Arhivă

Arhivă Autorului

25 ianuarie: TROPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI IERARH GRIGORIE TEOLOGUL, ARHIEPISCOPUL CONSTANTINOPOLULUI (Gr, Ro, En)

ianuarie 24th, 2020 Fără comentarii

Sf Grigorie Teologul2

ORNAM1

Απολυτίκιο Αγ. Γρηγορίου του Θεολόγου

ORNAM1

Patria Sfîntului Grigorie, Cuvîntătorul de Dumnezeu (Teologul), era a doua parte a Capadociei, cetatea Nazianz, de unde se numeşte şi Nazianz. Părinţii lui erau de bun neam şi cinstiţi, tatăl său avea acelaşi nume de Grigorie, iar maica lui se numea Nona. Însă tatăl său era mai înainte în necredinţă, fiind născut de părinţi necredincioşi, din tată elin şi din maică evreică, şi amîndurora le urma în parte, atît cu rătăcirea elinească, cît şi cu necredinţa iudeilor, precum este credinţa cea rea a ipsistarilor. Citeşte mai departe…

24 ianuarie: TROPARUL, CANONUL ŞI VIAŢA CUVIOASEI XENIA DIN ROMA (Gr, Ro, En)

ianuarie 23rd, 2020 Fără comentarii

Απολυτίκιο – Οσία Ξένη

(24 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ)

Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Xenia

Troparul Sfintei Cuvioase Xenia, glasul al 8-lea:

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Xenia, duhul tău.

Citeşte mai departe…

23 ianuarie: TROPARUL, CANONUL ŞI VIAŢA SF. MC. AGATANGHEL (Gr, Ro, En)

ianuarie 22nd, 2020 Fără comentarii

Απολυτίκιο – Άγιος Αγαθάγγελος

(23 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ)

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Agatanghel

Troparul Sfântului Mucenic Agatanghel, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Agatanghel, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Citeşte mai departe…

Sterghios Sakkos: MESAJUL UNUI SFÂNT – MARCU EVGHENICUL

ianuarie 18th, 2020 1 comentariu

Sterghios Sakkos:

MESAJUL UNUI SFÂNT – MARCU EVGHENICUL 

Sf Marcu Evghenicul

O figură harismatică, care şi-a lăsat o adâncă şi luminoasă pecete pe istoria Bisericii, este impusă cu o deosebită actualitate de către calendarul sărbătorilor acestei luni. Este Sfântul Marcu Evghenicul, antiunionistul. În zilele noastre, în care mişcarea ecumenică l-a neliniştit până şi pe cel mai simplu om şi se prezintă de-acum nu numai în haină bisericească, ci şi într-una surprinzător de socială, nimic nu este mai interesant, dar şi mai credibil decât să ascultăm mesajul celui care a fost odată  protagonist în aceste evenimente şi căruia după veacuri i s-a dat dreptate.
Marcu a fost de viţă nobilă şi în ceea ce priveşte sufletul, şi în ceea ce priveşte originea. Printre primele lecţii pe care le-a primit au fost şi insuflatele cuvinte ale lui Iosif Vriennie: „Credinţa noastră Ortodoxă! Aceasta este bogăţia noastră, aceasta slava, aceasta neamul, aceasta cununa, aceasta lauda”. „Nu ne vom lepăda de tine, iubită Ortodoxie! Nu vom minţi faţă de tine, Cinstire de Părinţi predanisită! Nu ne vom îndepărta de tine, Maică, bună-cinstire. Întru tine ne-am născut şi întru tine trăim, şi întru tine vom adormi! Iar dacă vremea o va cere, şi de mii de ori vom muri pentru tine”. Aceste cuvinte au fost o bornă în viaţa lui Marcu, au devenit o sfântă comoară, pe care s-a îngrijit să o păzească până la sfârşit neinovată şi nefalsificată. Citeşte mai departe…

Dimitrios Natsios: Papolingăii de astăzi

ianuarie 18th, 2020 1 comentariu

Dimitrios Natsios:

Papolingăii de astăzi 


„Nu încape pogorământ în cele ale credinţei”, zice Sfântul Marcu Evghenicul, a cărui pomenire Biserica noastră o laudă pe 19 ianuarie.
„Este mai bine să văd în mijlocul cetăţii turbanul împăratului turcilor decât tiara latină”. Acesta este faimosul răspuns al „marelui duce” Luca Notara nefericitului şi eroicului nostru împărat, Constantin Paleologul, care, ca să salveze Cetatea de turci, a acceptat înrobirea Bisericii Ortodoxe faţă de papa.
Cu puţini ani mai devreme, în 1438, fratele său Ioan al XVIII – lea Paleologul, în pofida poruncii exprese a tatălui său, înţeleptul împărat Manuil Paleologul – „fugi de orice tentativă de unire cu papa”, după G. Sfranzis – din aceleaşi motive, a fost silit prin şantaje şi ameninţări, să semneze „unirea” Bisericilor la Sinodul mârşav şi tâlhăresc de la Ferrara – Florenţa. Însă atunci nu s-a reuşit nimic, deoarece s-a împotrivit energic luptătorul şi stâlpul Ortodoxiei, Sfântul Marcu Evghenicul. Aproape singur, sfântul a dezgolit punctele slabe ale eresului papal, a refuzat să semneze, a salvat Ortodoxia, a salvat elinismul. Papa Eugeniu al IV – lea a semnat „horos-ul” şi a cerut  să afle ce a făcut Marcu. Când a aflat că principalul lui adversar a refuzat, a rostit faimoasa expresie: „aşadar, nu am făcut nimic”. Şi, cu siguranţă, serviciile papale l-ar fi ucis pe sfânt, dacă nu s-ar fi îngrijit de ocrotirea sa chiar împăratul. Când misiunea s-a întors în Cetate, poporul, stăruind cu tărie în credinţa ortodoxă a părinţilor, l-a cinstit pe stâlpul Ortodoxiei, pe Marcu Evghenicul, şi i-a dezaprobat zgomotos, insultându-i foarte dur pe „greco-latini”, pe ierarhii uniţi. În continuare, Marcu Evghenicul, scriind două enciclice împotriva „unirii cu nume mincinos”, pe care le-a adresat „creştinilor ortodocşi din tot pământul şi din insule”, a subliniat despre papofilii apostaţi: „…Trebuie fugit de ei cum fuge cineva de şarpe, ca de aceia care Îl cârciumăresc şi Îl neguţătoresc pe Hristos, sau poate ca de unii cu mult mai răi decât aceia” (N. Vasileiadis, «Μάρκος ο Ευγενικός και η ένωση των εκκλησιών» – „Marcu Evghenicul şi unirea Bisericilor”, pag. 164). Citeşte mai departe…

ARHIM. IOIL KONSTANTAROS: SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI ANTONIE CEL MARE (17 ianuarie)

ianuarie 16th, 2020 Fără comentarii
 sf-antonie-4ORNAM1
ORNAM1 
ARHIM. IOIL KONSTANTAROS:
Sărbătoarea Sfântului Antonie cel Mare

Binecuvântaţi fraţi, două mari figuri cinsteşte şi sărbătoreşte Biserica noastră duminică. Doi oameni care au trăit diferite moduri de viaţă, însă a căror dragoste faţă de Dumnezeu, pentru că s-au nevoit, le-a dăruit tot ce este mai înalt pentru om. Sfinţenia. Primul este Antonie cel Mare, iar al doilea Sfântul Nou Mucenic Gheorghe, care a mărturisit în Ioannina.

Să vedem pe scurt pe marele ascet al pustiei pentru a primi şi binecuvântarea sa.

Sfântul Antonie este un mare eremit, ascet şi cuvios, pentru care a fost numit şi dascăl al pustiei. De mic copil s-a lipit de Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos, şi a învistierit în inima lui curată şi nevinovată cuvintele lui Dumnezeu, pe care le asculta în biserică. Şi era aşa de îmbunătăţit şi atâta râvnă arăta, încât, chiar dacă era analfabet, cunoştea pe de rost întreaga Sfântă Evanghelie şi întreaga Sfântă Scriptură. Şi acesta a fost motivul pentru care la vârsta de 20 de ani, adică la vârsta la care alţii gustă din plăceri şi ca nişte fără de minte îşi satisfac patimile, tânărul Antonie s-a lepădat de toate, a împărţit averile sale bogate săracilor şi a luat calea pustiei pentru a trăi viaţa cea aspră şi nevoitoare a ascezei. Ce a reuşit? Este suficient dacă cineva studiază viaţa şi petrecerea sa pe care ne-a lăsat-o ca pe o nepreţuită comoară ucenicul său, Atanasie cel Mare. Şi doar faptul că cel mai eroic dintre sfinţi şi cel mai sfânt dintre eroi, adică Atanasie, se sprijinea pe Marele Antonie, deoarece l-a avut drept stareţ, deci doar lucrul acesta ar fi de ajuns pentru a dovedi înălţimile cu anevoie de surprins ale virtuţii şi ale sfinţeniei cuviosului. Ce ar putea fi semnalat mai întâi şi ce ar putea fi lăsat ca secundar din minunata sa viaţă? Citeşte mai departe…

17 ianuarie: TROPARUL ŞI VIAŢA CUVIOSULUI ANTONIE CEL MARE (Gr, Ro)

ianuarie 16th, 2020 Fără comentarii

Απολυτίκιο – Αντώνιος ο Μέγας

(17 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ) 

 

ORNAM1

Cuviosul părintele nostru Antonie era de neam egiptean, născut din părinţi de bun neam, care aveau avuţie multă; şi fiind ei creştini, creştineşte îl creşteau şi pe el. Pe cînd era mic, se afla la părinţii lui, necunoscînd pe altcineva mai mult, decît pe dînşii şi casa lor.

Dar după ce a crescut şi s-a făcut mare, sporind cu vîrsta, n-a voit a învăţa carte şi a fi cu ceilalţi copii; şi ca un adevărat creştin, mergea cu părinţii săi la biserică. El nu se lenevea ca un copil, nici după ce a sporit cu vîrsta, ci se supunea părinţilor şi luînd-aminte la citiri, gîndea la folosul lor. Dar avînd nenumărată bogăţie, nu supăra pe părinţi pentru hrana deosebită şi scumpă, nici plăcerile lumii nu le căuta; ci cu cele ce se aflau se îndestula şi nimic mai mult nu căuta. Citeşte mai departe…

16 ianuarie: POMENIREA ÎNCHINĂRII CINSTITULUI LANŢ AL SF. AP. PETRU

ianuarie 15th, 2020 Fără comentarii

Απολυτίκιο – Προσκύνηση της Τιμίας Αλύσεως του Αποστόλου Πέτρου

(16 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ)

ORNAM1

Cînd Sfîntul Apostol Petru a fost dus în temniţă de împăratul Irod şi era legat cu două lanţuri de fier, dormind el noaptea între doi ostaşi, a venit îngerul Domnului şi lovindu-l în coastă, l-a deşteptat şi l-a scos afară, căzînd de pe dînsul lanţurile cele de fier; despre aceasta se scrie în Faptele Apostolilor: Şi s-a auzit acea prea slăvită izbăvire din legături şi din temniţă a lui Petru, prin toată cetatea Ierusalimului. Atunci nişte credincioşi, în taină luînd lanţurile acelea, le-au păstrat la ei, avîndu-le înaintea ochilor, ca pe însuşi Sfîntul Apostol Petru; care nezăbovind după acea ieşire din temniţă, s-a dus în alte ţări, propovăduind cuvîntul lui Dumnezeu, şi nu s-a arătat în Ierusalim.

Deci, lanţurile acelea au luat putere tămăduitoare de la trupul apostolului. şi precum erau maramele şi basmalele lui Pavel, aşa şi lanţurile lui Petru, care au ros trupul lui, tămăduiau neputinţele şi goneau duhurile cele viclene. Drept aceea, se cinsteau cu cucernicie de cei credincioşi acele cinstite lanţuri, cărora li se închinau şi cu dinadinsul le păstrau, din neam, ca moştenire; pentru că părinţii le lăsau copiilor lor, iar copiii venind în locul tatălui, le încredinţau moştenitorilor lor. Şi astfel unul după altul primindu-le şi unul altuia spunînd de cine s-au atins lanţurile acelea şi de care trup s-au sfinţit.
Citeşte mai departe…

15 ianuarie – Pomenirea Cuviosului Părintele nostru Gherasim al II – lea (Pallada), Patriarhul Alexandriei

ianuarie 14th, 2020 Fără comentarii
A SFINŢIT CU PAŞII SĂI PĂMÂNTUL ŢĂRII NOASTRE:

Cuviosul Părintele nostru Gherasim al II – lea (Pallada),

Patriarhul Alexandriei
(+ 1714)
– pomenit pe 15 ianuarie –

Cuviosul Părintele nostru Gherasim s-a născut în satul Skillos din Pediada Cretei din părinţi evlavioşi şi de viţă nobilă. Tatăl său, părintele Teodor, era preot misionar în satul Skillos. S-a păstrat o predică a sa pe care a rostit-o la pomenirea Sfinţilor 10 Mucenici din Creta în 1633. După ce a  învăţat primele litere de la tatăl său, Sfântul Gherasim a fost trimis să studieze în Kerkira şi la Veneţia. Fiind onest şi înzestrat cu o memorie foarte bună şi iubind învăţătura şi studiul, a întrecut cu ştiinţa pe mulţi din vremea sa. După ce şi-a terminat studiile, neputând să se întoarcă în patria sa, din pricina ocupaţiei Cretei de către turci (1669), vreme de câţiva ani a fost învăţător şi predicator în Peloponez,  Ioannina, Arta,  Paramithia şi Epir. În acel timp fost hirotonit episcop de Kastoria. Nu se cunoaşte data când a fost ales Mitropolit de Kastoria, nici unde a predicat, dând pilde de înţelepciune şi de sfinţenie.   Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

Arhim. Ioil Konstantaros: PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI

ianuarie 11th, 2020 2 comentarii

b-d1

Legături:

Arhimandrit Ioil Konstantaros: 

Lectura apostolică din

Duminica de după Botezul Domnului

(Efeseni 4: 7-13)

Fraţii mei, lectura apostolică pe care o vom auzi duminică în sfintele noastre biserici, este plină de importante şi înalte înţelesuri. De aceea, este nevoie să privim această lectură şi într-o scurtă traducere şi apoi să ne oprim asupra a două puncte foarte importante, pe care le subliniază Apostolul neamurilor:
Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos. Pentru aceea zice: „Suindu-se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor”. Iar aceea că: „S-a suit” – ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului? Cel ce S-a pogorât, Acela este care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple. Şi i-a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea Trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.
a) Din atâtea înţelesuri revelatoare, să luăm aminte pentru început la acela pe care-l subliniază apostolul iniţial, că s-au împărţit diferite harisme duhovniceşti „după măsura darului lui Hristos”. Şi subliniază că s-au oferit „fiecăruia”. Adică fiecărui credincios. Nu există credincios care să nu fi primit măcar o harismă. Şi aceste harisme Domnul le-a împărţit potrivit Înţelepciunii şi Dreptăţii Lui, în asemenea mod, încât fiecărui om să i se potrivească harismele, analog cu puterea şi rezistenţa lui. Citeşte mai departe…
Categories: Predici Tags: