4 ianuarie: TROPARUL, CANONUL ŞI VIAŢA CUVIOSULUI TEOCTIST (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο του Αγ. Θεοκτίστου – 04 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ


Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Teoctist

Troparul Sfântului Cuvios Teoctist, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teoctist, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Munţi săltaţi, dealuri încingeţi-vă cu bucurie, cei întinaţi gătiţi-vă spre Dumnezeiasca curăţire, că Hristos, Râul desfătării, vine să se spele în apele Iordanului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pomenirea ta cea luminată, Sfinte Teoctist, a strălucit nouă, astăzi, alungând ruşinea patimilor noastre; aceastăpomenire săvârşind-o, cu credinţă şi cu dragoste te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Într-aripat fiind de dragostea lui Hristos, te-ai înălţat, îndepărtându-te de tulburarea cea lumească. Drept aceea ai alergat către nevoinţele cele obositoare ale schimniciei şi prin înfrânare ai vieţuit ca un înger.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Veniţi să fericim cu gând curat pe cea Nepătată, pe Frumuseţea lui Iacov, pe care Dumnezeu a iubit-o, alegând-o, întru Care S-a şi Sălăşluit, ca într-un Cort; pe Aceasta să o lăudăm, ca pe cea mai Cinstită decât toate făpturile.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Pe piatra credinţei…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce cu porunca a făcut adâncurile apelor, Cel Ce acoperă cu ape înălţimile cele mai înalte, vine la ape să se boteze. Suflete priveghează, curăţeşte-te de patimi, aducând roade de fapte bune.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Plăcut la miros ca un trandafir ai înflorit, Precuvioase Părinte Teoctist, cu schimnicia în grădina Duhului, umplând totdeauna de bună mireasmă pe cei ce cântă: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un măslin roditor ai odrăslit în Casa Domnului, Părinte Teoctist şi cu untdelemnul ostenelilor tale, veseleşte feţele noastre, Cuvioase, ale celor ce cântăm: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mulţi sunt cei ce se luptă cu mine de sus; în dureri s-a împuţinat viaţa mea. M-am cufundat în prăpastia greşelilor. Miluieşte-mă, Stăpână, nu mă trece cu vederea, că pe tine te-am dobândit Ajutătoare Nebiruită.

Irmosul:

Pe piatra credinţei m-ai întărit, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei; că s-a veselit duhul meu cântând Ţie: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

 

Cântarea a 4-a. Irmos: Venit-ai din Fecioară…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Picurat-au dulceaţă sudorile ostenelilor tale, pierzând amărăciunea demonilor, prea­fericite, depărtând umezelile cele sărate ale bolilor, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndumnezeindu-te neîncetat cu curăţiri, cuvioase, te-ai făcut luminător prealuminat pustni­cilor şi pildă desăvârşită şi îndreptător şi turn nemişcat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Despărţit-ai mările patimilor, Părinte Teoctist, cu toiagul credinţei şi înecând, părinte, pe faraonul cel nevăzut, ai ajuns la pământul făgăduinţei, cuvioase.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Striga-voi către tine, Preacurată, ziua şi noaptea şi mă voi mântui. Şi voi trece peste zidul desfătărilor şi voi scăpa de bântuielile demonilor, cu mijlocirea ta.

 

Cântarea a 5-a. Irmos: Luminarea celor din întuneric…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu plugul rugăciunilor dezţelenind ogorul inimii, ai semănat într-însul sămânţa Cuvântului, părinte cugetătorule de Dumnezeu şi ai cules destulă roadă bună, care hrăneşte sufletele tuturor dreptcredincioşilor, celor ce te laudă pe tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aducând totdeauna gând treaz, părinte cugetătorule de Dumnezeu, ai adormit patimile cele pierzătoare de suflet, grăbindu-te a ajunge la Zorile Cele Dumnezeieşti, la Strălucirea Luminii Celei Neapuse, unde este locaşul celor ce se veselesc.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un luminat de Dumnezeu şi de lumină purtător, plin fiind de harurile Dumnezeiescului Duh, părinte, ai arătat firea cea curată a nerăutăţii, descoperind tuturor că ai vieţuit în trup ca un înger.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai, Preacurată, Uşă Răsăritului, Celui Ce S-a arătat dintru înălţime; şi Scaun Înalt, până la cer, al Împăratului; şi Scară Înaltă pe care S-a pogorât Hristos şi a vorbit cu oamenii cei alungaţi departe.

 

Cântarea a 6-a. Irmos. Din adâncul greşelilor…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Duhurile răutăţii le-ai supus, Preafericite Teoctist, arătându-te locaş Sfântului Duh, Care a suflat Putere întru tine, purtătorule de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu toiagul tău cel cuvântător, cuvioase, ai hrănit turma ta cea cuvântătoare, părinte, cu verdeaţa sihăstriei şi ai îndrumat-o spre Staulul cel Ceresc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce a întins cerul cu voia, te-a arătat pe tine alt Cer pe pământ, Născătoare de Dumnezeu Curată, şi din tine S-a arătat celor dintru întuneric.

