Acasă > ŞTIRI > A FOST ARESTAT EPISCOPUL ARTEMIE – NOUTĂŢI DESPRE EPISCOPUL ARTEMIE

A FOST ARESTAT EPISCOPUL ARTEMIE – NOUTĂŢI DESPRE EPISCOPUL ARTEMIE

A FOST ARESTAT EPISCOPUL ARTEMIE

NOUTĂŢI DESPRE  EPISCOPUL ARTEMIE

Duminică 21.11.2010

La hotelul unde a înnoptat sfântul Episcop de Kosovo Artemie, l-au vizitat mulţi creştini, ca să primească binecuvântarea sa.
În drumul său către Belgrad poporul l-a primit şi l-a aplaudat, l-a salutat şi i-a cerut binecuvântarea. Acum se află într-o casă în Belgrad. Se află într-o continuă urmărire. Imediat ce iese din casă, îl încadrează o maşină din faţă şi una din spate.
Poliţiştii îmbrăcaţi civil i-au spus că au primit aceste dispoziţii, să-l urmărească necontenit. Literalmente turbează, clătinând pământul şi cerul ca să-l distrugă.
Tot mecanismul statal se află în picioare împlinind dispoziţiile unor episcopi, care de ceva vreme au devenit uneltele papei şi ale puterilor oculte. Nu există democraţie în Serbia. Există un stat al fricii şi al groazei. Să ne rugăm ca Dumnezeu să-Şi pună mâna Sa.

De pe blogul: „Anastasios”

Astăzi, de Intrarea Maicii Domnului în Biserică, în Serbia este sărbătoarea Soborului Arhanghelilor (Biserica Serbiei ţine calendarul vechi). La vecernia sărbătorii Arhanghelilor, cu cincizeci de ani în urmă, Episcopul Artemie de Raşka şi Prizreni a fost tuns monah de către însuşi Cuviosul Iustin Popovici.
Ceea ce e tragic şi funest e ca exact la cincizeci de ani după aceea, în aceeaşi zi, „fraţii” lui, „împreună-ucenici” cu el pe lângă Părintele Iustin, să comunice… caterisirea lui, încălcând orice înţeles şi sens al canoanelor şi al moralei.
„Lui Artemie, Preasfinţitului şi de Dumnezeu alesului Episcop al Preasfintei Episcopii de Raşka şi Prizreni, mulţi ani”! (Părintele Anastasios)

Episcopul Artemie păşeşte pe drumul „muceniciei”
(Via Dolorosa)

Episcopul Artemie păşeşte pe Via Dolorosa, demonstrând în acelaşi timp tuturor celor care-l împroaşcă „cu noroi”, că gândirea sa, credinţa sa, iubirea sa părintească faţă de turma sa, depăşesc foarte mult josniciile co-episcopilor săi.
Într-adevăr, se fac de râs aceşti episcopi ai Ierarhiei – puternici din punct de vedere lumesc – când un bătrânel, dar care are o gândire tinerească, luptă să păstreze cele pe care le-a primit când se afla lângă Sfântul Iustin Popovici.
Toate acestea le demonstrează mersul său hotărât, privirea sa liniştită, cuvântul său rar, dar categoric, măsurat şi cumpănit, neafectata sa simplitate, zâmbetul său moderat, privirea sa foarte îndurerată când se referă la Episcopia sa şi la fiii săi duhovniceşti, interesul său necontenit pentru viitorul lor şi privirea sa părintească când priveşte această mulţime de oameni; lume, care a călătorit ore întregi, ca să ajungă lângă el şi să primească binecuvântarea lui, de la cele mai fragede vârste până la cele mai mari.
Oare i-au deranjat pe episcopii Ierarhiei ochii săi înlăcrimaţi, când asculta cântecele tradiţionale din Kosovo, atunci când credincioşii care veniseră de acolo, ca să primească binecuvântarea sa, le cântau?
Oare i-a deranjat dragostea fiilor săi duhovniceşti?
Oare i-a deranjat uriaşa lui lucrare duhovnicească în Episcopia sa?
Oare n-au suportat testamentul, comoara curată şi nefalsificată pe care a primit-o de la Sfântul Iustin?
Oare n-au suportat rezistenţa lui din surghiun?
Oare au invidiat vigilenţa continuă pentru viitorul fiilor săi duhovniceşti – monahi şi mireni?
Oare le pricinuieşte lovituri de conştiinţă simplitatea sa şi scârbirea sa la linguşiri şi la cuvintele de laudă?
Oare i-a deranjat faptul că era primit cu dragoste şi respect de multe obşti monahale şi în afara Episcopiei lui, mai ales în vremea exilului său?
Oare n-au suportat nerăutatea lui, atunci când nu s-a exprimat nici aluziv referitor la anumite persoane şi fapte, care l-au nedreptăţit la modul grosolan de atâtea ori?
De ce nu spun în ce delict a căzut Episcopul Artemie?
De ce nu i-au dat dreptate în nicio instanţă?
De ce îl judecă şi îl condamnă cu pedepse nemaiauzite în istoria Bisericii fără a avea a se plânge de nimic demn de pedeapsă?
De ce folosesc violenţa şi hărţuirea? Nu înţeleg că intoleranţa şi furia lor îi trădează?
O simplă plimbare de-ar face cineva prin spusele lor în interviurile date se va încredinţa de caracterul lor.
Episcopul Artemie a fost şi este o grindă în ochii lor. Mic la trup, dar uriaş în duh. Nu vor putea să se liniştească aceşti episcopi şi cred că foarte curând îşi vor da arama pe faţă chiar mai mult.
Mulţi care nu-l cunosc, se vor uimi şi se vor minuna de chipul şi de statura Episcopului Artemie şi săturându-se se vor dezice de acţiunilor co-episcopilor lor, care în afară de altele dispun şi de nume sonore în cercurile teologiei academice.
Episcopul Artemie nu va ceda, nici vor putea să-l reducă la tăcere. Şi dacă va continua, şi dacă va „încheia”, în ambele cazuri va „străluci”.
Dumnezeu să-i dăruiască putere martiricului Episcop Artemie şi să avem binecuvântarea şi rugăciunea lui.

(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=17132)  

Categories: ŞTIRI Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.