Arhivă

Arhivă Autorului

Sfântul Mucenic Foca grădinarul, Turcia (22 septembrie)

septembrie 21st, 2018 Fără comentarii

Sfântul Mucenic Foca grădinarul, Turcia

(22 septembrie)

5. Sf Mc Foca gradinarul din Sinope, Turcia (320) 3.1Frescă săvârșită în anul 1547 și aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

 

Acesta este diferit de sfântului sfințit mucenic Foca, pomenit tot în ziua de astăzi, episcopul cetății Sinopei în care avea să viețuiască peste mai bine de un veac sfântul Foca grădinarul.

Sfântul mucenic Foca își făcuse o grădină aproape de mare, în care sădind întruna felurite verdeţuri şi vânzând din acestea, avea hrana pentru sine şi ajuta pe cei săraci, iar alte verdeţuri din grădina sa le punea lângă drum ca să le ia cei ce treceau pe acolo.

Fiindcă era foarte iubitor de prieteni şi străini, făcea mai mare grădină duhovnicească în sufletul său, căci în ea se înmulţeau roadele cele duhovniceşti precum dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, milostivirea, credinţa, blândeţea și înfrânarea poftelor.

Însă auzind despre dânsul un oarecare stăpânitor al țării aceleia, trimise ostași ca să-l omoare.

Mergând deci slujitorii, sfântul Foca îi întâmpină întrebându-i:

– Pe cine căutați?

Aflând de la aceștia că pe dânsul îl caută, sfântul Foca le spuse:

– Întoarceţi-vă la mine, domnii mei, şi eu voi spune vouă despre dânsul.

Și îi primi în casa lui ospătându-i din destul, apoi le spuse:

– Rogu-mă vouă, stăpânii mei, îngăduiţi până mâine în casa mea mâncând şi bând şi dimineaţa eu îl voi da pe el vouă. Că nimeni nu-l ştie aşa precum îl ştiu eu şi locuieşte nu departe de mine. Acum s-a dus oareunde, dar va veni fără de zăbavă şi eu singur îl voi aduce în mâinile voastre

Iar el în acea vreme îşi găti mormânt în grădină şi își rîndui toate cele spre trebuinţa îngropării. Orice avea le împărţi săracilor şi apoi petrecu toată noaptea în rugăciune gătindu-se de moarte.

A doua zi, aflând slujitorii că el însuși este cel căutat, vrură să se ducă și să spună stăpânului că nu l-au găsit pe cel osândit. Însă sfântul Foca îi rugă să nu îl cruțe: Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE Tags:

22 septembrie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. FOCA (Gr, Ro, En)

septembrie 21st, 2018 Fără comentarii

Απολυτίκιο του Αγ. Φωκά – 22 ΣΕΠΤΕΜΒΡΙΟΥ

 TROPARUL ŞI VIAŢA SF. FOCA

 22 septembrie

Pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Foca, facatorul de minuni.

Foca

În cetatea Sinopiei era un om numit Pamfil, şi avea de soţie pe Maria. Aceştia au născut pe acest fericit Foca, care din tinereţe era plin de darul Duhului sfînt; îi gonea pe diavoli din oameni şi tămăduia neputinţele. Ajungînd la vîrsta bărbatului desăvîrşit, pen-tru viaţa lui cea îmbunătăţită, a fost ales episcop acelei cetăţi. Şezînd pe scaunul său, păştea bine oile cele cuvîntătoare, cu cu-vîntul şi cu lucrul, adăugînd, spre nevoinţa sa, mai mari osteneli. Şi au fost arătate la toţi lucrurile lui cele bune, pentru care se pros-lăvea Tatăl cel ceresc. A întors mulţi oameni de la rătăcirea lor şi pe păgîni de la închinarea către idoli i-a adus la cunoştinţa unuia Dumnezeu. Iar cînd a vrut Domnul ca să-l învredniceasă, a înştiinţat pe robul său de această voie a sa prin vedenie, astfel: Un porumbel a zburat de sus, avînd în gura sa o cunună de flori, pe care punînd-o pe capul fericitului, i-a grăit cu glas omenesc, zicîndu-i: „Acum s-a umplut paharul tău, care se cade a-l bea”. Din această vedenie sfîntul a cunoscut muncile cele ce erau să-i vină pentru Hristos. Iar noi, din aceasta cunoaştem plăcerea lui cea ma-re către Dumnezeu, că s-a învrednicit a fi încoronat din cer fiind în trup. Aşa iubeşte prea bunul Dumnezeu pe cei drepţi şi plăcuţi ai săi: îi încununează pe dînşii cu slavă şi cu cinste şi pune pe capetele lor coroană. Acest Sfînt Foca era mire ceresc după curăţia sa sufletească şi trupească, cu care cerul a vrut să se împreune, şi i-a pus lui cunună. Citeşte mai departe…

