Acasă > Canoane de rugăciune, ORTODOXIE > 3 iulie: SFÂNTUL MUCENIC IACHINT (Viaţa, Canonul)

3 iulie: SFÂNTUL MUCENIC IACHINT (Viaţa, Canonul)

Sfântul Mucenic Iachint 

iachint

    Pe când Traian împărăţea în Roma, se făcuse prigoană mare împotriva creştinilor, pentru că era dată poruncă împărătească, ca toţi cei ce sunt sub stăpânirea lui să aducă jertfa zeilor; iar cei ce nu vor voi să facă aceasta să fie daţi la munci. În acea vreme era în palatele împărăteşti un tânăr ales, anume Iachint, de neam din Cezareea Capadociei, având vârsta de 20 de ani. Acesta stătea totdeauna înaintea feţei împăratului, fiind cu dregătoria postelnic. El era cu viaţă şi credinţă întreg înţeleaptă, creştin adevărat, slujind în taină lui HristosDumnezeu şi împodobindu-se cu curăţia, cu înfrânarea, cu blândeţea şi cu toate lucrurile cele bune.

    Şi sosind o prăznuire oarecare a necuraţilor zei, împăratul Traian cu tot poporul aducea jertfe idolilor. Dar Iachint, tânărul cel frumos, nu s-a dus cu împăratul la idoli, ci a rămas în palatele împărăteşti, unde, intrând într-o mică odaie osebită, se ruga cu dinadinsul către adevăratul Dumnezeu. Văzând aceasta un alt tânăr de o vârstă cu dânsul, anume Urvechie, care avea aceeaşi rânduială de postelnic, şi auzind rugăciunea lui, s-a dus de a spus împăratului cum că Iachint, călcând porunca împărătească, se roagă unui oarecare Iisus Hristos, numindu-l Dumnezeu. Iar împăratul Traian tocmai prânzea înaintea poporului la acea necurată prăznuire; şi poruncind să aducă acolo pe Iachint, împăratul i-a dat din cărnurile cele jertfite idolilor, porun-cindu-i să mănânce înaintea lui. Dar Iachint, viteazul ostaş al lui Hristos, însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci, a zis către împărat: „Să nu-mi fie mie, cel ce sunt creştin, a mânca acele bucate necurate. Eu aş fi voit ca şi tu să te depărtezi de înşelăciunea idolească, de diavoleasca prăznuire şi de necuratele jertfe, şi să cunoşti pe Unul adevăratul Dumnezeu şi Aceluia să-I slujeşti”.

    O îndrăzneală ca aceasta a tânărului Iachint văzând-o toţi cei ce prânzeau cu împăratul şi cei care îi stăteau înainte, s-au mâniat asupra lui cu iuţime. Iar împăratul a zis către dânsul: „Iachinte, tinereţile tale te fac mândru, şi tu, nevrednicule, mă înveţi pe mine ca să nu slujesc zeilor părinteşti, ci unui Hristos oarecare, pe Care nici noi nu-L ştim, nici părinţii noştri nu L-au ştiut”. Sfântul Iachint a răspuns: „Nu-L ştii, pentru că eşti nevrednic de cunoştinţa Lui. Acela este Dumnezeu adevărat, Cel ce a făcut cerul, pământul şi marea şi toate cele dintr-însele; Cel ce a orânduit luminătorii cei cereşti spre luminarea oamenilor şi a zidit pe om după chipul Lui. Cu adevărat spui că nu-L ştii pe Acela, pe Care nici părinţii tăi nu L-au cunoscut, fiind fii ai mâniei. Iar eu, fiind născut şi crescut din părinţi binecredincioşi şi iubitori de Hristos, sunt învăţat a-I sluji şi a mă închina Lui”.

    Iar împăratul, mâniindu-se pentru un răspuns ca acesta al sfântului, a poruncit slugilor care stăteau înainte să-l bată peste gură. Iar aceia repezindu-se îndată asupra mucenicului lui Hristos, nu numai îl loveau tare peste gură şi peste obraz, dar îl călcau şi cu picioarele cumplit, fiind căzut la pământ, şi-i ziceau: „De ce răspunzi împăratului cu aşa îndrăzneală?” Apoi împăratul a poruncit să înceteze a-l bate; şi sfântul zăcea la pământ, neputând să se scoale de cumplitele lovituri şi de călcările picioarelor. Iar Traian a poruncit să bage cu sila în gura sfântului, mâncări din cele jertfite. Dar sfântul mucenic al lui Hristos, strângându-şi tare gura şi dinţii, n-a lăsat nicidecum să i se pună în gură spurcăciunea jertfită a idolilor. Deci împăratul a poruncit să-l lege cu legături de fier, să-i bage picioarele în obezi şi să-l închidă în temniţă.

    Iar a doua zi, împăratul cu poporul, săvârşind acelaşi praznic spurcat, a poruncit să se pună înaintea lui toate uneltele cele de mun-cire, apoi să aducă din temniţă pe mucenicul Iachint, la cercetare. Şi adus fiind sfântul, Traian a zis către dânsul: „O, tânărule, oare te vei supune poruncii noastre, sau vei petrece încă în împotrivire? Văd că gândul tău cel mândru te va aduce la chinuri amare, dar ascultă-mă pe mine şi jertfeşte zeilor, ca să nu pieri rău”. Iar robul lui Hristos, rămânând tare ca un diamant cu trupul şi cu sufletul şi având în ajutor puterea lui Dumnezeu, a zis lui Traian: „Eu sunt creştin! Cinstesc pe Hristos şi Aceluia mă închin. Deci, mă aduc pe mine însumi jertfă vie, iar diavolilor tăi nu voi jertfi şi nu mă tem de îngrozirile tale. Eu n-am nici o grijă de chinuri şi nu vei putea să mă pleci păgânătăţii tale, pe mine care sunt rob al lui Hristos. Nici nu mă vei înşela, ca pentru viaţa cea de scurtă vreme să las viaţa cea veşnică; deci fă ceea ce voieşti!”

    Şi umplându-se împăratul de mânie, a poruncit ca întâi să întindă la pământ pe acel sfânt tânăr şi să-l bată multă vreme, fără de cruţare; apoi să-l pună la muncire, spânzurându-l şi strujindu-i trupul cu unghii de fier. Iar mucenicul, răbdând cu vitejie, striga către împărat: „Sunt creştin! Sunt robul lui Hristos şi nu mă voi lepăda de El. Iar tu, muncindu-mă pentru Hristos, îmi faci mult bine. Deci, scorneşte încă şi mai multe chinuri împotriva mea. Eu doresc a pătimi mai mult pentru Domnul meu, până ce voi birui prin răbdarea mea tirania ta, cu ajutorul Stăpânului meu Hristos, Care ajută tuturor celor ce cu credinţă cheamă preasfânt numele Lui”.

    Şi fiind ceasul al şaptelea şi toţi cei din privelişte minunându-se foarte mult de răbdarea mucenicului, împăratul a poruncit să-l ia de la muncire şi, legându-l, să-l ducă iarăşi în temniţă. Şi a poruncit străjerilor să nu-i dea altă hrană şi băutură decât numai din cele jertfite idolilor, ca, astfel, fiind silit de foame şi de sete, să guste din ele. Iar străjerii îndeplineau porunca împăratului, căci aduceau în toate zilele mâncăruri din jertfele idoleşti şi le puneau înaintea sfântului în temniţă. Dar, venind dimineaţa, le găseau pe toate întregi, de vreme ce sfântul mucenic nu voia nici măcar să se uite spre acele mâncăruri jertfite idolilor, ci îi erau ca o urâciune pângărită.

    Deci petrecând el multe zile în foame şi în sete, se ruga neîncetat lui Dumnezeu şi se veselea cu duhul, ca la un ospăţ prea îndestulat, pentru că era hrănit cu darul Sfântului Duh. Iar Traian, trimiţând slujitorii săi, întreba pe străjeri dacă Iachint gustă din jertfele puse înainte. Iar aceia îl încredinţau că nici cu degetul nu se atinge de cele ce i se aduc lui, ci se bucură, petrecând fără hrană şi băutură, şi face rugăciuni către Dumnezeul său. Iar Traian, auzind aceasta, se mânia împotriva străjerilor, socotind că-i aduce hrană altcineva. Deci, îi îngrozea cu moartea pe acei străjeri, iar aceia îl încredinţau cu jurământ, că nimeni altul nu vine la dânsul, deoarece ei păzesc temniţa cu dinadinsul, nelăsând să se apropie cineva.

    Şi trecând 38 de zile, unul din străjeri a intrat, după obicei, în temniţă, aducând cele jertfite idolilor, ca să le pună înaintea mucenicului. Şi a văzut străjerul acela temniţa plină de o lumină negrăită şi doi îngeri stând lângă sfântul răbdător de chinuri. Unul acoperea trupul sfântului cu o haină prealuminoasă, iar altul îi punea pe cap o cunună preaminunată. Aceasta văzând-o străjerul, s-a umplut de mare frică şi, aruncând cele aduse, a alergat la împărat şi i-a spus ceea ce a văzut. Iar împăratul nu credea cele spuse, socotind că sunt oarecare năluciri făcute prin vrajă. Deci voia să chinuiască pe pătimitorul lui Hristos cu munci mai cumplite.

    După două zile, Traian şezând la judecată, a trimis la temniţă să-l scoată pe cel legat la muncire, zicând: „Să văd cum îi va ajuta Hristos! Oare îl va scoate pe el din mâinile mele?” Şi intrând slujitorii în temniţă, au găsit pe sfântul mucenic sfârşit în Domnul, iar îngerii în chipul unor tineri prealuminoşi stăteau împrejurul lui, ţinând în mâini lumânări. Şi se umpluse temniţa de nespusă lumină şi de bună mireasmă negrăită, iar slujitorii, fiind cuprinşi de frică, au fugit din temniţă şi au spus acestea împăratului. Atunci împăratul umplându-se de ruşine şi de mânie, a trimis mai mulţi slujitori ca să scoată afară din temniţă trupul cel mort. Iar aceia, intrând în temniţă, n-au văzut nimic altceva decât pe cel mort zăcând şi l-au scos afară. Deci împăratul a poruncit ca acel cinstit trup al mucenicului să-l scoată afară din cetate şi să-l arunce în loc pustiu spre mâncarea fiarelor, a câinilor şi a păsărilor. Apoi a poruncit şi străjerilor să vegheze de departe, ca să nu-l fure creştinii. Astfel zăcea trupul cel mult pătimitor, nevătămându-se de nimic, pentru că-l păzea îngerul lui Dumnezeu.

    Iar într-o noapte, arătându-se îngerul unui preot cinstit, cu numele Timotei, care era rudenia mucenicului, i-a poruncit să ia trupul sfântului. Acela, luând nişte credincioşi, s-a dus la locul acela pustiu în întunericul nopţii şi a luat acel sfânt trup, nefiind nimeni să-l oprească, şi l-a dus în casa sa, într-o cameră dinăuntru, învelindu-l cu pânză curată cu aromate. Acolo aprinzând în toate zilele o făclie lângă racla lui, îl cădea cu tămâie.

    Şi trăind preotul acela câţiva ani, când era aproape de sfârşitul său, a încredinţat moaştele sfântului mucenic unei văduve bătrâne şi cu viaţă sfântă. Aceea, luând cu bucurie acea vistierie fără de preţ, o păzea la sine cu cinste. Şi în toate zilele aprinzându-i candela şi cădindu-l cu tămâie, ieşea din sfintele lui moaşte o bună mireasmă, care umplea camera aceea. Dar femeia aceea n-a spus nimănui de moaştele sfântului, de vreme ce toată cetatea slujea idolilor, ci ea singură se ruga cu lacrimi lângă dânsele ziua şi noaptea.

    Iar după ce a trecut multă vreme şi când văduva aceea era aproape de sfârşit, s-a întâmplat unui bărbat din cei vestiţi, că a orbit de ochi din durerea capului. Şi nu a văzut lumină vreme de un an şi nu putea să afle nici un ajutor de la doctori. Aceluia arătându-i-se noaptea în vis, Sfântul Mucenic Iachint i-a zis: „O, omule, voieşti să te tămăduieşti de durere şi de orbirea ochilor?” Iar acela a întrebat: „Cine eşti tu, cel ce-mi grăieşti aceasta?” Răspuns-a sfântul: „Eu sunt Iachint, robul lui Hristos, doctor a toate bolile”. Omul acela i-a zis: „Mă rog ţie, ia toată averea mea câtă o am, numai fă-mă să văd lumina, de vreme ce sunt în primejdie şi în durere, petrecând în întuneric”. Iar Sfântul Iachint i-a zis: „în dar te va tămădui Dumnezeul meu, numai să faci ce-ţi voi porunci ţie. Să iei trupul meu, care este la cutare văduvă care petrece aproape de tine, şi să-l trimiţi în patria mea, în ţara Capadociei, în cetatea Cezareei. Iar ochii tăi să-i ungi cu untdelemn din candela care arde lângă racla mea, şi apoi vei vedea”. Şi sculându-se bărbatul acela din patul său şi crezând acelei vedenii, a mers – dus fiind – în casa văduvei şi i-a spus ei arătarea şi porunca mucenicului. Iar văduva aceea, băgându-l pe el în camera cea dinăuntru, în care zăcea sfântul, i-a dat untdelemn din candelă, cu care, ungându-şi ochii cei orbiţi, îndată a căpătat vederea.

    Dar uitând el de porunca dată lui de sfânt şi trecând câtăva vreme, s-a pus iarăşi o ceaţă întunecoasă pe ochii lui şi a orbit. Atunci el s-a dus iarăşi la moaştele sfântului mucenic, cerând tămăduire. Şi intrând în camera aceea, a auzit un glas de sus, zicându-i: „Cel ce a batjocorit, batjocorit a fost”. Iar el, căzând înaintea moaştelor sfântului, grăia cu lacrimi: „O, plăcutule al lui Dumnezeu, dă-mi vedere acum şi îndată voi împlini ceea ce mi s-a poruncit de tine”. Apoi, sculându-se, şi-a uns ochii săi iarăşi cu untdelemn din candelă şi a văzut şi mai luminos, căci nu numai ochii trupeşti i s-au deschis, dar şi cei sufleteşti. Deci, crezând în Hristos, s-a luminat cu Sfântul Botez.

    În acel timp, a murit acea văduvă fericită, iar bărbatul cel nou luminat a luat racla cu moaştele sfântului şi, pecetluind-o, a trimis-o cu oameni credincioşi în Cezareea Capadociei. Şi le-a poruncit ca, atunci când se vor apropia de cetate, să lase liberi catârii care trăgeau căruţa cu moaştele sfântului, să meargă în voie şi unde se vor opri, acolo să pună moaştele sfântului, pentru că aşa i-a poruncit sfântul în vedenie. Deci când oamenii cei credincioşi trimişi cu moaştele au ajuns la cetatea Cezareei Capadociei şi erau aproape de porţile ce se chemau „Sevastieneşti”, au lăsat catârii în voie. Iar aceia, nefiind duşi de nimeni, au mers la casa aceea unde s-a născut mucenicul, dar acum părinţii lui se mutaseră din viaţa aceasta. Şi adunându-se toţi credincioşii câţi erau atunci în cetatea aceea şi umplându-se de multă bucurie pentru venirea mucenicului la dânşii, au pus cu cinste în casa aceea sfintele lui moaşte într-o raclă de marmură, slăvind pe Domnul nostru Iisus Hristos.

    Mucenicul lui Hristos, Iachint, s-a sfârşit la Roma în trei zile ale lunii iulie – omorât fiind cu foamea şi cu setea, dar fiind hrănit cu credinţa, cu rugăciunea şi cu darul Sfântului Duh -, stăpânind în acea vreme păgânul împărat Traian, iar întru noi împărăţind Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slavă, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Iachint

Troparul Sfântului Mucenic Iachint, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Iachint, întru nevoinţa sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinte Mucenice Iachint, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine, mucenice, cel ce prin strălucire te-ai făcut piatră de mult preţ dumnezeieştii Biserici, te chem să fii acum ajutător mie, cel ce te laud pe tine.

Stih: Sfinte Mucenice Iachint, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Părăsind mărirea cea pământească, ai moştenit slava cea cerească, fiind pururea împreună cu Stăpânul tuturor, purtătorule de cunună, mucenice mărite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pentru Hristos bărbăteşte stând împotriva înşelăciunii, ai arătat tinereţea vârstei şi vitejia cugetului, mucenice purtătorule de chinuri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ziditorul tuturor celor ce sunt, sălăşluindu-Se în pântecele tău, S-a întrupat pentru mântuirea oamenilor, Maica lui Dumnezeu, făcându-Se pe Sine ceea ce suntem noi.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea…

Stih: Sfinte Mucenice Iachint, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind tânăr şi împodobit cu înţelepciunea, te-ai arătat cu adevărat că ai minte de bătrân, mucenice al lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Muceniceşte petrecând călătoria, cu grăbire ai ajuns la vitejiile mucenicilor şi la încununarea cea cinstită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prin rugăciunile tale, Preacurată, către suirea cea cerească îndreptează pe cei ce cu bună credinţă te mărturisesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Plin de har.

Irmosul:

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântare a 4-a.

Irmosul:

Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Mucenice Iachint, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfăşurându-te cu durerile dreptei credinţe, pătimitor după lege preabogat te-ai arătat, neînspăimântându-te de asprimea chinuitorilor.

Stih: Sfinte Mucenice Iachint, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primind din cer cunună de iachint, cugetătorule de Dumnezeu, ca un ceresc te-ai învrednicit a dănţui împreună cu cetele cereşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu cuget viteaz ai propovăduit cuvântul dreptei credinţe şi fiind întărit cu minte neînspăimântată, ai înfruntat pe tiranul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce numai tu ai primit pe Atotţiitorul Dumnezeu, de Dumnezeu Fericită, izbăveşte de toată nevoia şi de primejdii pe cei ce te laudă pe tine.

 

Cântare a 5-a.

Irmosul:

Dis-de-dimineaţă  strigăm Ţie, Doamne, mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Sfinte Mucenice Iachint, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îmbrăcându-te de la Dumnezeu cu putere nebiruită, ai înfruntat pe tiranul cel fără de minte, purtătorule de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De bunăvoie primind moarte pentru Hristos, ai câştigat lauda cea nemuritoare, purtătorule de cunună, Sfinte Mucenice Iachint.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cei ce cinstim naşterea ta cea mai presus de cuvânt, prin rugăciunile tale, Preacurată, să ne izbăvim noi de cursele vrăjmaşului.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule…

Stih: Sfinte Mucenice Iachint, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De chinurile celor fără de lege pătimind mucenicul, se bucura; şi, întărindu-şi cugetul cu patima Celui fără de patimă, fără a fi înspăimântat de cei fără de minte, mergea către Dătătorul de nevoinţe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un iachint luminos ai strălucit cortul cel dumnzeiesc şi cu sângele cel ales înroşit al muceniciei, te-ai făcut prinos Bisericii celor întâi-născuţi, pururea pomenite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prin rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, să ne mântuim de greşelile cele cumplite şi să dobândim Dumnezeiasca Strălucire a Fiului, Dumnezeului, Celui Ce în chip de negrăit S-a întrupat din tine, Pururea Fecioară Preacurată.

Irmosul:

Curăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

 

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Plinind rânduiala…

Pom al vieţii în mijlocul sufletului său, credinţa Ta Hristoase agonisind-o mucenicul Tău, mai cinstit decât Raiul Edenului s-a făcut; că, lemnul înşelăciunii şarpelui pierzându-l, cu îndrăzneala Duhului s-a încununat, cu slava Ta, Mult-Milostive.

 

Cântare a 7-a.

Irmosul:

Tinerii, cei ce merseseră din Iudeea în Babilon oarecând cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Mucenice Iachint, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând cuget pentru dreapta credinţă, te-ai arătat stăpânitor patimilor şi fiind hrănit de cuvântul cel dumnezeiesc, pe faţă ai defăimat dezmierdarea celor fărădelege, preafericite, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Jertfă preacinstită şi preasfântă te-ai adus pe tine însuţi Domnului, cugetătorule de Dumnezeu, prin curăţia sufletului şi prin cuget lămurit, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Zămislind în pântece pe Izvorul Nemuririi şi al Vieţii celei veşnice şi născând pe Dumnezeul părinţilor noştri, ai oprit stricăciunea morţii, care stăpânea neamul omenesc, Preacurată Fecioară.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul…

Stih: Sfinte Mucenice Iachint, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din strâmtorarea cumplită şi din temniţă ai ajuns către lărgimea Raiului cea desfătată şi împodobită, ca să vezi strălucirile cele luminoase ale sfinţilor şi să priveşti cetele îngerilor care stau înaintea lui Dumnezeu şi neîncetat cântă: popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Stih: Sfinte Mucenice Iachint, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu ai iubit pe Dumnezeu din suflet, stând împotriva păcatului până la sânge, fericite pătimitorule. Şi surpând pe vrăjmaşi şi împodobindu-te cu cununi de biruinţă, cu osârdie cânţi: preoţi binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Ca o danie cu bunăcuviinţă, ca o piatră de iachint luminoasă, ca o sfinţită porfiră ai împodobit Biserica cea cerească, înfrumuseţând sfintele sfintelor cu razele tale cele muceniceşti, neîncetat cântând: Preoţi, binecuvântaţi, popoare, preînălţaţi pe Hristos în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai mai presus de cuvânt pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel fără de început, pentru mântuirea firii celei cuvântătoare. Prin Acela ne-am mântuit din moartea cea făcătoare de stricăciune şi am primit Duh Făcător de Viaţă. Pentru aceea, te slăvim pe tine, Fecioară, Ceea ce eşti eu adevărat Născătoare de Dumnezeu întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

De şapte ori, chinuitorul caldeilor, cuptorul, l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Iar, văzându-i pe aceştia mântuiţi de o putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului a cântat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe tine, Maica lui Dumnezeu…

Stih: Sfinte Mucenice Iachint, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin rugăciunile tale, fă pe cei ce cu credinţă laudă nevoinţa ta cea nebiruită, prin care ai făcut să înceteze înşelăciunea idolilor şi ai scos biruitor cuvântul dreptei credinţe.

Stih: Sfinte Mucenice Iachint, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfântul Mucenic Iachint, cel ce la culoare este ca cerul, fiind uns cu sângele mărturisirii şi al credinţei pentru Hristos şi încununat cu cununa muceniciei, este privelişte mult veselitoare pentru oştile îngerilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu totul te-ai făcut locaş dumnezeiesc, preasfinţite, căci împotrivirea ta cea neslăbită faţă de nebunia şi trufia tiranului ţi-a sfinţit şi trupul şi sufletul. Pentru aceea, toţi te fericim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Omoară-mi, Stăpână, păcatul, cel ce până acum vieţuieşte întru mine şi cu lucrarea Vieţii Celei Adevărate, Care S-a născut din pântecele tău pentru milostivirea cea negrăită, înviază sufletul meu cel mort, al celui ce cu dreaptă credinţă te slăvesc pe tine.

Irmosul:

Pe tine, Maica lui Dumnezeu şi Fecioara cea Neispitită de nuntă, pe tine, Ceea ce ai născut mai presus de minte pe Dumnezeul Cel Adevărat, pe cea mai Înaltă decât Preacuratele Puteri, cu laudă neîncetată te slăvim.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pentru mărturisirea…

Făcutu-te-ai cinstită piatră de mult preţ a Bisericii, păstrată în cămările cele cereşti şi ai înfruntat pe cei ce se închinau la pietre. Pentru aceasta, ai băut paharul muceniciei, Mucenice Mărite Iachint; iar acum, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pentru mărturisirea…

Dumnezeiesc Cort te-ai făcut, Ceea ce Singură eşti Preacurată Fecioară Maică, care covârşeşti pe îngeri cu curăţia; pe mine, cel ce sunt întinat mai presus decât toţi cu greşelile trupeşti, curăţeşte-mă cu dumnezeieştile ape ale rugăciunilor tale, dându-mi, Născătoare de Dumnezeu, Curată, Pururea Fecioară, mare milă.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pentru mărturisirea…

Mieluşeaua Cuvântului cea Curată, Fecioara Maica cea Nestricată, văzând spânzurat pe Cruce pe Cel Odrăslit dintr-însa fără durere, ca o maică, tânguindu-se, a zis: Vai mie, Fiul meu! Cum pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om din necinstea patimilor?

Categories: Canoane de rugăciune, ORTODOXIE Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.