Acesta a vieţuit între anii 1816 şi 1869. Nevoinţa sa prin care s-a sfinţit a fost petrecerea monahală în lume. Lucrarea sa cea mai însemnată a fost aducerea stiliştilor la dreapta credinţă.
A fost trecut în rândul sfinţilor la 7 august 1999. Este cinstit ca ocrotitor al celor din lume şi al neguţătorilor.
Οσιομάρτυς Ευδοκία. Αλλάζοντας ζωή η πανέμορφη Ευδοκία αφιερώθηκε στην κατά Χριστόν ζωή και ίδρυσε μοναστήρι. Αποκεφαλίσθηκε επειδή δεν δέχθηκε να επιστρέψει στην οδό της απωλείας (160-170). Citeşte mai departe…
Sfânta Domnina se trăgea din părinţi binecredincioşi şi bogaţi. Încă din pruncie afierosindu-se lui Dumnezeu, s-a dedat nevoinţelor pustniceşti şi înfrânării tuturor pornirilor trupului. Căci făcându-şi o colibă lângă grădina maicii sale, a petrecut zi şi noapte în ea, udându-şi cu lacrimi neîncetat nu numai obrajii ci şi veşmintele ei cele din păr, căci de o astfel de îmbrăcăminte se slujea. Către cântările cocoşilor, intrând în biserică, laolaltă cu toată mulţimea credincioşilor, aducea lui Dumnezeu cântare de laudă. Hrana ei era lintea înmuiată în apă; şi a suferit toată osteneala aceasta a postului, cu toate că avea trup firav şi era încă de vie aproape moartă. Îşi acoperea faţa cu multă grijă cu o pânză, încât nici ea nu putea vedea faţa cuiva şi nici cineva pe a ei. Îmbrăcămintea ei de păr o acoperea până la genunchi şi grăia uşor şi gingaş cu toţi cei ce veneau la ea. Deci, petrecând în felul acesta ziua şi noaptea, în cele din urmă s-a ridicat împreună cu faptele ei cele plăcute lui Dumnezeu, la Mirele ei cel iubit, Hristos.
Părintele Atanasie – un mărturisitor pe Golgota neamului românesc
Autor: Petru Baciu
În săptămâna a treia a Triodului, cea numită a Înfricoșătoarei Judecăți a Mântuitorului Iisus Hristos, a plecat la Domnul, într-o zi de vineri, 29.02.2008, Părintele Atanasie Ștefănescu, monah la Mănăstirea Petru Vodă, cunoscut de viețuitorii mănăstirii și de pelerini drept părintele doctor al mănăstirii. Părintele Atanasie, ajuns la vârsta de 86 de ani, după 20 de ani petrecuți în închisorile comuniste și-a încununat frumoasa nevoință cu una mai înaltă, îmbrăcând haina monahală în anul 2005. După trei ani de viețuire duhovnicească în obștea de la Petru Vodă, înscrisă în cadența eternă marcată de jetfă și Înviere, părintele a fost chemat la Domnul pentru a trăi bucuria Învierii veșnice în ceruri cu sfinții.
Sfântul Nicolae cel nebun pentru Hristos din Pskov, Rusia
(28 februarie)
(Sursă: http://pravicon.com/)
Acesta luă asupra sa nevoința nebuniei pentru Hristos vreme de peste 30 de ani. Cu mult înaintea mutării sale odihna cea de Sus, se învrednici de darul facerii de minuni și al înaintevederii. Locuitorii Pskovului din vremea sa îl numeau Micula, Micola sau Nicola cel nebun sau, în semn de evlaviei, îl mai numeau Micula sfântul.
În februarie 1570, după campania devastatoare împotriva novgorodenilor, țarul Ivan cel Groaznic se îndreptă către Pskov, bănuindu-i de trădare. Și după cum povestesc cronicile, acesta veni „plin de mânie, răcnind ca un leu, sfârtecând oameni nevinovați și vărsând mult sânge”.
Sfântul Sfințit Mucenic Proterie, patriarhul Alexandriei, Egipt
(28 februarie)
Acesta era presbiter în Alexandria pe vremea când patriarh al Alexandriei era ereticul Dioscor care propovăduia erezia monofizită, învățând că în Hristos este o singură fire, iar nu două firi.În vremea aceea, pe scaunul împărăției se aflau sfinții împărați Marcian și Pulheria (pomeniți în ziua de 17 februarie). Citeşte mai departe…
În aceastã lunã, ziua a douãzeci şi opta, pomenirea preacuviosului pãrintelui nostru mãrturisitorul Casian Romanul.
Acest sfânt era din cetatea Romei si se trãgea din pãrinti luminati si vestiti. Încã de mic copil el a avut mare dragoste de învãtãturã si de vorbire. Cu râvna si cu ascutirea mintii sale a strãbãtut toatã învãtãtura elineascã, deprinzând în chip desãvârsit filozofia si astronomia, învãtând bine si dumnezeiasca Scripturã, cunoscând-o foarte îndeaproape si desãvârsit. Si vrând sã-si împodobeascã viata cu curãtia fecioriei, iesind din patria sa a intrat într-un schit si s-a fãcut monah, dându-se pe sine la toatã ascultarea. Deprinzându-se acolo cu tot felul de petrecere grea, si obisnuindu-se cu nevointele si pentru multa sa ascultare ajungând la desãvârsitã chibzuialã, s-a retras în sihãstrie si petrecând acolo multi ani si topindu-se pe sine în toatã smerenia, a trecut la mai multã ispitã si nevointã. Citeşte mai departe…
Acesta a trăit pe vremea lui Leon Isaurul, luptătorul de icoane. El, lăsînd lumea şi cele lumeşti, s-a făcut monah şi a petrecut în viaţa monahicească cu fapte bune, precum se cădea. Apoi, cînd cinstirea sfintelor icoane era lepădată, s-a împotrivit cu tărie luptătorilor de icoane. Pentru aceea, l-au prins şi l-au chinuit mult, însă nu s-a supus şi nu s-a învoit cu erezia lor, propovăduind adevărul pînă la moarte, avînd ajutor pe dumnezeiescul Procopie.
Deci Sfîntul Vasile a fost strujit, ca şi cuviosul Procopie, peste tot trupul şi pe grumaji, şi aruncat în temniţă, stînd legat foarte multă vreme, pînă ce a pierit de pe pămînt împăratul cel fără de lege. Murind tiranul acela, au fost eliberaţi Cuviosul Vasile şi Sfîntul Procopie şi ceilalţi mărturisitori. Citeşte mai departe…
Ca şi în alte cazuri deosebite, prin zbaterea lăuntrică şi prin întreaga petrecere duhovnicească a acestui cuvios şi învăţat monah, înalta spiritualitate românească luminează pe dimensiunile universale ale culturii creştine.
Contribuţia Sfântului Ioan Cassianul la organizarea vieţii monahale din Apus (în Galia şi în Spania) a fost unanim recunoscută; bogăţia şi frumuseţea scrierilor sale, de esenţă patristică răsăriteană, deopotrivă elogiate în Apus şi în Răsărit; sfinţenia sa, de-a lungul veacurilor, de nimeni contestată. Citeşte mai departe…
Până în anii din urmă nu s-a scris nimic despre un vrednic fiu al Dobrogei noastre, despre Cuviosul Gherman daco-romanul, deşi numele său era menţionat adesea în opera literară a prietenului său, Sfântul Ioan Casian. Abia în anul 1989, mitropolitul Antonie al Ardealului l-a scos din uitare şi i-a făcut cunoscut chipul luminos de teolog şi de călugăr înduhovnicit.
Puţine date despre viaţa şi cultura acestui mare stră-român se găsesc în cartea lui Ioan Casian intitulată Convorbiri cu Părinţii. De aici aflăm că ei „se împrieteniseră încă de când erau copii de şcoală, apoi în oaste, precum şi în viaţa călugărească”. Citeşte mai departe…
"Cuvintele noastre ortodoxe sunt ca armele care îi apără pe ai noştri şi îi lovesc pe eretici. Aceste cuvinte nu îi lovesc pentru a-i doborî, ci pentru a-i ridica după ce au căzut. Acesta este scopul luptei noastre: să îi ajutăm şi pe vrăşmaşii noştri să se mântuiască."(Sf. Ioan Gură de Aur).
Pomenirea 
(Sursă: http://pravicon.com/)
Acesta era presbiter în Alexandria pe vremea când patriarh al Alexandriei era ereticul Dioscor care propovăduia erezia monofizită, învățând că în Hristos este o singură fire, iar nu două firi.În vremea aceea, pe scaunul împărăției se aflau sfinții împărați Marcian și Pulheria (pomeniți în ziua de 17 februarie). 
Acesta a trăit pe vremea lui Leon Isaurul, luptătorul de icoane. El, lăsînd lumea şi cele lumeşti, s-a făcut monah şi a petrecut în viaţa monahicească cu fapte bune, precum se cădea. Apoi, cînd cinstirea sfintelor icoane era lepădată, s-a împotrivit cu tărie luptătorilor de icoane. Pentru aceea, l-au prins şi l-au chinuit mult, însă nu s-a supus şi nu s-a învoit cu erezia lor, propovăduind adevărul pînă la moarte, avînd ajutor pe dumnezeiescul Procopie.
Comentarii recente