Categories: Cântările Ortodoxiei Tags:

22 septembrie: Cuviosul Macarie de la Jabin, făcătorul de minuni

septembrie 21st, 2018 Fără comentarii

Cuviosul Macarie de la Jabin, făcătorul de minuni

Sfântul Macarie de la Jabin, Făcătorul de minuni, s-a născut în anul 1539. Din tinerețe a fost tuns întru monahism, luând numele de Onufrie. În anul 1585 a ctitorit mănăstirea de la Jabin, pe malul râului Oka, în apropiere de orașul Belev, cu hramul Intrării Maicii Domnului în Templu. În anul 1615, Mănăstirea a fost distrusă în întregime de soldații poloni conduși de Lisovski. Cuviosul Macarie a strâns obștea împrăștiată și a început reconstrucția mănăstirii: în locul bisericii de lemn a construit una de piatră, cu clopotniță la intrare.

Macarie de la Jabin IN

Cuviosul Macarie și-a petrecut viața în austere lupte monahicești, răbdând frigul, arșița, foamea și setea, după cum relatează izvoarele. Adeseori se retrăgea adânc în pădure, rugându-se în singurătate.

Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:

22 septembrie: Sfințitul Mucenic Foca, episcopul de Sinope, făcătorul de minuni

septembrie 21st, 2018 Fără comentarii

Sfințitul Mucenic Foca, episcopul de Sinope, făcătorul de minuni

Άγιος Φωκάς Επίσκοπος ΣυνώπηςPatria Sfântului Foca a fost cetatea Sinope de la Marea Neagră. Părinții lui, Pamfil, de meserie constructori de corăbii, și Maria, au aprins în Foca încă de la vârsta copilăriei flacăra credinței curate și a evlaviei fierbinți. De mic, Foca s-a adâncit în citirea Scripturilor, dobândind dragoste caldă și sinceră pentru Dumnezeu, dar și pentru semenii săi. Călăuză în această dragoste avea totdeauna cuvintele insuflate de Dumnezeu ale Sfintei Scripturi: ”Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi sminteală nu este în el. Iar cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui” (I Ioan 2: 10-11). Cu alte cuvinte, cel ce îl iubește pe fratele său rămâne în lumina duhovnicească. Câtă vreme cel care îl urăște pe fratele său rămâne în întunericul duhovnicesc.

Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:

21 septembrie/28 octombrie: SFÂNTUL DIMITRIE DE ROSTOV, FĂCĂTORUL DE MINUNI (VIAŢA, ÎNVĂŢĂTURILE)

septembrie 20th, 2018 Fără comentarii

Citiţi şi:

* * *

Pe această ramură de rai, pe Dimitrie sfinţitorul şi făcătorul de minuni l-a crescut Rusia cea mică. El s-a născut într-o cetate mică şi neînsemnată, care se numea Macarova, fiind departe de cetatea Kievului ca la cincizeci de stadii.

El s-a născut la anul 1629, luna decembrie, din părinţi de bun neam, care erau împodobiţi cu credinţa creştinească şi umblau în poruncile lui Dumnezeu cu neabatere. Tatăl său se numea Sava şi era cu rînduiala sutaş în oastea Rusiei, iar maica sa se numea Maria. La naştere i-a pus în grabă numele Daniil, luminîndu-l după aceea şi cu Sfîntul Botez. După botez, pruncul a fost crescut de părinţi în frica şi respectul către Dumnezeu. L-a învăţat legea creştinească şi creştea împreună cu anii, cu înţelegerea şi cu fapta bună, mergînd ca pe o scară din putere în putere. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

21 septembrie: VIAŢA SFÂNTULUI PROOROC IONA

septembrie 20th, 2018 Fără comentarii

21 septembrie: VIAŢA SFÂNTULUI PROOROC IONA

sf-pr-iona

 

