Frescă din prejma anului 1350, aflată în Mănăstirea Decani, Kosovo, Serbia

Acest cuvios părinte s-a nevoit în veacul al VI-lea și despre dânsul stă scris în cartea ce se numește Limonar.

În tinerețea sa, lepădând deșertăciunile lumii, îmbrăcă haina monahală nevoindu-se cu multă căldură. Ziua slujea fraților, iară seara târziu intra în peștera sfântului Teodosie. Acolo săvârșea câte 100 de metanii pe fiecare treaptă, iară toate treptele erau în număr de 18. Apoi întrând în peșteră, petrecea într-însa rugându-se până când se auzea toaca dinaintea Utreniei și atunci mergea la biserică. Petrecu astfel vreme de 11 ani, neschimbându-și rânduiala, ostenindu-și trupul cu îndelunga postire și înfrânarea gândurilor.

Într-una din nopți, săvârșindu-și, după obicei, plecările de genunchi pe trepte și ajungând pe cea din urmă, văzu toată peștera plină de candele dintre care unele ardeau, iară altele nu, și doi bărbați cu chip luminos umbând în haine albe și pregătind candelele.

Atunci sfântul Hristofor îi întrebă:

– Pentru ce ați pus candelele acestea aici și nu mă lăsați să intru să mă rog?

Iară ei îi răspunseră:

– Candelele acestea sunt ale părinţilor lui Dumnezeu, care se ostenesc.

Sfântul părinte îi intrebă:

– Pentru ce unele ard, iar altele nu?

Iară ei spunseră:

– Cei ce slujesc bine Domnului şi-au aprins candelele, iar cei leneşi nu şi le-au aprins!

Sfântul Hristofor îi întrebă atunci pe dată:

– Faceţi bine şi spuneţi-mi, candela mea arde sau nu?

Iară ei îi spuseră:

– Osteneşte-te şi te roagă şi o vom aprinde.

Iară el le spuse:

– Mă rog totdeauna şi n-am făcut altceva până în vremea aceasta.

După aceste cuvinte, își veni în sine și nu mai văzu pe nimeni. Atunci sfântul Hristofor spuse către dânsul:

– O, Hristofore, ai trebuinţă de osteneli mai mari ca să-ţi aprinzi candela!

Deci, dimineața în zori, ieși din mănăstirea sa și merse în muntele Sinai, neluând nimic cu sina fără numai haina de pe dânsul. Și petrecu acolo în multe osteneli și nevoințe vreme de 50 de ani, până când auzi un glas spunându-i:

– Hristofore, du-te în mănăstirea ta, în care te-ai ostenit mai înainte, ca să te odihneşti acolo cu părinţii tăi!

Și petrecând cuviosul părinte încă o vreme în mănăstire, își dădu cinstitul său suflet în mâinile Domnului, dinaintea Căruia mijlocește pentru cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Viața Sfântului Cuvios Hristofor Romanul poate fi aflată în:

Sursa: http://sfintisiicoane.wordpress.com/2014/08/30/sfantul-cuvios-hristofor-romanul-palestina-30-august/