Acasă > Pagini de Sinaxar > 7 august: SFÂNTA TEODORA DE LA SIHLA (VIAŢA, SLUJBA, ACATISTUL)

7 august: SFÂNTA TEODORA DE LA SIHLA (VIAŢA, SLUJBA, ACATISTUL)

7 august: SFÂNTA TEODORA DE LA SIHLA 

 

 Această floare duhovnicească şi mireasă a lui Hristos, pe care a odrăslit-o pământul binecuvântat al Moldovei, s-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânători – Neamţ, din părinţi binecredincioşi şi iubitori de Dumnezeu. Tatăl ei, Ştefan Joldea Armaşul, avea dregătorie ostăşească, aşa cum şi numele îl arată, fiind paznic al Cetăţii Neamţului şi armaş, adică făuritor de arme pentru cei ce apărau vestita Cetate a Moldovei. Mama sa, al cărei nume nu este cunoscut, se îngrijea de cele pentru casă şi de buna creştere, în frică de Dumnezeu, a celor două fiice, Teodora şi Maghiţa (Marghioliţa).

Fiica mai tânără s-a mutat curând la Dumnezeu, iar fericita Teodora a fost căsătorită de către părinţi, împotriva voinţei ei, cu un tânăr evlavios din Ismail. Neavând copii, iar sufletul Teodorei fiind rănit de dragoste pentru Iisus Hristos şi arzând de dorinţa unei vieţi cu totul curate, închinate numai Lui, s-au învoit să îmbrăţişeze viaţa monahală. Marii sihaştri, vechii ei sfătuitori, ce se nevoiau în acea vreme prin pădurile şi munţii din ţinutul Neamţ, precum şi duhovnicul care îi cunoştea firea evlavioasă şi râvna pentru rugăciunea de taină, o îndemnau spre viaţa de sihăstrie.
Astfel, fericita Teodora a îmbrăţişat cinul monahal la Schitul Vărzăreşti – Vrancea, iar după doi ani, soţul ei s-a călugărit în Schitul Poiana Mărului, primind numele de Elefterie. Aşa a binevoit Dumnezeu să-i povăţuiască pe amândoi pe calea sfinţeniei şi a mântuirii.

Fiecare călugăriţă din schit se nevoia cu mare râvnă pentru Hristos, însă Cuvioasa Teodora întrecea pe toate celelalte surori cu rugăciunea, cu smerenia şi cu nevoinţa duhovnicească.
După câţiva ani, năvălind turcii în părţile Buzăului, au dat foc Schitului Vărzăreşti. Atunci toate surorile din obşte s-au risipit în pădurile seculare din partea locului, aşteptând să treacă primejdia şi mânia lui Dumnezeu. La fel a făcut şi Cuvioasa Teodora. S-a retras în munţii Vrancei împreună cu stareţa ei, schimonahia Paisia, a cărei ucenică era. Acolo se nevoiau singure, acoperite de mâna lui Dumnezeu, în post şi rugăciune, răbdând multe ispite de la diavoli, foame, frig şi tot felul de încercări.
Răposând stareţa ei, fericita Teodora, în urma unei descoperiri dumnezeieşti, a părăsit munţii Vrancei şi s-a retras în părţile Neamţului, pentru a se nevoi în pădurile neumblate din jurul schiturilor Sihăstria şi Sihla. După ce, mai întâi, s-a închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ, egumenul lavrei a trimis-o la Sihăstria să urmeze sfatul egumenului de acolo. Cu binecuvântarea ieroschimonahului Varsanufie, egumenul Sihăstriei, fericita Teodora a fost încredinţată duhovnicului Pavel, care a dus-o în pustie, în apropierea Schitului Sihla, sfătuind-o să rămână acolo până la moarte, dacă va putea răbda asprimea vieţii pustniceşti, iar de nu va putea suferi ispitele şi frigul iernii, să se aşeze la o sihăstrie de călugăriţe.
Aşa a ajuns fericita Teodora în munţii Sihlei, iar un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa, care se afla aproape de schit şi de peştera care îi poartă numele. Acolo s-a nevoit Cuvioasa cu bărbăţie mulţi ani, ostenindu-se singură în post şi rugăciuni de toată noaptea, în lacrimi şi mii de metanii, departe de lume. Numai Cuviosul Pavel din Sihăstria, duhovnicul ei, o cerceta din când în când, o mărturisea, o îmbărbăta, o împărtăşea cu Sfintele Taine şi îi ducea cele de trebuinţă.
După un timp, a răposat fericitul duhovnic Pavel, nu departe de Schitul Sihla, într-o mică colibă pustnicească, iar Cuvioasa Teodora a rămas cu totul singură, căci nimeni nu ştia locul şi aspra ei nevoinţă. Cu timpul i s-au rupt şi hainele, iar ca hrană avea doar măcriş, fructe de pădure şi alune. În această şcoală a liniştii şi nevoinţei a dobândit Cuvioasa darul rugăciunii de foc, care se lucrează în inimă, darul lacrimilor, al răbdării şi al negrăitei iubiri de Dumnezeu. Acum nu se mai chinuia nici de frig, nici de foame, nici diavolii nu o mai puteau birui, căci dobândise darul facerii de minuni şi era ca un diamant strălucitor în munţii Sihlei, fiind uitată de oameni, însă umbrită de darul Duhului Sfânt.
Năvălind turcii să prade mănăstirile şi satele, au ajuns până la Sihla, iar Sfânta Teodora s-a adăpostit în peştera ei din apropiere. Descoperind-o păgânii, ea s-a rugat lui Dumnezeu s-o scape din mâinile lor. În clipa aceea, prin minune, s-a crăpat stânca din fundul peşterii, cum se vede până astăzi, iar fericita s-a izbăvit de moarte. În această peşteră s-a nevoit Sfânta Teodora în ultimii ani ai vieţii sale. Rugându-se neîncetat lui Dumnezeu cu rugăciunea cea de taină a inimii, faţa i se lumina, iar trupul i se ridica de la pământ, asemenea Sfintei Maria Egipteanca. Din timp în timp, păsările cerului îi aduceau în ciocurilor lor, prin voia Domnului, fărâmituri de pâine de la trapeza schitului Sihăstria, iar apă bea din scobitura unei stânci din apropiere, numită până astăzi Fântâna Sfintei Teodora.
Ajungând Sfânta Teodora aproape de sfârşitul vieţii şi cunoscând că o cheamă Hristos la cereştile locaşuri, unde este odihna şi desfătarea tuturor sfinţilor, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să-i trimită un preot ca s-o împărtăşească cu Preacuratele Taine. Astfel, cu rânduială de sus, egumenul Sihăstriei a observat că păsările duceau fărâmituri spre Sihla şi a trimis doi fraţi să vadă unde anume se duc. Călăuziţi de mâna lui Dumnezeu, fraţii au ajuns noaptea aproape de peştera Sfintei Teodora şi au văzut-o cum se ruga cu mâinile înălţate spre cer, învăluită în lumină ca de foc. Atunci, înfricoşându-se, au strigat, iar Cuvioasa, chemându-i pe nume, le-a cerut o haină ca să se acopere, căci era goală, şi le-a spus să coboare la Sihăstria şi să aducă un duhovnic ca s-o împărtăşească cu Trupul şi Sângele lui Hristos.
Călăuziţi de o lumină cerească, fraţii au mers repede la schit şi dimineaţa au adus la peşteră pe ieromonahul Antonie şi ierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine. După ce Sfânta Teodora şi-a făcut cuvenita spovedanie şi şi-a destăinuit viaţa, ostenelile şi ispitele ei, a rostit Crezul, s-a închinat, a primit dumnezeieştile Taine şi, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate, şi-a dat duhul în mâinile Lui. Apoi părinţii au făcut slujba înmormântării şi au îngropat sfântul ei trup în peşteră. Aceasta s-a petrecut în al treilea deceniu al secolului al XVIII.
Trupul Sfintei Teodora a rămas tăinuit în peşteră până după anul 1830, când familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a aşezat moaştele ei în raclă de preţ şi le-a depus în biserica schitului, spre închinare. Apoi, zidind o biserică nouă la moşia lui din satul Miclăuşeni – Iaşi, le-a adus în această biserică şi multă lume venea aici să se închine, primind ajutorul Cuvioasei. În anul 1856 familia Sturza a convenit cu stareţul Mănăstirii Pecerska din Kiev să dea sfintele moaşte în schimbul unor veşminte preoţeşti şi arhiereşti. Aşa s-au înstrăinat moaştele Sfintei Teodora din patria ei şi se păstrează în catacombele de la Pecerska, aşezate în raclă de mult preţ, pe care sunt scrise aceste cuvinte în limbile română: Sfânta Teodora din Carpaţi şi slavonă: Sveti Teodora Carpatina.
Aceasta este, pe scurt, viaţa Sfintei Teodora de la Sihla şi acestea sunt faptele ei, prin care a bineplăcut lui Dumnezeu, numărându-se în cetele sfinţilor, fiind socotită cea mai aleasă nevoitoare pe care a odrăslit-o vreodată ţara noastră. Credincioşii din Moldova o cinstesc ca sfântă îndată după adormirea ei şi merg în pelerinaj la peştera şi chilia ei de la Schitul Sihla.
La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat-o, trecând-o oficial în rândul sfinţilor, cu zi de prăznuire la 7 august.
Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin!

SLUJBA

SLUJBA SFINTEI PREACUVIOASEI MAICII NOASTRE TEODORA DE LA SIHLA

La Vecernia Mică

La „Doamne, strigat-am… ” se pun stihirile pe 4, glasul 4

Odraslă de mult preţ a Moldovei, fiind chemată de Hristos Dumnezeu, ai renunţat la cele pământeşti şi, luând crucea, te-ai nevoit în păduri şi în peşteri, în adâncul munţilor Carpaţi, biruind prin firea cea slabă cursele diavolilor, frica, frigul şi foamea. Pentru aceasta te rugăm, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, nu înceta a te ruga pentru sufletele noastre.

Ne închinăm în peştera ta cea umedă şi întunecoasă de la Sihla, unde te-ai nevoit pentru Hristos şi, minunându-ne de ostenelile tale cele peste fire, Sfântă Preacuvioasă Teodora, te rugăm nu înceta a mijloci pentru sufletele noastre.

Ne închinăm icoanei tale, Cuvioasă Maică Teodora, podoaba sihaştrilor şi cununa României; adu-ţi aminte înaintea lui Hristos Dumnezeu de poporul român cel binecredincios şi de sufletele noastre.

Slavă…, a Cuvioasei, glasul al 4-lea

Sosit-a astăzi pomenirea cea de peste an a Sfintei Preacuvioasei Teodora de la Sihla, lauda Moldovei şi rugătoarea credincioşilor, căci trup neputincios având, a biruit slăbiciunile firii şi cursele vrăjmaşului. Pentru aceas¬ta cu credinţă să-i strigăm: Bucură-te următoarea lui Hristos şi cununa cea de mult preţ a sihaştrilor!

Şi acum…, a Praznicului

La Stihoavnă
pun stihirile Praznicului, glasul al 2-lea din Minei

Troparul Sfintei, glas 1:

Cele pământeşti părăsind şi jugul pustniciei luând, te-ai făcut mireasă lui Hristos, fericită; cu postul, cu privegherea cereştile daruri luând şi cu rugăciunea pe îngeri ajungând, firea omenească ai biruit şi la cele cereşti te-ai mutat, lăsându-ne spre mângâiere peştera şi sfintele tale moaşte. Pentru aceasta, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, roagă pe Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă… Şi acum…, a Praznicului

La Vecernia Mare

După psalmul 103, se cântă „Fericit bărbatul… „, starea 1-a

La „Doamne, strigat-am… „, se pun stihirile pe 8:
4 ale Praznicului şi 4 ale Sfintei Teodora de ta Sihla, pe glasul al 5-lea

Stihirile Cuvioasei Teodora, glasul al 5-lea: Podobie: „Cuvioase părinte… „

Fiică de părinţi evlavioşi fiind, din pruncie te-ai umplut de dor pentru Mirele ceresc şi n-ai avut pace şi odihnă în lume până ţi-ai luat crucea şi ai urmat lui Hristos. Şi în munţii Sihlei nevoindu-te, pe Dumnezeu împreună cu îngerii L-ai lăudat, iar trupul vas al Duhului Sfânt l-ai făcut; slăbiciunile firii cu uşurinţă stăpânindu-le, pe nevăzuţii diavoli prin rugăciunile tale desăvârşit i-ai biruit. Pe Acela roagă-L, Preacuvioasă Maică Teodora, să se mântuiască sufletele noastre. (de două ori)

Cine va spune, Cuvioasă Teodora, ostenelile tale din pustie? Ce gură va putea povesti câte ispite ai răbdat de la diavoli în pădurile cele neumblate din Carpaţi, sau cât frig ai îndurat în iernile cele iuţi, neavând nici haine, nici căldură, nici hrană, nici altă mângâiere de la oameni? Dar, fiind plină de focul Duhului Sfânt cu rugăciunile tale ai încălzit trupul tău cel amorţit şi stâncile umede ale peşterii de la Sihla, căci şi darul înaintevederii ai primit şi pe cumplitul vrăjmaş l-ai biruit. Roagă-te, Cuvioasă, împreună cu toţi sfinţii să se mântuiască sufletele noastre!

Să mergem, fraţilor, la chilia Sfintei Teodora de la Sihla şi în peştera ei cea întunecoasă să ne rugăm şi, smerindu-ne pentru îndelunga ei răbdare, aşa să-i cântăm: Bucură-te, lauda Ortodoxiei şi floare de mult preţ a mănăstirilor Moldovei; Bucură-te, rândunică a cerului care n-ai aflat până aici odihnă sufletului tău; Bucură-te, privighetoare neadormită ascunsă de ochii omeneşti, care neîncetat lauzi pe Dumnezeu; Bucură-te, căprioară pururea trează a Munţilor Carpaţi; Bucură-te, fiică mult iubită a Bisericii româneşti; Bucură- te, mireasă aleasă a Mirelui Hristos, Căruia nu înceta a te ruga pentru sufletele noastre.

Slavă…, glasul al 6-lea

Nu ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, Sfântă Preacuvioasă Teodora, până nu ai biruit desăvârşit pe diavoli şi ţi-ai supus trupul Duhului prin rugăciuni şi post îndelungat, prin lacrimi şi privegheri de toată noaptea. Pentru aceea tot păcatul şi cugetul tău rău desăvârşit lepădând, cu Hristos în veci te-ai logodit. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…, a Praznicului, glasul al 6-lea

VOHOD – Lumină lină…

Prochimenul zilei

Paremiile Cuvioasei Teodora se pun de la 14 octombrie (ale Sfintei Parascheva)

La Litie

Stihirile pe glasul al 5-lea: („Bucură-te, cămara… „)

Bucură-te, Cuvioasă Maică Teodora, că ai lăsat toate cele pământeşti şi ai urcat cu Hristos pe Muntele Taborului, unde bine te-ai ostenit şi din lumina cerească te-ai împărtăşit. Bucură-te, fericită, că singură în munte ca o porumbiţă te-ai jertfit şi cu lumina cea de sus fiind umbrită, Iui Hristos cu mare râvnă i-ai urmat. Adu-ţi aminte, maică, înaintea Preasfintei Treimi şi de noi, care cu credinţă facem pomenirea ta.

Bucură-te, Sfântă Preacuvioasă Teodora, floare de mult preţ a ţării româneşti, că, luând crucea, ai urmat iui Hristos şi, alungind frica şi slăbiciunea firii femeieşti, ai trăit ca un înger în trup în peştera de la Sihla, pe diavoli arzând, pe sihaştri din pustie întrecând şi pe Dumnezeu Cel în Treime închinat neîncetat lăudând.

Bucură-te, binecuvântată maică duhovnicească a Mol¬dovei, lauda călugărilor şi rugătoarea credincioşilor, că, râvnind lui Hristos Mirele tău, ai urcat cu bărbăţie Taborul cel de foc al rugăciunii, gustând negrăit din bucuria Duhului Sfânt. Nu înceta, Sfântă Preacuvioasă Teodora, să te rogi pentru ţara ta şi pentru izbăvirea neamului de cursele lui Antihrist, cerând iertare şi pace lumii şi mântuire sufletelor noastre.

Nici a urca cu Hristos pe Tabor nu ne-am învred¬nicit, nici a tăcea faptele tale cele minunate nu voim, nici a urma vieţii celei cereşti nu putem, căci nu avem darul rugăciunii din inimă. Ci, te roagă pentru noi, Preacuvioasă Maică Teodora, ca o bună povăţuitoare spre Hristos, cerând iertare sufletelor noastre.

Slavă…, glasul al 5-lea;

Cela ce pe Tabor ai însemnat schimbarea ome¬nească, iar prin sfinţii Tăi ai arătat lucrarea Sfântului Duh, aşa şi muntele Sihlei, prin Cuvioasa Teodora, ca pe un Tabor l-ai luminat. Pentru rugăciunile ei, Mântuitorule, luminează sufletele noastre, umplându-ne de har şi de lumină.

Şi acum…, a Praznicului din Minei

La Stihoavnă

Stihirile Cuvioasei Teodora, glasul al 4-lea:

Spune-ne, Cuvioasă mireasă a lui Hristos, ostenelile tale cele mari şi luptele cu nevăzuţii vrăjmaşi, căci şi firea prin post şi rugăciune ţi-ai sfinţit, şi gândurile ţi-ai liniştit şi pe diavoli departe i-ai izgonit cu lacrimile tale cele de foc.

Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Învaţă-ne, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, cum să ne nevoim pentru Hristos şi cum să biruim firea noastră cea pătimaşă, că robiţi suntem de duhul mândriei şi al iubirii de păcat şi vrednici ne-am făcut de osândă, de nu te vei ruga tu pentru sufletele noastre.

Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate…

Ajută-ne, Sfântă Preacuvioasă Teodora, să ne împăcăm cu Dumnezeu prin pocăinţă, patimile firii să le domolim şi gândurile rele din inimă să le alungăm, ca împreună cu Hristos să urcăm Taborul cel duhovnicesc şi la suflet să ne luminăm, precum tu însăţi în Taborul Sihlei te-ai curăţit şi luminat.

Slavă…, glasul al 8-lea:

Mulţimile călugărilor te cinstim pe tine, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, că lumea lăsând, în munţii Carpaţi ca o căprioară te-ai ascuns şi mintea împreună cu inima curăţindu-ţi prin aspre osteneli, cu Hristos te-ai unit, urmând marilor sihaştri de demult. Fericită eşti că lui Dumnezeu în peşteră ai slujit şi cu îngerii tainic ai vorbit. Deci roagă-te, Cuvioasă, să se mântuiască lumea şi sufletele noastre.

Şi acum… a Praznicului, din Minei

La sfinţirea Litiei se cântă troparul Cuvioasei Teodora şi al
Praznicului Schimbării la Faţă, de la Vecernia mică.

Troparul Praznicului, glasul al 7-lea

Schimbatu-te-ai la faţă, în munte, Hristoase Dum¬nezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea. Strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dum-nezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie.

La Utrenie

La „Dumnezeu este Domnul” se cântă troparul Praznicului, de două ori,

Slavă… a Sfintei Teodora, Şi acum…, iarăşi a Praznicului.

După catisma întâia, Sedealna Cuvioasei, glasul al 4-lea.

Toţi iubitorii de Hristos să lăudăm astăzi pe Cuvioasa Teodora de la Sihla, care, pentru dragostea Lui, a fugit ca o pasăre de amăgirile cele trecătoare şi, sărutând icoana ei, să zicem: Bucură-te, Sfântă Teodora, lauda Bisericii româneşti şi rugătoarea sufletelor noastre.