Sfântul prooroc Iona era fiul lui Amatie. Mama acestui prooroc Iona, fiind văduvă, petrecea în Sarepta Sidonului. Această văduvă a hrănit pe Ilie proorocul în vreme de foamete; mai ales ea a fost hrănită de dânsul, că vadra de făină n-a scăzut şi urciorul cu untdelemn nu s-a împuţinat în casa ei prin venirea proorocului. Atunci Iona, fiind prunc mic, s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi a zis văduva către Ilie: „Ce ai avut cu mine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi pomeneşti păcatele mele şi să-mi omori fiul?” Iar Ilie a zis: „Dă-mi fiul tău”. Şi l-a luat din braţele ei şi l-a suit în foişor unde şedea el şi l-a pus pe patul său. Apoi, a strigat Ilie către Dumnezeu şi a zis: „Doamne, Dumnezeul meu, oare şi văduvei la care locuiesc îi faci rău, omorând pe fiul ei?” Şi suflând de trei ori peste copil a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!” (III, Regi 17, 18-21). Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

21 septembrie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. AP. CODRAT (Gr, Ro, En)

septembrie 20th, 2018 Fără comentarii

Απολυτίκιο Αποστόλου Κορδάτου – 21 ΣΕΠΤΕΜΒΡΙΟΥ

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. AP. CODRAT

21 septembrie

 Pomenirea Sfântului Apostol Codrat.

Sfîntul Apostol Codrat era unul din cei şaptezeci de apostoli. El a propovăduit cuvîntul lui Dumnezeu în Atena şi în Magnesia, unde a fost şi episcop şi pe mulţi i-a adus cu învăţăturile sale la lumina dumnezeieştii cunoştinţe şi a fost după cuvîntul lui Sirah: „Ca o stea de dimineaţă în mijlocul norilor”. Pentru că norii întunecoşi păgîneşti nedumnezeieşti erau cele străine faţă de lumina dreptei credinţe. Şi şedea poporul acela în întuneric şi în umbra morţii. Iar sfîntul apostol Codrat, cu cuvîntul lui Dumnezeu strălucindu-le lor ca o lumină mare, le-a luminat lor întunericul, a surpat jertfele cele spurcate, a sfărîmat idolii şi a risipit capiştele cele drăceşti cu rugăciunea. Şi precum steaua magilor celor de la răsărit, aşa şi el a arătat popoarelor calea cea spre Hristos. Şi precum luceafărul cel de dimineaţă aduce după sine soarele, aşa şi el a adus în lume lumina cea mare a credinţei şi a luminat sufletele omeneşti cele întunecate. Dar întunericul totdeauna urăşte lumina. Pentru că cei fără de Dumnezeu, văzîndu-şi idolii călcaţi de sfîntul Codrat, şi duhurile izgonite şi păgînătatea lor dezrădăcinată, au rînduit prigoană mare asupra apostolului şi ca pe un alt Ştefan au voit să ucidă cu pietre pe sfîntul Codrat. Dar, lovit fiind cu pietre, a fost păzit viu cu darul lui Hristos. Citeşte mai departe…

Categories: Cântările Ortodoxiei Tags:

21 septembrie: Bătrânul Ioachim Balasie Vatopedinul (+1988)

septembrie 20th, 2018 Fără comentarii

Bătrânul Ioachim Balasie Vatopedinul (+1988)

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, tot ceea ce este străin și nedrept, toată fărădelegea și tot ceea ce vatămă sufletul meu să se depărteze de la mine prin orice chip vrei Tu: să mi se fure, să mi se ceară de către cei ce au nevoie, să se distrugă sau să piară, numai să nu am ispită și mare cădere prin ele și, astfel, să se îngreuneze sufletul meu”.

moise aghioritis

                          Bătrânul Moise Aghioritul

Fericitul Bătrân Ioachim era un aghiorit autentic. O iubea mult pe Maica Domnului, pe Sfinții Părinți aghioriți, Sfântul Munte și istoria lui. Se distingea prin râvna, dragostea de carte și de virtuți. Evita grijile și cuvintele multe. Era îngăduitor, smerit și un bun monah. Sărăcia în care viețuia i-a îmbogățit inima. Deși a fost adeseori judecat, el n-a judecat pe nimeni.

Gheronda Ioachim, după numele său de mirean Ioan Balasie, s-a născut în 1893, în satul Dafni, din provincia Kalávrita, din părinți evlavioși și cu mulți copii, fiind cel mai mare dintre cei opt frați ai săi. Nici nu merge încă la școală și-și exprimase deja dorința de a deveni monah, lucru neobișnuit pentru un copil de vârsta sa. După absolvirea școlii gimnaziale a lucrat într-o băcănie din Patra, unde l-a cunoscut pe vrednicul de pomenire Ghervásios Paraschevópoulos († 1964), păstrând o strânsă legătură cu acesta.

Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:

19 septembrie – Arhimandritul Ioachim Spețiéris de la Nea Skiti

septembrie 19th, 2018 Fără comentarii

Arhimandritul Ioachim Spețiéris de la Nea Skiti

Bunicul Părintelui Ioachim a fost preot de mir și se numea Ioan. Când s-a născut părintele Ioachim, după numele de botez Ioan, bunicul i-a profețit că va deveni preot. La o asemenea virtute ajunsese bătrânul, încât și-a cunoscut dinainte și sfârșitul vieții. După terminarea Sfintei Liturghii, stând înaintea Porților Împărătești, bunicul le-a spus credincioșilor aflați în Biserică: aceasta este ultima mea Liturghie. Apoi a mers și la fiica sa, care era căsătorită și, oferindu-i aceasta o cafea, i-a spus: este ultima cafea pe care o beau…

***

64074

           Arhim. Ioachim Spețieris de la Nea Skiti (+1943)

Părintele Ioachim, după numele său de mirean Ioan Spețiéris, se trăgea după neam din Kefaloniá. Tatăl său, țăran de profesie, era un om foarte duhovnicesc. În timp ce lucra pământul, psalmodia diverse tropare. Îi plăceau, mai cu seamă, sfintele cântări ale Înălțării Cinstitei Cruci: „Crucea, păzitoare a toată lumea … iar demonilor rană”. Într-o noapte, psalmodiind aceasta cântare, s-a mâniat vrăjmașul atât de tare, încât l-a lovit la picior. Fără să se îmbolnăvească, tatăl părintelui Ioachim a chemat un duhovnic și după ce s-a spovedit, i-a spus: „În ziua cutare să vii să mă împărtășești, pentru că voi muri”. Așadar, și-a prevăzut cu trei zile mai înainte sfârșitul. Pentru că părintele Ioachim nu se afla acasă, rudele sale au vrut să-l înștiințeze, însă tatăl său s-a opus: Nu-l mai chemați, nu are timp să ajungă…

Citeşte mai departe…

20 septembrie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. MC. EUSTATIE (Gr, Ro, En)

septembrie 19th, 2018 1 comentariu

Απολυτίκιο του Αγ. Ευσταθίου – 20 ΣΕΠΤΕΜΒΡΙΟΥ

 TROPARUL ŞI VIAŢA SF. MC. EUSTATIE 

20 septembrie 

Pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Eustatie si Teopista, soţia lui, şi doi fii ai lor: Agapie şi Teopist.

Eustatie, Teopista, Teopist, Agapie

În zilele împărăţiei lui Traian (98-117), petrecea în Roma oa-recare dregător, anume Plachida, de neam bun, slăvit, mai bogat decît alţii şi atîta de viteaz în războaie încît chiar şi numai numele lui era înfricoşat vrăjmaşilor. Acesta a fost ales povăţuitor al oştirilor romanilor, atunci cînd împăratul Romei, Tit (79-81), a mers cu oaste în pămîntul Iudeei, şi a arătat multă bărbăţie în războaie.

Deşi era închinător de idoli cu credinţa, arăta în viaţa sa lucruri creştineşti, hrănindu-i pe cei flămînzi, îmbrăcîndu-i pe cei goi, ajutîndu-le celor căzuţi în primejdii, şi liberîndu-i pe mulţi din legături şi din temniţe. Şi mai mult se bucura de aceasta, cînd făcînd bine cuiva, îi da mînă de ajutor fiind în primejdie, decît atunci cînd biruia cu mîna pe vrăjmaşi. Era ca un alt Cornelie, despre care pomenesc Faptele Apostolilor, în toate lucrurile bune desăvîrşit, afară numai că nu avea sfînta credinţă, cea în Domnul nostru Iisus Hristos, fără de care toate lucrurile cele bune sînt moarte. Şi avea soţie tot aşa cu fapte bune, ca şi dînsul, cu care a născut doi fii. Plachida şi femeia sa erau foarte buni şi milostivi spre toţi. Îi lipsea aceasta numai, să cunoască pe unul, adevăratul Dumnezeu, pe care neştiindu-l, prin lucruri bune Îl cinstea. Citeşte mai departe…

Categories: Cântările Ortodoxiei Tags: