Biserica noastră prăznuiește astăzi pomenirea celor doi mari Apostoli corifei ai lui Hristos, Petru și Pavel. Acestor doi mari bărbați ai ei, Biserica le va da obolul cinstirii și al recunoștinței pe care li-l datorează pentru ofranda lor nemăsurat de mare și însemnată în lucrarea de propovăduire a credinței creștine și de întărire a ei. În icoanele lor, cei doi Apostoli sunt reprezentați ținând în mâini Biserica în chipul unei mici biserici bizantine – aceasta, pentru că acești doi Apostoli au fost cu adevărat stâlpii și pietrele de temelie pe care s-a construit sfântul așezământ al Bisericii lui Hristos. Și reuniți amândoi într-o singură sărbătoare, zugrăviți împreună în aceeași icoană, simbolizează unitatea credinței, unitatea Bisericii care este alcătuită din elemente eterogene: tăierea împrejur – adică evreii, cărora s-a adresat lucrarea misionară a lui Petru – și neamurile – adică idolatrii, pentru creștinarea cărora s-a ostenit Apostolul neamurilor, Pavel. Exact acesta a fost și motivul care a condus la înființarea sărbătorii comune a celor doi corifei, când în anul 258, pe 29 iunie, Papa Sixt al II-lea a mutat oasele lor în catacomba Sfântului Sebastian al Romei. Și a fost atât de reușită și inspirată această punere a lor laolaltă, încât foarte curând sărbătoarea aceasta a devenit a-toată-lumea și se prăznuiește ”în toate bisericile locale ale lui Dumnezeu”. Celelalte sărbători ale Apostolilor, chiar și pomenirea morții lor, au fost umbrite de noua sărbătoare. De aceea, rar se va găsi o biserică închinată doar unuia dintre cei doi Apostoli corifei sau o icoană care să înfățișeze doar pe unul dintre ei. Dimpotrivă, nu există oraș sau sat care să nu aibă biserică sau paraclis închinat numelui celor doi mari Apostoli. Nenumărate sunt icoanele lor. De obște le este cinstirea, de obște închinarea, de obște prăznuirea, după cum de obște le-a fost și lucrarea apostolică, și slava tot de obște le este.
Nu ai decât să citești epopeea corifeilor Apostoli, așa cum este ea descrisă, cu simplitate, de scriitorul care a fost de față la cele mai multe întâmplări din Faptele Apostolilor, anume Evanghelistul Luca. În perioada Penticostarului am auzit citindu-se în biserici și am urmărit, în citirile apostolice din duminicile de la Paște până la Cincizecime, marile lor fapte în cucerirea lumii. Cum au luat steagul lui Hristos, Crucea, și l-au așezat până la marginile lumii până când au ajuns să-l înfigă chiar în inima Imperiului, la Roma. Citeşte mai departe…
Comentarii recente