Arhivă

Arhivă pentru martie, 2019

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 12-A A POSTULUI!

martie 22nd, 2019 Fără comentarii

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 12-A A POSTULUI!

cruce_ikosifoinisa_005

  SEDELNE

Cu postul înălţându-ne din patimile râvnitoare de cele de jos, să înălţăm pe Domnul, Cel ce S-a înălţat pe Cruce şi lumea a înălţat; să bem în simţire băutura umilinţei; să luăm în minte ziua şi ceasul în care avem să stăm de faţă, înaintea veşnicului Judecător.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Maica Ta, ceea ce nu ştie de mire, dacă Te-a văzut înălţat pe Cruce, tânguindu-se cu amar, acestea a zis: Ce minune nouă şi străină este aceasta, Fiul meu? Cum Te-a răstignit poporul cel fără de lege pe Cruce, pe Tine, Viaţa tuturor, lumina mea cea prea dulce? Citeşte mai departe…

Categories: Rugăciuni Tags:

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2019

martie 21st, 2019 Fără comentarii

Duminica-Ortodoxiei-Pastorala

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler
şi preaiubiţilor credincioşi din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, bucurie și pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,
iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Cinstiți slujitori ai Sfintelor Altare,
Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul,

Ne aflăm, din punct de vedere liturgic, într-o perioadă de o profundă şi uimitoare frumuseţe duhovnicească. Este vremea Postului Mare, în care ne străduim, fiecare după putinţa noastră, să recâștigăm ceea ce am pierdut prin acceptarea păcatului în viaţa noastră. Adică, starea de rai, de har şi de puritate a inimii, dobândite plenar şi real în Taina Sfântului Botez şi actualizate permanent prin celelalte Taine ale Bisericii Ortodoxe.

Rostul adânc al Postului Mare constă într-o călătorie ascetică, timp de patruzeci de zile, ca renunțare radicală la păcate prin Taina Spovedaniei, şi într-o cuminecare cât mai deasă şi conştientă cu Trupul şi Sângele Domnului, Iisus Hristos Cel răstignit și înviat, Care a biruit păcatul, iadul și moartea şi ne-a făcut părtaşi luminii celei neînserate şi vieţii celei veşnice.

După o săptămână de post şi rugăciune intensă, Biserica ne oferă prilejul binecuvântat de a medita asupra semnificaţiilor pe care le cuprinde duminica de astăzi, numită a Ortodoxiei. Este duminica în care suntem chemaţi să conştientizăm, în chip smerit şi demn, identitatea, unitatea şi actualitatea credinţei noastre.

A fi ortodox nu înseamnă numai apartenența formală la o instituție religioasă, ci înseamnă mai ales un mod de viaţă întrupat în tradiţia dogmatică, liturgică și filantropică a Bisericii Ortodoxe. Înseamnă dreaptă credință, dreaptă viețuire și dreaptă făptuire. Ortodoxia este acea frumuseţe despre care vorbeşte unul dintre importanţii teologi ai veacului 20 în următoarele cuvinte: „Da, există o frumuseţe deosebită, spirituală, care, neputând fi prinsă în formule logice, este în acelaşi timp singura cale adevărată care ne permite să definim ce este şi ce nu este ortodox.

Cunoscătorii acestei frumuseţi sunt părinţii duhovniceşti, maeştrii în «arta artelor», cum numesc asceza Sfinţii Părinţi. Aceştia, ca să spunem aşa, «au căpătat îndemânare» în ceea ce priveşte discernerea valorii vieţii duhovniceşti. Gustul ortodox, forma ortodoxă se simt, dar nu pot fi supuse calculului aritmetic; Ortodoxia se vădeşte, nu se dovedeşte. Iată de ce pentru oricine doreşte să înţeleagă Ortodoxia, nu există decât o singură cale: experienţa ortodoxă directă”[1].

Ortodoxia este „sarea pământului” (Matei 5, 13), despre care ne vorbește Domnul Iisus Hristos în Evanghelie. Este plinătatea adevărului şi integritatea vieții omului. Ortodoxia este, în același timp, dreaptă credință și dreaptă viețuire. Ea este viața lui Hristos prezentă și lucrătoare în viața creștinului ortodox evlavios (cf. Galateni 2, 20, Coloseni 3, 3). Această trăire în duhul lui Hristos se vede mai ales în viețile sfinților.