Slavă… Şi acum…, a Praznicului

După a doua Catismă, Sedealna Cuvioasei, glasul al 4-lea

Prăznuirea cea de peste an a Cuvioasei Maicii noastre Teodora, lauda Moldovei şi mireasa cea iubită a lui Hristos, ne adună în biserici şi ne îndeamnă să-i cântăm: Bucură-te, fericită Teodora, care ai sfinţit muntele Sihlei şi inimile noastre cu minunată viaţa ta.

Slavă… Şi acum…, a Praznicului

Mărimurile:

Stihurile se iau de la 14 octombrie – Cuvioasa Parascheva de la Iaşi

I. Mărimu-te pe tine, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, lauda Moldovei şi cinstim sfântă prăznuirea ta, povăţuitoarea sihaştrilor şi împreună vorbitoare cu îngerii.

II. Veniţi toate cetele călugărilor să lăudăm pe Sfânta Teodora de la Sihla, zicând: Pe mireasa lui Hristos.

Slavă… Şi acum…, Aliluia (de 3 ori)

După Polieleu, sedealna, glasulal 4-lea:

Fugind de tulburarea lumii, te-ai urcat pe Taborul cel duhovnicesc, ascunzându-te în adâncul munţilor Carpaţi, ca o pasăre fără nume, şi în peşteră cu îngerii împreună ai locuit, slăvind neîncetat pe Dumnezeu, pe care roagă-L să dăruiască pace lumii şi mântuire sufletelor noastre.

Slavă… Şi acum…, a Praznicului din Minei

Se cântă Antifonul întâi, glasul al 4-lea

Prochimen, glasul al 4-lea:
Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.

Toată suflarea să laude pe Domnul…

Evanghelia de la Matei (XI. 27-30)
(caută joi, în săptămâna a 4-a după Rusalii).

Psalmul 50

Slavă… glasul al 2-!ea:

Pentru rugăciunile Cuvioasei Teodora, Milostive, curăţeşte. mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milos¬tive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta…

Stihira idiomelă, glasul al 6-lea:

Candelă nestinsă a credinţei ortodoxe şi rugătoare de foc între cer şi pământ, ascunsă în peştera Sihlei din Carpaţi, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, nu ne uita înaintea Preasfintei Treimi, ci te roagă Mirelui tău, Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască pace şi mare milă.

Canoanele

Al Praznicului cel dintâi, cu irmosul, pe 8 şi ai Sfintei Teodora, pe 4
(canonul Sfântului Dometie se pune la Pavecerniţă)

Canonul Sfintei
Facerea lui Ioanichie

Cântarea întâi

Veniţi cetele călugărilor să lăudăm astăzi pe Sfânta Teodora de ia Sihla, care a biruit pe vrăjmaşi prin viaţa ei îngerească, şi în munţi alergând, ca un cerb la izvoare, pe toţi sihaştrii din vremea ei i-a întrecut cu credinţa, cu râvna, cu smerenia, cu răbdarea şi cu neîncetata rugăciune.

Adunaţi-vă, părinţi iubitori de Hristos şi, părăsind cele trecătoare, să lăudăm astăzi pe privighetoarea munţilor Carpaţi, pe rugătoarea cea fierbinte a pustiei, pe râvnitoarea sfinţilor de demult, pe mlădiţa cea binecuvântată a Moldovei, pe Sfânta Teodora pământeana. Căci trup femeiesc neputincios purtând, desăvârşit pe diavoli i-a biruit şi cu focul rugăciunii ei pe cei mândri şi leneşi cu totul i-a ruşinat.

Slavă…

O, părinţi şi maici duhovniceşti, care v-aţi închinat viaţa lui Hristos, să mergem azi la peştera Cuvioasei Teodora de la Sihla şi, smerindu-ne pentru păcatele noastre, să ne minunăm cum această sfânta s-a luptat sin¬gură în pustie cu frigul, cu foamea, cu întunericul cel din afară şi cu cumplitele săgeţi dinăuntru, biruind prin răbdare pe nevăzuţii vrăjmaşi ai neamului omenesc.

Şi acum…

Prea Sfânta Fecioară care ai născut pe Hristos în peşteră spre mântuirea lumii, ajută-ne şi nouă să purtăm pe Hristos în inimile noastre şi, urmând Cuvioasei Teodora, să iubim rugăciunea, smerenia şi dumnezeiasca dragoste, căci cu virtuţi ca acestea dobândim pe Dum¬nezeu.

Catavasiile Praznicului

Cântarea 3-a

Veniţi, sfinţilor sihaştri şi purtătorilor de Dumnezeu părinţi la prăznuirea Cuvioasei Teodora de la Sihla ca să vedem cum fericita mireasă a lui Hristos s-a luptat sin¬gură în pustie cu duhurile cele rele, cu gândurile, cu foamea, cu iernile cele aspre şi cu slăbiciunea firii femeieşti şi, minunându-ne de răbdarea ei îngerească, să-i cântăm: Bucură-te, Sfântă Teodora, rugătoare pentru sufletele noastre.

Adunaţi-vă, credincioşilor iubitori de sfinţi, care căutaţi călăuze către Dumnezeu şi, lepădând tot păcatul ucigaş de suflet, să urcăm la peştera Sfintei Teodora de la Sihla şi închinându-ne în locul unde a purtat lupta cea bună, să sărutăm icoana ei şi să-i cântăm: Bucură-te, Preacuvioasă Teodora, lauda sfintelor mănăstiri româneşti.

Slavă…

Astăzi, când Hristos S-a schimbat la faţă pe Muntele Taborului, să urcăm pe muntele Sihlei şi să vedem cum Sfânta Teodora şi-a schimbat slăbiciunea firii, luminându-se prin post şi rugăciune şi a ajuns desăvârşită în strălucirea Taborului ceresc. Pentru aceasta să-i cântăm: Bucură-te, Maică Teodora, fierbinte rugătoare către Dumnezeu pentru sufletele noastre.

Şi acum…

O, Stăpână şi Fecioară Maică, care ai născut cu trup pe Mântuitorul lumii şi cum ai schimbat legile firii, născând mai presus de minte pe Fiul lui Dumnezeu între oameni, roagă-te Lui, Preacurată, împreună cu Sfânta Teodora, să ne curăţească de tot păcatul şi să ne facă locaş al Preasfintei Treimi.

Irmosul: „Nu este sfânt..”
Condacul şi icosul Praznicului
Sedealna Cuvioasei, glasul 8;

Aprinsă de dor pentru Mirele tău, Hristos Dum¬nezeu, cu îngerii te-ai împrietenit şi pe diavoli i-ai izgonit, Sfântă Teodora, bucuria sihaştrilor şi a credincioşilor. Roagă-te lui Dumnezeu, fericită, pentru cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta.

Slavă…, tot aceasta
Şi acum…, a Praznicului

Cântarea 4-a

Rănită fiind de dorul liniştii duhovniceşti, ai alergat la pustie în Munţii Sihlei ca un vultur iubitor de înălţimi, Cuvioasă Teodora; şi acolo te-ai curăţit de patimi prin harul cel dumnezeiesc, asemănându-te cu Sfânta Maria Egipteanca. Roagă-te lui Dumnezeu, fericită, să ne mântuiască pe toţi cu harul Său.

Sfântă a fost viaţa ta, Cuvioasă, şi pline de har rugăciunile tale; binecuvântate au fost lacrimile şi oste¬nelile tale şi făcător de minuni trupul tău chinuit de frig şi de post. Roagă-te pentru noi toţi, Sfântă Teodora, să iubim postul şi rugăciunea ca să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă…

Ne minunăm de răbdarea ta, fericită, şi ne umilim pentru dumnezeiasca ta bărbăţie. Cum te-ai pornit cu război împotriva duhurilor răutăţii? Cum te-ai smerit şi câte ispite iuţi ai suferit în peştera ta de la Sihla? Pentru aceasta şi Dumnezeu te-a înălţat. Învaţă-ne şi pe noi, Sfântă Teodora să ne smerim şi să răbdăm cu tărie ispitele vieţii, ca să ne ridice Dumnezeu din prăpastia păcatelor la înălţimea pocăinţei.

Şi acum…

Cum să nu ne mirăm de naşterea ta, Preasfântă Fecioară de Dumnezeu Născătoare, care ai născut pe Hristos prin umbrirea Duhului Sfânt? Şi cum să nu ne bucurăm că te avem pe pământ Maică şi în cer neîncetat rugătoare şi mijlocitoare pentru sufletele noastre? Nu înceta a ne ajuta să ne mântuim noi toţi.

Cântarea a 5-a

Să se bucure astăzi sfintele locaşuri şi monahii iubitori de Hristos să se veselească, împreună cu evlavioşii credincioşi, căci Sfânta Teodora de la Sihla străluceşte în ceata Cuvioşilor Părinţi şi, împreună cu îngerii pe Dumnezeu Îl laudă.

Să mergem cu toţii la Schitul Sihla şi să vedem cum s-a nevoit Sfânta Teodora în crăpăturile stâncilor pentru dragostea lui Hristos. Să-i sărutăm icoana şi peştera cea umedă şi rece şi, căindu-ne pentru lenevirea noastră, să zicem: Miluieşte-ne, Doamne, cu rugăciunile sfinţilor Tăi.

Slavă…

Chilia ta de sub stâncile Sihlei ne îndeamnă la rugăciune, Cuvioasă Teodora, şi peştera ta ne smereşte şi ne mustră neputând a urma ţie. Căci cu lacrimile tale ai spălat întinăciunea păcatelor şi cu focul rugăciunii pe diavoli i-ai ars, peştera biserică ai făcut-o, trupul tău cel slab l-ai întărit şi împreună cu marii sihaştri te-ai asemănat.

Şi acum…

Pe pământ eşti cea dintâi Fecioară între fecioare şi singura Născătoare de Dumnezeu, iar în cer eşti cea dintâi rugătoare pentru lume înaintea Preasfântei Treimi. Nu înceta, Stăpână, a te ruga pentru sufletele noastre, împreună cu Sfânta Teodora, a Moldovei binecuvântată mlădiţă.

Cântarea a 6-a

Cu neîntinată feciorie ai trăit în casa părinţilor tăi, Cuvioasă, şi în curăţie şi smerenie te-ai nevoit în Mănăstirea Vărzăreşti. Apoi, iubind viaţa pustnicească, ai urcat la schitul Sihla şi pe mulţi sihaştri i-ai întrecut în sfinţenie, cele viitoare le-ai cunoscut, la pacea duhului ai ajuns şi acum în cer cu sfinţii te veseleşti. Roagă-te, Preacuvioasă Teodora, să ne întărească Dumnezeu în credinţă, în iubire şi smerenie, ca să dobândim iertare de păcate şi mântuire sufletelor noastre.

Duhovnicul tău, Cuviosul Pavel, te cerceta la peşteră şi cu Trupul lui Hristos te împărtăşea, fericită. Apoi, mutându-se la cele cereşti, ai rămas cu totul străină pe pământ. Dar Dumnezeu te mângâia prin Duhul Sfânt, că în vremea rugăciunii tale faţa ţi se lumina, trupul ţi se ridica de la pământ şi în văpaie de foc ceresc se învăluia. Ajută-ne şi pe noi Sfântă Teodora, să ne rugăm lui Dumnezeu cu mintea şi inima curată, spre mîntuirea sufletelor noastre.

Slavă…

La Sihla ţi-ai schimbat viaţa prin nevoinţă, Cuvioasă Teodora, mintea ţi-ai curăţit, trupul l-ai subţiat şi inima ai umplut-o de harul Duhului Sfânt, prin repetarea neîncetată a rugăciunii lui Iisus. Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi să dobândim darul neadormitei rugăciuni a Preadulcelui Mântuitor.

Şi acum…

Priveşte spre noi cu milă din lumina slavei cereşti, Preasfântă Fecioară Marie. Cercetează poporul lui Dum-nezeu cel smerit şi credincios şi ajută-ne să ne izbăvim de robia patimilor şi cu Hristos în veci să împărăţim.

Irmosul

„Marea vieţii văzându-o, înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viaţa mea, Multmilostive”.

Condacul

Aleasă fiind de Dumnezeu pentru viaţă îngerească de sihăstrie, ai părăsit cele trecătoare şi te-ai retras ia Sihla în peşteră, Cuvioasă. Şi acolo, hrănită fiind de păsările cerului, neîncetat ai slăvit pe Dumnezeu Cel în Treime închinat. Pentru aceasta cu credinţă îţi strigăm: Bucură-te, Preacuvioasă Maică Teodora!

Icosul:

Lepădând grija cea lumească, te-ai logodit cu Hristos şi ascunzându-te în peşteră pustnicească, prin post şi rugăciune te-ai făcut ca o văpaie de foc, Preacuvioasă Maică Teodora, încât şi trupul ţi se înălţa şi faţa ţi se lumina şi îngerii te ocroteau când vorbeai cu Dumnezeu. De aceea, într-un glas îţi cântăm: Bucură-te, odraslă sfântă a Moldovei, bucură-te, căprioara duhovnicească a munţilor Carpaţi, bucură-te, vas curat al Duhului Sfânt, bucură-te, cunună de mărgăritare care împodobeşti Orto¬doxia şi mănăstirile româneşti.

