Acasă > Acatiste, Canoane de rugăciune, Cântările Ortodoxiei, in English, στην ελληνική γλώσσα > 7 februarie: SFÂNTUL PARTENIE, EPISCOPUL LAMPSAKULUI, GRECIA (Troparul, Viaţa, Canonul, Acatistul)

7 februarie: SFÂNTUL PARTENIE, EPISCOPUL LAMPSAKULUI, GRECIA (Troparul, Viaţa, Canonul, Acatistul)

SFÂNTUL PARTENIE, EPISCOPUL LAMPSAKULUI, GRECIA

Cel numit cu numele fecioriei, Sfîntul Partenie, s-a născut în Melitopoli. Tatăl său se numea Cristofor şi era diacon al Sfintei Biserici lui Dumnezeu din acea cetate. Partenie n-a învăţat carte; de la început însă, ascultînd cele citite, îşi aducea aminte multe din dumnezeiasca Scriptură, ca un cărturar ales. Crescînd cu anii, şedea la un lac de aproape, pescuind şi vînzînd peşte, dînd şi milostenie la săraci. El, din mica sa vîrstă învrednicindu-se darului lui Dumnezeu, îl tăinuia înaintea oamenilor, iar în anul al 18-lea al vieţii sale, a început a face minuni, gonind diavolii din oameni, prin chemarea preasfîntului nume al lui Hristos. Începînd a străbate în popor vestea despre dînsul, a aflat de el şi preasfinţitul Filip, episcopul Melitopoliei. Acesta, chemîndu-l la dînsul şi toate cele despre dînsul cercetîndu-le, s-a minunat de faptele lui cele bune şi de darul lui Dumnezeu ce se afla într-însul. Deci, a poruncit să-l înveţe carte şi, după ce a învăţat, l-a sfinţit preot chiar nevrînd şi i-a încredinţat lui cîrmuirea bisericească. Iar Sfîntul Partenie, fiind în rînduiala preoţiei, mai mult se nevoia şi, cîştigînd îndoit darul dumnezeiesc al sfinţeniei şi al facerii de minuni, tămăduia toate bolile şi făcea multe semne preaminunate, în numele Domnului nostru Iisus Hristos.

Între alte minuni ale lui, s-au întîmplat şi unele ca acestea: L-a întîmpinat în drum un om pe care-l lovise în obraz un taur cu cornul, încît i-a scos ochiul, pe care îl ţinea cu mîna lui tremurîndă. Sfîntul, luîndu-l cu mîna, l-a pus la locul lui şi, cu apă spălîndu-l, în trei zile l-a tămăduit desăvîrşit. O femeie, avînd o vătămare cumplită şi netămăduită în părţile trupului cele ascunse, a venit la sfîntul cerîndu-i tămăduire, iar cuviosul făcîndu-i semnul crucii pe fruntea ei, îndată acea femeie s-a tămăduit. Altă dată, mergînd sfîntul să cerceteze pe un bolnav şi trecînd pe lîngă casa unui boier, un cîine mare scăpînd din lanţuri şi din poartă alergînd asupra lui s-a suit cu picioarele dinainte pe umerii lui, vrînd cu dinţii să muşte faţa sfîntului. Iar el a suflat asupra lui şi făcîndu-şi semnul crucii, îndată cîinele a murit şi l-a aruncat sfîntul de pe umerii săi.

Nişte minuni ca acestea auzindu-le Ahilie, arhiepiscopul Cizicului, a chemat pe Sfîntul Partenie la dînsul şi l-a făcut episcop în cetatea Lampsacului. Iar omul acesta al lui Dumnezeu, mergînd în episcopia încredinţată lui, a găsit că toată cetatea ţinea de păgînătatea elineştii închinări la idoli, iar creştinii erau în număr mic; şi se supără foarte mult bunul păstor. De aceea nu înceta sfătuindu-i, mustrîndu-i, rugîndu-i şi arătîndu-le calea adevărului şi făcînd minuni întru numele lui Hristos, tămăduind pe bolnavii lor, pînă ce i-a adus la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu.

Văzînd cetatea încredinţată lui că sporeşte şi se întoarce de la slujirea idolilor cu totul, a voit să strice capiştele idoleşti, care erau în cetate, iar în locul lor să zidească cinstite şi sfinte biserici dumnezeieşti. Pentru acest lucru a mers la marele împărat Constantin, ca să ia de la dînsul stăpînire spre acel lucru şi, fiind primit de dreptcredinciosul şi de Hristos iubitorul împărat cu cinste şi cu dragoste, a cîştigat de la dînsul ceea ce dorea. Pentru că marele Constantin a dat sfîntului împărăteasca sa scrisoare pentru risipirea capiştelor idoleşti şi încă şi mulţime de aur i-a dăruit lui, pentru zidirea sfintelor biserici, apoi a eliberat pe sfîntul cu pace. Întorcîndu-se arhiereul lui Dumnezeu, Partenie, în Lampsac, îndată a răsturnat toate capiştele din temelie şi a zidit o dumnezeiască biserică în mijlocul cetăţii, mare şi frumoasă, singur apucîndu-se de lucru şi ajutînd cu mîinile sale pe zidari.

Zidindu-se biserica, a venit într-una din zile la dînsul un om, avînd în sine un duh necurat – care de multă vreme locuia într-însul – şi nu putea omul acela să gonească diavolul din el. Dar apropiindu-se de omul lui Dumnezeu, adică de Partenie, i-a făcut plecăciune, iar sfîntul, cunoscînd că într-însul este duhul necurat, nu i-a răspuns; diavolul, tulburîndu-se în om, a zis sfîntului: „Fiindcă am dorit să te văd, pentru aceea ţi-am făcut plecăciune, iar tu de ce nu mi-ai răspuns?” Sfîntul Partenie i-a zis: „Iată, m-ai văzut”. Diavolul a zis: „Te-am văzut şi te-am cunoscut”. Grăit-a sfîntul: „Dacă m-ai văzut şi m-ai cunoscut, atunci ieşi de la zidirea lui Dumnezeu”. Zis-a lui diavolul: „Rogu-mă ţie, nu mă izgoni din lăcaşul meu, în care de atîta timp locuiesc”. Sfîntul l-a întrebat: „De cît timp locuieşti într-însul?” Răspuns-a diavolul: „Din copilăria lui şi de nimeni nu am fost cunoscut pînă acum, decît numai de tine care mă izgoneşti, precum văd; iar de mă vei izgoni de aici, unde îmi vei porunci să mă duc?”

Sfîntul i-a zis lui: „Îţi dau eu un loc unde să mergi”. Zis-a lui diavolul: „Mi se pare că îmi vei zice să mă duc în porci”. Grăit-a lui sfîntul: „Ba nu, îţi voi da ţie un om, în care intrînd să locuieşti, dar numai din acesta acum să ieşi”. Zis-a diavolul: Cu adevărat o vei face aceasta, sau numai grăieşti aşa că să mă scoţi de aici?” Grăit-a sfîntul: „Cu adevărat îţi zic că am un om gata, în care, intrînd, să locuieşti de vei voi, dar să ieşi din omul acesta degrabă”. Diavolul, plecîndu-se la nişte cuvinte ca acestea, cerea să-şi cîştige făgăduinţa de la dînsul. Atunci Sfîntul Partenie, deschizîndu-şi gura, a zis: „Iată, eu sînt omul, intră şi locuieşte în mine”. Iar diavolul, ca de foc arzîndu-se, i-a strigat: „Vai mie, în bun vas locuind eu, după atîta timp mă izgoneşti. Mare rău îmi vei face de voi intra în tine. Cum voi putea să intru în casa lui Dumnezeu?” Acestea zicîndu-le diavolul, a ieşit din om şi s-a dus în locuri pustii şi neumblate, iar omul acela a rămas sănătos, prin darul lui Hristos şi lăuda pe Dumnezeu.

Săvîrşindu-se zidirea bisericii, sîrguinţa sfîntului era ca să facă în altar sfînta masă, ca adică să săvîrşească pe dînsa dumnezeiasca Liturghie. Aflînd într-o capişte idolească, din cele risipite, o piatră bună şi aleasă, a poruncit lucrătorilor să o pregătească spre săvîrşirea sfintei mese. Lucrătorii, îndreptînd-o şi pregătind-o precum se cădea, au pus lespedea în car şi, înjughînd boi puternici, o duceau spre biserică. Diavolul, mîniindu-se pentru piatra aceea luată din capişte, a tulburat boii cei înjugaţi şi i-a făcut ca deodată să alerge, să nu poată să-i ţină nimeni. Din acea spaimă, omul care ducea boii, anume Eutihian, prin lucrarea diavolească a fost aruncat la pămînt, sub car, cu faţa în jos şi, trecînd carul cu piatra peste dînsul, i-a sfărîmat toate oasele şi a murit.

Aflînd de acea întîmplare, arhiereul lui Dumnezeu, Partenie, a spus: „Diavoleasca răutate a făcut aceasta. Însă nu vei face, diavole, împiedicare la lucrul lui Dumnezeu”. Îndată sculîndu-se, a luat cu dînsul pe dreptcredincioşii oameni care erau cu el şi au mers cu toţii la locul unde se întîmplase aceasta. Văzînd trupul mortului, şi-a plecat sfinţii săi genunchi la pămînt, spre rugăciune, apoi cu lacrimi s-a rugat lui Dumnezeu, zicînd: „Tu, Doamne, atotputernice, Dătătorule al vieţii şi al morţii, ştii din ce pricină vrăjmaşul prin meşteşugirile sale a adus moarte asupra zidirii Tale. Dar o! Preabunule! precum totdeauna, aşa şi acum, arată-i deşartă scornirea lui şi pe robul tău Eutihian fă-l părtaş vieţii acesteia, arătînd celor ce cred în Tine nebiruita Ta putere, că Tu unul eşti Dumnezeu şi Ţie se cuvine slava în veci. Amin”.

Pe cînd făcea sfîntul rugăciune către Dumnezeu, s-a întors duhul mortului în trupul lui. Apoi, tot poporul privind pe cel ce fusese mort, a început a grăi: „Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeule, Care înviezi şi morţii!” Şi îndată s-a sculat omul sănătos, ca şi mai înainte. Apoi luînd boii, a dus cu dînşii carul cu piatră pînă la uşile bisericii. Atunci toţi cei care au văzut acea minune şi acea neaşteptată întoarcere la viaţă a mortului, au dat slavă şi laudă Prea-bunului Dumnezeu.

Se aduceau de pretutindeni bolnavii şi cei ce pătimeau de duhuri necurate şi toţi se tămăduiau cu darul, cu puterea lui Dumnezeu şi cu rugăciunea Sfîntului Partenie. Tot meşteşugul doctoricesc, în zilele acestui mare plăcut al lui Dumnezeu, nu era întru nimic de trebuinţă la oameni, deoarece toate bolile se tămăduiau în numele Domnului nostru Iisus Hristos. Între aceşti bolnavi, era şi o fiică a unuia Dionisie, de neam împărătesc, anume Dafna, pe care, fiind cumplit chinuită de diavol, în trei zile a izbăvit-o de chinurile lui. Pe o altă fiică a unuia Mamalie, care era boier în cetatea Smirna, cu numele Agalmatia, care se tulbura de duhul necurat, se tăvălea pe pămînt, spumega şi înţepenea, el a tămăduit-o. Apoi pe Zoila, o femeie vestită, care avea într-însa duh iscoditor şi de acela cu greu se bîntuia, a tămăduit-o sfîntul.

După aceasta pe un tînăr, anume Nicon, fiu de preot, avînd într-însul un diavol cumplit ce-l muncea, părinţii săi îl duseră la sfîntul, la ale cărui picioare aruncîndu-l, ei se rugau să se milostivească spre el şi să-l izbăvească de duhul necurat. Iar omul lui Dumnezeu, Partenie, le-a zis: „Nu este vrednic de tămăduire fiul vostru, căci spre pedeapsă îi este dat lui duhul care îl munceşte, de vreme ce este ca un ucigaş de tată. Pentru că adeseori, răbdînd de la dînsul ocară şi necinste, v-aţi rugat întru amărăciunea sufletului vostru ca să fie pedepsit de Dumnezeu. Deci, lăsaţi-l ca aşa să fie, pentru că de trebuinţă îi este lui această pedeapsă”. Iar ei, fiind nişte părinţi iubitori de fii şi durîndu-i inima de fiul lor, au strigat cu lacrimi: „Roagă-te pentru dînsul, dumnezeiescule arhiereu, ca să se izbăvească de cumplitul diavol”. Fericitul Partenie, văzînd lacrimile cele multe ale părinţilor şi milostivindu-se spre dînsul, s-a rugat cu dinadinsul lui Dumnezeu şi îndată a ieşit diavolul din tînărul acela. Părinţii, luînd pe fiul lor sănătos, s-au întors la casa lor, lăudînd şi binecuvîntînd pe Dumnezeu.

O femeie oarecare, pe nume Alexandra, din cetatea ce se numea Arisva, avînd duh de mînie, care pe mulţi vătăma, a fost adusă la slujitorul lui Dumnezeu, Partenie, iar el, certînd pe duh, a tămăduit-o şi a trimis-o sănătoasă la ai săi. Pe o altă fecioară, fiică a lui Sinodie, din cetatea Avideniei, fiind muncită de diavol şi prin munţi rătăcindu-se, au prins-o părinţii, au dus-o la dreptul, care a tămăduit-o prin punerea mîinilor şi prin rugăciune. Pe un ostaş, anume Axan, cu toate mădularele slăbănogite, spălîndu-l cu apă şi rugîndu-se lui Dumnezeu pentru dînsul, l-a făcut sănătos.

Un om oarecare, Alan, din neam sirian, prin lucrarea necuratului duh ce locuia într-însul, s-a sugrumat cu o funie, în biserica pe care sfîntul a zidit-o şi era mort chiar la locul celor chemaţi. De acest lucru înştiinţîndu-se sfîntul, a mers la mortul acela şi cu rugăciune înviindu-l din morţi, a gonit pe diavol dintr-însul. Un bărbat din cetatea Parea, care este între Lampsac şi Cizic, a adus la sfîntul pe femeia sa îndrăcită, pentru tămăduire, spre care, Sfîntul, suflînd spre ea şi rugîndu-se, a făcut-o îndată sănătoasă. Asemenea şi pe altă femeie îndrăcită, anume Acavia, din satul Chelea, a tămăduit-o plăcutul lui Dumnezeu. Pe femeia Evharia, soţia lui Agapit, magistrianul, fiind otrăvită şi foarte bolnavă, Sfîntul Partenie a făcut-o sănătoasă cu untdelemn sfînt.

Un tînăr, anume Maxim, din cetatea Viza; era în Lampsac, slujind unui diacon. Acela, căzînd în boala pîntecelui (dizenterie) şi neputînd să se tămăduiască, a murit. Părinţii, auzind de moartea lui, au plecat din Viza în Lampsac ca să îngroape pe fiul lor şi, luîndu-l cu patul, l-au dus în biserică plîngînd şi l-au pus chiar în acel loc unde avea să meargă arhiereul lui Dumnezeu, Partenie. Venind sfîntul, a văzut pe cel mort zăcînd şi pe părinţii lui plîngînd, apoi a lăcrimat singur şi, plecîndu-şi genunchii, s-a rugat lui Dumnezeu pentru cel mort, care a înviat îndată; şi, ridicîndu-se, a început a grăi. Sfîntul, întinzîndu-şi mîna la dînsul, l-a ridicat şi l-a dat părinţilor sănătos. Toată cetatea se mira foarte mult de nişte minuni preaslăvite ca acestea şi toţi preamăreau pe Dumnezeu.

Teofila, diaconiţa din satul Asermiei, şi cu dînsa o copilă mică, anume Rufina, din acelaşi sat, amîndouă slăbite de muncirea diavolească, fiind aduse la sfîntul, pe amîndouă le-a tămăduit, stropindu-le cu apă sfinţită şi rugîndu-se pentru dînsele. Asemenea pe Tadasie, care era singur la tatăl său, Ilarie, preotul şi prin lucrarea diavolească îşi pierduse mintea, sfîntul l-a tămăduit cu rugăciunea. Pe o bătrînă săracă, anume Caliopa şi cu dînsa pe o copilă, anume Kiriachi, care pătimeau de duhuri necurate, le-a tămăduit. Apoi, dîndu-le cele de trebuinţă, le-a trimis sănătoase acasă.

Între alte multe şi nespuse minuni ale sfîntului s-a întîmplat şi aceasta: în casa în care se lucrau pînzele cele împărăteşti de porfiră, se sălăşluise diavolul şi făcea multe supărări lucrătorilor, înfricoşîndu-i cu năluciri şi stricîndu-le lucrurile lor. De aceea erau în mare mîhnire lucrătorii pentru pagubele cele multe care se făceau prin supărarea diavolească, temîndu-se de mînia împărătească şi de pedeapsă, pentru paguba cea aducătoare de atîta cheltuială. Aflînd de aceasta arhiereul lui Dumnezeu, Partenie şi fiind rugat de lucrători, s-a dus cu sîrguinţă acolo; şi chemînd pe diavolul cel necurat care făcea supărări, l-a certat prin înfricoşatul şi sfîntul nume al lui Hristos şi l-a gonit de acolo. Iar diavolul răcnea în auzul tuturor şi spunea că este gonit de focul lui Dumnezeu în focul gheenei. Din acea vreme, nu mai era în casa aceea nici o supărare.

După aceasta, diavolul a început a face supărare pescarilor, deoarece, cînd aruncau mrejele în apă, vedeau în ele, prin nălucirea diavolească, mulţime de peşti, iar cînd trăgeau mrejele la mal, cu multă osteneală, nu găseau nici un peştişor. Aşa se osteneau în deşert de multă vreme. Dar nu numai în Lampsac era aceasta, ci şi în toate cetăţile şi satele dimprejurul părţilor acelora.

Adunîndu-se toţi pescarii din toate cetăţile şi satele, au venit la sfîntul, cerîndu-i să se roage lui Dumnezeu pentru dînşii, ca să nu se ostenească în deşert cu prinderea peştelui. Iar sfîntului, rugîndu-se cu post şi cu lacrimi, i s-a descoperit de la Dumnezeu că prin lucrarea diavolească se face pescarilor o supărare ca aceea. Îndată sculîndu-se sfîntul, s-a dus pe la toate malurile şi limanurile, făcînd rugăciuni şi gonind de pretutindeni pe diavol, care se încuibase în ape. Apoi a poruncit pescarilor ca, în faţa sa, să arunce mrejele la pescuit. Făcînd ei aceasta cu bucurie, prin rugăciunile sfîntului, abia au putut să tragă mrejele de mulţimea peştilor. De atunci s-a făcut pescarilor pescuirea cu bună sporire ca şi mai înainte.

Şezînd sfîntul la limanul Catapteliei în vremea pescuitului şi fiind trase mrejele, un peşte mare ce se numea Tinos, sărind din mreajă, s-a aruncat la picioarele sfîntului; iar el, însemnîndu-l cu semnul crucii, a poruncit să-l taie şi să-l împartă la fraţi, spre slava lui Dumnezeu. După aceea a tămăduit pe un şchiop, anume Calist, făcîndu-l să umble bine. Pe un alt om, anume Lezvie, fiind cuprins de bube dinspre cap către picioare, nedeosebindu-se în nimic de cei leproşi, ungîndu-l cu untdelemn sfinţit şi rugîndu-se în trei zile l-a făcut sănătos.

Odată, arhiereul lui Dumnezeu, Partenie, ducîndu-se în Tracia pentru trebuinţe bisericeşti şi fiind în Mitropolia Iracliei, s-a dus la arhiepiscopul Ipatian, care era bolnav rău. Vorbind cu dînsul, îl întrebă de pricina bolii lui. În acea noapte, Dumnezeu a descoperit plăcutului său, Partenie, că arhiepiscopul Ipatian este pedepsit cu acea grea boală pentru iubirea de argint, căci averile săracilor şi ale scăpătaţilor le păstra la sine.

A doua zi, Sfîntul Partenie s-a dus la dînsul şi i-a zis: „Scoală-te stăpînule cel mare, că nu eşti cuprins de neputinţă trupească, ci eşti pedepsit pentru o neputinţă sufletească. Deci lepădă pe aceea şi vei fi iarăşi sănătos”. Bolnavul zise: „Mă ştiu şi eu că sînt păcătos şi pentru aceea mă pedepseşte Dumnezeu, dar mă rog ţie a te ruga pentru mine, ca să mă curăţ de fărădelegile mele”. Grăit-a lui Sfîntul Partenie: „Dacă greşeşte cineva omului, poate că s-ar asculta rugăciunea pentru dînsul, dar greşeala ta este către Dumnezeu. Cele ce sînt ale săracilor întoarce-le lui Dumnezeu şi totdeauna vei fi sănătos cu sufletul şi cu trupul”.

Atunci arhiepiscopul, venindu-şi în simţire, a zis: „Părinte, am greşit Domnului meu, Care este drept”. Îndată, chemînd pe econom, i-a poruncit să aducă argintul adunat din averile cele luate de la săraci şi, văzînd că erau mai multe, a rugat pe Sfîntul Partenie să le împartă la săraci, dar sfîntul l-a sfătuit ca să le împartă singur. Atunci bolnavul arhiepiscop a poruncit să-l pună în caretă şi să-l ducă în biserica Sfintei Muceniţe Glicheria. Acolo, adunînd săracii şi scăpătaţii, le-a împărţit toate cu îndurare. Dar bunul şi preamilostivul Dumnezeu, Cel ce n-a defăimat cei doi bani ai văduvei ca şi lacrimile desfrînatei şi a primit suspinarea vameşului, primind pocăinţa arhiepiscopului şi în trei zile i-a dat sănătate desăvîrşită.

Omul lui Dumnezeu, Partenie, venea în toate zilele la bisericile cetăţii Iraclia, săvîrşind în ele obişnuitele rugăciuni. Într-o zi, intrînd în biserica ce se numea Ahila, a aflat un om bolnav, spre care, milostivindu-se, şi-a plecat genunchii şi s-a rugat cu lacrimi preabunului Dumnezeu. Apoi, sculîndu-se de la rugăciune, a uns pe cel bolnav cu sfîntul untdelemn şi în acelaşi ceas l-a tămăduit şi l-a pus pe picioare, poruncindu-i să umble. Apoi s-a dus cel tămăduit într-ale sale, lăudînd pe Dumnezeu. Înştiinţîndu-se cetăţenii Iracliei de acea neaşteptată minune, toţi cei care erau cuprinşi de orice fel de neputinţe şi de boli alergau la sfîntul şi cu puterea lui Dumnezeu, prin rugăciunile plăcutului Său, toţi se întorceau sănătoşi.

În acea vreme, cînd Sfîntul Partenie săvîrşea cu darul şi cu puterea lui Hristos minunile, tămăduind diferite boli, era lîngă el arhidiaconul bisericii Iraclia, al cărui nume era Ipatian, ca şi al arhiepiscopului lui. Acela, văzînd minunile ce se săvîrşeau, a căzut la picioarele sfîntului bărbat, rugîndu-l cu lacrimi şi spunîndu-i că, în satul său, fiind multă semănătură şi răsărind holdele, grădinile, răsadurile şi viile toate se uscaseră din cauza secetei. Deci, îi zicea: „Vino în acest loc, preacinstite părinte, ca văzînd toate cele uscate, să te rogi lui Dumnezeu să dea ploaie pămîntului celui însetat şi să scape de foamete toată patria noastră. Cinstitul şi sfîntul bărbat, Partenie, s-a dus cu sîrguinţă la ţarini, la grădini şi la vii şi, văzînd toate semănăturile foarte uscate, a lăcrimat şi, plecîndu-şi genunchii, s-a rugat mult cu lacrimi către Iubitorul de oameni, Dumnezeu, ca să trimită ploaie pămîntului şi să răsară roadele. Iar Dumnezeu, Cel ce face voia celor ce se tem de El, fiind rugăciunea încă în gura sfîntului, a acoperit cerul cu nori şi s-a pogorît ploaie multă, care a adăpat pămîntul din destul.

Sfîntul Partenie, rămînînd cu arhidiaconul în satul lui, toată noaptea a petrecut-o în rugăciuni, iar a doua zi a zis către arhidiacon: „Ia aminte, o! frate, că ştii pe arhiepiscopul tău, cum a fost pedepsit de Dumnezeu cu boală grea, pentru iubirea lui de argint. Iată Domnul mi-a arătat în această noapte că nu după multe zile va trece din viaţa aceasta, iar tu, în locul lui, vei fi arhiepiscop al cetăţii Iracliei. Drept aceea să ştii ca totdeauna să te îngrijeşti de cei săraci, pentru că aceia milostivesc pe Dumnezeu mai mult decît toate”.

După aceasta, binecuvîntînd sfîntul ţarinile, grădinile şi viile arhidiaconului şi făcîndu-le să rodească cu îndestulare prin a sa rugăciune şi binecuvîntare, s-a întors în cetate. Apoi a mers la arhiepiscop ca să-l sărute şi apoi să plutească cu corabia în calea sa. Arhiepiscopul, întîmpinîndu-l, l-a îmbrăţişat cu dragoste; apoi, şezînd şi vorbind între ei, Sfîntul Partenie a zis către arhiepiscop: „Îţi vestesc, o! stăpîne, că nu după multe zile, te vei dezlega din trup şi vei merge către Domnul, căci te cheamă Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu, iar tu, ducîndu-te către El, vei lăsa după tine – precum mi-a descoperit Domnul – moştenitor bun, pe Ipatian, arhidiaconul tău”. Răspuns-a arhiepiscopul: „Fie voia Domnului”. Şi sărutîndu-se unul pe altul cu sărutare sfîntă, s-au despărţit. După aceea, a plutit Sfîntul Partenie de la cetatea Iracliei şi, în puţine zile, a ajuns în cetatea Lampsacului. Trecînd nu multă vreme, s-a îmbolnăvit iarăşi arhiepiscopul Iracliei şi s-a odihnit întru Domnul. În locul lui a fost ales Ipatian, cel ce a fost arhidiacon şi astfel s-a împlinit proorocirea sfîntului.

Sosind vara şi făcîndu-se secerişul şi adunarea tuturor roadelor, a mers arhiepiscopul Ipatian la satul său, la ţarini şi la vii, care mai înainte se uscaseră de secetă şi le-a aflat cu multe roduri îndestulate, mai mult decît în toţi anii dinainte, şi aceasta se făcuse cu rugăciunile şi binecuvîntarea Sfîntului Partenie. Umplînd arhiepiscopul o corabie plină cu grîu, cu vin şi cu toate roadele, s-a dus în Lampsacul făcătorului de minuni, ca să-i dea mulţumire pentru binecuvîntarea sa. Sfîntul a primit cu dragoste pe arhiepiscopul Iracliei, însă roadele aduse de dînsul n-a voit să le primească, zicîndu-i: „Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru toate, iar pe acestea să le împarţi fraţilor”. După multă vorbire folositoare cu sfîntul, întorcîndu-se arhiepiscopul Ipatian la locul său, a împărţit la fraţii săi mulţime de grîu, de vin şi de toate roadele, după porunca omului lui Dumnezeu, povestind la toţi, pînă la sfîrşitul său, măririle lui Dumnezeu, pe care le-a făcut prin robul său, Partenie.

Strălucind asemenea cu îngerii prin viaţă plăcută lui Dumnezeu, marele făcător de minuni, Sfîntul Partenie, şi pe mulţi întorcîndu-i de la idoli la adevăratul Dumnezeu, tămăduind nenumărate boli, aproape de sfîrşitul vieţii sale, s-a îmbolnăvit şi chemîndu-se de Domnul, s-a dus la El în şapte zile ale lunii februarie, odihnindu-se cu pace în bătrîneţe fericite.

Atunci s-a înştiinţat îndată despre cinstita mutare a Sfîntului Partenie în cetăţile şi în ţările cele de primprejur şi s-au adunat de pretutindeni arhiepiscopii, la îngroparea lui, adică arhiepiscopul Iracliei, al Cizicului, al Melitopoliei, al Pariei şi mulţi alţi episcopi şi preoţi. Deci au făcut sfîntului îngropare slăvită, cu psalmi, cu laude şi cu cîntări duhovniceşti, punînd cinstitul lui trup aproape de soborniceasca biserică, în casa de rugăciuni zidită de dînsul. Se dădeau, de la mormîntul lui cel sfînt, multe tămăduiri neputincioşilor. Pentru că nu numai în viaţa sa, ci şi după moarte, acest doctor fără de plată şi făcător de minuni pe cei leproşi îi curăţa, diavolii din oameni îi scotea şi toată boala tămăduia. Iar acum tămăduieşte şi vindecă sufletele şi trupurile noastre cu rugăciunile sale, prin darul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, se cuvine slava în veci. Amin.

sfantul-partenie-din-lampsakos-icoana-cu-minuni-cu-aura-din-argint
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Partenie, Episcopul Lampsacului

Troparul Sfântului Ierarh Partenie, Episcopul Lampsacului, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinte Mucenice Partenie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut…

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Unit fiind cu Lumina Cea Dumnezeiască, prin fapte bune, părinte preasfinţite, te-ai arătat ca o a doua lumină. Pentru aceasta pe cei ce săvârşesc prăznuirea ta cea purtătoare de lumină şi pururea pomenită, cu rugăciunile tale îi mântuieşte de întunericul păcatelor.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o stea luminoasă ai răsărit pe cerul Bisericii lui Dumnezeu, Sfinte Partenie, cu strălucirile tămăduirilor, alungând cu darul tău întunericul patimilor şi aducând la Lumină pe cei ce se apropie de tine, preasfinţite.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întunericul cel rău al bolilor l-ai risipit, Sfinte Partenie, cu lumina cinstitelor tale mijlociri. Pentru aceasta te rugăm, tămăduieşte durerile sufletelor noastre şi alungă toate neputinţele trupurilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce ai născut pe Dumnezeul Cel Bun, Preacurată, fă bine smeritei mele inimi, care este rău ticăloşită de multe patimi şi o întăreşte să săvârşească voia Izbăvitorului nostru, care voieşte să mântuiască pe toţi oamenii.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Pe piatra credinţei…

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Surpător al tiraniei celei pricinuitoare de moarte a demonilor ai fost, preafericite şi altarele idolilor le-ai sfărâmat şi ai ridicat locaşuri Dumnezeieşti spre lauda lui Hristos, Preasfinţite Partenie.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind împodobit cu mari faceri de minuni, boala cancerului cea cumplită ai vindecat-o, ochii cei orbiţi i-ai deschis şi duhurile răutăţii le-ai alungat, cu Darul Cel Dumnezeiesc, Părinte Partenie.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înviat-ai pe cel ce murise strivit, care mai înainte slujea Lucrului Celui Dumnezeiesc. Că Dumnezeu, Care a nimicit moartea, ţi-a dat dar, Fericite Partenie, să înviezi pe morţi, prin mijlocirea ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Petrecut-a cu oamenii Domnul, îmbrăcându-Se, în chip de Netâlcuit, cu Trup din tine. Pe Acesta deci roagă-L Preasfântă, să Se milostivească spre mine cel secătuit şi clătinat de loviturile şarpelui.

Cântarea a 4-a. Irmos: Venit-ai din Fecioară…

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu rugăciunile tale ai tămăduit nenumărate boli, întărind cu darul, Sfinte Partenie, pe cei slăbănogi, precum şi Stăpânul tău, urmând Bunătăţii Lui Celei Nemăsurate.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu ai ajutat pe vopsitori a lucra cele de trebuinţă, alungând de la ei pe demonul ce îi necăjea, Părinte Partenie, cu rugăciunile tale către Iubitorul de oameni, părinte Preasfinţite.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Domnul primind rugăciunile tale, părinte, a dat pescuire foarte îmbelşugată celor ce aveau trebuinţă, mărindu-te pe tine prin minunea cu peştele, care s-a aruncat singur din apă afară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Rănile sufletului meu tămăduieşte-le, Fecioară; cugetul meu, tulburat de patimi şi întunecat de călcarea Poruncilor Mântuitorului, linişteşte-l.

 

Cântarea a 5-a. Irmos: Cel Ce eşti Luminarea…

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sălăşluindu-se în inima ta harul nepătimirii, cel sclipitor de lumină, de Dumnezeu cugetătorule părinte, a alungat întunericul cel adânc al iubirii de argint de la întâiul stătător, păzindu-l pe el neatins de boală, prin îndemnurile tale.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cel ţinut de multă boală, părinte şi ajuns pe jumătate uscat, l-ai făcut cu totul sănătos, prin rugăciunile tale, cuvioase, slăvind cu mulţumire pe Dumnezeu şi Stăpânul, Care te-a mărit pe tine cu multe faceri de minuni.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind împodobit cu ungerea sfântă a preoţiei, ai luminat-o cu arătarea multor minuni, pe care le-ai săvârşit şi când erai în viaţă şi după moarte, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Partenie, vieţuind ca un înger.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Te rog, Fecioară, izbăveşte-mă de întunecarea patimilor, de smintelile pe care le am din supărările vrăjmaşului şi din chinurile viitoare cele veşnice, cu rugăciunile tale cele către Iubitorul de oameni.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Către Domnul, Iona a strigat…

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu puterea cuvintelor şi a rugăciunilor tale, s-au surpat templele idolilor, prin har Dumnezeiesc, Părinte Partenie; iar poporul cel necredincios a primit credinţa, slăvind laolaltă cu un glas pe Domnul.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu lacrimi ai rugat pe Iubitorul de oameni Cuvântul şi ploi de sus ai pogorât celor ce au cerut, milostivindu-te cu îndurare de poporul ce se găsea în primejdii, Ierarhe al Domnului, Sfinte Partenie.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu apele ploilor tale celor Tainice ai adăpat toată inima care venea la tine, Sfinte Partenie; şi pământul cel uscat de secetă, primind ploi, în chip minunat a rodit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să nu mă arăţi osândit în ziua judecăţii; să nu mă vădeşti înaintea tuturor pe mine cel nesimţitor, Dumnezeul meu, Făcătorul meu, având ca Rugătoare pe Stăpâna, care fără de sămânţă Te-a născut pe Tine.

 

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…

Dumnezeiesc har de minuni ai primit de Dumnezeu înţelepţite, Sfinţite Părinte Partenie, făcătorule de minuni şi purtătorule de Dumnezeu, toate patimile credincioşilor curăţind, părinte şi duhurile celui viclean alungându-le. Pentru aceasta pe tine te lăudăm, ca pe un mare slujitor al harului lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea potrivnică…

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiescul har, care s-a sălăşluit întru tine,te-a arătat prooroc, vestind cele viitoare. Pentru aceasta, înţeleptule, mai înainte ai vestit celui ce avea să primească pe episcopul cel împodobit cu Lumini Dumnezeieşti.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Sfântul Ierarh Partenie întâiul stătător al Lampsacului, pe luminătorul cel nespus al Elespontului; pe cel ce a luminat tot pământul cu faceri de minuni şi a risipit noaptea patimilor celor cu multe dureri să-l lăudăm cu toţii.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu mult belşug şi-a dat pământul roada sa, prin mijlocirea ta, Preaminunate Partenie şi via cea bântuită de secetă a făcut struguri; căci aşa te-a mărit Dumnezeu, Cel Ce S-a slăvit prin viata ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Arătatu-te-ai, Preacurată, mai Sfântă decât Puterile cele de sus; că ai Sălăşluit întru tine pe Dumnezeu, pe Care Cetele celor fără de trup cu frică Îl slăvesc. Pe Acela roagă-L pururea să miluiască pe cei ce te măresc pe tine.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc…

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Preamari răsplătiri ai primit în ceruri pentru ostenelile tale, Mărite Partenie; că locuieşti în Lumină Neînserată şi ai luat Slavă netrecătoare, învrednicindu-te de Bucurie Neîncetată, părinte.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stea neapusă făcându-te în viaţă, cu Răsăriturile Dumnezeieştilor tale fapte, ai apus după Legea firii şi te-ai mutat către Lumina Cea Neînserată, lăsându-ne nouă, cuvioase, razele minunilor tale cele negrăite.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fără de început Tatăl şi Fiul şi Dumnezeiescul Duh, Strălucire de O Împărăţie şi de Un Scaun se cunoaşte de cei ce cinstesc cu dreaptă credinţă şi cântă totdeauna împreună cu Cetele îngerilor: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Dumnezeul nostru.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Curăţeşte-mă prin mijlocirea ta, Preacurată, de patimile întinăciunii, care vin asupra mea şi te rog luminează inima mea cea împâclată de negurile demonilor; ca să te fericesc pe tine, de Dumnezeu Fericită.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui…

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dezlegându-te de trup, Părinte Partenie, te-ai învrednicit a vedea Frumuseţile Cele Nevăzute, de sus fiind înfrumuseţat, cu adevărat, cu toată frumuseţea faptelor bune. Pentru aceasta te cinstim şi pe drept te fericim.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un crin, ca un trandafir, ca o mireasmă bine mirositoare, de tot felul de fapte bune fiind înfrumuseţat, părinte, te-a sălăşluit Hristos, cu adevărat, întru cele de sus, căci ai păstorit cu sfinţenie poporul Lui, Sfinte Părinte Partenie.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să săltăm oamenii, să dănţuim veselindu-ne şi să adunăm acum praznic sfânt, cântând lui Dumnezeu cu laudă şi fericind astăzi după cuviinţă pe minunatul şi marele păstor, pe Sfântul Ierarh Partenie.

Stih: Sfinte Ierarhe Partenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pomenirea ta astăzi a strălucit ca un soare mare, luminând inimile noastre, mântuind pe cei ce o săvârşesc cu credinţă, de întunericul patimilor, ierarhe, de boli, de întristări şi de tot felul de primejdii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Luminează-mă cu lumină, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu har Dăruită, ca pe unul ce zac întru întunericul lenevirii celei cumplite şi nu voiesc nicidecum să păzesc Legile lui Dumnezeu; pentru ca să te fericesc după cuviinţă, ca pe o Apărătoare a mea.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Mare făcător de minuni al Lampsacului, ridicându-te la înălţimea faptelor bune, luminezi până la marginile lumii lumina tămăduirilor, risipind cu multă tărie pe demonii cei întunecoşi şi alungând bolile cu chemarea lui Hristos. Pentru aceasta curăţind tot Elespontul de rătăcirea idolilor, îl luminezi cu minunile. Purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Partenie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeale să dăruiască celor ce prăznuiesc, cu dragoste, sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Praznicului Întâmpinării Domnului, glasul al 8-lea.Podobie: Fluierele păstoreşti…

Născutu-te-ai din Maică, Cuvinte Cel fără de început; ai fost adus la Templu, Împărate al Slavei, iar bătrânul bucurându-se Te-a primit în braţe strigând: acum slobozeşte, pe cel ce l-ai păzit, după cuvântul Tău, Cel Ce bine ai voit să mântuieşti, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.

 

7-febr_sf-parenie

Acatistul Sfântului Ierarh Partenie, Episcopul Lampsacului

Condacul 1

Ca pe un arhipăstor preaîndumnezeit al  Lampsacului și ca pe un făcător de minuni și izvor îmbelșugat te lăudăm pe tine, Ierarhe insuflat de Dumnezeu. Iar tu, ca unul care are îndrăzneală către Domnul, roagă-te să fie izbăviți de tot necazul cei care strigă către tine: Bucură-te, Părinte Partenie!

Icosul 1

Om fiind prin fire, înger prin purtări ai fost văzut, Ierarhe Partenie, și cu darurile îngerești faci să strălucească adunarea Bisericii; de aceea, minunându-ne de viața ta, strigăm cu glas mare:
Bucură-te, cel prin care Hristos este lăudat;
Bucură-te, cel prin care dușmanul este alungat;
Bucură-te, păstor preaîndumnezeit al Lampsacului;
Bucură-te, făclie luminoasă a Helespontului;
Bucură-te, culme a smereniei și comoară a dragostei;
Bucură-te, adânc al curăției și făcător de minuni;
Bucură-te, că te-ai umplut de lumină cerească;
Bucură-te, că ai nimicit puterea amăgitorului;
Bucură-te, slujitor înflăcărat al lui Hristos;
Bucură-te, ocrotitorul și apărătorul nostru;
Bucură-te, cel prin care credincioșii se aprind;
Bucură-te, cel prin care dușmanii sunt surpați;
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 2-lea

Viața curată din tinerețe având, te-ai umplut de darurile cerești și, făcător a multe minuni fiind, te-ai pus mijlocitor pe lângă harul Duhului, Partenie purtătorule de Dumnezeu, uimindu-i pe cei care strigă: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Viața ta a fost cunoscută tuturor și împodobită cu virtuți, și tuturor pildă arătându-te din tinerețe prin fapte sfinte, luminezi sufletele noastre, ale celor care cu dor strigăm către tine:
Bucură-te, vistierie a obiceiurilor fără pată;
Bucură-te, icoană a adevărurilor sfinte;
Bucură-te, pildă vieții folositoare;
Bucură-te, comoară sfântă a liniștii sufletești;
Bucură-te, că ai lipsit de lumină pe dușmanul puternic;
Bucură-te, că L-ai slăvit pe Hristos, Împăratul tuturor;
Bucură-te, omorâtorul patimilor răutății;
Bucură-te, cel luminat de Lumina liniștii dumnezeiești;
Bucură-te, cel ce ai urmat blândeții lui Hristos;
Bucură-te, următorul bunătății Lui;
Bucură-te, cel care ai disprețuit orice stăpânire a celor pieritoare;
Bucură-te, cel care ai primit lumina de la Dumnezeu;
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 3-lea

Primind din înaltul cerului putere în împlinirea faptelor și dumnezeiască voință insuflată de Dumnezeu, ai fost mai puternic decât tot ce este stricăcios prin alipirea de cerescul Duh, fericite Partenie, și strigai către Sfânta Treime: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Dumnezeiescul Filitos a cunoscut harul foarte strălucit al vieții tale, purtătorule de Dumnezeu, și te-a desăvârșit pentru preoție cu uleiul preasfânt al duhului, ca să aduci jertfă nesângeroasă pentru cei care strigă:
Bucură-te, jertfitor dumnezeiesc;
Bucură-te, sfânt învățat în tainele Cuvântului;
Bucură-te, slujitor al Tainelor dumnezeiești;
Bucură-te, podoabă a Sfintei Biserici;
Bucură-te, cel care luminezi cu lumină nevinovăția;
Bucură-te, cel care ne înveți tainele cu darul Întreitei Lumini;
Bucură-te, că ai fost primit preot purtător de Dumnezeu;
Bucură-te, că ai strălucit ca preot cu vorbire de la Dumnezeu;
Bucură-te, cel care ai tăiat spinul patimilor;
Bucură-te, cel care ai curățat ogorul sufletelor;
Bucură-te, vas al Luminii Celei cu trei raze;
Bucură-te, izvor al sufletelor care s-au pocăit;
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 4-lea

Cu înțelepciune dumnezeiască ai fost primit următor al Apostolilor și ai dobândit harul acestora; de atunci, sănătos l-ai făcut, Sfinte, pe cel orbit de taur, mult fiind lăudat tu, Partenie, și cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Aauzit de bogăția multelor tale binefaceri femeia care era greu suferindă și, venind la tine cu evlavie, a fost izbăvită de suferința cancerului, vestind harul tău și strigând către tine cu credință:
Bucură-te, tămăduirea celor bolnavi;
Bucură-te, vindecarea celor în suferință;
Bucură-te, dumnezeiască mângâiere a celor întristați;
Bucură-te, însănătoșire grabnică a celor bolnavi;
Bucură-te, că ai ucis puterea cancerului;
Bucură-te, că ai vindecat-o imediat pe femeie;
Bucură-te, cel care ai slujit fără pată Domnului;
Bucură-te, cel care ai nimicit puterea lui Veliar;
Bucură-te, laudă a preoților evlavioși;
Bucură-te, sprijin al multor tulburați;
Bucură-te, glas al milostivirii dumnezeiești;
Bucură-te, vas al dragostei din belșug;
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 5-lea

Vas ales văzându-te preafericitul întâistătător al Cizicului, cu dumnezeiască insuflare, te-a arătat ierarh dumnezeiesc și păstor al Lampsacului; de atunci, Partenie, cu smerenie ai strigat către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cu putere dumnezeiască ai fost în stare să dobori și să omori pe dușmanul care a venit împotriva ta ca un câine turbat și cu evlavie ai păstorit turma ta, care cu bucurie strigă către tine, Sfinte arhipăstor:
Bucură-te, arhipăstorule al Lampsacului;
Bucură-te, ierarhe îndumnezeit;
Bucură-te, izvor nesecat de minuni;
Bucură-te, învățător al dogmelor dumnezeiești;
Bucură-te, chip preaneîntinat al Bunului Păstor;
Bucură-te, oaie blândă a Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, că pe Veliar ca pe un câine l-ai nimicit;
Bucură-te, că ai văzut slava Domnului;
Bucură-te, următor al milostivirilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, chip al vieții fără pată;
Bucură-te, cel din cauza căruia plânge Veliar;
Bucură-te, cel prin care credincioșii dănțuiesc;
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 6-lea

Nimicind, Ierarhe, puterea demonilor și prin aceasta toate vrăjitoriile, și făcând să piară, cu harul care ți-a fost dat, practicile magiei, dăruiești sănătate și izbăvire tuturor celor care strigă: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Lampsacul și țara Helespontului se bucură de tine și cântă toată Biserica pentru mulțimea minunilor tale, prin care nu ai încetat să faci bine tuturor, căci lucrurile bune le dăruiești celor care strigă cu credință:
Bucură-te, slava Bisericii;
Bucură-te, făclia credinței;
Bucură-te, comoară vie a Duhului Sfânt;
Bucură-te, mare scăpare a celor bolnavi;
Bucură-te, stâlp al faptelor dumnezeiești ale vieții în Duh;
Bucură-te, unealtă călăuzită de Dumnezeu a viețuirii minunate;
Bucură-te, că poți să stârpești viclenia idolilor;
Bucură-te, că faci să strălucească dragostea lui Hristos;
Bucură-te, comoară a vieții viitoare;
Bucură-te, scânteiere vie a lumii imateriale;
Bucură-te, lucrător al multor fapte minunate;
Bucură-te, flacără a milostivirilor cerești;
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 7-lea

Mare prin fapte minunate, ajuns ierarh, ai izbăvit de rătăcirea idolilor duhovniceasca ta turmă, care ți-a fost încredințată din mâinile lui Dumnezeu și ai hrănit cu dogmele credinței pe cei care strigă: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Vestind legile credinței și harul Evangheliei, purtătorule de Dumnezeu, i-ai întors să slujească lui Hristos pe cei care înainte erau fii ai pierzării și cu minuni îi întărești pe cei care cu evlavie strigă către tine:
Bucură-te, luminător al celor aflați în întuneric;
Bucură-te, părinte al celor care s-au luminat;
Bucură-te, cel care ai făcut de rușine zădărnicia idolilor;
Bucură-te, cel care ai făcut cunoscută mila Mântuitorului;
Bucură-te, îndumnezeitule cunoscător al învățăturilor dătătoare de viață;
Bucură-te, vestitor al milostivirilor cerești insuflat de Dumnezeu;
Bucură-te, că îndrumi spre calea mântuirii;
Bucură-te, că risipești întunericul neștiinței;
Bucură-te, cel care aprinzi flacăra sufletelor spre dragostea lui Hristos;
Bucură-te, cel care rupi săgețile dușmanului;
Bucură-te, cel care tai rădăcinile patimilor;
Bucură-te, cel care aduci rodul virtuții;
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 8-lea

Prin iconomie dumnezeiască ai făcut, Părinte, minuni neobișnuite spre mântuirea altora, ai nimicit puterea demonilor și ai vindecat boli grele, tămăduindu-i cu cuvântul tău, Partenie, pe cei care strigă: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul luminat de Împăratul cel Sfânt, ai venit la Constantin cel vestit, care, cinstindu-ți evlavia, ți-a dăruit o bogată răsplată, pentru care ai slăvit pe Hristos, îndemnându-i pe toți să strige către tine:
Bucură-te, cel mare printre minunați;
Bucură-te, cel slăvit printre sfinți;
Bucură-te, cel care ai bucurat pe Domnul cel Sfânt;
Bucură-te, cel care ai făcut de rușine pe căpetenia întunericului;
Bucură-te, prieten adevărat al Atotputernicului Hristos;
Bucură-te, armă îndreptată împotriva dușmanului;
Bucură-te, cel pe care l-a cinstit Constantin cel Mare;
Bucură-te, că ai primit dar dăruit de Dumnezeu;
Bucură-te, cel care strălucești cu lumina harului;
Bucură-te, nimicitor al dușmanului blestemat;
Bucură-te, cel care ai adus pe mulți la Hristos;
Bucură-te, cel care ai îndepărtat nebunia dușmanilor;
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 9-lea

Vindecând de rătăcire turma ta nestatornică, ai zidit, Sfinte Părinte, o biserică preafrumoasă Mântuitorului, ca templu viu al dumnezeiescului Duh, iar acum, înălțând cântări către Ierusalimul ceresc, cânți lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

La cuvintele rugăciunilor tale, ca din somn s-a trezit în chip minunat Eftihianos și de bogatul tău har, Sfinte, s-a rușinat dușmanul hulitor; iar noi, alergând către tine, cu credință fierbinte îți strigăm:
Bucură-te, vasul Mângâietorului;
Bucură-te, cunoscătorule al vieții necunoscute;
Bucură-te, cel care ai înviat prin rugăciune pe cel care a murit;
Bucură-te, cel care ai ucis pe dușmanul care te pizmuia;
Bucură-te, că ai vindecat pe foarte mulți care sufereau cumplit;
Bucură-te, că armă cu adevărat te-ai arătat prin minuni;
Bucură-te, nimicitorul duhurilor necurate;
Bucură-te, tâlcuitor al învățăturilor dumnezeiești;
Bucură-te, cel prin care sunt alungați demonii;
Bucură-te, cel prin care sunt tămăduiți cei foarte nefericiți;
Bucură-te, slujitor adevărat al lui Hristos;
Bucură-te, biruitor al dușmanului;
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 10-lea

Descoperit a fost, Părinte, duhul cel necurat, care se ascundea de mult timp în om; și când i-ai spus să se sălășluiască în tine a plecat gemând, iar cel vindecat, lăudându-te, Îi striga lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Când ai cunoscut, Părinte, boala care se ascundea în inima păstorului Iracliei, imediat pe acesta l-ai arătat milostiv, cu cuvântul tău, Partenie; de aceea, minunându-se de mărinimia ta, toți strigau:
Bucură-te, cunoscătorul celor ascunse;
Bucură-te, cunoscătorule al celor care nu se pot spune;
Bucură-te, învățător al milostivirii dumnezeiești;
Bucură-te, fluviu plin de milă;
Bucură-te, cel care urmezi mila Milostivului Dumnezeu;
Bucură-te, lăcaș al blândeții și al Luminii care nu poate fi înțeleasă;
Bucură-te, că l-ai vindecat pe păstorul Iracliei;
Bucură-te, că ți-ai izbăvit turma de rătăcire;
Bucură-te, icoană a bunătăților lui Hristos;
Bucură-te, pârâu al multor veselii;
Bucură-te, apărător al săracilor și smeriților;
Bucură-te, cel care contempli Lumina cerească;
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 11-lea

Aflând de la tine vindecare, fostul slăbănog L-a lăudat pe Mântuitorul și, îndreptat prin rugăciunea ta, vestea, preafericite Partenie, minunea ta cea mare, strigând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

De harul tău dat de Dumnezeu s-a cutremurat mulțimea demonilor, prin rugăciunile tale cerul a dat ploaie pământului care era însetat, ogorul a dat rod foarte bogat, iar credinciosul arhidiacon ți-a zis cu uimire:
Bucură-te, cel plin de roade dătătoare de viață;
Bucură-te, izbăvitor de patimi nevindecate;
Bucură-te, cel care îl urmezi pe Ilie Tesviteanul;
Bucură-te, cel care faci să sporească dragostea lui Hristos;
Bucură-te, râu foarte limpede al milei dumnezeiești;
Bucură-te, crin preafrumos mirositor al harului duhovnicesc;
Bucură-te, că faci ploaia să coboare peste pământul însetat;
Bucură-te, că ne duci la corabia mântuirii;
Bucură-te, legătură a credincioșilor aduși lângă tine;
Bucură-te, tămăduire a multora care erau bolnavi;
Bucură-te, cel datorită căruia se bucură slăbănogul;
Bucură-te, cel către care strigă mereu tot credinciosul;
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 12-lea

Luminat cu darul proorociei, ai spus dinainte, Părinte, cele ce se vor întâmpla și pe Ipatianos, arhidiaconul Iracliei, l-ai văzut vas al Duhului, iar după ce ai proorocit aceasta, striga și el împreună cu tine către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântându-ți laude de despărțire, Ierarhe, cei care s-au adunat cu credință multă pentru călătoria ta la Dumnezeu au încredințat mormântului trupul tău, Sfinte, iar noi, lăudându-te, strigăm cu evlavie către tine:
Bucură-te, cel împreună cetățean cu îngerii;
Bucură-te, sfinte biruitor cu cunună;
Bucură-te, temelie de nezdruncinat a Bisericii;
Bucură-te, cel plin de strălucirea Luminii necreate;
Bucură-te, grădină foarte plăcut mirositoare a darurilor tainice;
Bucură-te, zid nesurpat al creștinilor evlavioși;
Bucură-te, ocrotitor care suferi împreună cu cei ce te cinstesc;
Bucură-te, apărător și sprijinitor al ortodocșilor;
Bucură-te, cel prin care voi fi curățit de patimi;
Bucură-te, cel prin care voi fi izbăvit de nenorociri;
Bucură-te, bucurie a sufletelor credincioase;
Bucură-te, apărare adevărată și a mea;
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 13-lea

O, prealuminate Părinte Partenie, Ierarhe al Domnului, revărsare de minuni uimitoare, primește rugăciunile noastre și, prin solirile tale către Dumnezeu, să primim iertare de greșeli toți care într-un glas Îi strigăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: Om fiind prin fire, înger prin purtări ai fost…, Condacul 1: Ca pe un arhipăstor preaîndumnezeit…, și se face otpustul.

st-_parthenios_of_lampsakos_large

Ὁ Ὅσιος Παρθένιος καταγόταν ἀπὸ κάποια κωμόπολη τῆς Βιθυνίας καὶ ἔζησε κατὰ τοὺς χρόνους τοῦ Μεγάλου Κωνσταντίνου (324 – 337 μ.Χ.). Ἦταν υἱὸς τοῦ διακόνου τῆς Ἐκκλησίας Μελιτοπόλεως Χριστοφόρου, ἀπὸ τὸν ὁποῖο διδάχθηκε τὴν Ὀρθόδοξη Πίστη.

Ὁ Ἅγιος ἀπὸ τὴν παιδική του ἡλικία προέκοπτε στὴν ἀρετὴ καὶ τὴν εὐσέβεια. Ὁ τρόπος μὲ τὸν ὁποῖο ὁ Κύριος ἁλίευσε τοὺς Ἀποστόλους, ποὺ ἦταν ψαράδες, τὸν ἔκανε νὰ ἀγαπήσει τὴν ἁλιεία. Καὶ ὅταν ἔριχνε τὰ δίχτυα στὴν Ἀπολλωνιάδα λίμνη ἢ τὰ ἀνέσυρε γεμάτα ψάρια, αἰσθανόταν ὅτι ἐργαζόταν σὲ ἕνα ἀπὸ τὰ πλοιάρια τοῦ Ἀποστόλου Πέτρου ἢ τοῦ Ἰωάννου.

Τὰ χρήματα ποὺ εἰσέπραττε ἀπὸ τὴν πώληση τῶν ψαριῶν δὲν τὰ κρατοῦσε γιὰ τὸν ἑαυτό του ἀλλὰ τὰ μοίραζε στοῦ πτωχοὺς ἀπὸ ἀγάπη πρὸς αὐτούς. Γι’ αὐτὸ καὶ ὅταν τὸν εὐχαριστοῦσαν ἐκεῖνος ἔλεγε: «Διατὶ μὲ εὐχαριστεῖτε; Δὲν ἔχω καμία τέτοια ἀξίωση. Μήπως εἴμαστε ξένοι; Ἐμεῖς εἴμαστε ἀδελφοί. Τί δὲ ἁπλούστερο καὶ φυσικότερο ἀπὸ τὸ νὰ βοηθᾶ ἀδελφὸς τοὺς ἀδελφούς;».

Γιὰ τὴν ἐνάρετη αὐτοῦ παρουσία ὁ Ἐπίσκοπος Μελιτοπόλεως Φίλιππος (ἡ Φιλητός) τὸν χειροτόνησε Πρεσβύτερο. Ἀργότερα ὁ Ἐπίσκοπος Κυζίκου Ἀχίλλιος (ἢ Ἀσχόλιος) τὸν χειροτόνησε Ἐπίσκοπο Λαμψάκου.

Ἡ ἀρετὴ καὶ ἡ εὐσέβεια ποὺ ἔκρυβε στὴν ψυχή του ἦταν τόσο πολὺ μεγάλη, ὥστε ὁ Θεὸς τὸν προίκισε μὲ τὸ χάρισμα τῆς θαυματουργίας, γιὰ νὰ μπορεῖ νὰ ἐκδιώκει τοὺς δαίμονες ἀπὸ τοὺς ἀνθρώπους καὶ νὰ θεραπεύει κάθε εἴδους ἀσθένεια. Γι’ αὐτὸ προσφεύγουν σὲ αὐτὸν ἰδιαίτερα οἱ πάσχοντες ἀπὸ τὴν ἐπάρατη νόσο τοῦ καρκίνου. Ὁ Ἅγιος ἦταν ὁ πρᾶος, ὁ ὑπομονετικός, ὁ φιλόξενος, ὁ μακρόθυμος, ὁ ἄγγελος τῆς ὁμόνοιας, ὁ ἐνθαρρύνων τοὺς μετανοοῦντες, ὁ πρόθυμος γιὰ τὸ ποίμνιό του.
Ὁ Ὅσιος Παρθένιος κοιμήθηκε μὲ εἰρήνη. Τμῆμα τῆς τιμίας κάρας αὐτοῦ φυλάσσεται στὴν ἱερὰ μονὴ Μακρυμάλλη, τῆς ἱερᾶς Μητροπόλεως Χαλκίδος.

 

Ἀπολυτίκιον. Ἦχος δ’. Ταχὺ προκατάλαβε.
Τῷ μύρῳ τοῦ Πνεύματος, ποιμὴν Λαμψάκου ὀφθείς, τὴν θείαν ἐνέργειαν, παρὰ Θεοῦ δαψιλῶς, θαυμάτων ἐπλούτησας, δαίμονας ἀπελαύνειν, ἀσθενοῦντας ἰᾶσθαι, νόσους ἀποδιώκειν, καὶ πληροῦν τὰς αἰτήσεις, Παρθένιε Ἱεράρχα, τῶν προσιόντων σοι.

 

Κοντάκιον. Ἦχος γ’. Ἡ Παρθένος σήμερον.
Τῶν θαυμάτων εἴληφας, τὴν θείαν χάριν θεόφρον, ἱερὲ Παρθένιε, θαυματουργὲ θεοφόρε, ἅπαντα, πιστῶν τὰ πάθη ἀποκαθαίρων, πνεύματα τῆς πονηρίας Πάτερ ἐλαύνων· διὰ τοῦτό σε ὑμνοῦμεν, ὡς μέγαν μύστην Θεοῦ τῆς χάριτος.

 

Μεγαλυνάριον.
Τὴν πηγὴν τῆς χάριτος ἐκπιών, πέλαγος θαυμάτων ἀναβλύζεις ὑπερφυῶν, καὶ καταπιαίνεις, Χριστοῦ τὴν Ἐκκλησίαν, ῥοαῖς ταῖς ζωηρρύτοις, Πάτερ Παρθένιε.

Saint Parthenius, Bishop of Lampsacus, was a native of the city of Melitoupolis (in northwestern Asia Minor), where his father Christopher served as deacon. The youth did not receive adequate schooling, but he learned the Holy Scripture by attending church services. He had a good heart, and distributed to the poor the money he earned working as a fisherman. 

Filled with the grace of God, St Parthenius from age eighteen healed the sick in the name of Christ, cast out demons and worked other miracles. Learning of the young man’s virtuous life, Bishop Philetus of Melitoupolis educated him and ordained him presbyter. 

In 325, during the reign of Constantine the Great, Archbishop Achilles of Cyzicus made him bishop of the city of Lampsacus (Asia Minor). In the city were many pagans, and the saint fervently began to spread the faith in Christ, confirming it through many miracles and by healing the sick. 

The people began to turn from their pagan beliefs, and the saint went to the emperor Constantine the Great seeking permission to tear down the pagan temple and build a Christian church in its place. The emperor received the saint with honor, gave him a decree authorizing the destruction of the pagan temple, and provided him with the means to build a church. Returning to Lampsacus, St Parthenius had the pagan temple torn down, and built a beautiful church of God in the city. 

In one of the razed temples, he found a large marble slab which he thought would be very suitable as an altar. The saint ordered work to begin on the stone, and to move it to the church. Through the malice of the devil, who became enraged at the removal of the stone from the pagan temple, the cart overturned and killed the driver Eutychian. St Parthenius restored him to life by his prayer and shamed the devil, who wanted to frustrate the work of God. 

The saint was so kind that he refused healing to no one who came to him, or who chanced to meet him by the wayside, whether he suffered from bodily illnesses or was tormented by unclean spirits. People even stopped going to physicians, since St Parthenius healed all the sick for free. With the great power of the name of Christ, the saint banished a host of demons from people, from their homes, and from the waters of the sea. 

Once, the saint prepared to cast out a devil from a certain man, who had been possessed by it since childhood. The demon began to implore the saint not to do so. St Parthenius promised to give the evil spirit another man in whom he could dwell. The demon asked, „Who is that man?” The saint replied, „You may dwell in me, if you wish.” 

The demon fled as if stung by fire, crying out, „If the mere sight of you is a torment to me, how can I dare to enter into you?” 

An unclean spirit, cast out of the house where the imperial purple dye was prepared, said that a divine fire was pursuing him with the fire of Gehenna. 

Having shown people the great power of faith in Christ, the saint converted a multitude of idol-worshippers to the true God. 

St Parthenius died peacefully and was solemnly buried beside the cathedral church of Lampsacus, which he built.

  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.