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Această frumuseţe a adevărului credinței și a sfințeniei vieții creștine o celebrăm în duminica de astăzi. Geneza acestei sărbători are în spatele ei lupta dogmatică şi duhovnicească de peste un secol (726-843) a cinstitorilor sfintelor icoane cu cei care denigrau şi dispreţuiau sfintele icoane, numiți iconoclaști.

Începând cu împăratul Leon al III-lea Isaurul (717-741), iconoclasmul a devenit politica religioasă oficială a curţii imperiale din Constantinopol, ceea ce a determinat reacţia apologetică foarte promptă şi articulată a Sfântului Ioan Damaschin (675-749), care redactează Trei tratate împotriva iconoclaştilor, fundamentând realitatea şi sensul icoanei pe adevărul dogmatic al Întrupării Fiului veșnic al lui Dumnezeu.

Astfel, Sfântul Ioan Damaschin afirmă că icoana este imaginea care reprezintă natura umanã văzută a Fiului lui Dumnezeu cel nevãzut: „Odinioară – spune el – Dumnezeu cel necorporal şi fără de formă nu era zugrăvit deloc. Acum, însă, prin faptul că «Dumnezeu S-a arătat în trup», fac icoana chipului văzut al lui Dumnezeu. Nu mă închin materiei, ci mă închin Creatorului materiei, Creatorului Care S-a făcut pentru mine materie şi a primit să locuiască în materie şi a săvârşit prin materie mântuirea mea. Nu voi înceta a cinsti materia prin care s-a săvârşit mântuirea mea (…). Nu defăimăm materia, căci nu este nevrednică de cinste”[2].

Sinodul al VII-lea Ecumenic din septembrie-octombrie 787 a pus capăt unui lung şir de persecuţii şi exiluri pentru cei care cinsteau icoanele. Artizanii acestui moment de restaurare a cinstirii icoanelor au fost împărăteasa Irina (752-802) şi patriarhul Tarasie al Constantinopolului.

Având drept temei tradiția biblică și patristică, prin definiția dogmatică a acestui Sinod s-a stabilit că, după cum este cinstită Sfânta Cruce, trebuie cinstite și Sfintele Icoane: „ca asemenea modelului cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, tot aşa să fie înălţate cinstitele şi sfintele icoane, fie din culori sau din mozaic sau din orice alt material potrivit, în sfintele lui Dumnezeu Biserici, pe sfintele vase, pe sfintele veşminte, pe ziduri şi pe lemn, în case şi lângă drumuri; şi anume icoana Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi a Preacuratei Stăpânei noastre, Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cinstiţilor îngeri şi tuturor sfinţilor şi cuvioşilor bărbaţi”[3].

Liniștea ortodocșilor cinstitori ai sfintelor icoane nu a durat mult, deoarece a fost tulburată odată cu încoronarea împăratului iconoclast Leon Armeanul, care a împărățit între anii 813-820. Rezistența teologică împotriva iconoclaștilor din această perioadă a fost asumată de către Sfântul Teodor Studitul (759-826), care a lămurit temeiul hristologic al cinstirii icoanelor în cuvinte simple: Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale, PATRIARHIA ROMÂNIEI Tags:

Arhimandrit Zaharia Zaharou: LACRIMILE, PAŞI CĂTRE VINDECAREA SUFLETULUI

martie 21st, 2019 Fără comentarii

12.1

Calea lacrimilor este una din cele mai sigure pentru a ajunge la persoana deplină. Prin lacrimi, toate puterile sufletului se împreunează şi astfel, ne putem ridica la putinţa de a-L iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele, după porunca Dumnului. Este o anumită plinătate în persoana care plânge înaintea lui Dumnezeu, căci inima şi mintea sunt unite. Prin energia harului, mintea este răstignită şi coboară în inimă. Mintea se răstignește în nevoinţa de a trăi după poruncile Evangheliei.

