Iubirea veşnică a Maicii Domnului pentru Fiul ei şi pentru umanitate
*
CUVÂNT TEOLOGIC al părintelui Dumitru Stăniloae:
Postul Adormirii Maicii Domnului
(…) Maica Domnului ne uşurează (sporeşte) şi ne adânceşte iubirea faţă de Iisus Hristos şi prin aceasta ne pune într-o legătură mântuitoare mai vie cu El. Nicolae Cabasila spune în acest sens: „O, la ce fericire şi sfinţenie a intrat ea, ca să conducă şi pe alţii la ele! O, mântuirea oamenilor şi lumină a lumii şi cale care conduci la Mântuitorul şi uşă şi viaţă! Tu care eşti vrednică să te numeşti cu toate acele numiri cu care a fost numit pentru mântuirea ce ne-a hărăzit-o însuşi Mântuitorul!“1.
Inima de mamă este cea mai apropiată de fiul ei. În cazul de faţă, inima Maicii Domnului e cea mai aproape de Iisus, iradiind din ea o simţire iubitoare mai vie şi în alte inimi. El, prin întruparea Lui ca om din ea, a umplut-o de această iubire culminantă faţă de El. Iisus nu lucrează mântuirea în oameni fără să le aprindă iubirea faţă de El. Dar iubirea fiecăruia faţă de El se aprinde nu numai din iubirea Lui ce-l atinge nemijlocit, ci şi din iubirea pe care El a aprins-o în ceilalţi oameni. Dar între aceştia locul prim şi central îl deţine Maica Domnului. Astfel, Biserica, în calitatea ei de trup tainic al lui Hristos, închegat prin harul sau iubirea Lui şi prin iubirea noastră aprinsă de iubirea Lui, cuprinde pe toţi cei ce-L iubesc pe El şi îi uneşte nu numai cu El, ci şi întreolaltă. Iar între toate inimile care sunt unite prin iubirea Lui şi prin iubirea faţă de El, cea mai aprinsă de această iubire şi cea mai iradiantă a acestei iubiri este cea a Maicii Domnului. Căci ea, fiind Maica lui Hristos, este în acelaşi timp Mireasa Lui. Dar Mireasa este înconjurată de alte fecioare, sau rudenii ale ei (de alte suflete). Şi împreună formează Biserica. Sau toată Biserica, însuşindu-şi dragostea Maicii şi Miresei prime faţă de El devine Mireasa Lui2. W. Nyssen, interpretând fresca Maicii dulce iubitoare(Glykophilousa) din semicercul de deasupra portalului Mănăstirii Humor, zice: „În Maică Hristos îşi îmbrăţişează Mireasa, lumea, care şi-a luat obârşia din El, Mireasa Sa, Biserica, pe care şi-a logodit-o Sieşi“3. Citeşte mai departe…
TROPARUL ŞI VIAŢA SF. CALINIC
29 iulie
TROPAR AUDIO
Sfîntul Mucenic Calinic s-a născut în părţile Ciliciei şi a fost crescut în religia creştină. Venind el în vîrsta bărbatului desăvîrşit, a văzut mulţi oameni lepădîndu-se de Stăpînul Hristos şi trecînd la religia păgînă. Deci, întunecîndu-se ei de drăceasca înşelăciune, crezînd pietrelor celor fără suflare şi aducînd jertfe spurcate idolilor, plîngea pentru pierderea lor. El a început a-i învăţa la arătare cunoştinţa adevărului, întorcînd pe mulţi elini de la rătăcirea lor către Hristos Dumnezeu. Deci, mergînd prin multe cetăţi şi sate şi propovăduind cuvîntul lui Dumnezeu, s-a dus în Ancira, cetatea Galatiei, căutînd mîntuirea sufletelor omeneşti.
Petrecînd el multă vreme acolo şi ostenindu-se întru buna vestire a lui Hristos, a cîştigat lui Dumnezeu pe mulţi. Apoi, fiind prins de cei necredincioşi, a fost dus la judecată înaintea unui ighemon cu numele Sacherdon, om prea aspru şi slujitor aprins al diavolilor, vrăjmaşul lui Hristos şi cumplit muncitor al creştinilor. Deci, toţi păgînii strigau către judecători, zicînd: „Acesta este Calinic, care a venit din alte ţări în cetatea noastră şi învaţă poporul să nu aducă jertfe zeilor, nici să li se închine lor şi pe mulţi îi duce în urma înşelăciunii sale”. Citeşte mai departe…
Duminica a 6-a după Rusalii – Ev. Matei 9, 1-8
(Mt. 9, 1) Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa.
Văzându-L, gadarenii L-au rugat să treacă din hotarele lor. Astfel de oameni se găsesc și astăzi printre noi. Din necredință Îl silesc pe Domnul și Mântuitorul lumii să se treacă din hotarele inimii lor, după cum spune și Scriptura:înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului (Sol. 1, 4). Citeşte mai departe…
Minunile Sfintei Mucenite Paraschevi
„Tot in Grecia mi-a fost dat sa intalnesc o grecoaica de la care am aflat urmatoarea intamplare minunata , prin care trecuse sora ei.
Provenea din sudul Greciei dintr-o familie numeroasa, iar de pe cand era foarte mica una dintre surorile ei s-a imbolnavit de poliomelita, in urma careia s-a laes cu un picior neputincios.
Pe masura ce inainta in varsta defectul ei devenea din ce in ce mai evident , fapt ce ii provoca mamei lor mare mahnire. Intr-o buna zi , capul familiei a propus ca toti sa mearga intr-un pelerinaj ca sa se inchine la moastele Sfintei Paraschevi ( 1) si sa ia apa de la izvorul cesteia, de la manastirea aflata in apropierea orasului Tesalonic.
Sfanta Paraschevi este o cuvioasa mucenita pe care Dumnezeu a invrednicit-o cu darul tamaduirii.
Dragostea nemarginita fata de Dumnezeu si smerenia ii slujeau drept podoabe sufletesti intr-o masura atat de mare, incat se spune ca atunci cand oamenii ii cereau sa le spuna cum o cheama, raspundea ca numele ei nu avea insemnatate, si ca singurul nume pe care acestia ar trebui sa il cunoasca si sa il aibe vesnic pe buze era cel al Domnului nostru Iisus Hristos.
Mai apoi isi incununa tamaduirea trupeasca cu o invatatura duhovniceasca, spunandu-le Simbolul Credintei si talcuindu-l verset cu verset.
Inainte de acest pelerinaj, intreaga familie s-a pregatit sufleteste cu post aspru vreme de cateva saptamani. Apoi au pornit la drum intr-o caruta trasa de cai si au ajuns la manstire dupa cateva zile. S-au inchinat cu evlavie inaintea raclei Sfintei Paraschevi, cerandu-i cu credinta calda mijlocire in necazul ce ii apasa. Citeşte mai departe…
Cuviosul Mucenic Silvan de la Lavra Sfântului Serghie
Lavra Sfântului Serghie, locul de asceză şi martiriu al Cuviosului Mucenic Silvan, ucenicul Sfântului Maxim Grecul
Sfântul Cuvios Mucenic Silvan, ucenicul credincios și biograful vieții Sfântului Maxim Grecul sau Vatopedinul, a fost un cuvios monah din Lavra Sfântului Serghie.
Animat de același duh ca și bătrânul și învățătorul său, s-a arătat a-i fi egal aceluia în har și trăire duhovnicească. El însuși considera că se bucură de mare bunăvoință înaintea lui Dumnezeu numai şi pentru faptul că se afla în legătură cu Sfântul Maxim Grecul.
Minunându-se de capacitățile intelectuale ale părintelui său duhovnicesc, Sfântul Silvan îl considera pe acela, pe bună dreptate, comoară de înțelepciune, deoarece cunoștea trei limbi (greacă, latină și rusă) și fiindcă se distingea în rândul contemporanilor săi în ceea ce privește cunoștințele și ascuțimea minții sale. Aceste elogii se găsesc însemnate într-o introducere a unei traduceri la comentariul Sfântului Ioan Hrisostom la Evanghelia după Matei, lucrare care a fost realizată cu ajutorul Sfântului Maxim, în 1524. La aceasta se referă atunci când precizează că lucrarea s-a făcut cu mari dificultăți, el însuși depunând eforturi foarte mari pentru finalizarea ei, traducerea fiind atribuită Sfântului Maxim. Această mențiune a lui, însă, nu are parte de susținere, însă, pentru că la acea dată, Sfântul Maxim încă nu avea suficiente cunoștințe ale dialectului bisericesc slavon.
Citeşte mai departe…
E o mare bucurie să ştim că cel dintâi moştenitor al raiului a fost un tâlhar pocăit. De ce? Ca să îndrăznească toţi cei ce, făcând rele, se întorc la Domnul Hristos, să îndrăznească şi să ştie că Domnul Hristos nu are pe nimenea de pierdut şi că mântuieşte pe toţi aceia care vor să fie mântuiţi, numai să se mute de la rău la bine, să se întoarcă de la cele rele la cele bune.
Tâlharul de pe cruce, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, a sărit de pe cruce în rai.
E o mare bucurie pentru noi să ştim că Maria Magdalena a fost cea dintâi care L-a văzut pe Domnul Hristos înviat, ea din care Domnul Hristos cândva scosese şapte draci, ceea ce înseamnă că Domnul Hristos este binevoitor faţă de toţi oamenii, faţă de toţi păcătoşii care nu vor să rămână păcătoşi, faţă de toţi păcătoşii care îşi schimbă viaţa prin darul lui Dumnezeu şi devin sfinţi prin puterea lui Dumnezeu. Citeşte mai departe…
Comentarii recente