Acasă > ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar > 6 octombrie: Cuviosul Nou Mucenic Macarie din Bitinia

6 octombrie: Cuviosul Nou Mucenic Macarie din Bitinia

Cuviosul Nou Mucenic Macarie din Bitinia

Cuviosul Nou Mucenic Macarie din Bitinia a mărturisit la 6 octombrie în orașul Prousa (Bursa, în Turcia de astăzi).

agios-neos-osiomartys-makarios-o-kios

Cuviosul Macarie era de loc din Kio, în Bitinia. Părinții săi, oameni evlavioși, l-au dat de mic în grija unui croitor, să învețe meșteșugul de a croi și a face haine. Croitorul, în afară de meseria pe care o practica, l-a învățat să trăiască în frică de Dumnezeu în credința ortodoxă.

Pe când sfântul avea 18 ani, tatăl său a renunțat de bunăvoie la credința ortodoxă, s-a făcut musulman și s-a mutat în orașul Prousa (Bursa), pentru că acolo trăiau foarte mulți musulmani.

Într-o zi, Manuil (acesta era numele sfântului pe atunci) a mers la Bursa ca să cumpere materiale pe care le folosea la atelierul de croitorie. S-a întâmplat, însă, ca Manuil să se întâlnească cu tatăl său la piață, acolo unde mersese ca să târguiască. Atunci, necredinciosul tată, l-a luat pe fiul său și l-a dus în fața judecătorului, spunându-i aceluia că, atunci când el s-a lepădat de credința sa, și fiul său jurase că va face același lucru. Tânărul, firesc, a negat că ar fi promis cuiva așa ceva. Însă, musulmanii care se adunaseră în jurul lui, l-au luat cu forța și l-au dus și l-au circumcis.

După câteva zile, Manuil a reușit să fugă de acolo și s-a îndreptat către Sfântul Munte iar odată ajuns acolo a mers la schitul Sfânta Ana. Acolo a intrat sub ascultarea unui părinte îmbunătățit care l-a tuns în monahism și i-a pus numele Macarie. Sfântul, ca monah, în afară de ascultare, a dus lupte duhovnicești și a făcut multă nevoință plăcută lui Dumnezeu. Și nu trecea zi în care să nu plângă pentru că nu L-a mărturisit pe Hristos atunci când a avut ocazia.

După ce a rămas la Schitul Sfânta Ana vreme de 12 ani, s-a aprins în inima lui dorul nestăvilit de a mărturisi cu viața credința în Hristos. Duhovnicul său, după ce a cerut sfatul și altor bătrâni îmbunătățiți, i-a dat binecuvântare ca să plece, iar Macarie a și pornit imediat la drum.

A mers mai întâi la Constantinopol. Acolo a mers și a cerut un document prin care se dovedea că toți cei care au trecut la Islam fără voia lor se pot întoarce iarăși la credința pe care o avuseseră înainte fără ca nimeni să le poată face ceva. După aceea a mers în insula Halki, la Mănăstirea Sfintei Treimi, și de acolo a chemat-o pe mama sa, să vină din Kio și să-l viziteze. Când aceasta a ajuns, Macarie i-a dat o mică icoană a Maicii Domnului pe care o adusese din Sfântul Munte, apoi aceea a plecat înapoi în Kio, fără ca Macarie să-i spună despre planul său de a mărturisi.

Peste câteva zile, după ce a ascuns schima, pe care o purta de la călugărie, și camilafca într-un colț din mănăstire ca să nu le găsească necredincioșii și să le necinstească, s-a îmbrăcat în veșmintele de monah și a plecat la Bursa.

bursa IN

Prousa (astăzi Bursa, în Turcia)

Cum l-au văzut turcii și l-au recunoscut, l-au arestat imediat. Când l-au întrebat de ce s-a lepădat de credința lor, el le-a răspuns cu îndrăzneală: ,,Am înțeles că credința voastră este mincinoasă și necurată și de aceea am părăsit-o și m-am întors la credința cea adevărată. Vă sfătuiesc și pe voi să părăsiți această credință mincinoasă și necurată, să vă lepădați de Mahomed și să vă închinați Domnului nostru Iisus Hristos, să vă botezați ca să scăpați de iadul cel veșnic ca să moșteniți viața de veci”.

Când au auzit acestea, turcii s-au năpustit asupra lui și, bătându-l, l-au târât până la judecător, acuzându-l acolo că le ponegrește credința, că l-a anatematizat pe profet și că, deși de bunăvoie trecuse la credința musulmană, acum s-a întors la credința lui, iar credința lui Mahomed o ponegrește și o disprețuiește. După ce a auzit toate acuzațiile, cadiul (judecătorul) a i-a spus: ,,Tu, de bunăvoie ai venit la credința noastră spunând că este mai bună decât a ta, iar acum te-ai lepădat de ea și te-ai întors la credința ta, iar pe deasupra te-ai făcut și călugăr. Acum, pe loc să te lepezi de credința ta și să te faci iar musulman și vei fi cinstit și daruri îți vom da. Iar de nu vei face aceasta, trupul întreg îți va fi zdrobit din pricina chinurilor la care te vom supune”. Sfântul i-a răspuns judecătorului: ,,Eu nu am iubit niciodată credința voastră și niciodată nu am vrut să o primesc și împotriva voinței mele am fost tăiat împrejur, lucru pe care îl știu și îl pot adeveri toți ai voștri. Niciodată nu L-am părăsit pe Hristos și nici acum nu o să Îl părăsesc, orice s-ar întâmpla”. Atunci, Macarie a scos hârtia pe care o avea la el și i-a dat-o judecătorului. Acesta a luat hârtia, a citit-o și, fiindu-i, poate și milă pentru tânărul din fața lui, a considerat că este drept să îl lase să plece.

Însă turcii nu au lăsat lucrurile așa, ci s-au adunat și îl acuzau pe judecător că nu este un musulman credincios și, în loc să-i fi forțat pe ,,necredincioși” să devină musulmani, el este indiferent și, mai mult decât atât, pe cei care părăsesc credința în profet nu îi pedepsește în nici un fel, așa cum s-a întâmplat și cu acest călugăr. L-au amenințat că vor face plângere la sultan, cerând să fie pedepsit. Atunci, judecătorul a început să se teamă, s-a căit în fața lor pentru hotărârea pe care o luase și a poruncit ca sfântul să fie arestat din nou și încercat fie cu amenințări, fie cu vorbe mieroase, să-l facă să-și părăsească credința și să treacă la islam. Sfântul, însă, era de neclintit în credința sa și, la argumentele judecătorului că credința musulmană este cea adevărată fiindcă ei, musulmanii, au multă putere și multe bunuri materiale, sfântul a răspuns că toate cele pământești sunt trecătoare și stricăcioase în comparație cu Împărăția veșnică și nestricăcioasă a lui Hristos. Altfel, chinul cel veșnic al iadului îi va aștepta pe cei necredincioși.

Atunci judecătorul s-a mâniat și a poruncit ca sfântul să fie pus la cazne. L-au spânzurat de subsiori fără ca să poată atinge cu picioarele pământul și doar o dată pe zi îl coborau și îl băteau. După 40 de zile în care sfântul a răbdat înfricoșătoare chinuri, judecătorul a poruncit să îl aducă iarăși în fața lui, crezând că, între timp s-a căit și se va lepăda de credință. Dar încercările acestuia s-au arătat zadarnice, așa că a poruncit ca sfântul să fie legat de picioare și coborât cu capul în jos într-o fântână seacă de unde era scos o dată pe zi și era, de asemenea, bătut.

Macarie a îndurat aceste chinuri timp de 90 de zile. Într-o noapte, fântâna în care era ținut s-a umplut de lumina necreată, se auzeau cântări îngerești și o minunată mireasmă a umplut locul. Tatăl sfântului, care fusese prezent la judecată și la toate caznele la care fusese supus fiul său, a alergat să vadă ce era cu acea lumină care ieșea din fântână, dar a orbit pe loc ca unul ce era necurat și nevrednic, și orb a rămas până la sfârșitul vieții. Iar un musulman care se afla și el atârnat în acea fântână alături de Sfântul Macarie, a crezut, s-a botezat și a mărturisit cu viața credința în Hristos.

Agios_Makarios_Kios02

Judecătorul a poruncit ca sfântul să fie adus înaintea sa și l-a întrebat ce este cu aceste lucruri minunate care se întâmplă. Sfântul i-a răspuns că tot cel ce va crede în Hristos, nu doar lucruri ca acestea va putea să vadă, ci și altele mai mari decât acestea. Și a început să-i spună diferite locuri din Sfânta Scriptură, pe care o știa de când era la Sfântul Munte, pe când ceilalți musulmani, care erau de față, îl ascultau cu mare interes.

Atunci, judecătorul s-a temut ca nu cumva și alți turci să creadă în Hristos și a poruncit să fie scos afară din oraș și să fie ucis lângă râu, iar slujitorii au îndeplinit întocmai porunca. Mai întâi au aruncat cu pietre în el, până ce a părut că nu mai are suflare, iar apoi i-au tăiat capul. Îndată s-au pornit fulgere și tunete și toată natura s-a dezlănțuit, iar călăii, înfricoșați, abia au găsit un loc unde s-au adăpostit și au scăpat cu viață.

Cinstitul trup al sfântului a rămas, acolo, în apă, pe malul râului, o bună bucată de timp. Creștinii vedeau cum, în fiecare seară, o lumină se cobora din cer deasupra locului unde se găseau sfintele sale moaște. În cele din urmă, câțiva creștini evlavioși au îndrăznit și au îngropat în taină trupul sfântului.

Mai târziu, când sfintele sale moaște au fost iarăși dezgropate, o parte din cinstitul său cap a fost trimis la Sfântul Munte, la Schitul Sfintei Ana, o parte au trimis mamei sale, iar restul au ajuns în localitatea sa natală, Kio din Bitinia, unde au fost așezate în Sfânta Masă a bisericii Sfintei Treimi. O parte a acestora au ajuns și la alte biserici din Bursa, ca binecuvântare pentru credincioși.

Dumnezeului nostru slavă!

Sinaxar / Neomartiri / Sinaxar

http://www.pemptousia.ro/?

 

 

Categories: ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.