Când plângem înaintea lui Dumnezeu, este ca şi cum El ar unge sufletul cu o pensulă aşa încât, după o vreme, prin această ungere continuă, Chipul lui Hristos se zugrăveşte pe inimă. Întocmai cum ne naştem din nou în apele Botezului, aşa ne reînnoim prin curgerea lacrimilor în plânsul duhovnicesc. Cum primim pecetea untdelemnului sfinţit la Mirungere, tot aşa, prin ungerea lacrimilor, primim harul luminării. Citeşte mai departe…

Arhim. Emilian Simonopetritul: MIREASMA SMERENIEI

martie 21st, 2019 Fără comentarii

Mireasma smereniei

2 smerenie

ORNAM1
ORNAM1

Dacă-i analizezi pe oameni, la toți vei găsi cu ușurință unele virtuți sau unele nevoințe duhovnicești. Dacă vei căuta însă mireasma smereniei, abia de o vei găsi. Câte fapte bune avem fiecare dintre noi! Dar smerenie, câti avem?

De aceea este nevoie de multă smerenie. Varianta corectă este “silință” în loc de smerenie. Ca să dobândești smerenia, e nevoie să-ți zdrobești sinele, sa-l jertfești. Să te smerești înaintea oamenilor. E nevoie să-ti pui în acțiune existența ta cu silire, să o iei în serios și să spui: “Gata, smerenia este unealta mea!” Când vei face aceasta, smerenia va deveni proprietatea ta.

(Arhim. Emilianos Simonopetritul – Cuvânt despre trezvie. Tâlcuire la Sfântul Isihie)

Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos Tags:

22 martie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. MC. VASILE DIN ANCIRA (Gr, Ro, En)

martie 21st, 2019 Fără comentarii

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. MC. VASILE DIN ANCIRA

22 martie

Sfîntul Vasile, preotul Bisericii Ancirei, din cetatea Galatiei, cu totul se sîrguia să înveţe pe oameni adevărul creştinesc şi să-i întoarcă din calea diavolească şi din toate lucrurile cele rele ale aceluia. El neîncetat propovăduia că vreme cumplită a sosit şi că în multe feluri sînt căpeteniile cetelor iadului; pentru că satana are slugile sale, dintre care unele îmbrăcate în haine de oi, iar înăuntru fiind lupi răpitori, şezînd lîngă calea acestei scurte vieţi, ca să vîneze sufletele spre pierzare, a căror meşteşugire şi răpire o arată această vreme.

Deci, fără temere zicea sfîntul: „Vă arăt tuturor calea ce duce spre mîntuire, întru Hristos Dumnezeu, iar rătăcirea celor necuraţi o vădesc şi o mustru. Dacă oarecare, lăsînd pe veşnicul şi adevăratul Dumnezeu, au alergat la idolii cei orbi, surzi şi muţi, aceia vor moşteni văpaia focului nestins care iese din zeii lor. Drept aceea noi toţi, cei ce iubim pe Hristos şi ca pe un povăţuitor al credinţei noastre Îl cinstim cu osîrdie şi voim ca nerăpită să-I păzim comoara în curatele vistierii ale sufletului, să călcăm cu picioarele înşelăciunile diavoleşti şi dănţuirile praznicilor idoleşti, apoi să fugim de urîţii împiedicători, întărindu-ne cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, dătătorul veşnicei răsplătiri”. Citeşte mai departe…

Categories: Cântările Ortodoxiei Tags:

Sfântul Mucenic Vasile Mărturisitorul, preot în Ancira, Turcia (22 martie)

martie 21st, 2019 1 comentariu

Sfântul Mucenic Vasile Mărturisitorul, preot în Ancira, Turcia

(22 martie)

Acesta a răbdat şi a pătimit mult din mâna arienilor în vremea împăratului Constanţius. Era vestit ca un mare râvnitor al Ortodoxiei şi un adevărat păstor al turmei încredinţate lui, în cetatea Ancirei.

Când urcă pe tron Iulian Apostatul, el începu să-i prigonească pe creştini. Pentru că Vasile osândise fără frică această nouă răutate şi îşi întărea norodul în credinţă, fu aruncat în temniţă. Când împăratul Iulian veni în Ancira, sfântul Vasile fu adus dinaintea lui. Împăratul atunci se sili a-l face să se lepede de credinţa în Hristos, făgăduindu-i cinstiri şi bogăţii, însă sfântul Vasile îi răspunse:

– Eu cred în Hristos al meu, de Care tu te-ai lepădat şi care ţi-a dăruit împărăţia aceasta pământească. Dar în scurtă vreme se va lua de la tine. Oare nu te ruşinei înaintea Sfântului Jertfelnic sub care ai luat izbăvire atunci când căutau să te omoare pe când aveai 8 ani? Pentru aceasta, în scurtă vreme împărăţia aceasta pământească se va lua de la tine, iar după ce cu amare chinuri se va smulge de la tine sufletul tău, trupul nu-ţi va fi dat îngropării.

Auzind acestea, Iulian, cuprins de mânie, porunci ca în fiecare zi să se jupuiască de pe trupul sfântului câte 7 fâşii de piele. Chinuitorii împliniră porunca vreme de mai multe zile. Iar când sfântul Vasile fu dus din nou înaintea împăratului, acesta îşi smulse o fâşie de piele şi o aruncă în faţa lui acestuia, strigându-i:

– Ia şi mănâncă, Iulian, de vreme ce dulci îţi sunt ţie bucatele acestea, iar mie Hristos imi este Viaţa.

Întâmplarea aceasta se vest în toate cetăţile, iar împăratul plecă ruşinat din Ancira în Antiohia. Chinuitorii îl munciră mai departe pe sfântul Vasile cu fiare înroşite în foc, până ce îşi dădu sufletul în mâinile Domnului pentru Care primi cununa cea plină de bună mireasmă a muceniciei la anul 363. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

22 martie: POMENIREA SF. CUV. EFTIMIE CEL NOU

martie 21st, 2019 Fără comentarii

SFÂNTUL EFTIMIE CEL NOU  

SfMuc Eftimie

Pomenirea sfântului cuviosului mucenic Eftimie cel Nou, care s-a nevoit în Constantinopol, la anul 1814, şi care prin sabie s-a săvârşit.

Acest nou mucenic al lui Hristos s-a născut în Demitsana, Peloponesia. Părinţii săi erau Panagiotes şi Maria, pe el botezându-l cu numele Elefterie. Elefterie a fost cel mai mic dintre cei cinci fraţi, George, Christos, Ioan şi Katerina.

După terminarea şcolii în Demetsana, Elefterie şi Ioan au plecat la Constantinopol ca să se înscrie la Academia Patriarhală. Mai târziu au plecat la Iaşi, în România unde aveau afaceri tatăl şi fraţii lor. La puţin timp apoi, Elefterie s-a decis să plece spre Muntele Athos pentru a deveni călugăr. Dar din cauza războiului dintre Rusia şi Turcia, nu a reuşit să ajungă mai departe de Bucureşti. Acolo a locuit la consulul francez şi apoi la un angajat al consulului rus.

Elefterie s-a dedat unei vieţi de plăceri, lăsând deoparte gândurile de călugărie. După liniştirea ostilităţilor, Elefterie a reluat itinerariul său spre Muntele Athos, călătorind împreună cu nişte musulmani. Pe drum, el a trecut de la ortodoxie la religia musulmană, lăsându-se circumcis şi primind numele de Reschid. Nu la multă vreme după rătăcirea sa, conştiinţa a început să-l chinuie la gândul că L-a părăsit pe Hristos. Ceilalţi musulmani au observat schimbarea prin care trecea şi i-au limitat mişcările, urmărindu-l mai îndeaproape.

Într-o zi, Elefterie a fost văzut purtând asupra lui o cruce şi a fost pârât stăpânului casei, Rais Efendi. Stăpânul nu l-a pedepsit pe moment, ceea ce a atras gelozia celorlalţi asupra sa. Stăpânul le-a explicat decizia lui, spunându-le că era prea devreme pentru Elefterie să se lepede de toate obiceiurile sale creştineşti. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 11-A A POSTULUI!

martie 21st, 2019 3 comentarii

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 11-A A POSTULUI!


SEDELNE

Hristos-via pe voi v-a rodit struguri frumoşi, ca să picaţi pe pământ vin de mântuire, Apostoli de Dumnezeu purtători. Pentru aceasta vă rog scăpaţi-mă de beţia plăcerilor, dăruind sufletului meu râuri de umilinţă în ziua cea dumnezeiască a postului; ca mântuindu-mă să aflu viaţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Bogăţia cea nemăsurată a milostivirii tale, şi tăria cea nebiruită a puterii tale în minte luând, am alergat la acoperământul tău, de necaz fiind cuprins şi groaznic încurcat, strig dintru adâncul inimii mele cu lacrimi: Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi ceea ce una eşti ocrotitoare lumii.

