ai făcut-o…înseamnă că nu te-ai uitat pe tine…te-ai centrat pe tine…și n-ai schimbat deloc lumea din jurul rău.

Tânăra salvată de bunică…dacă are conștiință…va fi recunoscătoare…

Va vedea viața ca un dar…primit și de la bunica ei

La fel copilul al cărei mame a murit la naștere

Ea a murit ca el să…trăiască…

Și părinții, bunicii, frații, rudele…care ne cresc, ne ajută, ne educă…sunt cei care se uită pe ei înșiși, cu toate păcatele și neputințele lor, pentru ca să vadă de noi…

Educatorul…învățătorul…profesorul s-a uitat pe sine pentru noi…

Soția se uită pe sine pentru noi…pentru cafeaua, masa, pantalonii, cămașa, bagajul nostru…

Cineva trebuie să ne protejeze copilăria, adolescența, viața…pentru ca să ne putem bucura

Cineva trebuie să se uite pe sine…pentru ca să ne bucure!

Duhovnicii noștri își fac timp ca să ne spovedească, să ne îndrume…

Prietenii noștri își fac timp să ne vadă…să ne vorbească…să ne ajute…

Trebuie să îți faci timp, să te uiți pe tine… pentru ca să umpli de bucurie pe un altul.

Bineînțeles că pot să nu mai scriu pentru un public larg…

Eu am scris și înainte de online… scriu și în afara onlineului.

Faptul că îmi fac timp pentru alții… înseamnă a mă uita pe mine însumi. A dărui…

Și pe cât dărui… pe atât mă bucur și mai mult… pentru că mă simt împlinit dăruind…

Iar uitarea de sine…înseamnă împlinirea poruncii lui Dumnezeu, aceea de a da…fără să așteptăm să ni se restituie efortul nostru.

Căci asta înseamnă să îți aduni „comori în cer [tisavrus en urano]” [Mt. 6, 20]: să faci lucruri…pentru care nu primești nimic în schimb!

Să îți dai timpul, banii, viața, cunoștințele pentru alții… în folosul altora… pentru ca să te umpli de slava lui Dumnezeu, a Dumnezeului Care face binele tuturor [Mt. 5, 45].

Și de unde am fi avut exemplul acesta prea minunat, dacă Fiul lui Dumnezeu întrupat nu S-ar fi dat pentru viața lumii?

Tocmai el, exemplul mântuitor/ salvator al Fiului întrupat, se observă în gestul bunicii față de nepoata ei…

Ea și-a dat viața pentru nepoata ei… pentru ca ea să fie vie.

Pentru că El, Fiul lui Dumnezeu întrupat, a murit pentru noi, cei păcătoși, pentru ca să avem viață dumnezeiască din belșug prin Tainele și Slujbele Bisericii.

Căci Biserica e cea care ne hrănește, ca o mamă bună, în toată viața noastră…

Ne hrănește cu har!

Iar cei care sunt plini de har… sunt și plini de milă… de atenție… de cumpătare, de frumusețe duhovnicească…

Nu sunt plini de texte, de fobii, de ranchiune… ci de milă!

Pentru că mila și dragostea te fac să uiți de tine… pentru a fi în slujirea aproapelui tău, oricare ar fi el…

Și observăm, la modul dureros, ce înseamnă ca omul care ne trebuie… să nu fie la locul lui.

Nu avem duhovnicul, medicul, prietenul, șoferul, angajatul, prietenul, cititorul pe care ni-l dorim noi. Nu-l avem și suspinăm după el!

Dacă nu e… dacă nu mai e… i se simte locul…

Nimic nu-l poate înlocui pe cel căruia noi… îi simțim locul!

De aceea, știind cât de greu e să nu ai om…să nu ai prieten… să nu ai frate… să nu ai confident… știi să te uiți pe tine pentru cel care are nevoie

Pentru că nevoia lui e și nevoia ta

Și a te uita pe tine… înseamnă a te regăsi pe tine.

Pentru că mă fac mai uman, mai atent, mai delicat… dacă te ajut, dacă te ascult, dacă te cunosc mai bine…

Te ajut… iar tu mă ajuți și mai mult… decât te ajut eu pe tine

Și astfel uitarea de sine… lepădarea de sine… desființarea egoismului din noi… e porunca lui Dumnezeu, e dorința Lui, e nevoia Lui…

El are nevoie de uitarea noastră de sine… pentru ca să ne umple de ținerea de minte a aproapelui

Și când nu îl mai uiți pe altul…nu îți mai uiți nici tu nevoile fundamentale.

Și nevoile noastre fundamentale sunt viața duhovnicească, adevărul dumnezeiesc, iubirea curată, sinceritatea, întrajutorarea…cunoașterea înălțătoare a oamenilor.

Da, e ușor să vezi dedesubturi, păcate, plăceri, căderi… dar înălțător e să vezi oamenii din oameni!

Cine sunt, în ei înșiși, oamenii: asta e înălțător!

Așa, să îi calci în picioare, să îi minimalizezi, să îi tratezi de sus… e ușor…

Înălțător e să îi vezi profund… și să se înalțe în ochii tăi, în inima ta, în conștiința ta… mai presus de tine

Pentru că atunci am învățat lucruri autentice de la oameni… tocmai pentru că ne-am uitatpe noi… și i-am descoperit pe ei cu adevărat.

Dumnezeu să ne învețe uitarea de sine… pentru ca să descoperim ce frumoși sunt oamenii și ce frumoasă e lumea lui Dumnezeu, lumea văzută cu ochi frumoși. Amin! Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos Tags:

CANONIZAREA SFÂNTULUI SFINŢITULUI MUCENIC ALEXIE DIN LELCIT (21 NOV. 2010, GALERIE FOTO)

noiembrie 20th, 2017 Fără comentarii

 CANONIZAREA SFÂNTULUI SFINŢITULUI MUCENIC ALEXIE DIN LELICIŢ

(21 NOV. 2010, GALERIE FOTO)

 

[slideshow]

 Mitropolitul Filaret de Minsk şi Sluţk  a condus festivităţile prilejuite de canonizarea Sfântului Sfinţitului Mucenic Alexie de Lelcit

Pe 21 noiembrie 2010, în ziua Soborului Arhistrategului Mihail şi a celorlalte Puteri Cereşti netrupeşti, Exarhul patriarhal al întregului Belarus, Mitropolitul Filaret de Minsk şi Sluţk a oficiat Dumnezeiasca Liturghie şi festivităţile cu ocazia canonizării Sfântului Sfinţitului Mucenic Alexie de Lelcit în Catedrala Sfântul Mihail din oraşul Mozâria. Citeşte mai departe…

Categories: Imagini/fotografii Tags:

RUGĂCIUNEA DE FIECARE ZI A SFÂNTULUI FILARET AL MOSCOVEI

noiembrie 19th, 2017 Fără comentarii

filaret_mitropolitul_moscovei_

RUGĂCIUNEA DE FIECARE ZI A SFÂNTULUI FILARET AL MOSCOVEI

Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu Unul ştii de ce am nevoie, Tu mă iubeşti pe mine mai mult decât pot să Te iubesc eu pe Tine.

Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere. Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mângâiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine.

Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decât numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine!

Amin!

Categories: Rugăciuni Tags:

Pr. Dr. Dumitru Măcăilă: PREDICĂ LA DUMINICA A DOUZECI ŞI ŞASEA DUPĂ CINCIZECIME – SUNTEM NOI POSEDAȚI DE BOGĂȚIA NEPIERITOARE A LUI HRISTOS? (2011)

noiembrie 18th, 2017 Fără comentarii

D_26_dR

PREDICĂ LA DUMINICA A DOUZECI ȘI ȘASEA DUPĂ CINCIZECIME: SUNTEM NOI POSEDAȚI DE BOGĂȚIA NEPIERITOARE A LUI HRISTOS?

 „Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit, ale cui vor fi?” (Luca, 12:20)

          Iubiți frați și surori în Hristos,

Eugene Ionesco, bine cunoscutul dramaturg francez de origine română, în piesa sa Noul chiriaş, tratează despre un om care se mută într-un nou apartament în Paris. Lucrătorii ocupați cu mutatul au cărat în apartament o canapea, o masă, scaune, un fotoliu, un frigider. Apoi, ei aduc înăuntru o altă canapea – de fapt, două, trei, patru canapele – și mai multe mese, scaune, frigidere și așa mai departe. Întreaga scenă este în dezordine cu mobila. Citeşte mai departe…

Categories: Predici Tags:

Pr. Dr. Dumitru Măcăilă: PREDICĂ LA DUMINICA A DOUĂZECI ŞI ŞASEA DUPĂ CINCIZECIME – CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII NUMIT NEBUN DE CĂTRE DUMNEZEU? (2012)

noiembrie 18th, 2017 Fără comentarii

D26_dR_2

PREDICĂ LA DUMINICA A DOUĂZECI ȘI ȘASEA DUPĂ CINCIZECIME: CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII NUMIT NEBUN DE CĂTRE DUMNEZEU?

     „Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi?” (Luca, 12:20)

          Iubiți frați și surori în Hristos,

Aceasta este ceea ce i-a spus Dumnezeu omului bogat în pericopa evanghelică de astăzi, care este o parabolă. Pentru a înțelege această parabolă, trebuie să aruncăm o privire la fundalul care a generat-o. Domnul nostru Iisus Hristos învăța un grup de oameni când deodată un om din mulțime L-a întrerupt cu o cerere ciudată: „Învățătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moștenirea” (Luca, 12:13). Se pare că cineva decedase într-o familie și frații se certau asupra proprietății rămase în urma lui. Mântuitorul a cunoscut lăcomia inimii acelui om și a zis: „Vedeți și păziți-vă de toată lăcomia, căci viața cuiva nu stă în prisosul avuțiilor sale” (Luca, 12:15). Citeşte mai departe…

Categories: Predici Tags:

SĂ NU NE PĂCĂLIM CĂ POSTIM!

noiembrie 17th, 2017 Fără comentarii

POSTUL CRĂCIUNULUI NU TREBUIE FALSIFICAT

Citiţi şi:

Postul Craciunului este unul dintre cele patru posturi de mai multe zile din timpul anului bisericesc. Este primul post din anul bisericesc si ultimul din anul civil. Postul Craciunului incepe cu ziua de 15 noiembrie si tine pana pe 24 decembrie inclusiv. Lasata Secului are loc pe 14 noiembrie, insa, daca aceasta zi cade miercuri sau vineri, atunci se lasa sec pe 13 noiembrie.

Durata Postului Craciunului a fost stabilita in anul 1166, la Sinodul de la Constantinopol, tinut sub presedintia patriarhului Luca Hrisoveghi. Facem precizarea ca la inceput, nu toti crestinii posteau in acelasi mod si acelasi numar de zile – unii tineau un post aspru, altii mai usor, iar unele persoane posteau numai sapte zile, in vreme ce altii sase saptamani. Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE Tags: