Arhivă

Arhivă pentru septembrie, 2019

ACATISTUL ZILEI DE SÂMBĂTĂ – AL SFÂNTULUI ACOPERĂMÂNT AL MAICII DOMNULUI

septembrie 30th, 2019 Fără comentarii

SfAcoperamant2

ACATISTUL SFÂNTULUI ACOPERĂMÂNT AL MAICII DOMNULUI

După obişnuitul început se zice:

Troparul, glasul al 4-lea

Astăzi poporul cel binecredincios, luminat prăznuind, umbriţi fiind prin venirea ta, Maica lui Dumnezeu, și căutând către prea cinstită icoana ta cu umilință grăim: Acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău Acoperământ, şi ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.

Condac 1:

Împărătesei celei alese mai înainte de veci, împărătesei celei mai înalte decât toată făptura cerului şi a pământului, care a venit oarecând la rugăciune în biserica cea din Vlaherne și se ruga pentru cei din întuneric, acesteia şi noi, cu credinţă şi cu umilinţă, îi serbăm Acoperământul ei cel luminos. Iar tu, ca ceea ce ai putere nebiruită, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ! Citeşte mai departe…

Categories: Acatiste, Rugăciuni Tags:

Pr. Dr. Dumitru Măcăilă: PREDICĂ LA DUMINICA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ CINCIZECIME (2012)

septembrie 29th, 2019 Fără comentarii

d’écran

PREDICĂ LA DUMINICA A NOUĂSPREZECEA DUPĂ CINCIZECIME

          Moto: „Ci iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine și dați cu împrumut fără să nădăjduiți nimic în schimb și răsplata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt” (Luca, 6:35)

          Iubiți frați și surori în Hristos,

Nici o altă poruncă dată de Mântuitorul Iisus Hristos n-a cauzat atât de multă discuție precum a făcut-o porunca de a iubi pe vrăjmași. S-a spus că cele mai dificile trei sarcini pentru orice ființă umană nu sunt nici isprăvile psihice, nici realizările intelectuale; acestea sunt actele morale: să oferi iubire pentru ură, să-l incluzi pe cel exclus de societate și să spui, „Am greșit!” Tertulian – unul din scriitorii Bisericii primare – a spus că, pentru a-i iubi pe vrăjmași este necesar un contraintuitiv act de voință, un act pe care doar Creștinii sunt în măsură să-l realizeze. Citeşte mai departe…

Categories: Predici Tags:

REPENTANCE CANNOT BE REPLACED OR ANNULLED – A Letter to the Holy Synod of Greece About the Ukrainian Schismatic Church

septembrie 24th, 2019 1 comentariu

turtlemom3.files.wordpress.com

DemetriosTselengidis is professor of dogmatic theology at the University of Thessaloniki. The Greek original of this letter is available here and a Romanian translation is available here. The English translation has been published by Orthodox Synaxis.

***

SUBJECT: Regarding the institutional legitimization of the schismatic church of Ukraine

Most Blessed Primate,

Reverend Holy Hierarchs,

With regard to the upcoming convocation of the Holy Synod of Hierarchs, as the least member of our local Church, but also as professor of the Church’s Dogmatic Theology, I would like—with a sense of responsibility—myself humbly to put into Your view some Dogmatic-Ecclesiological dimensions, as well as some soteriological ramifications of unconditionally accepting the schismatic Church of Ukraine into ecclesiastical-sacramental communion, in the event, of course, of an eventual Synodal decision by You to recognize its “autocephaly”.

The first and most important issue is, in this case, the Ecclesiological issue, which is relevant to the “ecclesiastical construct” in question. First of all, it should be examined whether this “construct” fulfills the conditions of an Ecclesiastical Community. If, on the contrary, its “autocephaly” is recognized, then the ecclesiastical “legitimacy” of the Schismatic Church is automatically recognized.

As is well-known, there has previously been Pan-Orthodox condemnation of the Schismatic Church of Ukraine with defrocking and excommunication. This Pan-Orthodox condemnation has not been revoked. Finally, with the Ecumenical Patriarchate’s Tomos of Autocephaly (January 6, 2019), an institutional overreach of a spiritual and ecclesiological character occurred, which raises reasonable questions about its ecclesiastical legitimacy. And this is because, at least as far as we know, the fundamental patristic and spiritual conditions were not met, something that raises reasonable objections to the canonicity of the terms and conditions of the Patriarchal Praxis, so long as there has not been public repentance and renunciation of Schism. What we are saying in the case in question does not mean that we are calling into question the institutional competence of the Ecumenical Patriarchate to grant Autocephaly with the consent, of course, of the entire of body of the Church expressed synodally. Here only the issue of the valid conditions for issuing the Tomos in question is being raised.

According to scriptural testimonies (Matthew 4:17, 1 Corinthians 5:1-5 and 2 Corinthians 2:6-8), as well as according to the Patristic and Spiritual tradition of the Church, the integration or reintegration into the one and indivisible body of the Church in any case presupposes a profound experience and sincere expression of repentance on the part of the member or wider community being integrated or reintegrated.

The condition of expressing repentance is not invalidated or annulled by any institutional person or institutional ecclesiastical body. There exists no Ecclesiastical Economy that can replace or annul repentance. Repentance itself constitutes the fundamental condition and spiritual “key” to receiving and possessing the Economy of salvation, as well as the “key” to activating or reactivating it, in accordance with the testimony of Scripture: Repent, for the kingdom of heaven is at hand (Matthew 4:17).

For precisely this reason, the Meletian Schism in the ancient Church was restored after not only expression of repentance, but also the anathematization of the Schism by the Schismatics themselves. And, as St Theodore the Studite characteristically notes, “anathematizing their own schism, as they say, they are received into the Catholic Church” (Letter 40 to Naukratios, PG 99 1053C). Only then did there follow the synodal Pan-Orthodox restoration at the First Ecumenical Council.

In the case of the Schismatic Church of Ukraine, as it appears, no repentance was sought or expressed. Here, in practice, repentance was annulled, even though it is an explicit commandment of the Lord and the age-old practice of the Church. There can be no talk of Ecclesiastical Economy for this. In fact, this is a flagrant ecclesiastical transgression, which makes salvation impossible, not only for the Schismatics, but also for those who sacramentally commune with them, since they too become excommunicates (see Canon 2 of the Council of Antioch, which was validated by the Fifth, Sixth and Seventh Ecumenical Councils).

From the above, it becomes clear that the issue in question is essentially Ecclesiological-Dogmatic, with inevitable soteriological ramifications, as has already been very rightly expressed in the Letter of the Hagiorite Elders to the Sacred Community of the Holy Mountain (March 2019).

For this reason it is also essential that the Holy Synod of the Hierarchy decide on the identity of the Schismatic Church of Ukraine and to demand the application of the age-old ecclesiastical conditions for its reintegration. That is, repentance and the anathematization of the Schism. This spiritual responsibility is fully within the competence of the Hierarchy about to recognize the “Autocephaly” in question, which of course has other parameters of Canonicity, so long as it does not take into account the existence of the Canonical Church in the same country, under Metropolitan Onufry of Kyiv, the Canonical Church from which it split. That is to say, “Autocephaly” has, in this case, been granted to unabashed schismatics. And this unprecedented matter, which is logically, canonically and spiritually unthinkable, is now being asked to occur with the Synodal consent of our Church.

With the “rationale” for accepting the Tomos of “Autocephaly” of the Schismatic Church of Ukraine, we are in danger of possibly also being led in the future to the sacramental acceptance of Papism and other heresies without the fundamental conditions of repentance and the renunciation of their dogmatic delusions, something that Ecumenism attempts today, not only in theory but already in practice. So we wonder, essentially, whether the spiritual institutions within our Church have begun to “function” devoid of their spiritual foundation. We wonder whether in recent decades a “new ethos” has been introduced with the hidden aspiration to become the habitual ethos also in customary law, which will undermine the Canonical Tradition of the Church. Historically, we know that when such a mentality was consolidated in the West, the Western Church was led to Papism– with all its dogmatic deviations– and ended up cut off from the One and only Church.

To summarize, we note that any eventual decision about the “Autocephaly” of the Schismatic Church of Ukraine cannot be unconditional. Because then– indirectly but clearly– it would mean in practice an illegal ecclesiastical-institutional “legalization” of the existing Schism, something that has no historical precedent in the Ecclesiastical Tradition of the Holy Fathers. Most importantly, the eventual recognition without spiritual conditions gravely harms the unity of the entire Church, something than which there is nothing more precious. The danger is clear– that of creating Schisms throughout the entire Church on account of your eventual assent to recognizing the “Autocephaly” of the Schismatic Church of Ukraine, something that we wish to avoid with all our heart.

Finally, the spiritual solution to the current ecclesiastical problem is repentance. And unfortunately, at the moment this is lacking. Nevertheless, there is realistic hope. Those of us who love the Church in Christ, let us ourselves take the cleansing and deifying medicine of repentance and then Christ will give healing to the sick, according to the testimony of the Holy Fathers [see St Nicholas Cabasilas: “everyone marvels at God’s goodness, though no one escapes an illness when someone else takes the medicine, seeking to be released from chastisement while others suffer” On the Life in Christ, Part 7, PG 150 700C) Here some may marvel at the goodness of God. No one can be rid of illness without taking the medicine. Can someone be rid of the consequences of sin when others do the work for them?]

With the deepest respect,

Demetrios Tselengidis
Professor at the Aristotle University of Thessaloniki

Dr. Demetrios Tselengidis

Orthodoxsynaxis.org

Legături: 

23 sept.: ZĂMISLIREA SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL – ACATISTUL (Audio)

septembrie 22nd, 2019 Fără comentarii

ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL

Alcatuire a sfintitului Patriarh Isidor al Constantinopolului

Condacele si Icoasele

Condacul 1 :

Prin tine izbavindu-ne de tot necazul, dupa datorita multumire, pe tine aparatorul si fierbinte sprijinitorul nostru te rugam, cel ce ai indraznire catre Domnul, din toate nevoile ne slobozeste pe noi ca sa-ti cantam : Bucura-te, sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !

Icosul 1 :

Inger inaintestatator, al cetelor dreptilor, tu esti Ioane proorocule, ca stralucind cu dumnezeiasca lumina, luminezi pe toti cei ce lauda dumnezeiasca pomenirea ta, si cu fierbinteala si dragoste te maresc si zic catre tine asa :

Bucura-te, stea de lumina purtatoare lumii;
Bucura-te, faclie stralucitoare a toata faptura;
Bucura-te, cadere de pierire demonilor;
Bucura-te, ridicarea pamantenilor celor cazuti; Citeşte mai departe…

Categories: Cântările Ortodoxiei, Rugăciuni Tags:

22 septembrie: Cuviosul Macarie de la Jabin, făcătorul de minun

septembrie 21st, 2019 Fără comentarii

Cuviosul Macarie de la Jabin, făcătorul de minuni

Sfântul Macarie de la Jabin, Făcătorul de minuni, s-a născut în anul 1539. Din tinerețe a fost tuns întru monahism, luând numele de Onufrie. În anul 1585 a ctitorit mănăstirea de la Jabin, pe malul râului Oka, în apropiere de orașul Belev, cu hramul Intrării Maicii Domnului în Templu. În anul 1615, Mănăstirea a fost distrusă în întregime de soldații poloni conduși de Lisovski. Cuviosul Macarie a strâns obștea împrăștiată și a început reconstrucția mănăstirii: în locul bisericii de lemn a construit una de piatră, cu clopotniță la intrare.

Macarie de la Jabin IN

Cuviosul Macarie și-a petrecut viața în austere lupte monahicești, răbdând frigul, arșița, foamea și setea, după cum relatează izvoarele. Adeseori se retrăgea adânc în pădure, rugându-se în singurătate.

Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:

22 septembrie: Sfințitul Mucenic Foca, episcopul de Sinope, făcătorul de minuni

septembrie 21st, 2019 Fără comentarii

Sfințitul Mucenic Foca, episcopul de Sinope, făcătorul de minuni

Άγιος Φωκάς Επίσκοπος ΣυνώπηςPatria Sfântului Foca a fost cetatea Sinope de la Marea Neagră. Părinții lui, Pamfil, de meserie constructori de corăbii, și Maria, au aprins în Foca încă de la vârsta copilăriei flacăra credinței curate și a evlaviei fierbinți. De mic, Foca s-a adâncit în citirea Scripturilor, dobândind dragoste caldă și sinceră pentru Dumnezeu, dar și pentru semenii săi. Călăuză în această dragoste avea totdeauna cuvintele insuflate de Dumnezeu ale Sfintei Scripturi: ”Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi sminteală nu este în el. Iar cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui” (I Ioan 2: 10-11). Cu alte cuvinte, cel ce îl iubește pe fratele său rămâne în lumina duhovnicească. Câtă vreme cel care îl urăște pe fratele său rămâne în întunericul duhovnicesc.

Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:

Pr. Dr. Dumitru Măcăilă: PREDICĂ LA DUMINICA A OPTSPREZECEA DUPĂ CINCIZECIME (2012)

septembrie 20th, 2019 Fără comentarii

Pescuirea minunata

PREDICĂ LA DUMINICA A OPTSPREZECEA DUPĂ CINCIZECIME (2012)

          Moto: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele” (Luca, 5:5)

          Iubiți frați și surori în Hristos,

Într-o dimineață, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a găsit patru pescari într-o barcă, care era foarte aproape de țărm. Ei s-au trudit toată noaptea și n-au prins nimic. După ce a folosit barca lui Petru pentru a se adresa mulțimilor, Hristos i-a spus: „Mână la adânc și lăsați în jos mrejele voastre ca să pescuiți” (v. 4). Mână la adânc! Această comandă este o puternică chemare la acțiune. “Mână la adânc” este un cuvânt vital în viața unui Creștin adevărat. Fiul lui Dumnezeu S-a lansat întru adânc pe toată distanța din ceruri pentru a veni la tine și la mine. Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE, Predici Tags:

„Fără de Mine nimic nu veţi putea face“ – Cuvânt la Duminica a XVIII-a după Rusalii (sau prima a lui Luca)

septembrie 20th, 2019 Fără comentarii

    Să nu ne străduim în deşert, bizuindu-ne pe puterile noastre!

      Sfântul Teofan Zăvorâtul spunea: ” Atâta vreme cât omul se osteneşte de unul singur şi vrea să dobândească ceva numai prin propriile-i puteri, totul îi scapă din mâini; atunci când se apropie de el Domnul, curg bunătăţi după bunătăţi. In privinţa moral-duhovnicească, faptul că reuşita nu este cu putinţă fără Domnul este limpede: „Fără de Mine nimic nu veţi putea face“, a grăit Domnul. Şi această lege lucrează în oricine.

       De cele mai multe ori, ne străduim să dobândim un lucru şi nu-l obţinem. Căutăm diferite lucruri, încercăm să acumulăm bogăţii materiale, înţelepciune, dar ne dăm seama că, în final, nu am realizat nimic…Ambiţia stă în  natura omului. Dar atunci când ne bizuim doar pe puterile proprii, fără a cere ajutor şi sprijin Domnului în lucrarea noastră, nu obţinem nimic măreţ, satisfăcător, cu adevărat util. Ajungem să avem plasele goale la finalul vieţii…

Dar Dumnezeu este tot timpul alături de noi. Aşteaptă să ne dăm seama că fără a urma Cuvântul Său nu vom reuşi să obţinem nimic..Dar când totuşi vom realiza că fără El nu putem, va fi oare prea târziu? Ne va cere oare să aruncăm din nou plasa?

       Trebuie să fim conştienţi că fiecare reuşită a noastră vine datorită harului lui Hristos, dăruit celor harnici, smeriţi şi ascultători ai Cuvântului Său. Dacă ostenim cu smerenie şi lucrăm cu nădejde în Domnul, vom obţine ceea ce dorim.  Trebuie să ne smerim, fără să disperăm, atunci când nu am reuşit în ceea ce ne-am propus. Atunci când suntem la capătul puterilor, trebuie să cerem ajutor Domnului şi va veni la toţi cei care împlinesc voia Lui.
       Oamenii, dacă nu rămân în părtăşie vie cu Domnul, nu pot aduce roadele dreptăţii, atât de preţioase pentru viaţa veşnică.  Să luăm aminte la Evanghelia din această Duminică, a „Pescuirii minunate”.


Arhim. Ioil Konstantaros, Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis, Pogoniani şi Koniţa:

Cuvânt la Duminica a XVIII-a după Rusalii (sau prima a lui Luca)

(Luca 5: 1-11) Citeşte mai departe…

Categories: Predici Tags:

NAŞTEREA MAICII DOMNULUI (Tâlcuirea icoanei)

septembrie 7th, 2019 Fără comentarii
 

La puţine zile de la începutul anului bisericesc, pe 8 septembrie, Biserica noastră sărbătoreşte Naşterea Preasfintei noastre Stăpâne Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria.

Despre acest eveniment Evangheliile tac. De altfel, aceeaşi tăcere se întinde şi asupra celei mai mari părţi a vieţii Maicii Domnului. Puţine sunt cuvintele ei care s-au păstrat în Evanghelii. Este de ajuns să luăm aminte că îndemnul ei către slujitori la minunea din Cana Galileii, „faceţi orice vă va spune” (Ioan 2, 5), sunt ultimele cuvinte ale Maicii Domnului pe care le menţionează Evangheliile. De atunci (minunea a avut loc la începuturile primului an al lucrării publice a Domnului), Maica Domnului a urmărit în tăcere lucrarea Fiului ei şi tot în tăcere şi-a înecat durerea la poalele Crucii Sale. Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos Tags:

IMNE BIZANTINE LA NAŞTEREA MAICII DOMNULUI

septembrie 7th, 2019 Fără comentarii

IMNE BIZANTINE LA NAŞTEREA MAICII DOMNULUI

*

*

*

***

Categories: Cântările Ortodoxiei Tags: