PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI (2012)
Moto: „Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa” (Marcu, 8:35)
Iubiți frați și surori în Hristos,
E un truism faptul că anumite lucruri sunt pierdute prin păstrare și salvate prin folosire. Orice talent pe care îl posedă o ființă umană este așa. Dacă cel talentat îl folosește, acesta se dezvoltă în ceva mult superior. Dacă cel dăruit cu talent refuză să-l folosească, în cele din urmă îl va pierde. Într-un plan absolut, tot așa este și viața. Tocmai aceasta ne-a spus Mântuitorul Hristos în pericopa evanghelică de astăzi: „Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.” Acesta este paradoxul mântuitor al credinței noastre! În predica de astăzi vom căuta să aruncăm o privire mai atentă la această afirmație cristică. Citeşte mai departe…
PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI (2011)
Moto: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu, 8:34)
Iubiți frați și surori în Hristos,
Acest cuvânt adresat nouă de către Mântuitorul Iisus Hristos în pericopa evanghelică de astăzi, mă determină să încep prin a vă întreba: Cât de mult costă să-L urmezi pe Hristos? După ce Petru, fără a înțelege exact ce face, a încercat să-L conducă pe Iisus departe de cărarea suferinței, Mântuitorul lumii introduce un ton nemaiauzit în slujirea Sa răscumpărătoare, vorbind despre suferință și învățându-Și ucenicii întreitul cost al uceniciei: lepădarea de sine, luarea crucii și, mai presus de orice, obediență față de Hristos. Citeşte mai departe…
PREDICĂ LA DUMINICA DE DINAINTEA ÎNĂLŢĂRII SFINTEI CRUCI
Moto: „Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume” (Gal., 6:14)
Iubiți frați și surori în Hristos,
Peste trei zile vom celebra Înălțarea Sfintei Cruci. Din cauza acestei apropiate sărbători această primă zi a săptămânii este numită Duminica de dinaintea Înălțării Sfintei Cruci. De aceea, în cele ce urmează vă voi împărtăși câteva cuvinte despre însemnătatea Sfintei Cruci. Pentru a face acest lucru, mă voi „apropia” de pericopa apostolică de astăzi, care este partea finală a epistolei către Galateni a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 6, versetele 11-18. Citeşte mai departe…
PREDICĂ LA DUMINICA DE DINAINTEA ÎNĂLŢĂRII SFINTEI CRUCI:
ŞARPELE DE ARAMĂ
Moto: „Şi după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică” (Ioan, 3:14-15).
Iubiți frați și surori întru Hristos,
Peste cinci zile vom prăznui sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci. Această Sfântă Zi este legată de mari evenimente de importanță mântuitoare. Oamenii e adună la biserică pentru a venera Sfânta Cruce. Se pune întrebarea: E suficient pentru cineva doar să meargă la biserică și să sărute Sfânta Cruce? Dacă credincioșii sărută lemnul Crucii fără ca mințile și inimile lor să reflecte marile evenimente care s-au întâmplat pe ea, le aduce aceasta vreun folos? Citeşte mai departe…
PREDICĂ LA NAŞTEREA MAICII DOMNULUI (2011)
Iubiţi fraţi şi surori în Hristos,
În calitatea noastră de creștini ortodocși, noi venerăm ca sfânt tot ceea ce ţine de viaţa pământească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ţara în care S-a născut şi a trăit o numim Ţara Sfântă. Apa râului Iordan, în care Mântuitorul lumii a fost botezat de către Înaintemergătorul, este încă considerată a fi sfințită. Noi arătăm mare respect și dragoste pentru fiecare picior de pământ pe care a călcat Iisus.
Simțim o atracție negrăită pentru țărmul Mării Galileei, numită și Marea sau Lacul Tiberiadei, orășelul Nain, cetatea Capernaum, fântâna lui Iacob din Samaria, drumul către Emmaus, lacul Vitezda, drumul spre Ierihon, Muntele Schimbării la Față, Grădina Ghetsimani – atât de mult încât simpla menționare a acestor lucruri aduce o licărire de bucurie „din afara acestei lumi” în inima discipolului devotat al lui Hristos.
Ce s-ar putea spune despre Crucea pe care El a murit și a cărei Înălțare o vom celebra în șase zile de acum? E necesar să vă reamintesc cât de sfânt este pentru noi lemnul care L-a purtat pe Domnul spre moarte? Ce-ar trebui să spunem despre Mormântul în care a fost înmormântat, spre a intra acolo unde stăpânea Moartea, locul de unde a înviat triumfal a treia zi, după Scripturi? Dacă cugetați asupra acestor lucruri sfinte, ar fi greu pentru cineva să nu creadă că ele vă deschid porțile sufletului, lăsând harul Sfântului Duh să pătrundă și să reverse în ființa voastră intimă o bucurie inefabilă. Citeşte mai departe…
Al lui Neofit Preotul, monahul și zăvorâtul la preacurata și dumnezeiasca naștere a Celei fără de prihană Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria,
Binecuvintează, părinte,
Începutul oricărui fruct este floarea și aceasta în chipul cel mai limpede. Dar începutul mântuirii noastre este nașterea de Dumnezeu dăruită și de Dumnezeu aleasă a preacuratei și preanevinovatei Maria, pururea Fecioara și aceasta în modul cel mai limpede. Pe care lăudând-o o și prăznuim astăzi după datorie. Pentru ca întregul ciclu al anului să fie binecuvântat prin ea s-a născut în această lună, cea dintâi a anului, dar a adormit în ultima cu somnul nemuririi pentru ca asumându-și cele zece luni dintre acestea ciclic să le binecuvinteze prin nașterea ei și prin adormirea ei purtătoare de viață. Despre care nu este vremea a vorbi acum, ci când este vremea sfintei Adormiri aceleia. Dar acum suntem aduși să filosofăm pe scurt despre Sfânta Naștere a ei, și atâta avem a spune despre ea, cât ne va insufla cuvânt harul ei. Citeşte mai departe…
Mucenicul lui Hristos, Mamant, avea patrie Paflagonia şi părinţi însemnaţi. Tatăl lui se chema Teodot, iar mama lui Rufina, amândoi din neam mare de patricieni, cinstiţi şi bogaţi şi străluciţi prin dreapta credinţă. Ei, nesuferind mai mult să ascundă credinţa lor în Hristos şi osârdnica dragoste înăuntrul lor, au arătat-o înaintea tuturor, mărturisind dreapta lor credinţă şi spre dânsa aducând pe mulţi. Pentru aceasta au fost clevetiţi la Alexandru dregătorul căruia i se poruncise de către împărat să înmulţească cu toată sârguinţa cinstea zeilor lor, iar pe creştinii ce se aflau şi nu se supuneau poruncii lor, să-i muncească şi să-i dea la moarte. Citeşte mai departe…
ACATISTUL SFÂNTULUI ALEXANDRU DIN SVIR (30 august)
După obişnuitul început, se zic:
Condacele şi Icoasele
Condacul 1:
Plăcutule ales al lui Hristos şi făcătorule de minuni, Cuvioase Părinte Alexandre, pe tine, cel ce ca o stea luminoasă a lui Dumnezeu lumea ai luminat şi vieţuirea ta cu virtutea şi cu mulţimea facerilor de minuni ai împodobit, cu dragoste în cântări duhovniceşti te lăudăm: iar tu, îndrăzneala către Domnul având, cu rugăciunile tale de toate nenorocirile ne slobozeşte, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului! Citeşte mai departe…
PARACLISUL SFÂNTULUI SFINŢIT MUCENIC ŞI ÎNTOCMAI CU APOSTOLII COSMA ETOLIANUL (24 august)
(Facerea monahului Gherasim Micraghiananitul)
După obişnuitul început, se zice:
Troparul Sfântului sfinţit Mucenic Cosma Etolianul, glasul al II-lea
Ca un râvnitor al Sfinţilor Apostoli ai primit lumânarea Duhului şi propovăduitor dumnezeiesc al dreptei-credinţe te-ai arătat; de aceea întăreşte-ne şi pe noi pe temelia dumnezeiască a credinţei ortodoxe şi a sfintelor dogme, Cosma sfinţite mucenicule slăvite, cerând pentru noi iertare greşelilor. Citeşte mai departe…
PREDICĂ LA DUMINICA A UNSPREZECEA DUPĂ CINCIZECIME
Moto: „Tot așa și Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă dacă nu veți ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre” (Matei, 18:35)
Iubiți frați și surori în Hristos,
Petru a venit odată la Hristos și I-a zis: „Doamne, de câte ori va greși față de mine fratele meu și-i voi ierta lui? Oare până de șapte ori?” (Matei, 18:21). El se aștepta să fie flatat în mod călduros pentru sugestia sa. Dar, în loc să fie lăudat, Petru aude că el trebuie să ierte de șaptezeci de ori câte șapte, adică, de fapt, i s-a spus că nu este o limită calculabilă pentru iertare. De câte ori trebuie să-și iubească un părinte copilul? Mereu! De câte ori trebuie să ne rugăm? Mereu! De câte ori trebuie să iertăm? Întotdeauna! Citeşte mai departe…
Comentarii recente