PELERIN ORTODOX

Sf. Nicoale Velimirovici : Cântare de lauda către Dreptul Simeon – ocrotitorul copiilor

Atotputernice Doamne, miluiește și mântuiește,

Ține această mică flăcăruie de viață.

Asemenea luminii unei candele

Este viața acestui copil,

Iar vânturile lumii cumplite sunt,

Chiar și pentru strălucitoarele stele.

Un foc mic se păstrează sub cenușă,

Iar sub mâna Ta, sufletul omului.

O, Doamne, mântuiește-ne, miluiește-ne și ne ușurează

Trecerea prin această viață.

Așa s-a rugat și Prorocul David, deși el era torță strălucitoare.

Păzește sufletul și cugetul copiilor

De toată întinarea cea rea a păcatului.

Sufletul lor ușor ar pieri

Dacă Tu, Doamne, nu l-ai apăra ca un Puternic.

O, Stăpâne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi și acum,

Ține această mică flăcăruie în viață!

Pentru rugăciunile Sfântului Tău, Dreptul Simeon,

Cel care în brațele sale pe Pruncul Iisus l-a primit.

Amin!

Viața Sfinților Doctori fără de arginți, făcătorii de minuni, Chir și Ioan

Sfântul Chir, plăcutul lui Dumnezeu, avusese naşterea şi creşterea sa în părţile Egiptului, în cetatea Alexandriei, cea zidită de Alexandru Macedon; el era slăvit cu meşteşugul de doctor şi se tămăduiau de către el bolile trupeşti, neluând plată, iar cu cuvintele sale cele de Dumnezeu insuflate şi cu chipul vieţii sale celei îmbunătăţite tămăduia sufleteştile neputinţe ale oamenilor.

    Pentru că, intrând la cei bolnavi, le spunea, nu de la Galin şi de la Hipocrate, ci din aşezămintele sfinţilor prooroci şi apostoli, să se ferească de vătămările păcatelor, care se fac pricinuitoare bolilor trupeşti; căci boala sufletului este mai grea decât toate bolile trupului, şi când acela boleşte cu păcatele, de multe ori se întâmpla că şi trupul cade în boală mai grea, dându-i Dumnezeu pedeapsă pentru păcate. Citeşte mai departe…

Sf. Isaac Sirul: „Din experienţa dobândită în necazuri se naşte înţelepciunea”

’’Fericit bărbatul care rabdă ispita; fiindcă la capătul încercării va primi cununa vieţii, pe care Dumnezeu le-a făgăduit-o celor ce-L iubesc’’(Iacob 1, 12).

Sfinţii îşi arată în faptă dragostea lor pentru Dumnezeu prin toate cele pe care le rabdă pentru Numele Său. Dumnezeu le trimite necazuri, dar nu se depărtează de ei, pentru că îi iubeşte. Din această dragoste pătimitoare, inima lor primeşte îndrăznire ca să privească la El în chip neacoperit, încredinţaţi fiind că cererile lor vor fi ascultate şi împlinite. Mare este puterea rugăciunii ce se face cu îndrăznire. Tocmai pentru aceasta Dumnezeu lasă ca sfinţii Săi să guste toată întristarea, ca să dobândească experienţă şi astfel să se încredinţeze de ajutorul Său şi să înţeleagă cât de mult se îngrijeşte de ei. Citeşte mai departe…

Cântare de laudă la Sfântul Înaintemergător și Botezător Ioan

Treizeci de ani de post si rugaciune!
Acestea nici fiarele muntilor nu le pot indura.
Leul isi potoleste foamea si racnetul sau strabate pustia
Frunzele copacilor plang la adierea vantului
Dar tu, nici plangi nici racnesti nici suspini
Iar plangerea ta pustia nu o aude.
Spune-mi, oare om esti? Si numele tau care este?
Cu oamenii vreodata vei dori sa graiesti?
Eu sunt glasul, glasul, glasul ce vesteste pre Cuvantul
Fiilor lui Israel; fost-am trimis sa strig
Pocaiti-va, popoare, caci iata, Stapanul vine,
Aduceti roada buna, fiecare dupa puterile voastre.
Iata-L ca vine! O Minune a minunilor,
In mijlocul apelor, din cer, un foc ascuns!
Iata Mielul lui Dumnezeu paseste printre lupi!
Lupilor, al vostru suflet lupesc curatiti-l in ape!
Treizeci de ani de post si rugaciune.
Din trupul tau, in afara de glas, ce mai ramane?
Trupul tau topit e doar umbra glasului tau
Care vesteste: Iata Dumnezeu vine la noi!
Trupul tau uscat ca trestia, Irod l-a ucis;
Dar glasul nu a murit, ci graieste, si nimeni nu-l poate opri.
Al cui e glasul acesta? Chiar veacurile tremura la strigatul lui!
Al unui leu flamand? Nu, ci al barbatului credintei. Citeşte mai departe…

Frați și surori crestine,

Iată, ne aflăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, la ultima verigă a sărbătorilor sfinte și luminoase, pe care le-am prăznuit împreună. Încheiem acest buchet al sărbătorilor de iarnă cu amintirea Sfântului Ioan Botezătorul. În cinstea lui suntem aici, pe acest frig. Să vă binecuvânteze Sfântul Ioan râvna și dragostea pe care o aveți pentru Dumnezeu și pentru el. Ieri L-am văzut, cu ochii sufletești, pe Domnul, botezat în apele Iordanului, și Duhul Sfânt coborând peste El în chip de porumbel, și am auzit grăind pe Tatăl cel ceresc: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care bine am voit“. Am văzut cu ochii minții toate cele trei Persoane, arătându-Se lumii, fapt unic în istoria omenirii. Și am fost martori, cu sufletul și cu inima, la acel freamăt de pe malul Iordanului, plin de lumea care era cutremurată de tot ce vedea și auzea. Citeşte mai departe…

Arhim. Mihail Daniliuc despre folosirea Aghesmei Mari

Bucuria sărbătorilor de iarnă continuă prin sărbătoarea Bobotezei și a Sfântului Ioan, iarăși momente de referință pentru obștea credincioșilor, care, odinioară, dar și astăzi, marchează cele două zile de praznic prin tradiții deosebite, pline de simțire și trăire creștinească.

Sfințirea cea Mare a apei, sau Agheasma Mare, este o slujbă săvârşită numai de Bobotează. Potrivit rânduielii din Minei, cu prilejul Arătării Domnului, slujba de sfințire a apei se poate săvârși de trei ori: la finalul Sfintei Liturghii din ajunul praznicului, după terminarea slujbei Utreniei Bobotezei și, desigur, după săvârșirea dumnezeieștii Liturghii din ziua sărbătorii Epifaniei. Citeşte mai departe…

Rugăciunea soților care nu pot avea copii, către Sfântul Efrem cel Nou

O, Sfinte Efrem, grabnic ajutătorule al celor ce se roagă ţie, primind puţina noastră rugăciune, vino în ajutorul nostru. Întristată este inima noastră că nu ne-am învrednicit a aduce pe lume copii. Mare este darul naşterii de prunci şi mult se bucură părinţii de copiii lor! Dar, din pricina păcatelor noastre, noi suntem lipsiţi de această bucurie. Ştim că multe femei care erau apăsate de felurite boli, şi cărora doctorii le spuseseră că pântecele lor va rămâne neroditor, s-au rugat ţie şi au primit ceea ce ceruseră. Cine poate spune veselia lor, când au văzut pruncii veniţi pe lume, după rugăciuni fără număr? Sau cine poate spune veselia bărbaţilor care, deşi aflaseră de la doctori că nu vor putea avea copii, au crezut mai mult în ajutorul tău, decât în ştiinţa acelora? Citeşte mai departe…

Scurtă pravilă de rugăciune a Sfântului Serafim de Sarov

Părintele Serafim povăţuia pe toţi pravoslavnicii creştini, dar mai ales pe cei ce trăiau în viaţa călugă­rească, să se roage neîncetat. Următoarea rânduială, extrasă de el din predaniile Sfinţilor Părinţi, priveşte şi pe călugări, dar mai ales pe mireni, călugării presupunându-se că o depăşesc pe aceasta…

„Sculându-se din somn, orice creştin să se îngrădească de îndată cu semnul Sfintei Cruci şi stând în genunchi în faţa icoanelor, să zică această mântuitoare rugăciune, pe care însuşi Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a dat-o Sfinţilor Săi ucenici: Citeşte mai departe…

10 reguli pentru întâmpinarea Noului An

Nu întreceţi măsura

O sărbătorire rezonabilă este permisă, dacă aduce bucurie oamenilor. Este important ca toate să fie cu măsură, după sfatul sugerat de cuviosul Ambrozie de la Optina: „Uite, Meliton, ține-te de tonalitatea de mijloc, vei lua mai ridicat, nu-ţi va fi ușor, iar dacă mai jos, poţi aluneca, iar tu, Meliton, ține tonul de mijloc. „

Nu este un păcat această sărbătoare, ci modul în care se serbează ea. Și dacă în noaptea de Anul Nou iniţial te vei ruga, vei încearca să-i ierţi pe toți și nu vei ţine minte răul pricinuit de cineva, atunci, fiind împăcat cu toţi, poţi și să urezi ​un An Nou fericit, și să bei un pahar de șampanie, și să mănânci o felie de mandarină. Văzând fețele noastre fericite, și Domnul se va bucura. Citeşte mai departe…

“Stăpâne Doamne, Dumezeul nostru, Izvorul vieţii şi al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută şi nevăzută, Care ai pus vremile şi anii întru a Ta stăpânire şi îndreptezi toate cu iconomia Ta cea cerească şi întru tot bună, mulţumim Ţie pentru îndurările minunate pe care le-ai făcut asupra noastră, în toată vremea trecută a vieţii noastre şi Te rugăm, întru tot îndurare, Doamne: binecuvintează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta“.

Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă. Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul. Citeşte mai departe…