Acasă > Acatiste, Rugăciuni > ACATISTUL ZILEI DE DUMINICĂ – AL PREASFINTEI ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI TREIMI

ACATISTUL ZILEI DE DUMINICĂ – AL PREASFINTEI ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI TREIMI

Sf Treime_detaliu

ACATISTUL PREASFINTEI ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI TREIMI

După ce zice Preotul: Bine este cuvântat Dumnezeul nostru… Strana zice: Slavă Ţie Dumnezeul nostru… Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… Că a Ta este Împărăţia…

Apoi troparele acestea, glasul al 6-lea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă…

Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit. Nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri; ca Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi, lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi:

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toti vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel deofiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri, şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioară şi S-a facut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi dupa Scripturi. Şi S-a înăltat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii si morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Apoi stihirile acestea, glasul al 8-lea:
Însuşi glasul:

Să lăudăm toţi cum se cuvine pe Dumnezeu, cu cântări dumnezeieşti: pe Tatăl cel fără de început şi pe Fiul cel preavesnic şi pe Duhul cel deofiinţă; pe Stăpânia cea în trei ipostasuri, o Dumnezeire, o Împărăţie şi o Domnie, o Voie şi o Putere, înaintea Cărora tot genunchiul se închină, al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de dedesubt (de două ori).

Tatălui şi Fiului şi Duhului toţi să ne închinăm, Treimii celei deofiinţă şi nedespărţite, pe Care neîncetat o laudă în ceruri Puterile cele fără de trup; iar noi, mila şi îndurările Aceleia pe pământ mărturisind, strigăm: Părinte cel ce ne-ai zidit şi Fiule cel ce ne-ai răscumpărat şi Duhule Sfinte cel ce ne sfinţeşti pe noi toţi, Treime Sfântă, slavă Ţie (de două ori).

Când ai voit din început a zidi neamul omenesc, Doamne, atunci a zis Fiul Tău cel fără început şi Duhul cel deofiinţă, mult Îndurate: Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră. Pentru aceasta, minunându-ne de iconomia cea iubitoare de oameni, pentru noi, strigăm: Treime Sfântă şi bine purtătoare de grijă, Făcătorule şi Dumnezeul nostru, slavă Ţie. Când se săvârşea de către Ioan botezul în Iordan, închinarea Treimii s-a arătat: că Tatăl pe Fiul iubit L-a numit, şi Fiul a primit de la rob botezul, iar Duhul Sfânt în chip de porumbel din cer S-a pogorât. Pentru aceasta prin dumnezeiasca vedere învăţându-ne Taina, cu credinţă, strigăm: Treime cea deofiinţă, Care aşa ai binevoit a Te arăta, miluieşte şi ne mântuieşte pe noi.

Slavă… Şi acum…, acelaşi glas:

Veniţi popoare să ne închinăm Dumnezeirii celei în trei Ipostasuri: Fiului şi Tatăl împreună cu Sfântul Duh. Că Tatăl fără de ani a născut pe Fiul cel împreună veşnic şi împreună pe scaun şezător. Şi Duhul Sfânt era în Tatăl, împreună cu Fiul preaslăvit. O Putere, o Fiinţă, o Dumnezeire, Căreia toţi închinându-ne, strigăm: Sfinte Dumnezeule, Cel ce toate le-ai făcut prin Fiul, cu împreună-lucrarea Sfântului Duh; Sfinte Tare, prin Care pe Tatăl am cunoscut şi Duhul Sfânt a venit în lume; Sfinte fără de moarte, Duhule Mângâietorule, Cel ce din Tatăl Te purcezi şi în Fiul Te odihneşti, Treime Sfântă, slavă Ţie.

La Stihoavna se cântă stihirile, glasul al 2-lea:

Pe Treimea cea deofiinţă cu cântări să O slăvim; pe Tatăl şi pe Fiul împreună cu Sfântul Duh. Că aşa au propovăduit toti proorocii şi Apostolii cu mucenicii.

Stih: Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinăuntru ale mele.

Pe Lumina cea fără de început şi deofiinţa Tatăl; pe Lumina cea neapusă şi întocmai deofiinţă Fiul, împreună cu Duhul care este Lumina cea purcezătoare mai înainte de veci cu credinţă O slăvim, cu dragoste O cântăm şi cu nădejde O preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Nu ma lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Ceea ce ai în ceruri cântăreţi fără încetare ai slavei, pe puterile cele netrupeşti, primeşte şi de la noi pe pământ laudă, Treime Dumnezeiască, pe cei pe care i-ai zidit după chipul şi asemănarea Ta.

Slavă… Şi acum…

Văzut-am Lumina cea adevărată, primit-am Duhul cel ceresc, am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi.

Apoi Doamne miluieşte… (de 12 ori), Slavă…  Şi acum… Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori).

Psalmul 138:

Doamne, cercetatu-m-ai şi mai cunoscut. Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea. Tu ai priceput gândurile mele de departe. Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat, şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut. Că încă nu este cuvânt pe limba mea, şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta. Minunată este ştiinţa Ta, mai presus de mine; este înaltă şi n-o pot ajunge. Unde mă voi duce de la duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer, Tu eşti acolo. De mă voi pogorî în iad, de faţă eşti. De voi lua aripile mele de dimineaţă, şi de mă voi sălăşlui la marginile mării, şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta. Şi am zis: „Poate întunericul mă va acoperi”. Dar noaptea este lumină întru desfătarea mea. Că întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, asa este şi lumina ei. Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte. Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului. Cele nelucrate ale mele au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi nici una din ele nu va fi nescrisă. Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tai, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor. Şi-i voi număra pe ei şi mai mult decât nisipul se vor înmulţi. M-am sculat şi încă sunt cu Tine. O, de ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule! Bărbaţi vărsători de sânge, depărtaţi-vă de la mine! Că Tu, Doamne, zici în gândul Tău: „În zadar vor lua ei cetăţile Tale!” Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe tine, Doamne, am urât şi asupra vrăjmasilor Tăi m-am mâhnit? Cu ura desăvârşită i-am urât pe ei şi mi s-au făcut duşmani. Cerceteaza-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea, încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele. Si vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică.

Slavă… Şi acum… Aliluia… (de 3 ori). Apoi îndată se cântă: Dumnezeu este Domnul… (de 3 ori), Troparul, glasul al 8-lea, de trei ori:

Bine eşti cuvântat Cel întreit Sfânt, Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce cu înţelepciunea Ta pe toată făptura ai zidit-o, şi neamul omenesc cel căzut nu l-ai părăsit; iar păcătoşii celor ce se pocăiesc viaţă veşnică a le dărui le-ai făgăduit, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.

Doamne miluieşte… (de 3 ori). Slavă… Şi acum…

Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila a Ta, şi după multimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, că să fii îndreptăţit întru cuvintele Tale şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit, şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie . Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale, şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsare de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

C A N O N U L

Cântarea 1, glasul al 4-lea:
Irmosul:

Cu dumnezeiescul nor acoperit fiind gângavul, a spus Legea cea scrisă de Dumnezeu; ca scuturând tina de pe ochii minţii, a văzut pe Cel ce este, şi învaţă cunoştinţa Duhului, cinstind cu dumnezeieşti cântări.

Pripeală: Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Cu porunca Ta, Cel în trei Ipostasuri, Stăpâne şi Doamne, toate s-au alcatuit, cele văzute şi cele nevăzute; deci porunceşte sufletului celui întunecat cu multimea păcatelor să se ridice şi să Te slăvească.