Irmosul:

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel de nepătruns: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

 

Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea potrivnică…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu vărsările lacrimilor stingând întărâtările patimilor, Fericite Teoctist, ai izvorât râuri de minuni pururea curgătoare, care spală bolile sufletelor şi ale trupurilor, pururea pomenitule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Râvnind la blândeţile lui David, părinte, ai câştigat nevinovăţia şi nepătimirea lui Iov, nefătărnicia lui Iacov, credinţa lui Avraam şi dragostea cea fierbinte a lui Petru, cu care împreună sălăşluindu-te, adu-ţi aminte de noi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născându-ne nouă Viaţa Cea în Ipostas, Care a nimicit cu moartea pe moarte, Fecioară, pe mine cel ucis de înecările relelor viază-mă cu rugăciunile tale, Curată, Binecuvântată şi Preamărită.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săvârşindu-ţi viaţa cu adevărat întru nerăutate, insuflatule de Dumnezeu, Părinte Teoctist, ai surpat răutatea vrăjmaşului cu minte desăvârşită, strigând: lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Acum securea ameninţă pe credincioşi cu tăierea, suflete al meu, grăbeşte-te şi tăind spinii patimilor, adu înaintea Domnului roade coapte la vreme, mântuindu-te prin rugăciunile purtătorului de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din toate neamurile pe tine te-a ales Hristos, pentru a Lui sălăşluire, Născătoare de Dumnezeu, înnoindu-ne cu Dumnezeiasca unire pe noi, care eram stricaţi. Pentru aceea te lăudăm întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Dumnezeu, Care S-a coborât în cuptorul cel cu foc la tinerii iudei şi văpaia în rouă a prefăcut-o, ca pe un Domn lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui Cel fără…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Zidire curată a lui Dumnezeu te-ai arătat Preafericite Teoctist, neîntinându-ţi frumuseţea sufletului, cuvioase, cu întinăciunea păcatelor. Ci, cu totul te-ai înfrumuseţat pe tine, cu înmulţirea bunătăţilor. Pentru aceasta te cinstim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu faptele bune împodobindu-te, cu dragostea luminându-te, cu felurite bunătăţi strălucind, te-ai mutat către părinţii tăi, la adânci bătrâneţi, părinte înţelepte, păzindu-te în Jitniţele cele Dumnezeieşti ca nişte grâu copt la vremea lui.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Turma ta astăzi dănţuieşte, prăznuind pomenirea cea purtătoare de lumină a adormirii tale, pe care şi după mutarea ta să nu încetezi, de trei ori fericite, a o binecuvânta din cer, stând înaintea lui Dumnezeu împreună cu îngerii, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce ai născut Viaţa spre izbăvirea oamenilor, dă viaţă sufletului meu, care este omorât de greşeli, Fecioară Curată, ca o Milostivă şi Singură Apărătoare a celor ce aleargă la Acoperământul tău.

Irmosul:

Fiul Părintelui Cel fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Drept aceea pe Născătoarea de Dumnezeu, cea Prealăudată, o mărim.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluită…

Păstorind, în chip bineplăcut lui Dumnezeu, la păşunea nepătimirii şi a vieţii, cu fluierul Cuvântului, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Părinte Teoctist, turma Domnului ai adus-o mântuită lui Dumnezeu; şi la Dânsul mutându-te, plata cea vrednică a ostenelilor tale ai luat. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează, prin tine, tuturor tămăduiri.

În Prolog, aici, în locul acestui Teoctist, s-a pus Cuviosul Teoctist, care se cinsteşte în septembrie, ziua a treia, pustnicul cel împreună cu Sfîntul marele Eftimie din Palestina, din Mineiul cel nou. Asemenea şi sinaxarul lunilor arată că în această zi se cinsteşte Teoctist cel din Sicilia, iar nu cel din Palestina.

Ὁ Ὅσιος Θεόκτιστος ἀκολούθησε τὸν μοναχικὸ βίο, διετέλεσε ἡγούμενος τῆς μονῆς τοῦ Κουκουμᾶ ἢ Κουκουμίου ἢ Κουκούμης τῆς Σικελίας καὶ ἐκοιμήθηκε μὲ εἰρήνη.

Ἀπολυτίκιον. Ἦχος γ’. Τὴν ὡραιότητα.
Κτίσις βασίλειος, Θεοῦ γενόμενος, βίον κατάλληλον, τῇ κλήσει ἔσχηκας, εὐαρεστήσας τῷ Θεῷ, ἐν ἔργοις δικαιοσύνης· ὅθεν Μοναζόντων σε, ποδηγέτην ἀνέδειξε, Χριστὸς ὁ φιλάνθρωπος, ὁ δεχθεὶς τοὺς ἀγῶνάς σου· ᾧ πρέσβευε ὑπὲρ τῶν βοώντων· χαίροις Θεόκτιστε θεόφρον.

Κοντάκιον. Ἦχος δ’. Ἐπεφάνης σήμερον.
Ἐκ Δυσμῶν ὡς ἥλιος ἐξανατείλας, μυστικῶς κατηύγασας τὴν Ἐκκλησίαν τοῦ Χριστοῦ, ἀσκητικαῖς σου φαιδρότησι, Πάτερ παμμάκαρ, Θεόκτιστε Ὅσιε.

Μεγαλυνάριον.
Φοῖνιξ ἐναρέτου ὤφθης ζωῆς, θάλλων διεξόδοις, σῶν ἱδρώτων τῶν εὐαγῶν· ὅθεν διατρέφεις, καρποῖς σου ἀθάνατοις, ἡμῶν τὰς διανοίας, Πάτερ Θεόκτιστε.

Saint Theoctistus founded a monastery in the city of Cucomo on the island of Sicily, where he became igumen. At his monastery were some Greek monks who fled persecution by the iconoclasts. He died in the year 800. 

St Theoctistus of Sicily should not be confused with St Theoctistus of Palestine (September 3), the companion of St Euthymius (January 20) in the ascetic life.