Doamne, fii nouă lesne iertător întru această dumnezeiască vreme, şi ne învredniceşte a izvorî Ţie pururea lacrimi din inimă, spre spălarea necurăţiilor sufleteşti şi spre odrăslirea sfintelor porunci. Ca aşa postind, după vrednicie să plăcem Ţie. Şi binevoieşte să vedem toţi preacinstită pătimirea Ta; pentru rugăciunile mântuitorilor lumii, Apostolilor Tăi, slavă Ţie. Citeşte mai departe…

Categories: Rugăciuni Tags:

UKRAINIAN CHURCH TO CONSIDER CANONIZING FOUR 20TH-CENTURY SAINTS (En)

martie 20th, 2019 Fără comentarii

Kiev, March 20, 2019

314091.b

Bishop Sylvester (Malevansky) (L), Archbishop Vasily (Bogdashevsky) (R). Photo: fotopaterik.org, pravoslavnoe-duhovenstvo.ru

The Commission for the Canonization of Saints of the Ukrainian Orthodox Church met yesterday at the Kiev Caves Lavra to consider material on the glorification of four new local saints.

All four of the great Church figures under consideration reposed in the 20th century, and two served as rectors of the Kiev Theological Academy, reports the Kherson Diocese of the UOC.

Following the meeting, the materials on the Academy rectors Bishop Sylvester (Malevansky) of Kanev (+ 1908) and Archbishop Vasily (Bogdashevsky) of Kanev (+ 1933), Academy professor Archpriest Alexander Glagolev (+ 1937), and Priest John Mogilev (+ 1918) were submitted for consideration to the Holy Synod of the Ukrainian Orthodox Church.

The Commission also submitted materials on five other candidates for glorification at its late-February meeting.

***

The Union of Orthodox Journalists provides biographical information on the two bishops:

His Grace Bishop Sylvester (Malevansky) was the rector of the Kiev Theological Academy, a theologian, and a spiritual writer. His father was a priest and he studied at the Volyn Theological Seminary. He served for a while as a village priest, and when his matushka reposed, he entered the Kiev Academy, later becoming its rector. He was the abbot of the Kiev-Brotherhood Theophany Monastery, which was destroyed by the Bolsheviks in 1935.

His Eminence Archbishop Vasily (Bogdashevsky) was a rector of the Academy and a doctor of theology. His father was also a priest and he also studied at the Volyn Seminary. He decided to become a priest after he was widowed. He was also tonsured into monasticism at the Kiev Caves Lavra and was later consecrated as a bishop at St. Sophia’s Cathedral in Kiev. In 1921, he signed the appeal of the bishops of the Ukrainian Church to the faithful not to accept the false 1921 council that declared autocephaly. He was meek and accessible to all and deeply faithful. He was a pillar of Orthodoxy in Kiev in the hard times, protecting the holy Church from the renovationists and other schismatics by his sermons.

Sursa: http://orthochristian.com

Dumnezeu către sufletul omului: «Toate acestea au fost de la Mine»

martie 20th, 2019 3 comentarii

Dumnezeu către sufletul omului:

«Toate acestea au fost de la Mine»

Serafim de viritsa.

ORNAM1

Sfântul Serafim de Viriţa (1866-1949), prăznuit la 21 martie, este unul dintre cei aproximativ 1.200 de sfinţi pe care Sinodul Ierarhic al Bisericii Ortodoxe Ruse i-a canonizat de-a lungul istoriei, fiind unul dintre sfinţii ruşi cei mai iubiţi.

Din cuvintele Cuviosului Stareţ:

  • Nici o picatură din lacrimile mamei nu piere in zadar! Rugăciunea mamei are mare putere.
  • Rugăciunea îngrădeşte si respinge cumplitele îndemnuri ale puterii întunecate. Şi mai cu deosebire este puternică rugaciunea celor apropiaţi. Rugăciunea mamei, rugăciunea prietenului – ea are o mare putere.
  • Numaidecat să te rogi pentru vrajmași, căci dacă nu te rogi e ca și cum ai turna gaz pe foc și flacăra se mărește din ce în ce mai mult. Totdeauna și pentru toate, chiar și pentru necazuri, mulțumește-I Domnului și Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu.

Urmatorul text cuprinde o scrisoare trimisa de catre Parintele Serafim unui fiu duhovnicesc, episcop, care era într-o închisoare sovietică. Este o omilie plină de mângâiere si bună sfătuire pe care Dumnezeu Creatorul o adresează sufletului omului: Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos, ORTODOXIE Tags: