Arhivă

Arhivă Autorului

7 octombrie: POMENIREA CUVIOSULUI IONA, EPISCOPUL MANCIURIEI

octombrie 6th, 2019 1 comentariu

7 octombrie:

POMENIREA CUVIOSULUI IONA, EPISCOPUL MANCIURIEI

(CANONIZAREA SA DE CĂTRE SINODUL EPISCOPILOR BISERICII RUSE DIN AFARA GRANIŢELOR A AVUT LOC PE 13 SEPTEMBRIE 1996)

 

Cuviosul Iona (Pocrovsky) s-a născut în Kaluga în 1888, iar la dumnezeiescul Botez a primit numele de Volodea. La vârsta de 8 ani a rămas orfan. L-a crescut diaconul satului,  care l-a trimis să studieze la Şcoala Preoţească din patria lui. După terminarea şcolii, Volodea şi-a continuat studiile la Academia Bisericească din Kazan. Ca student în anul III, a fost tuns monah în Mânăstirea Optina. La sfârşitul studiilor a fost însărcinat să preia predarea disciplinei Noul Testament, lucru pe care l-a acceptat împotriva voinţei sale la sfatul părintelui său duhovnicesc. A fost hirotonit apoi preot şi a predat la Academie până la vârsta de 30 de ani. Când bolşevicii au uzurpat puterea (1918), a fost obligat să plece din Kazan. L-au arestat în oraşul Perm şi l-au bătut atât de sălbatic încât şi-a pierdut simţirile. Cu toate acestea a reuşit să evadeze şi să se înroleze în Armata Albă ca preot militar. A suferit toate ticăloşiile şi necazurile retragerii companiei lui în Munţii Turkestan şi în deşertul Gobi, unde şi-au aflat loc de scăpare mulţi ruşi. A ajuns la Peking şi la puţin timp a fost hirotonit Episcop de Manciuria. Când a ajuns în China (1922), oraşul de frontieră Manciuria (actualmente Mantzuli) era plin de refugiaţi ruşi, care nu aveau nimic altceva decât hainele pe care le purtau. Mulţimea locală  îi ajuta cât putea, dar pâinea pentru hrănirea copiilor nu era suficientă. Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE Tags:

ARHIM. IOIL KONSTANTAROS: CUVÂNT LA DUMINICA A III-A A LUI LUCA SAU A XX-A DUPĂ RUSALII

octombrie 5th, 2019 Fără comentarii

ARHIMANDRITUL IOIL KONSTANTAROS:

CUVÂNT LA DUMINICA A III-A A LUI LUCA SAU

A XX-A DUPĂ RUSALII 

(Luca 7: 11-16)

Pericopa Evanghelistului Luca pe care o vom asculta duminică în sfintele noastre biserici este emoţionantă, dar şi plină de credinţă.

Mama, lovită de moartea soţului ei, primeşte acum o a doua şi mai mare lovitură asupra existenţei ei, prin moartea unicului ei copil.

O situaţie cu adevărat tragică, când poate că cel mai mare ajutor, în asemenea situaţie, nu-l constituie atât cuvintele de mângîiere, cât sprijinul în lacrimi: „A plânge cu cei ce plâng”.

Dar slavă lui Dumnezeu, există şi o a doua scenă a pericopei. Întâlnirea durerii cu Însuşi Începătorul Vieţii. Iisus cunoaşte şi trăieşte mai mult decât toţi drama morţii.

Cunoaşte ca nimeni altul înfricoşătoarea „taină a morţii”. De altfel pentru asta a şi venit: ca să biruiască şi să zdrobească consecinţa păcatului, adică moartea, şi „pe cel ce avea stăpânirea morţii, adică pe diavolul”. Citeşte mai departe…

Categories: Predici Tags:

5 octombrie: Cuvânt la găsirea moaştelor Cuviosului Evdochim cel Nou – Ierodiacon Meletie Vatopedinul

octombrie 4th, 2019 Fără comentarii

Ierodiacon Meletie Vatopedinul:

Cuvânt la găsirea moaştelor Cuviosului Evdochim cel Nou  

5 octombrie

agios-evdokimos-0151

Binecuvântează, Părinte,

Dumnezeu totdeauna face minuni şi va continua să facă minuni pentru a-l readuce pe om la locul lui de cinste, de „chip al lui Dumnezeu”, pe care l-a pierdut prin cădere. Omul, mânat încoace şi încolo de poftele simţurilor şi care se lasă înşelat de atacurile acestora, nu are vreme să se cerceteze pe sine şi să cugete nu doar la ceea ce percepe prin simţuri, ci şi la cele adevărate. Nici nu îşi poate aminti cuvântul mântuitor că „omul nu este ceea ce se vede”, ca, înţelegându-şi astfel locul de cinste şi originea-i dumnezeiască, să se ridice cu mintea la El. Dacă s-ar elibera din robia celor materiale, şi asta fără mult efort, ar putea simţi câte minuni face înaintea lui iubitorul de oameni Dumnezeu, Care prin acestea îl cheamă să se întoarcă la El.

Cine se mai îndoieşte că prin minune dumnezeiască am cunoscut sfinţenia Cuviosului monah Evdokim, care a trăit împreună cu noi în mănăstirea Vatoped şi pe care astăzi îl prăznuim? Toţi cei care, prin dumnezeiască Pronie, suntem prezenţi aici, am văzut locul unde erau întinse moaştele Sfântului acestuia care s-a arătat în vremurile din urmă. Era îmbrăcat cu rasa monahală şi ţinea în mâini o icoană veche a Maicii Domnului. Dar şi cei care nu l-au văzut, auzind doar că la Vatoped s-a arătat un nou Sfânt, vor dori să afle cum şi când şi cine era el. Din aceste motive am întocmit istorisirea de mai jos, în care arătăm cele pe care, fiind de faţă, le-am văzut cu ochii noştri, istorisire care va fi de folos celor de după noi şi celor care aleg viaţa monahală, dar şi oricărui creştin. Citeşte mai departe…

CÂND FRANŢA ERA ORTODOXĂ: 2 octombrie – POMENIREA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU LEODEGAR, EPISCOP DE AUTUN

octombrie 1st, 2019 Fără comentarii

CÂND FRANŢA ERA ORTODOXĂ…

CEL ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELE NOSTRU LEODEGAR, EPISCOP DE AUTUN

– 2 OCTOMBRIE –

Sfântul Leodegar (sau Leger) a fost fiul unei familii nobile şi puternice de franci din Burgundia (Galia francă era împărţită în Neustria spre nord, Austrasia către nord-vest şi Burgundia în centru şi est). Încă de copil l-au dus la palatul regal al lui Clotaire al II-lea (584-629) şi a fost educat de învăţaţii şcolii palatine, care îi pregătea pe fiii nobililor pentru cele mai înalte funcţii ale regatului. În timpul unei vizite la unchiul său Didon, Episcop de Pictavium (actualmente Poitiers), a simţit o chemare dumnezeiască şi a devenit arhidiaconul lui. Prin călăuzirea cinstitului ierarh, care i-a sădit seminţele virtuţilor şi dragostea faţă de feciorie a făcut să strălucească în el icoana Domnului nostru Iisus Hristos şi a făcut din trupul său biserică vie a Sfântului Duh. În afara de grija pentru nevoile materiale ale Episcopiei, asistenţa săracilor şi conducerea Şcolii Episcopale, Leodegar îl înlocuia adesea pe unchiul său în predică. Când vocea lui răsuna sub turlele Catedralei Mitropolitane, credeai că îl reauzi pe Sfântul Ilarie cel Mare (pomenit pe 13 ianuarie), iar adunarea Bisericii Îi mulţumea lui Dumnezeu că i-a trimis un astfel de apostol. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

ACATISTUL SFINTEI MARI MUCENIȚE TECLA, CEA ÎNTOCMAI CU APOSTOLII (24 Septembrie/7 Octombrie)

septembrie 23rd, 2019 Fără comentarii

ACATISTUL SFINTEI MARI MUCENIȚE TECLA, CEA ÎNTOCMAI CU APOSTOLII

(24 septembrie / 7 octombrie)

 Troparul Sfintei Mari Muceniţe Tecla, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Tecla strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

Condacele si Icoasele: 

Condacul 1:

Vrednicei de fericire, prealăudatei şi întocmai cu Apostolii, întâi-pătimitoarei Marii Muceniţe Tecla, cântări veselitoare să-i aducem, ca uneia ce a deschis calea Împărăţiei, arătând că Hristos, iubitorul de oameni, pe toţi îi primeşte şi tuturor le dăruieşte cereasca Sa cămară; toţi cu un glas să strigăm către dânsa: Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Icosul 1:

Când slăviţii Apostoli, buna propovăduire a lui Hristos în lume purtând, au mers în Iconia şi te-au aflat pe tine, frumoasă fecioară, având optsprezece ani, fiind de neam mare şi slăvit, logodită fiind cu un tânăr asemenea bogat, anume Famir, văzând tu minunile ce se făceau de către Apostoli, şedeai ascultând cuvintele lor în casa lui Onisifor şi luând aminte la cele ce grăiau dânşii. Pentru acestea te lăudăm zicând:
Bucură-te, fecioară curată şi preaînţeleaptă;
Bucură-te, că lucrarea Sfântului Duh s-a înrădăcinat în inima ta;
Bucură-te, că lumina cea de sus inima ta o a luminat;
Bucură-te, că primind lumina, de înţelepciune te-ai umplut;
Bucură-te, că sămânţa cuvântului lui Dumnezeu a căzut pe pământ bun în sufletul tău;
Bucură-te, că ai crezut în Fiul lui Dumnezeu şi L-ai iubit pe El;
Bucură-te, că de Dumnezeu cu tot sufletul te-ai lipit;
Bucură-te, că a sluji lui Hristos cu dragoste te-ai făgăduit;
Bucură-te, că acum în ceruri împreună cu El te proslăveşti;
Bucură-te, ceea ce ai deschis calea tuturor muceniţelor;
Bucură-te, că eşti ca un sfeşnic luminos înaintea lor mergând;
Bucură-te, că înaintea lui Hristos acum stai;
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE Tags:

24 Septembrie: Pomenirea icoanei Maicii Domnului Pantanassa (Stăpâna tuturor)

septembrie 23rd, 2019 Fără comentarii

24 Septembrie:

Pomenirea icoanei Maicii Domnului Pantanassa (n.n. Stăpâna tuturor) 

Imagini pentru pantanassa

În fiecare an, în data de 24 septembrie se face pomenirea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită Pantanassa sau Stăpâna tuturor. Această icoană, care se păstrează la mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, a fost binecuvântată de Dumnezeu cu darul vindecării cancerului.

Şi anul acesta (24 septembrie 2013), o mulţime de credincioşi s-au aflat la metocul mănăstirii Vatoped de la Porto Lagos, pentru a cinsti pomenirea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului Pantanassa.
În ajunul sărbătorii s-a săvârşit vecernia praznicală cu litie, în prezenţa egumenului mănăstirii Vatoped din Sfântul Munte, Arhim. Efrem.

Cinstirea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Pantanassa a devenit foarte populară nu numai pentru credincioşii din Tracia (Thraki), ci şi pentru cei din întreaga Grecie, care se roagă şi lasă fotografii şi daruri cerând păzirea lor şi a celor dragi de boli şi de rău.

Anul acesta, la Porto Lagos au venit şi credincioşi din Bulgaria, Cipru şi Rusia, pentru a se închina şi pentru a cinsti icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

La predică, egumenul Efrem a subliniat ideea că icoana este transpusă pe lemn, nu pentru că suntem idololatri, ci pentru că chipul reprezentat este cel al Maicii lui Dumnezeu. „Am întâlnit oameni care nu sunt foarte evlavioşi, dar vine clipa când îi cer ajutorul ei. Metocurile Sfântului Munte există nu pentru investiţii, după cum cred unii, ci ca să fie mângâiat poporul şi în special femeile, care, după tradiţie nu pot intra în Partenonul bărbătesc al Sfântului Munte. Acest metoc îl ţinem nu pentru noi ci pentru acoperirea şi ajutorarea voastră. De aceea am şi adus icoana aceasta aici, ca să veniţi să vă închinaţi şi să vă rugaţi şi să plecaţi uşuraţi şi odihniţi sufleteşte”.

Sursa: http://romfea.gr/ektakta-nea-2/19297-2013-09-24-22-33-05

Traducere:    IAN

Categories: ORTODOXIE Tags:

„Fără de Mine nimic nu veţi putea face“ – Cuvânt la Duminica a XVIII-a după Rusalii (sau prima a lui Luca)

septembrie 20th, 2019 Fără comentarii

    Să nu ne străduim în deşert, bizuindu-ne pe puterile noastre!

      Sfântul Teofan Zăvorâtul spunea: ” Atâta vreme cât omul se osteneşte de unul singur şi vrea să dobândească ceva numai prin propriile-i puteri, totul îi scapă din mâini; atunci când se apropie de el Domnul, curg bunătăţi după bunătăţi. In privinţa moral-duhovnicească, faptul că reuşita nu este cu putinţă fără Domnul este limpede: „Fără de Mine nimic nu veţi putea face“, a grăit Domnul. Şi această lege lucrează în oricine.

       De cele mai multe ori, ne străduim să dobândim un lucru şi nu-l obţinem. Căutăm diferite lucruri, încercăm să acumulăm bogăţii materiale, înţelepciune, dar ne dăm seama că, în final, nu am realizat nimic…Ambiţia stă în  natura omului. Dar atunci când ne bizuim doar pe puterile proprii, fără a cere ajutor şi sprijin Domnului în lucrarea noastră, nu obţinem nimic măreţ, satisfăcător, cu adevărat util. Ajungem să avem plasele goale la finalul vieţii…

Dar Dumnezeu este tot timpul alături de noi. Aşteaptă să ne dăm seama că fără a urma Cuvântul Său nu vom reuşi să obţinem nimic..Dar când totuşi vom realiza că fără El nu putem, va fi oare prea târziu? Ne va cere oare să aruncăm din nou plasa?

       Trebuie să fim conştienţi că fiecare reuşită a noastră vine datorită harului lui Hristos, dăruit celor harnici, smeriţi şi ascultători ai Cuvântului Său. Dacă ostenim cu smerenie şi lucrăm cu nădejde în Domnul, vom obţine ceea ce dorim.  Trebuie să ne smerim, fără să disperăm, atunci când nu am reuşit în ceea ce ne-am propus. Atunci când suntem la capătul puterilor, trebuie să cerem ajutor Domnului şi va veni la toţi cei care împlinesc voia Lui.
       Oamenii, dacă nu rămân în părtăşie vie cu Domnul, nu pot aduce roadele dreptăţii, atât de preţioase pentru viaţa veşnică.  Să luăm aminte la Evanghelia din această Duminică, a „Pescuirii minunate”.


Arhim. Ioil Konstantaros, Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis, Pogoniani şi Koniţa:

Cuvânt la Duminica a XVIII-a după Rusalii (sau prima a lui Luca)

(Luca 5: 1-11) Citeşte mai departe…

Categories: Predici Tags:

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea Sfintei Eufimia: DIN CE ECHIPĂ FACEŢI PARTE? (16 septembrie, 11 iulie )

septembrie 15th, 2019 2 comentarii

Predica Mitropolitului Augustin de Florina

la pomenirea Sfintei Eufimia

– 16 septembrie  şi  11 iulie-

*

DIN CE ECHIPĂ FACEŢI PARTE?

Alte articole:

Şi iarăşi, iubiţii mei creştini, vom vorbi despre Asia Mică. Pont şi Asia Mică! Oriunde am săpa în sfintele noastre pământuri, vom găsi moaştele sfinţilor şi mucenicilor, mai vechi şi mai noi, care s-au jertfit pentru credinţa lui Hristos. Una din cetăţile Asiei Mici, zidită în faţa Constantinopolului, a fost şi Calcedonul. În această cetate a avut loc un Sinod Ecumenic, au propovăduit mari Părinţi ai Bisericii şi au fost martirizaţi o mulţime de creştini.

În această cetate a trăit şi a fost martirizată în veacul al III – lea după Hristos Sfânta Eufimia, care este sărbătorită pe 16 septembrie. Care a fost viaţa sfintei şi care a fost sfârşitul ei mucenicesc?! Acestea, în puţine cuvinte, le vom vedea în această omilie a noastră. Citeşte mai departe…

Categories: Predici Tags:

Paraclisul Sfintei Eufimia (16 septembrie, 11 iulie)

septembrie 15th, 2019 Fără comentarii

Paraclisul Sfintei Eufimia

Paraclisul Sfintei Eufimia

(16 septembrie, 11 iulie)

Biserica Sfanta Eufimia – Calcedon

Preotul: face obisnuitul inceput, zicand: Binecuvantat este Dumnezeul nostru..
Citetul: Amin. Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!

Rugaciunile incepatoare: Imparate ceresc.. Sfinte Dumnezeule.. Preasfanta Treime.. Doamne miluieste (de trei ori) Tatal nostru..
Preotul: Ca a Ta este imparatia..
Citetul: Amin. Doamne miluieste (de 12 ori).

Slava.. Si acum.. Veniti sa ne inchinam..
Psalmul 142: Doamne, auzi rugaciunea mea..

Apoi cantam pe glas IV: Dumnezeu este Domnul.. (de 3 ori)

Apoi troparele acestea, glas IV, podobie: „Cel ce Te-ai inaltat pe cruce..”: Citeşte mai departe…

Categories: Rugăciuni Tags:

Arhim. Ioil la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci

septembrie 14th, 2019 Fără comentarii

20.09.2009

Arhim. IOIL Konstantaros, Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis, Pogoniani şi Koniţa

la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci

(Marcu 8: 34 – 9:1)

icoana_inaltarii_sfintei_cruciDupă sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, pe care ca pe un steag luminos o ridică Biserica noastră, în pericopa evanghelică din această duminică, Îl auzim pe Însuşi Domnul nostru vorbindu-ne despre Cruce şi despre însemnătatea ei în viaţa noastră.

Sfântul Evanghelist Marcu, într-un mod foarte delicat, dar şi dinamic, ne prezintă punctul central al vieţii duhovniceşti, punct în jurul căruia ar trebui să se concentreze toată încercarea şi strădania noastră.
Este foarte caracteristic că Hristos nu forţează cu desăvârşire pe nimeni ca să-L urmeze. Omul este liber, însă conform legii va suporta şi consecinţele acestei alegeri libere a sa. De aceea se accentuează:  „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu, 8:34).
Drumul lui Hristos este Crucea. Dar în sfârşit, ce nu este cruce în viaţa omului? Chiar şi acest păcat costă atât de mult (şi în bani şi în devastarea sufletească), acest păcat care îl face pe om să îngenuncheze, să-şi distrugă moralitatea şi să se degradeze… Prin urmare, văzând lucrurile obiectiv din acest punct, „va folosi”, pentru ca sufletul nostru să se mântuiască, „să-l pierdem pentru Hristos şi pentru Evanghelia Sa”. Citeşte mai departe…

Categories: Predici Tags: