Acasă > Predici > Cântări de laudă ale Sf. Nicolae Velimirovici la Soborul Sfântului Ioan Botezătorul

Cântări de laudă ale Sf. Nicolae Velimirovici la Soborul Sfântului Ioan Botezătorul

Cântare de laudă la Sfântul Înaintemergător și Botezător Ioan

Treizeci de ani de post si rugaciune!
Acestea nici fiarele muntilor nu le pot indura.
Leul isi potoleste foamea si racnetul sau strabate pustia
Frunzele copacilor plang la adierea vantului
Dar tu, nici plangi nici racnesti nici suspini
Iar plangerea ta pustia nu o aude.
Spune-mi, oare om esti? Si numele tau care este?
Cu oamenii vreodata vei dori sa graiesti?
Eu sunt glasul, glasul, glasul ce vesteste pre Cuvantul
Fiilor lui Israel; fost-am trimis sa strig
Pocaiti-va, popoare, caci iata, Stapanul vine,
Aduceti roada buna, fiecare dupa puterile voastre.
Iata-L ca vine! O Minune a minunilor,
In mijlocul apelor, din cer, un foc ascuns!
Iata Mielul lui Dumnezeu paseste printre lupi!
Lupilor, al vostru suflet lupesc curatiti-l in ape!
Treizeci de ani de post si rugaciune.
Din trupul tau, in afara de glas, ce mai ramane?
Trupul tau topit e doar umbra glasului tau
Care vesteste: Iata Dumnezeu vine la noi!
Trupul tau uscat ca trestia, Irod l-a ucis;
Dar glasul nu a murit, ci graieste, si nimeni nu-l poate opri.
Al cui e glasul acesta? Chiar veacurile tremura la strigatul lui!
Al unui leu flamand? Nu, ci al barbatului credintei.

*** 

Predică despre supunerea față de Voia lui Dumnezeu

„Faca-se Voia Ta, precum in cer, asa si pre pamant”(Matei 6:10)

Binecuvantat fie Sfantul Botezator Ioan in veci, caci a implinit Vestea Cea Buna inaintea sosirii Vestii Celei Bune! Plecand in pustie, el s-a daruit intreg voii lui Dumnezeu, cu trupul si cu sufletul. Voia lui Dumnezeu a implinit-o in trupul sau pe pamant, ca si in cerul sufletului sau. Nici foamea, nici fiarele salbatice nu s-au apropiat de trupul sau de-a lungul anilor lungi pe care i-a petrecut in pustie. Nici nu a fost sufletul sau vatamat de tristete sau disperare din cauza singuratatii, si nici de mandrie din cauza vederiler ceresti. El nu a cautat la oameni nici paine si nici cunoastere. Insusi Dumnezeu i-a daruit toate cele de trebuinta, caci el insusi se daruise mai inainte cu totul voii lui Dumnezeu.

El nici s-a indreptat cu pasii spre pustie, nici a iesit afara din ea. O carma nevazuta de sus i-a calauzit intreaga viata. Caci la ceasul in care a trebuit sa iasa din pustie si sa iasa in intampinarea Domnului, s-a spus: Cuvantul lui Dumnezeu a venit la Ioan (Luca 3:2). Ioan a vorbit ca un tanar nevinovat despre vestirea ce o primise de la puterile ceresti:

„Si eu nu-L cunosteam pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborandu-Se si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu (Ioan 1: 33-34).”

Cat de bland si de simplu vorbeste despre cele ceresti! Si cat de infricosator este el, intocmai ca un leu, atunci cand striga impotriva nelegiuirii oamenilor, a lui Irod si Irodiadei! Mielul si leul salasluiesc amandoi in el. Cerul ii este la fel de aproape precum o mama de pruncul ei. Voia lui Dumnezeu ii este tot atat de limpede precum ii sunt aproape ingerii din cer.

O Atotintelepte Doamne, calauzeste sufletele noastre in pustia vietii acesteia dupa sfinta voia Ta, asa cum L-ai calauzit si pe Botezatorul!

Caci a Ta este slava si multumita in veci, Amin.

(Sfantul Nicolae Velimirovici, PROLOAGELE DE LA OHRIDA, Vol. I, Editura Cartea ortodoxa, Editura Egumenita, Bucuresti, 2005)

 

Categories: Predici Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.