SINAXAR

Luna lui august, în 7 zile, pomenirea Preacuviosului Mucenic Dometie Persul, împreună cu doi ucenici ai săi.

Tot în această zi mai facem pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Teodora de la Sihla, care a sihăstrit mulţi ani, la sfârşitul secolului al XVII-lea, într-o peşteră din preajma Schitului Sihla – Neamţ.

Stihuri: În această zi, Sfânta Teodora s-a mutat la cerescul Împărat
Astăzi Teodora Cuvioasa
Şi-a mutat la ceruri casa.

Această floare duhovnicească de mare preţ şi mireasă a lui Hristos, pe care a odrăslit-o pământul binecuvântat al Moldovei, s-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânători-Neamţ, din părinţi binecredincioşi şi iubitori de Dumnezeu. Tatăl ei, Ştefan Joldea Armaşul, avea dregătorie ostăşească, aşa cum şi numele îl arată, fiind paznic al Cetăţii Neamţului şi „armaş”, adică făcător de arme pentru cei ce apărau vestita Cetate a Moldovei. Iar mama sa, al cărei nume nu ne este cunoscut, se îngrijea de cele pentru casă şi de buna creştere, în frică de Dumnezeu, a celor două fiice, Teodora şi Maghiţa (Marghioliţa).

Fiica mai tânără s-a mutat curând la Dumnezeu, iar fericita Teodora, ajungând la vârsta rânduită, a fost căsătorită de către părinţi, împotriva voinţei ei, cu un tânăr evlavios din Ismail. Dar, neavând ei copii, iar sufletul Teodorei fiind rănit de dragoste pentru Mirele ei Iisus Hristos încă din copilărie, ardea de dorinţa unei vieţi cu totul curate, închinate numai lui Dumnezeu. La aceasta o îndemna atât duhovnicul şi firea ei singuratică, cât şi râvna pentru rugăciunea de taină şi amintirea marilor sihaştri ce se nevoiau în acea vreme prin pădurile şi munţii din ţinutul Neamţ – vechii ei sfătuitori.
Astfel, fericita Teodora a îmbrăţişat cinul monahal la Schitul Vărzăreşti-Vrancea, iar după doi ani şi soţul ei s-a călugărit în Schitul Poiana Mărului, sub numele de Eleodor. Aşa a binevoit Dumnezeu să-i povăţuiască pe amândoi pe calea sfinţeniei şi a mântuirii.

Fiecare călugăriţă din schit se nevoia cu mare râvnă pentru Hristos, însă Cuvioasa Teodora, fiind alesă şi întărită de harul Duhului Sfânt, întrecea pe toate celelalte surori cu rugăciunea, cu smerenia şi cu nevoinţa duhovnicească.

După câţiva ani, năvălind turcii în părţile Buzăului, au dat foc Schitului Vărzăreşti. Atunci toate surorile din obşte s-au risipit în pădurile seculare din partea locului, aşteptând să treacă primejdia şi mânia lui Dumnezeu. La fel a făcut şi Cuvioasa Teodora. S-a retras în munţii Vrancei împreună cu stareţa ei, schimonahia Paisia, a cărei ucenică era. Acolo se nevoiau singure, acoperite de mâna lui Dumnezeu, în post şi rugăciune, răbdând multe ispite de la diavoli; foame, frig şi tot felul de încercări.

Răposând stareţa ei, fericita Teodora, în urma unei descoperiri dumnezeieşti, a părăsit munţii Vrancei şi s-a retras în patria ei mult iubită din părţile Neamţului, pentru a se nevoi în pădurile neumblate din jurul schiturilor Sihăstria şi Sihla. După ce mai întâi s-a închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ, egumenul lavrei a trimis-o la Sihăstria să urmeze sfatul egumenului de acolo. Cu binecuvântarea ieroschimonahului Varsanufie, egumenul Sihăstriei, fericita Teodora a fost încredinţată duhov¬nicului Pavel, care a dus-o în pustie, în apropierea Schitului Sihla, sfătuind-o că de va răbda asprimea vieţii pustniceşti, să rămână acolo până la moarte; iar de nu va putea suferi ispitele şi frigul iernii, să se aşeze la o sihăstrie de călugăriţe.

Aşa a ajuns fericita Teodora în munţii Sihlei, iar un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa, nu departe de schit şi de peştera care îi poartă numele până astăzi. Acolo s-a nevoit Cuvioasa cu bărbăţie mulţi ani, ostenindu-se singură în post şi rugăciuni de toată noaptea, în lacrimi şi mii de metanii, uitată de lume, îndurând multe ispite şi năluciri de la diavoli; foame, lipsă, gânduri şi mai ales frigul aspru al iernii. Numai Cuviosul Pavel din Sihăstria, duhovnicul ei, o cerceta din când în când, o mărturisea, o îmbărbăta, o împărtăşea cu Sfintele Taine şi îi ducea cele de trebuinţă.

După un timp a răposat fericitul duhovnic Pavel, nu departe de Schitul Sihla, într-o mică colibă pustnicească, iar Cuvioasa Teodora a rămas cu totul singură, căci nimeni nu ştia locul şi aspra ei nevoinţă. Cu timpul i s-au rupt şi hainele, iar ca hrană avea doar măcriş, fructe de pădure şi alune. În această şcoală a liniştii şi nevoinţei a dobândit Cuvioasa darul rugăciunii de foc, care se lucrează în inimă, darul lacrimilor, al răbdării şi al negrăitei iubiri de Dumnezeu. Acum nu se mai chinuia nici de frig, nici de foame, nici diavolii nu o mai puteau birui, căci dobândise darul facerii de minuni şi era ca un diamant strălucitor în munţii Sihlei, fiind uitată de oameni, însă umbrită de darul Duhului Sfânt.

Odată, năvălind turcii să prade mănăstirile şi satele, au ajuns până la Sihla, iar Sfânta Teodora s-a adăpostit în peştera ei din apropiere. Descoperind-o păgânii, ea s-a rugat lui Dumnezeu s-o scape din mâinile lor. În clipa aceea, prin minune, s-a crăpat stânca din fundul peşterii, cum se vede până astăzi, iar fericita s-a izbăvit de moarte. În această peşteră s-a nevoit Sfânta Teodora în ultimii ani ai vieţii sale, rugându-se neîncetat lui Dumnezeu cu rugăciunea cea de taină a inimii, încât i se lumina faţa, iar trupul ei se ridica de la pământ, asemenea Sfintei Maria Egipteanca. Din timp în timp păsările cerului îi aduceau în ciocurile lor, prin voia Domnului, fărâmituri de pâine de la trapeza schitului Sihăstria, iar apă bea din scobitura unei stânci din apropiere, numită până astăzi „Fântâna Sfintei Teodora”.

Ajungând Sfânta Teodora aproape de sfârşitul vieţii şi cunoscând că o cheamă Hristos la cereştile locaşuri, unde este odihna şi desfătarea tuturor sfinţilor, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să-i trimită un preot ca s-o împărtăşească cu Preacuratele Taine, înainte de obştescul sfârşit. Astfel, cu rânduială de sus, egumenul Sihăstriei a observat că păsările duceau fărâmituri spre Sihla şi a trimis doi fraţi să vadă unde anume se duc. Călăuziţi de mâna lui Dumnezeu, fraţii au ajuns noaptea aproape de peştera Sfintei Teodora şi au văzut-o cum se ruga cu mâinite înălţate spre cer, învăluită în lumină de foc. Atunci, înfricoşându-se, au strigat, iar Cuvioasa i-a chemat pe nume, le-a cerut o haină să se acopere, căci era goală şi le-a poruncit să coboare la Sihăstria şi să aducă un duhovnic ca s-o împărtăşească cu Trupul şi Sângele lui Hristos.

Călăuziţi de o lumină cerească, fraţii au mers repede la schit şi dimineaţa au adus la peşteră pe ieromonahul Antonie şi ierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine. După ce Sfânta Teodora şi-a făcut cuvenita spovedanie şi şi-a destăinuit viaţa, ostenelile şi ispitele ei, a rostit Crezul, s-a închinat, a primit dumnezeieştile Taine şi, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate, şi-a dat duhul în mâinile Lui. Apoi părinţii au făcut slujba înmormântării şi au îngropat sfântul ei trup în peşteră. Aceasta s-a petrecut în al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea.

Trupul Sfintei Teodora a rămas tăinuit în peşteră până după anul 1830, când familia domnitorului mol¬dovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a aşezat moaştele ei în raclă de preţ şi le-a depus în biserica schitului spre închinare. Apoi, zidind o biserică nouă la moşia lor din satul Miclăuşeni-Iaşi, le-a adus în această biserică şi multă lume venea aici spre închinare, primind ajutorul Cuvioasei. În anul 1856 familia Sturza a convenit cu conducerea Mănăstirii Pecerska din Kiev să le dăruiască sfintele moaşte, în schimbul unor veşminte preoţeşti şi arhiereşti, ceea ce s-a şi făcut spre paguba şi întristarea tuturor. Aşa s-au înstrăinat moaştele Sfintei Teodora din patria ei şi se păstrează în catacombele de la Pecerska, aşezate în raclă de mult preţ, pe care scrie aceste cuvinte în limbile slavonă şi română: „Sfântă Teodora din Carpaţi”.

Aceasta este pe scurt viaţa Sfintei Teodora de la Sihla şi acestea sunt faptele ei, prin care a bineplăcut lui Dumnezeu, numărându-se în cetele sfinţilor din cer şi fiind socotită cea mai aleasă nevoitoare pe care a odrăslit-o vreodată ţara noastră. Credincioşii din Moldova o cinstesc ca sfântă de la început şi merg în pelerinaj la peştera şi chilia ei de la Schitul Sihla. La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat-o, trecând-o oficial în rândul sfinţilor, cu zi de pomenire la 7 august.

Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi toţi, împreună cu ţara şi poporul cel binecredincios. Amin!

Cântarea a 7-a

Simţindu-ţi aproape obştescul sfârşit, te-ai rugat Mântuitorului Hristos să te învrednicească de Preacuratele Taine, pe care în chip minunat le-ai primit de la duhovnicul Antonie, căruia te-ai mărturisit şi ţi-ai destăinuit viaţa. Apoi, îngenunchind, te-ai rugat şi, ros¬tind Crezul ţi-ai dat sufletul în braţele Mirelui tău, Iisus Hristos. Roagă-te şi pentru noi, Sfântă Maică Teodora, să dobândirn sfârşit creştinesc şi iertare de păcate.

Îngereşte te-ai nevoit pe pământ şi te-ai săvârşit, Cuvioasă, mutându-te de la osteneală la odihnă; de la cele rele şi trecătoare la cele veşnice şi pline de lumină. Schimbă-ne şi nouă gândul, mintea şi voinţa de la cele de aici, la cele nemuritoare de sus şi ne ajută cu rugăciunile tale, Sfântă Teodora, să dobândim cereştile bunătăţi, pe care ni le-a făgăduit Mântuitorul Hristos.

Slavă…

Te cinstesc şi te laudă toţi sihaştrii şi cuvioşii şi te caută credincioşii iubitori de sfinţi, să-ţi ceară ajutorul, Preacuvioasă Maică Teodora, ajută-ne ca împreună cu tine să slăvim pe Dumnezeu Cel în trei feţe închinat şi te roagă pentru sufletele noastre…

Şi acum…

Te lăudăm Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi te mărim după cuviinţă, că prin tine a venit Hristos în lume şi în inimile noastre. Roagă-L cu iubire de oameni, Stăpână, să ne dăruiască iertare de păcate milă şi cereas¬ca Împărăţie.

Cântarea a 8-a.

Te-ai nevoit pe pământ, Cuvioasă Teodora, şi te-ai jertfit pentru Hristos, ca să dobândeşti mântuirea sufletului tău, căci nimic nu se câştigă fără osteneală, fără rugăciune şi viaţă curată. Ajută-ne şi pe noi nevrednicii, cu rugăciunile tale, să urmăm lui Hristos cu credinţă, împlinind cu sfinţenie poruncile Lui şi făgăduinţele vieţii duhovniceşti.

Te-ai mutat la cele cereşti cu pace, mireasa lui Hristos, Teodora şi acolo te veseleşti în veci cu sfinţii, în bucuria Duhului Sfânt. Nu ne uita nici pe noi săracii, care ne amăgim şi ne robim de grijile înşelătoare ale acestei vieţi. Ci, roagă-te neîncetat pentru lume, pentru ţara în care te-ai născut şi pentru călugări şi credincioşi, să ne întărească în dreapta credinţă şi în lucrarea faptelor bune.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul

Priveşte din cer cu iubire spre noi, Preacuvioasă Maică Teodora, ajută-ne cu rugăciunile tale şi cere milă şi har de la Dumnezeu pentru Biserică, pentru ierarhi, pentru preoţi şi monahi şi pentru binecredincioşii creştini care cinstesc sfântă pomenirea ta şi slăvesc cu dreaptă credinţă pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.

Şi acum…

Fecioară şi Maică a iui Dumnezeu te mărturisim credincioşii pe pământ. Maică şi Fecioară mijlocitoare înaintea Preasfintei Treimi te ştim în cer, Marie, Născătoare de Dumnezeu. Ai milă de Biserica pe care a întemeiat-o Hristos prin Apostoli; ai milă şi de dreptmăritorii creştini care au fost luminaţi de Duhul Sfânt prin Botez şi te roagă pentru noi toţi să se mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 9-a

Vino la noi, Preacuvioasă Maică Teodora; adu-ţi aminte de toţi care te-au născut şi crescut în şcoala rugăciunii din Carpaţi şi te roagă lui Dumnezeu pentru noi, să ne întărim în credinţă, în răbdare şi iubire duhov¬nicească, ca să dobândim iertare de păcate.

Vino la noi, Sfântă Teodora, floare aleasă a sihaştrilor din Carpaţi! Vino la noi, Preacuvioasă, şi ne îmbărbătează împotriva diavolilor care ne lovesc prin necredinţă, prin ură şi dezbinare şi ne ajută să biruim pe nevăzuţii vrăjmaşi spre mântuirea sufletelor noastre.

Slavă…

Vino la noi, mireasa lui Hristos, Teodora, care te-ai învrednicit de sfinţenie la schitul Sihla prin nevoinţă îngerească şi cu rugăciunile tale ajută-ne să ieşim la limanul cel bun şi să biruim mândria şi împietrirea inimii, ca să fim primiţi în cereştile locaşuri.

Şi acum…

Bucură-te, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, bucuria îngerilor, lauda Apostolilor, cununa tuturor sfinţilor, mijlocitoarea lumii, acoperitoarea călugărilor, mângâierea credincioşilor, Maica tuturor mamelor creştine şi întărirea fecioarelor. Nu înceta a te ruga, Stăpână, să se mântuiască sufletele noastre.

LUMINÂNDA

Fiind chemată şi aleasă de Hristos, ai părăsit lumea şi cele trecătoare şi, îngereşte nevoindu-te, în munte te-ai ascuns ca o pasăre şi căprioară fără nume, fericită Teodora, lauda călugărilor, făcându-te mireasă lui Hristos prin neadormită rugăciune, prin post, prin lacrimi şi cugetarea celor cereşti, pe diavoli arzând şi cu îngerii împreună vorbind, roagă-te, maică preacuvioasă, să se mântuiască sufletele noastre.

LA LAUDE

Trei ale Praznicului şi trei ale Sfintei Teodora, glasul 4

Veniţi toate cetele călugărilor să lăudăm astăzi pe Sfânta Teodora, următoarea lui Hristos cea prearâvnitoare, lauda monahilor, locuitoarea pustiului şi floarea cea de mult preţ a munţilor Carpaţi. Căci cu nevoinţa pe mulţi sihaştri a întrecut, prin lacrimi sufletul ca pe un crin şi l-a albit, iar cu rugăciunea şi cu postul pe Dumnezeu cu duhul de pe pământ L-a văzut. Pentru aceea, într-un glas să-i strigăm: Bucură-te, Sfântă Teodora, rugătoarea sufletelor noastre (de două ori).

Veniţi, cuvioşilor părinţi şi sihaştri purtători de Dum¬nezeu, care neîncetat vă rugaţi şi toţi creştinii iubitori de Hristos, să lăudăm astăzi, la pomenirea cea de peste an, pe Sfânta Teodora, bucuria îngerilor şi cununa cea de mult preţ a călugărilor; comoara cea aleasă a Schitului Sihla şi rugătoare neadormită a ţării noastre. Deci sărutând icoana ei, să-i cântăm: Bucură-te, Sfântă Teodora, fiică şi podoabă scumpă a Bisericii Româneşti.

Slavă…, glasul 5

Veniţi toate cetele călugărilor şi ale credincioşilor să urcăm pe muntele Sihlei şi, împreună cu îngerii şi cuvioşii, să prăznuim astăzi pe Sfânta Teodora şi, închinându-ne în biserica şi peştera ei, să-i cântăm într-un glas: Bucură-te, mireasa lui Hristos, Teodora, rugătoare fierbinte pentru noi şi pentru toată lumea.

Şi acum…, a Praznicului

DOXOLOGIA MARE

Troparul sfintei Slavă…,
Şi acum…, al Praznicului
Ecteniile şi Apolisul Ceasul întâi

LA SFÂNTA LITURGHIE

Fericirile din Canonul Cuvioasei, Cântarea a 3-a, pe 4 şi de la Cântarea a 6-a pe 4.

Prochimen glas 4: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate care mi-a dat mie.

Apostolul din Epistola întâi către Corinteni (IX, 2-12):
Fraţilor, voi sunteţi pecetea apostoliei mele…

Evanghelia de la Luca (VII, 37-50):
În vremea aceea, L-a rugat unul dintre farisei pe Iisus…

CHINONICUL
Întru pomenire veşnică va fi dreptul şi de auzul rău nu se va teme.

Sursa: Slujba Sfintei Teodora de la Sihla, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Mulțumiri sorei Anamaria. Domnul sa vă răsplătească dragostea!

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:
  1. Anton Ina
    august 6th, 2011 la 18:16 | #1

    Exista in madularele noastre aceasta lege care,sustragandu-ne de la legea lui Dumnezeu si robindu-ne in legea pacatului,ne face mai degraba nefericiti decat vinovati,incat sa nu fim osanditi la chinurile cele vesnice,ci sa suspinam ca si cum ne-ar fi fost intrerupta bucuria fericirii si,cautand ajutorul care sa ne readuca inapoi,sa zicem impreuna cu Apostolul:”OM NENOROCIT CE SUNT!CINE MA VA IZBAVI DE TRUPUL MORTII ACESTEIA!”

  2. Anton Ina
    august 6th, 2011 la 19:10 | #2

    Sfanta Teodora,icoana vie,faclie aprinsa ce luminezi Moldova toata si duci spre Domnul nostru Hristos Mantuitorul,smerite rugaciuni care razbat ecou in inimile noastre,dorind puterea barbatiei tale invingatoare a lucrarilor dracesti,ajuta-ne tu Floare a curatiei,sa te urmam, scapandu-ne de viclesugul cel lumesc,cu timp de pocainta primind,nadajduim Inaltul rai ceresc,usor scapand din Marea Judecata,ca mantuiti fiind,o vesnicie intreaga,slava sa-I inaltam lui Dumnezeu-Treime Sfanta a toate bine Facator.Amin!

  1. august 7th, 2012 la 16:53 | #1