A Te înţelege pe Tine în chip desăvârşit nici puterile îngereşti cele nematerialnice nu pot, Treime cea fără de început. Iar noi, cu buze de tină, mai ales neurmată bunătatea Ta către noi, cei nevrednici, îndrăznim a o cânta şi a o slăvi.

Slavă…

Unime dumnezeiască cea în trei Lumini, alungă toată ceaţa păcatelor şi a patimilor noastre, şi de razele Tale cele luminoase cu umbrirea cea preadulce ne învredniceşte, pentru ca să putem umbla fără de împiedicare pe calea poruncilor Tale, ca fii ai Luminii.

Şi acum…

Biserică cinstită te-ai arătat a Treimii, în care Tatăl cu dragoste, Fiul cu trupul, Duhul Sfânt cu a Sa venire, locaş Şi-au facut, singurul adevăratul Dumnezeul nostru, pe Care roagă-L pentru noi, folositoare, Ceea ce toate le poţi câte le voieşti.

Cântarea a 3-a:
Irmosul:

Rupt-au legăturile pântecului celui sterp şi ocara cea de nerăbdat, singura rugăciunea proorociţei Ana de demult, ceea ce purta duh umilit către Cel puternic şi Dumnezeul cunoştinţelor, Care a făcut-o roditoare.

Te mărturisim în trei Ipostasuri, Doamne Dumnezeul nostru, şi toate simţirile sufletului şi ale trupului nostru plecându-le, cu umilinţă strigăm: Nu numai că nu sântem vrednici a Te chema pe Tine, dar nici a căuta la înălţimea slavei Tale celei în trei străluciri.

Răsărit-a din Lumina cea fără de început Lumina Fiului cel împreună fără de început, iar Lumina Duhului cel de o fire, în chip de negrăit şi cu cuviinţă dumnezeiască a purces. Deci să ne închinăm nestricăcioasei naşteri împreună şi negrăitei purcederi.

Slavă…

Străluceşte, Dumnezeule cel în trei Sori, în inimile celor ce Te laudă pe Tine, Lumina Ta cea întreit luminătoare, şi dăruieşte nouă tuturor a cunoaşte voia Ta şi puterea, spre a face cele desăvârşite şi plăcute Ţie, prin care să Te slăvim şi să Te lăudăm pe Tine.

Şi acum…

Bucură-te, uşa Domnului cea neumblată; bucură-te, zidul si acoperământul celor ce aleargă la tine; bucură-te, mijlocitoarea ceea ce eşti mântuirea tuturor; nu înceta a te ruga către Sfânta Treime pentru cei ce laudă preamărit numele tău.

S E D E A L N A, glasul al 5-lea:

Pe o Dumnezeire în trei străluciri, cu bună credinţă să O lăudăm strigând: Sfânt esti Părinte fără de început şi Fiule cel împreună fără de început şi Duhule cel dumnezeiesc; luminează-ne pe noi care cu credinţă slujim Ţie, şi ne scoate din focul cel veşnic.

Slavă… Şi acum…, glasul al 6-lea:

Maică Preasfântă, cu rugăciunile căreia neamul omenesc pururea se păzeste, închină-te Tatălui, roagă pe Fiul, cheamă pe Sfântul Duh, şi fă milostiv pe unul Dumnezeu cel în Treime, pentru mulţimea păcatelor noastre, ca prin tine fiind miluiţi să binecuvântăm pe Făcătorul şi pe tine, de acum şi până în veac.

Cântarea a 4-a:
Irmosul:

Împărate al împăraţilor, Unule dintru Unul Însuţi Cuvinte cel ce ai ieşit din Tatăl cel nepricinuit, pe Cel întocmai puternic, Duhul Tău cel adevărat Apostolilor L-ai trimis, ca un făcător de bine, celor ce cântau: Slavă puterii Tale, Doamne.

Îndelungă-răbdarea Ta, Părinte, o slăvim; milostivirea Ta, Fiule, o cântăm; harul Tău, Duhule Sfinte, îl slăvim şi cu umilinţă strigăm: Dumnezeule si Doamne cel în trei Ipostasuri, milostiv fii nouă păcătoşilor. Ca să arăti nouă tuturor Dumnezeirea Ta cea întreit strălucitoare, Cel ce ai zidit din început pe om, după chipul şi asemănarea Ta l-ai împodobit pe el, dăruindu-i lui minte şi cuvânt, ca un iubitor de oameni.

Slavă…

Ca ceea ce ne-ai zidit pe noi după chipul Tău, Dumnezeiască Stăpânie şi a toate făcătoare Treime, înţelepţeşte-ne pe noi şi ne luminează, ca să păzim chipul Tău, făcând voia Ta cea bună şi desăvârşită.

Şi acum…

Tu eşti rădăcina fecioriei, tu eşti floarea curăţiei cea nevestejită, tu cu naşterea ta ai sfărâmat capul balaurului, deci tu ne izbaveşte pe noi de neputinţele noastre cele netămăduite şi la limanul pocăinţei celei adevărate ne povăţuieşte.

Cântarea a 5-a:
Irmosul:

Dezlegătoare curăţire de păcate, luaţi roua Duhului cea cu foc insuflată, o, fii prealuminaţi ai Bisericii. Că acum din Sion a ieşit legea, darul Duhului cel în chip de limbi de foc.

Într-un cuget al rătăcirii căzând oarecând fiii omeneşti, turnul mândriei au socotit a zidi; iar Tu, arătând o Stăpânie în trei Ipostasuri, ai zis Celui deofiinţă făcătorul Fiului Tău şi Duhului: Veniţi să amestecăm limbile lor.

Pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe aceeaşi fire şi Dumnezeire cu credinţă o slăvim, pe cea în trei feţe, însă pe un Făcător a toată făptura cea văzută şi nevăzută.

Slavă…

Când ne va cuprinde pe noi întunericul morţii, atunci, o, Făcătorule cel fără de moarte în trei Sori, porunceşte a se depărta de la noi stăpânirea întunericului şi a ne face pe noi părtaşi Luminii Tale celei veşnice.

Şi acum…

Ceea ce eşti mai curată decât toată curăţia, întru care Cel ce singur este fără de păcat, Biserică Lui şi-a făcut; cu rugăciunile tale izbăveşte-ne pe noi de faptele noastre cele rele, de cugete viclene şi de vorbe necurate.

Cântarea a 6-a:
Irmosul:

Curăţie şi mântuire, Stăpâne Hristoase, ai strălucit nouă din Fecioara. Ca, precum din rânza fiarei celei din mare pe Proorocul Iona, să scoţi din stricăciune cu totul pe Adam cel căzut cu tot neamul. Ştim, Preasfântă Treime, că nimic spurcat nu va intra în cămara Ta cea prealuminoasă; iar noi chiar de toată necurăţia plini fiind, de vei voi, poţi a ne curăţi; deci curăţeşte-ne pe noi şi în locaşurile Tale cele cereşti ne sălăşluieşte.

Arătatu-Te-ai de demult lui Avraam la stejarul Mamvri în trei feţe, Cel ce eşti unul de o fire şi de o voinţă, mai înainte cu aceasta închipuind taina teologiei; deci cu credinţă Te lăudăm pe Tine, pe un Dumnezeu întru o Stăpânie şi în trei Ipostasuri.

Slavă…

Pentru ca să arăţi, Stăpâne, nouă nevrednicilor milostivirea bogăţiei Tale celei neurmate, ai trimis pe Unul-Născut Fiul Tău către a noastră sărăcie, aducându-ne pe noi prin Crucea Sa la strălucirea cea dintâi. Deci luminează-ne pe noi acum şi ne întăreşte cu Dumnezeiescul Tău Duh, ca să nu cădem nebuneşte din înălţimea răscumpărării.

Şi acum…

Ziditorule a toate, Biserica luminoasă a dumnezeieşti Tale Stăpânii celei în trei Străluciri ne arată pe noi, şi ne învredniceşte cu curăţie a sluji Ţie, şi slava Ta cea nemărginită cu mintea a o vedea. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, pe care cu vrednicie o mărim.

Închinare Preasfintei Treimi:

Toate puterile sufletului meu, veniţi să ne închinăm unuia Dumnezeu în Treime: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toate cugetele inimi mele, veniţi să ne închinăm Treimii celei ce se cinsteşte întru o unime.

Toate simţirile trupului meu, veniţi să ne închinăm şi să plângem înaintea Domnului, Celui ce ne-a zidit pe noi.

Cuvine-se cu adevărat a ne închina Ţie, şi a Te slăvi, şi a mulţumi Ţie, Preasfântă şi deofiinţă Treime, pe Care toate puterile cereşti, Heruvimii şi Serafimii cu cântări întreite Te laudă; toate cetele sfinţilor cu glasuri de mulţumire Te preaînalţă şi Căreia toată zidirea în cer şi pe pământ cu cuviinţă sfântă se închină.

Condacele şi Icoasele

Condacul 1:

Împărate al veacurilor şi Doamne cel mai înainte de veci, Făcătorule a toată făptura cea văzută şi nevăzută, Dumnezeule cel slăvit în Sfânta Treime, Căruia se închină tot genunchiul: al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Pentru aceasta şi noi, ca cei ce suntem luminaţi cu sfântul Botez întru numele Tău cel întreit sfânt, deşi nevrednici fiind, îndrăznim a-Ţi aduce această cântare de laudă; iar Tu, ca Făcătorul, Purtătorul de grijă şi Judecătorul nostru, ia aminte spre glasul rugăciunii robilor Tăi, şi nu depărta mila Ta de la noi, pentru ca din adâncul sufletului pururea să strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt.

Icosul 1:

Arhanghelii şi Îngerii, Începătoriile şi Puterile, Scaunele şi Domniile, stând înaintea Scaunului slavei Tale, nu pot a vesti mărimea desăvârşirilor Tale. Heruvimii cei cu ochi multi şi Serafimii cei cu câte şase aripi, acoperindu-şi fetele, cu frică şi cu dragoste strigau unii către alţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot. Iar noi, ca unii ce suntem praf şi cenusă cu lesnire ar fi mai ales a iubi tăcerea; însă pentru ca să nu ne arătăm neaducatori aminte şi nemulţumitori, pentru atâtea îndurări revărsate întru zidirea şi răscumpărarea cea asupra noastră, urmind doxologiei celor de sus, cu credinţă şi cu dragoste strigăm:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti înălţimea desăvârşirilor celor nespuse şi adâncul tainelor celor neurmate.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Cel ce Unul eşti, acelaşi ieri, astăzi şi în veac.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pe toate le faci numai cu voia, aducând întru fiinţă pe cele ce nu sunt, ca şi cum ar fi; Cel ce pogori până la iad şi iarăşi ridici.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce cercetezi inimile şi rărunchii oamenilor; Cel ce numeri stelele şi lor tuturor nume le dai.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, , ale Cărui toate căile sunt adevărate şi toate judecăţile drepte şi totodată şi dorite.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce răsplăteşti păcatele părinţilor asupra fiilor, miluieşti şi ajuţi din neam în neam.
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt.

Condacul al 2-lea:

Văzându-Te pe Tine Isaia pe scaun înalt şi preaânălţat a strigat: O! Ticălosul de mine, că om fiind şi buzele necurate având, am vazut pe Domnul Savaot cu ochii mei; iar când cărbunele cel de foc purtat de înger s-a atins de buzele lui, cu curăţie Te lăuda pe Tine: Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, pe unul Dumnezeu. Deci, o, Preasfântă Treime, arde cu focul Dumnezeirii Tale spinii fărădelegilor noastre celor multe, ca să cântăm Ţie cu inimă curată: Aliluia.

Icosul al 2-lea:

Înţelegerea cea neînţeleasă căutând să o înţeleagă marele între Prooroci Moise, a zis: Arată-mi mie faţa Ta! Însuţi cunoscut să Te văd pe Tine. Iar Tu ai zis către dânsul: Spatele Meu vei vedea, dar faţa Mea nu se va arăta ţie; că nu va vedea omul faţa Mea şi să fie viu. Dar nouă deşi nevrednici fiind, ai binevoit a Te arăta pe Tine în faţa Unuia-Născut Fiului Tău; pentru aceasta cu mulţumire strigăm:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti dragostea cea cu văpaie arzătoare a Serafimilor şi înţelepciunea cea pururea luminătoare a Heruvimilor.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti Împăratul cel mai presus de scaunele cereşti, şi Domnul cel adevărat al Domniilor celor mai presus de lume.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti tăria cea nebiruită a Puterilor cereşti, şi atotputernice Stăpânitorule al Stăpâniilor celor înalte.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti bunavestire cea plină de bucurie a Arhanghelilor şi propovăduirea cea fără tăcere a Îngerilor.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce eşti începutul a toată începerea Începătorilor celor înţelegătoare şi a tuturor Puterilor cereşti, Atotţiitorule poruncitor.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai nemurire şi petreci în Lumina neapropiată; iar cu aleşii Tăi, ca şi cu nişte prieteni, faţă către faţă vorbeşti.
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt.

Condacul al 3-lea:

Cu puterea cea nespusă a puterniciei Tale, toate le ţii; cu cuvântul înţelepciunii Tale celei neurmate, toate le chiverniseşti; şi cu Duhul gurii Tale, toate le înviezi şi le faci a se bucura. O, Cel în trei Sori a toate Făcătorule , Tu ai măsurat cerul cu dreapta şi pământul cu palma, Care porţi şi hrăneşti toată făptura, toate pe nume le chemi; şi nu este nimeni ce se poate tăinui de puternicia dreptei şi a vederii Tale. Pentru aceasta împreună cu toate puterile cele de sus şi de jos, cu umilinţă căzând, strigăm Ţie: Aliluia.

Icosul al 3-lea:

Având toată zidirea slujitoare poruncii Tale, pretutindenea arăţi urmele proniei şi a desăvârşirilor Tale celor neurmate; pentru aceasta pe cele nevăzute ale Tale, şi puterea cea pururea fiitoare şi Dumnezeirea, de pe făpturi cugetându-le le vedem; pentru care cu mirare şi cu bucurie strigăm:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, puternice Făcătorule al celor văzute şi nevăzute, şi Chivernisitorule cel cu dragoste îmbelşugată al celor de acum şi al celor viitoare.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce din patru stihii ai alcătuit făptura şi cu patru timpuri ai încununat crugul anului.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai poruncit soarelui să lumineze ziua, şi luna cu stelele să lumineze noaptea.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce scoţi vânturile din vistierii; Cel ce îmbraci cerul cu nori şi trimiţi ploaie şi roua spre răcorirea căldurii.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce încingi dealurile cu bucurie şi văile cu veselie; Cel ce împodobeşti crinii ţarinii şi încununezi câmpiile cu roade.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce trimiţi hrana puilor de corbi şi adapi toate fiarele câmpului şi trimiţi îndurările Tale peste toate lucrurile Tale.
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea cazută, pentru numele Tău cel Sfânt.

Condacul al 4-lea:

Vifor având înăuntru eresul cel pierzător de suflete, al doilea Iuda, Arie nebunul, s-a lepădat de Tine Fiul lui Dumnezeu a fi unul din Sfânta Treime; iar noi deşi pe un Ipostas al Tatălui, altul al Fiului şi altul al Sfântului Duh, deopotrivă puterea, de o fiintă slavă, cu inima şi cu buzele mărturisim, şi cu Lumina cea întreit luminătoare în baia sfântului Botez luminaţi fiind: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, unui Dumnezeu ne închinăm, strigând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzind Păstorii şi Învătătorii sfintei Biserici pe Arie, ca o fiară cumplită intrând în turma cea purtătoare a lui Hristos, şi răpind oile de la adevărata mărturisire a dreptslăvitoarei credinţe, adunându-se în Niceea la Sobor, au mărturisit pe Hristos Dumnezeu, iar nu făptura; şi deopotrivă Tatălui şi Fiul şi pe Sfântul Duh cinstindu-L, cu glas ca de tunet au strigat:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Dumnezeule Părinte şi Dumnezeule Fiule şi Dumnezeule Duhule Sfinte, unule adevăratul Dumnezeu, iar nu trei dumnezei.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Parinte nezidit, Fiule nezidit, Duhule Sfinte, unule împreună nezidit; iar nu trei îndeosebi nezidiţi.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru: Părinte, Cel ce ai născut pe Fiul mai înainte de veci; Fiule, Cel ce Te-ai născut fără de ani din Tatăl; Duhule Sfinte, Care din veac Te purcezi de la părintele, dar nu Te naşti.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru: Părinte, Care ne-ai chemat pe noi dintru nefiinţă; Fiule, Cel ce ne-ai răscumpărat pe noi căzuţi prin Crucea Ta; Duhule Sfinte, Cel ce sfinţeşti şi înviezi pe toti cu darul Tău.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit a întemeia în duhul, în sufletul şi în trupul nostru cortul cel în trei părti spre a Ta sălăşluire, şi nu l-ai lăsat pe el întru noi pină în sfârşit a se strica prin păcat.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pus semnul fiinţei Tale celei în trei Ipostasuri peste toate lucrurile Tale în lumea aceasta văzută şi în cea nevăzută.
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt.

Condacul al 5-lea:

Treime cea fără de început şi a toate făcătoare, zidindu-ne pe noi după chipul şi asemănarea Ta, ai poruncit nouă a face cele plăcute înaintea Ta; iar noi ticăloşii voia noastră cea rea iubind-o, făgăduinţele Sfântului Botez am lepădat şi chipul Tau l-am întinat. Deci acum iarăşi alergăm către Tine şi ne rugăm: Trimite nouă darul Tău, scoate-ne pe noi din mâna vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi, şi ne mântuieşte pe noi cu judecăţile care le ştii, ca în vecii vecilor să strigăm Ţie: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând înţelegerea, care covârşeşte desăvârşirile Tale şi nespusele faceri de bine către fiii cei săraci ai lui Adam: ca tot cel ce crede cu adevărat întru Tine, Dumnezeu cel în trei Ipostasuri, cel mort cu Duhul se înviază, cel întinat cu ştiinţa se curăţeşte şi cel pierdut se mântuieşte; deci cu minte mulţumitoare, cu inimă mulţumitoare şi cu buze de mulţumire zidite de Tine, plecând genunchii strigăm:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai hotărât întru sfatul Tău cel în trei Ipostasuri a zidi pe om, şi în trupul lui cel luat din tărână, suflare de viaţă din gura Ta ai însuflat.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce în faţa lui Adam cu chipul şi asemănarea Ta, pe noi toţi ne-ai cinstit şi bunătăţilor raiului mosteni ne-ai facut.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce cu înţelepciune ne-ai înălţat pe noi mai presus decât toate cele văzute, şi pe toată făptura cea de jos sub picioarele noastre ai supus-o.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pe strămoşii noştri, cei care au călcat porunca, nu i-ai părăsit nici după greşeală, ci întru nădejdea mântuirii în preajma Edenului i-ai sălăşluit.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai scos şi pe noi din pântecele maicii noastre, şi cu darul Evangheliei, după naştere ne-ai sfinţit.
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt.

Condacul al 6-lea:

Propovăduitorul dreptăţii şi râvnitorul Sfântului Tău nume, Ilie cel preaminunat, chemat fiind de înger, a stat pe Muntele Horeb; deci s-a făcut mai întâi vânt mare şi tare, risipind munţii, apoi s-a facut cutremur mare şi foc arzător; ci nu întru acestea Te-a văzut pe Tine. Iar după foc glas de vânt subţire, şi acolo Te-a văzut; deci, acoperându-şi faţa cu cojocul, cu veselie şi cu frică a strigat: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Răsărit-ai Lumina cunoştinţei celei cu trei Raze strălucitoare a Dumnezeirii Tale la toată lumea; gonit-ai toată rătăcirea cea idolească, Dumnezeule cel în trei Ipostasuri şi Doamne; iar pe tot neamul omenesc din întunericul cel mare al păgânătăţii, întru lumina cea minunată a Evangheliei l-ai adus, prin care noi cei luminaţi, slăvind atotputernică a Ta pronie, strigăm:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pierdut până în sfârşit cu apele potopului toată făptura cea stricată prin păcat, şi în faţa lui Noe ai înnoit tot neamul omenesc.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai despărţit de părintele credincioşilor Avraam din amestecarea limbilor, şi în seminţia lui ai întemeiat adevărata Biserică.
Sfânt esşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai scos pe poporul Tău din Egipt, l-ai hrănit pe el cu mană în pustie şi l-ai dus în pământul în care curge miere şi lapte.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai ridicat pe David, plinit-ai cu Duhul Tău pe prooroci; şi printr-inşii în mijlocul lui Israel ai păzit credinţa în Răscumpărătorul cel făgăduit.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai pedepsit pe poporul Tău cel ce greşise, prin robia Babilonului, după sfârşitul căreia, iarăşi ai poruncit a se zidi Ierusalimul.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai arătat pe Macabei nemişcaţi până la moarte în credinţă şi predaniile cele părinteşti, iar pe Biserica cea de sub Lege, ca pe o mireasă până la venirea Iubitului mire, ai pazit-o întreagă.
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea cazută, pentru numele Tău cel Sfânt.

Condacul al 7-lea:

Vrând a arăta mărimea dragostei şi a milostivirii Tale celei către neamul omenesc cel căzut, când s-a plinit vremea, ai trimis pe Cel Unul Născut Fiul Tău; Care, născându-Se din Fecioară, S-a supus Legii, pentru ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere; Care, petrecând pe pământ ca un om şi răscumpărându-ne pe noi prin Crucea Sa, S-a înălţat la cer, de unde, împlinind făgăduinţa, a trimis nouă pe Preasfântul Duh, ca să strigăm toti: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Minunată în adevăr şi nouă minune ai arătat, minunatule întru cele înalte Doamne, când după trimiterea Preasfântului Duh peste aleşii Ucenici şi Apostoli, i-ai trimis pe ei la propovăduire în toată lumea, ca să vestească marele nume al Preasfintei Treimi, şi să aducă toate neamurile la ascultarea credinţei. Pentru aceasta, minunându-ne de puterea şi lucrarea cuvintelor lor, celor însuflate de Dumnezeu, cu bucurie strigăm:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai ales pe cele neputincioase, de neam prost şi nebăgate în seamă ale lumii, ca să ruşineze pe cele tari, slavite şi înţelepte.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai întărit nenumărate cete de mucenici, că prin nenumărate chinuri şi omorâri să fie pecetluit adevărul Evangheliei şi puterea darului lui Hristos.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce prin semnul Crucii ai plecat inima marelui Constantin cel întocmai cu Apostolii , şi prin acela ai pus sfârşit cumplitelor prigoniri asupra creştinilor.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai îndrăgit Biserica, prin cele şapte Soboare a toată lumea, ca şi cu şapte stâlpi, a purtătorilor de Dumnezeu Părinţi, şi de învăluirile eretice nevătămate ai păzit-o.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai dăruit învăţătorilor celor de Dumnezeu înţelepţiţi şi marilor nevoitori ai bunei cinstiri, ca unor prealuminate stele, pe tăria Bisericii a străluci.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai povăţuit şi pe stăpânitorul împărăţiei romanilor Constantin, la lumina credinţei celei adevărate, şi prin acela ai izbăvit toată lumea de înşelăciunea multei necredinţe.
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea cazută, pentru numele Tău cel Sfânt.

Condacul al 8-lea:

Străin şi minunat, la stejarul Mamvri, Te-a văzut Avraam pe Tine adevăratul Dumnezeu: adică trei bărbaţi văzând, ca şi către unul a grăit: Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu trece pe robul Tău. Deci Celor trei, Care i s-au arătat în trei feţe: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, iar unuia Dumnezeu întru o fiinţa, până la pământ s-a închinat, strigând: Aliluia.

Icosul al 8-lea:

Cu totul pretutindenea eşti, şi totdeauna purtător de grijă pentru toată zidirea Ta, nu numai cu puternicia nemăsuratei puterii Tale, ci şi cu bogăţia cea atotlucrătoare; iar nouă, precum a zis Fiul Tău, că şi perii capului toţi sânt număraţi la Tine, ca nici unul dintr-înşii să nu cadă fără voia Ta. Pentru aceasta, nădăjduind spre pronia Ta, cu îndrăzneală şi cu dragoste strigăm:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit ca tot neamul omenesc să se împartă în seminţii şi neamuri, şi fiecare din ele i-ai rânduit locul şi timpul vieţuirii.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, prin Care împăraţii împărătesc şi cei puternici fac dreptate, şi păzesti pe aleşii Tăi ca lumina ochiului.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, din Care izvorăşte toată înţelepciunea şi înţelegerea, toată tăria şi puterea, toată sănătatea şi frumuseţea.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce rânduieşti războaie, şi iarăşi le opreşti pe ele; Cel ce încununezi cu biruinţa arma ce poartă dreptate, iar pe cea nedreptă, chiar în mijlocul biruinţelor, mai înainte o hotărăşti spre sfărâmare.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce faci semne pe cer şi pe pământ, trimiţi foc, boli şi foamete asupra oamenilor, ca să nu rătăcească ei pină în sfârşit din căile Tale cele drepte.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înalţi pe cei smeriţi pe pământ şi îi pui să şădă cu domnii poporului Tău; iar pe cei mândri îi nimiceşti ca să nu se afle locul lor. Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt.

Condacul al 9-lea:

Toata firea, sus şi jos, neâncetat Te slăveşte pe Tine, Făcătorul cel preaveşnic şi Dumnezeu: în cer unii strigă zi şi noapte: Sfânt, Sfânt, Sfânt, iar alţii cununile lor le pun la picioarele Tale; însă noi pe pământ împreună cu toată făptura, ca cei împodobiţi cu chipul slavei Tale celei de o fiinţă, Ţie ne rugăm şi de la Tine aşteptăm mare şi bogată milă, strigând: Aliluia.

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei mult vorbitori, deşi mult se ostenesc cu mintea a ispiti depre taina Preasfintei Treimi, dar nu pot a înţelege: cum este Dumnezeu de o fire, însă în trei desăvârşite fete; iar noi întru aceasta credem şi mărturisim; dar cum, nu o cercăm. Şi nenumăratele faceri de bine cele către noi ale Fiecăreia din cele trei Dumnezeieşti feţe bine ştiindu-le, cu credinţă şi cu mulţumire strigăm:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai rânduit cu dreapta judecată a Ta nouă tuturor a ne întoarce în pământul, din care sântem luaţi, şi în ziua învierii iarăşi a ne scula.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce mai înainte ai hotărât soarelui, lumii şi stelelor să se întunece oarecând, iar pământul si tuturor celor ce sânt pe el cu foc a se lămuri, pentru ca în locul lor să se arate cer nou şi pământ nou, întru care petrece dreptatea.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce a rânduit ziua, în care vor sta înaintea Ta la judecată toate seminţiile şi neamurile, ca să-şi ia fiecare plata după faptele sale.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce vei zice drepţilor în ziua răsplătirii: Veniţi binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi Împărăţia care este gătită vouă de la întemeierea lumii.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, de la Care păcătoşii cei care nu s-au pocait, cu frică atunci vor auzi: Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai făgăduit ca Biserica Ta să o păzeşti până la sfârşitul lumii nemişcată, spre a nu fi ea biruită nici de porţile iadului.
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea cazută, pentru numele Tău cel Sfânt.

Condacul al 10-lea:

Vrând să mântuieşti lumea, Te-ai arătat la râul Iodanului Preasfântă şi Dumnezeiască Treime: Tatăl întru glas din cer mărturisind pe Fiul cel iubit; Fiul în chip omenesc primind Botezul de la rob; şi Duhul cel Sfânt pogorându-Se în chip de porumbel peste Cel ce Se boteza. Deci întru numele a unui Dumnezeu, însă în trei feţe: a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, ne-am învăţat a lumina cu Botezul pe tot omul ce vine în lume, cântând: Aliluia.

Icosul al 10-lea:

Împărate prea veşnice, Care răsari soarele peste cei buni şi peste cei răi; Cel ce iubeşti pe cei drepţi şi pe cei păcătoşi miluieşti, spală necurăţia noastră cea sufletească şi trupească; binevoieşte a face în noi locaşul Tău, deşi nevrednici robi ai Tăi sântem. Pierde gândurile noastre cele necurate, sterge faptele cele necuvioase, îndreptează limba noastră spre a vorbi cele plăcute înaintea Ta, pentru ca, cu inima şi cu buzele curate, cu umilinţă să strigăm:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, despre Care ceata Apostolilor învederat vorbeste şi către Care soborul proorocilor pururea priveşte.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, pe Care ceata mucenicilor cu dumnezeiască cuviinţă Îl mărturiseşte şi oastea preacuvioşilor Sfântul Tău nume îl slăveşte.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, pentru care multimea pustnicilor neâncetat suspină, şi de la Care nevoinţele pustniceşti se încununează.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Căruia ierarhi şi pastorii Bisericii aduc cântare de mulţumire; iar învăţătorii lumii spre a noastră mântuire prin El teologhisesc.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, primeşte rugăciunea cea pentru noi şi mijlocirea tuturor Sfinţilor; iar mai ales a Preasfintei Fecioare, care îşi întinde mâinile sale către Tine pentru noi.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, îngrădeşte-ne pe noi cu sfinţii Tăi Îngeri, şi goneste de la noi duhurile cele rele de sub cer.
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt.

Condacul al 11-lea:

Toată cântarea ce se aduce Ţie nu poate a-Ţi aduce mulţumirea cuvenită pentru toţi şi pentru toate, Dumnezeului celui slavit în Treime; căci nu se află nici minte, care să poată a întinde cu cugetul către mulţimea îndurărilor Tale celor asupra noastră; nici cuvânt prin care cu vrednicie să le povestească; însă pentru toate cele văzute de noi, şi care ni se dau nouă, fie Ţie, Preasfântă Treime, mulţumire de la noi, cinstea şi slava pe care tu însăţi le ştii că ar fi vrednice şi plăcute de slava Ta; deci noi închinându-ne Ţie, cu smerenie şi cu dragoste strigăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Luminătorule cel în trei Sori, ca un dătător de lumină Te-ai arătat, în făgăduiţele Tale, nouă ce sântem întru întunericul necunoştinţei despre soarta noastră cea viitoare; cu mulţumire însă Te mărturisim, ca, măcar unuia din fericirile cele prevestite de Unul-Născut Fiul Tău să ne învredniceşti pe noi; pentru care acum cu umilinţă şi cu dragoste strigăm:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai grăit aleşilor Tăi bunătăţile pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, pe Care toţi cei curaţi cu inima Te vor vedea precum eşti şi Te vor cunoaşte precum Tu însuţi îi cunoşti pe ei.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, întru Care toţi cei flamânzi şi însetaţi vor afla dreptate, pe saţiul ce niciodată nu se împuţinează.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, de la Care făcătorii de pace fii iubiţi se vor chema, că cei ce sânt următori Unuia-Născut Fiul Tău, Celui ce pe toate le-a împăcat.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, întru Care cei blânzi vor moştenii pământul; iar cei săraci cu duhul se vor învrednici de Împărăţia cerului.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai făgăduit veşnică plată celor ce miluiesc, şi nesfârşită bucurie celor ce plâng.
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel Sfânt.

Condacul al 12-lea:

Preasfântă Treime, dă-ne nouă darul Tău cel atotputernic; primeşte mărturisirea păcatelor noastre înaintea slavei Împărăţiei Tale; caută la suspinurile noastre, trimite nouă duhul umilinţei şi al îndurărilor; pentru ca să ne învrednicim, cu suflet şi cu inimă curată, fără de osândă a striga către Tine pe pământ, precum strigă îngerii în cer: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând Pronia Ta cea iubitoare de oameni, Te slăvim pe Tine toţi, Treime fără de început; credem întru unul Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt; că pe altul afară de Tine Dumnezeu nu ştim, către Tine cădem şi Ţie ne rugăm, strigând:

Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, dă-ne nouă ajutor ca să nu ne temem de nici un rău, şi spre apărarea vieţii noastre, spre a nu ne înfricosa de nici un vrăjmaş. Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce mântuieşti pe păcătoşii cei ce se pocaiesc; deci mântuieşte-ne şi pe noi mult păcătoşii.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înmulţeşti mila Ta tuturor, înmulţeşte-o şi asupra noastră, şi ne miluieşte pe noi, că neputincioşi sântem.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, prelungeşte-ne nouă tuturor vremea vieţii spre a ne pocăi, şi nu ne osândi pe noi spre tăiere ca pe smochinul cel neroditor.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne pe noi de ispitele ce ne împresoară: de lume, de trup şi de diavol, şi ne întăreşte în credinţă şi dragostea cea către Tine.
Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, învredniceşte-ne pe noi a Te vedea faţă către faţă, şi a intra în cămara Ta cea luminoasă la nunta Mirelui.
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzuta, pentru numele Tău cel Sfânt.

Condacul al 13-lea:

O, Preasfântă, de viaţă făcătoare, nedespărţită şi a toate făcătoare Treime: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unule adevăratul Dumnezeu şi Făcătorul nostru, primeşte această de acum mulţumire a noastră; trimite nouă darul şi puterea din înălţimea sfântului Tău locaş, ca, toate poftele trupeşti călcându-le, să vieţuim întru toată bună cinstire şi curăţie, până la sfârşitul vieţii noastre, pururea lăudând preasfânt numele Tău, şi strigând: Aliluia! Acest Condac se zice de trei ori.

După aceasta se zice iarăşi Icosul întâi: Arhangheli şi Îngerii… şi Condacul întâi: Împărate al veacurilor…

Cântarea a 7-a:
Irmosul:

Cu un glas a răsunat viersul organelor, a cinsti chipul cel de aur făcut fără de suflet; iar darul Duhului cel purtător de lumina, cinsteşte a striga: Treime una, Cea întocmai puternică şi fără de început, bine eşti cuvântată.

Ramura în două şi fără de început din Tatăl, ca din radăcina cea fără de început a răsări Fiul cu naşterea şi Duhul cu purcederea, împreună de o fire şi nedesparţită cu puterea şi cu stăpânia, ca trei Lumini fiind întru o Strălucire a Dumnezeirii.

În cuptorul cel de foc al patimilor m-a aruncat pe mine chinuitorul meu rău obicei; iar Tu, Făcătorule a toate cel întreit, precum ai mântuit pe cei trei tineri , aşa mă mântuieşte şi pe mine : Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, ca să strig Ţie: Treime una, cea de o putere şi fără de început, fie binecuvântat numele Tău.

Slavă…

Mari sânt şi nespuse bunătăţile Tale cele fără de număr, pe care le-ai dat nouă, Treime, de la începutul vieţii noastre şi până în ziua şi ceasul de acum, şi pe care ai încă a ni le mai da. Pentru toate acestea mulţumim Ţie, cu inima, şi cu buzele cântând: Treime una, cea de o putere şi fără început, preacuvântată eşti.

Şi acum…

Toate prin mâinile tale de la Domnul am luat, Fecioară preacurată. Pentru aceasta cântare de mulţumire aduc ţie, şi prin tine, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh mă închin şi cânt: Bine eşti cuvântată, Treime Preasfântă; bine eşti cuvântată şi tu intre femei, Stăpână, cea fără de prihană.

Cântarea a 8-a:
Irmosul:

Dezleagă legăturile şi stâmpără văpaia, Chipul cel in trei străluciri al Dumnezeieşti Stăpânii. Tinerii cântă şi binecuvântează pe unul Mântuitorul şi atotfăcătorul, ca pe un făcător de bine a toată zidirea cea făcută.

Mulţimea fiinţelor celor gânditoare neâncetat Te laudă pe Tine, Dumnezeu cel necuprins, cu care şi noi împreună Te slăvim, strigând: Treime cea preafiinţătoare, mântuieşte pe robii Tăi, ca o iubitoare de oameni.

Mintea cea fără de început a născut pe Cuvintul cel necuprins, şi pe Dumnezeiescul Duh singură L-a purces de o putere. Pentru aceasta pe Treimea cea de o fiinţă, pe Stăpânul tuturor, Dumnezeu Îl propovăduim.

Slavă…

Pentru păcatele noastre cele multe, de mai multe chinuri sântem vrednici, şi până acum cu darul Tău nevătămaţi petrecem, Treime preamilostivă. Deci, cu lacrimi căzând Te slăvim pe Tine grăind: Binecuvântaţi toţi pe unul Dumnezeu şi Ziditorul cel în trei Ipostasuri, ca pe făcătorul de bine, Cel ce a făcut şi păzeşte toată făptura.

Şi acum…

Slăvesc apărarea Ta cea tare, mărturisesc puterea mijlocirilor tale cele de Maică; mulţumesc Preasfintei Treimi, Care te-a preamărit şi te-a ales pe tine; şi slăvesc pe Dumnezeu şi pe Maica lui Dumnezeu; toate cele dinăuntru ale mele, lăudaţi şi preaînălţaţi.

Cântarea a 9-a:
Irmosul:

Bucură-te împărăteasă Maică, slava fecioarelor; că toată gura cea limpede, binegrăitoare vorbind, nu te poate cânta dupa cum se cuvine; şi se întunecă toată mintea, a cunoaste naşterea ta. Pentru aceasta cu un gând pe tine te mărim.

Sfânt şi preaslăvit este Dumnezeu Tatăl, Cel mai înainte de veci; Sfânt şi preaslăvit este Fiul, Care din Tatăl S-a născut; Sfânt şi preaslăvit este Duhul cel de viaţă făcător, Care din Tatăl purcedesi prin Fiul Se arăta.

Singuri nevrednici sântem şi nu numai a ne ruga, dar nici a ne apropia către Tine, o , Treime! Însă aducem Ţie spre mijlocire pentru noi nevoinţele Sfinţilor Apostoli, ale proorocilor, ale mucenicilor şi ale mărturisitorilor , precum şi ostenelile şi lacrimile preacuvioşilor pustnici şi ale tuturor celor care din veac au bineplăcut Ţie; primeşte-le pe acestea întru jertfelnicul cel mai presus de ceruri şi nu ne lepăda pe noi cei lipsiţi.

Slavă…

Pe această cântare de rugăciune o unim cu dragostea Ta, Dumnezeule Părinte; cu sângele Tău, Fiule cel Unul-Născut, care este mai scump decât al lui Abel; şi cu nemarginită bunătatea Ta, Duhule Preasfinte, pentru care ne rugăm şi ne cucerim: Nu trece cu vederea rugăciunea noastra ce se aduce Ţie din buze spurcate, nici de îndrăznirea cea către Tine, nu depărta pe robii Tăi.

Şi acum…

Pe Fecioara cea preacurată, care este nădejdea de obşte a tuturor, o aducem Ţie mijlocitoare întru rugăciunile noastre noi păcătoşii; Părinte şi Fiule şi Duhule Sfânt, miluieşte-ne pe noi şi ne dăruieşte bunătăţile cele veşnice şi vremelnice, pentru rugăciunile celeia ce este mai cinstită decât Heruvimii, şi mai mărită decât toate puterile cereşti.

L U M I N  N D A

Pe o Stăpânie în trei Sori a Fiinţei celei Dumnezeieşti de o fiinţă O slavim, şi cu glasuri întreit sfinte strigăm: Sfânt eşti Părinte fără de început şi Sfânt esti Fiule cel împreună fără de început şi Duhule Sfinte, unule nedespărţite Dumnezeul nostru şi Făcătorul a tuturor, Cel ce eşti iubitor de oameni.

Slavă…

Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, caută spre noi, cei ce cu credinţă ne închinăm Ţie, şi slăvim stăpânia Ta; iar Tu răspunde celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sânt cu voi şi nimeni împotriva voastră.

Şi acum…

Dumnezeiască Lumină cea de o Stăpânie, Care din pântecele tău a răsărit, Preacurată Maica lui Dumnezeu, pe toată lumea cu Lumina cea întreit strălucitoare a luminat-o, şi pământul ca pe un cer nou l-a arătat, pentru că toate lucrurile Domnului pe Domnul să-L laude, şi să-L preaânalţe întru toţi vecii.

La LAUDE

Stihirile, glasul al 4-lea:
Însuşi glasul:

Preaslăvite au văzut astăzi toate neamurile în cetatea lui David. Când Duhul Sfânt S-a pogorât în limbi de foc, precum grăitorul de Dumnezeu Luca a spus. Că zice: adunaţi fiind ucenicii lui Hristos , s-a facut sunet, ca de o suflare ce vine repede, şi a umplut casa unde erau şezând. Şi toţi au început a grăi, cu străine graiuri, cu străine învăţături, cu străine porunci ale Sfintei Treimi (de două ori).

Duhul Sfânt era de-a pururea şi este şi va fi. Nici început având, nici începând; ci pururea cu Tatăl şi cu Fiul este împreunat şi împreună numărat. Viaţă, şi de viaţă făcător. Lumină, şi de lumină dătător. Însuşi bun, şi izvor bunătăţii. Prin care Tatăl se cunoaşte şi Fiul se preaslăveşte, şi de toţi se ştie: o putere, o împreunare, o închinare a Sfintei Treimi.

Duhul Sfânt este lumina şi viaţa şi izvor viu înţelegător. Duhul înţelepciunii, Duhul înţelegerii; bun, drept, înţelegător, stăpânitor, curăţitor de greseli, Dumnezeu şi îndumnezeitor, foc care din foc purcede, grăitor, lucrător, împărţitor de daruri. Prin Care toţi proorocii şi dumnezeieştii Apostoli, împreună cu mucenicii s-au încununat. Străină auzire, străină vedere, foc împărţindu-se spre darea de daruri.

Slavă… Şi acum…, glasul al 6-lea:

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viată, vino şi te sălăşluieste întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată spurcăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Rugăciune către Dumnezeu-Tatăl

Atotputernice Stăpâne, înţelepte şi atotbunule Doamne, Născătorule cel fără de început al Fiului celui dintru o fiinţă născut; şi al Sfântului şi celui de viaţă făcătorul Tău Duh, veşnic şi pururea fiitor; Însuţi pricinuitorule de purcedere, a Cărui slavă este nemărginită, slavă nespusă şi milostivirea nemăsurată; Cel ce ne-ai adus pe noi din nefiinţă şi ne-ai cinstit cu chipul Tău cel preascump; Care ne-ai dăruit nouă nevrednicilor nu numai a Te cunoaşte pe Tine şi a Te iubi, dar încă ce este mai scump, ca şi Tată a Te numi pe Tine ne-ai învrednicit. Mulţumim Ţie, Dumnezeule al milostivirii şi al îndurărilor, Cel ce nu ne-ai lăsat pe noi cei ce am călcat porunca Ta, în mijlocul păcatului şi al umbrei morţii; ci ai binevoit a trimite pe pământ pentru mântuirea noastră, pe Unul-Născut Fiul Tău, prin Care şi veacurile s-au făcut; ca prin întruparea Lui şi prin patimile Lui cele înfricoşătoare, de chinuirea diavolului şi din stricăciunea morţii să ne izbăvim. Mulţumim Ţie, Dumnezeule al dragostei şi al puterilor, că după înălţarea la cer al Preascumpului nostru Mântuitor, rugat fiind prin Crucea Lui, ai trimis şi pe Preasfântul Tău Duh peste aleşii lui Ucenici şi Apostoli; pentru ca prin puterea propovăduirii lor celei de Dumnezeu însuflate pe toată lumea s-o lumineze cu lumina cea nestricăcioasă a Evangheliei Tale. Deci Însuţi, Iubitorule de oameni, Stăpâne, ascultă acum rugăciunea cea smerită a nevrednicilor fiilor Tăi, că aşa precum ne-ai zidit pe noi numai pentru bunătatea Ta, şi ne-ai răscumpărat pe noi pentru îndurarea Ta, aşa ne şi mântuieşte pe noi după milostivirea Ta cea neasemănată; fiindcă din faptele noastre nici urmă de pocăinţă nu avem, ci dreaptă răsplătire şi despărţire de prealuminata faţa Ta ne asteaptă. Că, dacă şi pentru tot cuvântul în deşert se va cere de la noi raspuns în ziua judecăţii şi a răsplătirii, pentru nenumăratele noastre fărădelegi, cu care am greşit înaintea Ta, apoi, ce răspuns vom da noi, săracii, în ziua aceea. Pentru aceasta foarte întristându-ne despre îndreptarea urmărilor noastre numai spre a Ta bunătate, care covârşeşte toată mintea şi cuvântul, alergăm, având-o pe aceea ca temelie tare a nădejdii, ne rugăm Ţie: Greşit-am, curăţeşte-ne pe noi, Doamne; nelegiuit-am, iartă-ne, Stăpâne; mâniatu-Te-am, milostiveşte-Te, Îndelung-răbdătorule. Şi păzeste mai ales mintea, ştiinţa şi inima noastră de răutăţile lumii; izbăveşte-ne pe noi şi ne mântuieşte de viforul cel mult învăluitor al patimilor şi al căderilor în păcatele cele de voie şi cele fără de voie, celor ştiute şi neştiute; şi ne îndreptează pe noi la limanul cel lin al credinţei, al dragostei şi al nădejdii vieţii celei veşnice. Adu-Ţi aminte, Doamne, de noi, întru mila Ta; dăruieşte-ne nouă toate cererile cele spre mântuire, iar mai ales viaţa curată şi fără de prihană; învredniceşte-ne pe noi a Te iubi pe Tine, şi a ne teme din toată inima noastră, şi a face voia Ta cea sfântă; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu, şi ale tuturor sfinţilor. Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeul nostru eşti, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, cu Cel fără de început al Tău Fiu şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Dumnezeu-Fiul

Unule-Născut Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce pentru mântuirea noastră ai binevoit a Te întrupa şi moarte a pătimi; iar acum şi cu preacuratul Trupul Tău la cer de-a dreapta împreună cu Tatăl şezi, şi toată lumea o cârmuieşti; nu ne uita cu milostivirea Ta pe noi, cei ce suntem jos şi de multe ispite şi mâhniri ispitindu-ne; care măcar că suntem cu totul întinaţi şi nevrednici, însă întru Tine, Mântuitorule şi Dumnezeul nostru, credem şi pe alt mijlocitor şi nădejde a mântuirii nu ştim. Deci, dă-ne nouă, Preabunule Răscumpărătorule, ca totdeauna să ne aducem aminte, de câte chinuri ale sufletului şi ale trupului Tău a fost trebuinţă ca să împaci dreptatea cea veşnică a Părintelui Tău pentru păcatele noastre; şi cum Te-ai pogorât de pe Cruce până la iad, cu preacuratul sufletul Tău, ca să ne izbăveşti pe noi de puterea chinuirii iadului. Iar aducându-ne aminte de acestea, să ne păzim de pofte şi de păcate, care au fost pricină de înfricoşătoare patimi şi de moartea Ta; şi să iubim dreptatea şi virtutea, care sunt mai plăcute Ţie decât tot darul cel întru noi. Deci, ca Cel ispitit după toate, Preabunule, singur ştii cât este de mare slăbiciunea duhului şi a trupului nostru şi cât de puternic şi viclean este vrăjmaşul nostru care umblă ca un leu, căutând pe cine sa înghită; pentru aceasta nu ne lipsi pe noi de ajutorul Tău cel atotputernic; ci fii de-a pururea cu noi, păzindu-ne şi acoperindu-ne, povăţuindu-ne şi întărindu-ne, bucurând şi veselind duhul nostru. Iar noi arucându-ne la sânul dragostei şi al îndurări Tale, toată viaţa noastră cea vremelnică şi veşnică Ţie să o dăm, Stăpânului nostru, Răscumpărătorului şi Domnului; pe Care din adâncul sufletului Te rugăm, ca să ne faci pe noi cu judecăţile pe care le ştii, fără de împiedicare a trece calea aceasta întunecoasă a vieţii pământeşti şi a ajunge la cămara cea dumnezeiască a Ta , pe care ai făgăduit a o pregăti tuturor celor ce cred în numele Tău, şi urmează dumnezeieştilor Tale învăţături.

Rugăciune către Dumnezeu-Duhul Sfânt

Împărate ceresc, preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi, şi întru Fiul pururea Te odihneşti; nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeieşti, împărţindu-le pe acelea precum voieşti; prin care şi noi nevrednicii ne-am sfinţit şi ne-am uns în ziua Botezului nostru. Caută spre rugăciunea robilor Tăi; vino la noi şi Te sălăşluieste întru noi şi curăţeşte sufletele noastre, ca să putem a ne face locaş Preasfintei Treimi. Asa, o, Preabunule, nu Te scârbi de necurăţia noastră nici de rănile păcatelor; ci le tămăduieşte pe ele cu ungerea Ta cea atotvindecătoare. Luminează mintea noastră, ca să cunoaştem deşertăciunea lumii şi a celor ce sunt în lume; înviază ştiinţa noastră, ca neîncetat să vestească nouă ceea ce se cuvine a face şi ce se cuvine a lepăda; îndreptează şi înnoieste inima noastră, ca să nu izvorască mai mult ziua şi noaptea gânduri rele şi pofte necuvioase. Îmblânzeşte trupul şi stinge cu insuflarea Ta cea dătătoare de rouă, văpaia patimilor, prin care se întunecă în noi chipul cel preascump al lui Dumnezeu. Iar duhul lenevirii, al mâhnirii, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, goneşte-l de la noi; şi ne dă nouă duhul dragostei şi al răbdării, duhul blândeţii şi al dreptăţii; ca îndreptând inimile cele slăbănogite şi genunchii, fără de lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci; şi aşa ferindu-ne de tot păcatul şi împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârşit creştinesc şi neruşinat, şi a intra în Ierusalimul cel ceresc; iar acolo a ne închina Ţie, împreuna cu Tatăl şi cu Fiul, cântând în vecii vecilor: Treime Sfântă, slavă Ţie.

Rugăciune către Preasfânta Treime

Preasfintă Treime, Stăpânie deofiinţă, pricinuitoare a tot binele; ce vom răsplăti Ţie pentru toate câte ne-ai dat nouă, păcătoşilor şi nevrednicilor, pe care mai înainte de a ne naşte noi în lume le-ai rânduit, şi pentru toate cele ce ne dai fiecăruia din noi în toate zilele şi pe cele ce ai gătit nouă tuturor în veacul cel viitor? Deci se cuvenea pentru atâtea binefaceri şi îndurări, să mulţumim Ţie nu numai cu cuvintele, ci mai ales cu faptele, păzind şi împlinind poruncile Tale; iar noi, cu patimile noastre şi cu obiceiurile cele rele în nenumărate păcate şi fărădelegi ne-am aruncat. Pentru aceasta, ca cei ce suntem necuraţi şi întinaţi, nu numai că nu îndrăznim a ne arăta înaintea preasfintei feţei Tale celei întreit strălucitoare, ci nici preasfânt numele Tău a-l chema, de nu ai fi binevoit Însuţi Tu spre a noastră mângâiere a ne vesti nouă: că pe cei drepti şi curaţi iubeşti, iar pe păcătoşii care se pocăiesc îi miluieşti şi cu milostivire îi primeşti. Deci, caută, o, Dumnezeiască Treime, din înălţimea Sfintei slavei Tale asupra noastră, mult păcătoşilor; şi bunăvoinţa noastră, în loc de fapte bune o primeşte, şi ne dă nouă duhul pocăinţei celei adevărate; ca, urând tot păcatul, întru cuvioşie şi dreptate până la sfârşitul vietii noastre să petrecem, făcând voia Ta cea sfântă şi slăvind cu cuget curat şi cu fapte bune preadulcele şi preacuvântat numele Tău. Amin.

Sursa: Ceaslov

Categories: Acatiste, Rugăciuni Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.