Arhivă

Arhivă pentru ‘COMENTARII PATRISTICE’ Categoria

Comentarii Patristice la Evanghelia din Duminica Mironosițelor

aprilie 20th, 2018 Fără comentarii

Comentarii Patristice la Evanghelia din Duminica Mironosițelor 

duminica_a_iii-a_dupa_pasti_-_a_mironositelor_2
 

Duminica a 3-a după Paști (Ev. Marcu 15, 43-47; 16,1-8) 

(Mc. 15, 43) Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus.

În ceasul al șaselea a fost răstignit. În ceasul al nouălea Și-a dat duhul. Înainte de apusul soarelui a fost înmormântat. În ziua Sabatului a fost în pământ, în mormântul în care Iosif din Arimateea Îl așezase. Citeşte mai departe…

Comentarii patristice la Evanghelia despre Zaheu vameșul

ianuarie 21st, 2018 Fără comentarii

Zaheu_D32

ORNAM1

Comentarii patristice la Evanghelia despre Zaheu vameșul 

Duminica a 32-a după Rusalii (Ev. Luca 19, 1-10) 

(Lc. 19, 1) Şi intrând, trecea prin Ierihon.

Și iată un bărbat cu numele Zaheu. Zaheu în sicomor; orbul lângă drum (Lc. 18, 35). Domnul așteaptă pe cel către care să-și reverse mila și onorează pe celălalt cu strălucirea șederii în casa sa. Pe unul îl întreabă înainte de a-l vindeca și intră ca un oaspete nepoftit în casa celuilalt. Hristos știa că plata gazdei sale avea să fie una din belșug. Deși Hristos încă nu auzise pe Zaheu invitându-L, auzise voința sa cea bună.

(Sfântul Ambrozie al Milanului,Tâlcuire la Evanghelia după Luca 8.82, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

Citeşte mai departe…

Sfântul Ambrozie al Mediolanului: Pentru ei cobora un înger, pentru voi, Duhul Sfânt

decembrie 6th, 2017 Fără comentarii

Pentru ei cobora un înger, pentru voi, Duhul Sfânt

Acolo, doar unul era vindecat; acum, toţi sunt făcuţi întregi… Căci acea scăldătoare era o profeţie pentru ca voi să credeţi că puterea lui Dumnezeu se coboară peste această scăldătoare a Botezului.

Citeşte mai departe…

Sfântul Ambrozie al Mediolanului: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis”

decembrie 6th, 2017 Fără comentarii

„Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis”

Mâncarea unui preot este iertarea păcatelor. De aceea, Împăratul preoţilor, Hristos, spune: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis”.

Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui.” (Ioan 4, 34)

Mâncarea unui preot este iertarea păcatelor. De aceea, Împăratul preoţilor, Hristos, spune: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis”. Care este voia lui Dumnezeu, dacă nu aceasta: „Când se vor întoarce şi vor suspina, atunci ei vor fi mântuiţi” (Isaia 30, 15). Citeşte mai departe…

Categories: COMENTARII PATRISTICE, ORTODOXIE Tags:

Sfântul Ambrozie al Mediolanului: Erezia este dureroasă, arată nesupunere și își pronunţă singură sentinţa

decembrie 6th, 2017 Fără comentarii

Erezia este dureroasă, arată nesupunere și își pronunţă singură sentinţa

Erezia este dureroasă şi arată în același timp și nesupunere. Cei în erezie doresc să lege ceea ce nu se va lega şi să dezlege ceea ce este legat, condamnându-se prin propria sentinţă.

Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute(Ioan 20, 23)

Ei confirmă că arată măreaţă cinstire pentru Dumnezeu, Căruia Lui doar Îi rezervă puterea de a ierta păcatele. Dar într-adevăr, nimeni nu Îi face rana mai mare decât aceia care aleg să încalce poruncile Lui şi să respingă lucrarea încredinţată lor. Pentru că Însuşi Domnul a spus în Evanghelie: „Luaţi Duh Sfânt; cei cărora le veţi ierta păcatele, se vor ierta şi celor cărora le veţi ţine, ţinute vor fi.” Cine este cel care Îl cinsteşte pe El mai mult, cel care se supune poruncilor Lui sau cel care le nesocotește? Biserica își manifestă superioritatea prin ambele: prin ţinerea şi prin iertarea păcatelor.

Citeşte mai departe…

Categories: COMENTARII PATRISTICE, ORTODOXIE Tags:

Bucurați-vă pururea! de PROTOIEREU ALEKSANDR ŞARGUNOV

octombrie 18th, 2017 Fără comentarii

Bucurați-vă pururea!

La celebrarea praznicului plin de veselie al Sfântului Nicolae, care vesteşte apropiata sărbătoare a Naşterii lui Hristos, Biserica ne aminteşte ca întotdeauna să ne bucurăm: „Bucuraţi-vă pururea!” Anume, astfel scrie Sfântul Apostol Pavel şi parcă, temându-se să nu fie neînţeles, adaugă: „Şi iarăşi spun: bucuraţi-vă!” Nu mă îndoiesc că, auzind aceste cuvinte, unii vor crede că Apostolul Pavel a fost puţin naiv ori că a fost entuziasmat cumva de o anumită stare în acea zi când a scris aceste cuvinte.

Pentru că este cu neputinţă să ne bucurăm întotdeauna.

Este cu neputinţă deoarece viaţa nu ne bucură întotdeauna, pentru că cele care ni se întâmplă ne fac uneori să plângem, pentru că ni se întâmplă adeseori să avem parte de înfrângeri, să fim răniţi, zdrobiţi, înşelaţi, săgetaţi pur şi simplu. Din acest motiv nu ne bucurăm, ci ne întristăm.

Citeşte mai departe…

Evanghelia după Sfântul Luca – Nikolaos Matsoukas

octombrie 18th, 2017 Fără comentarii

Evanghelia după Sfântul Luca

Evanghelia lui Luca, cu toate că presupune ca unul din izvoarele sale Evanghelia după Marcu, are o particularitate vizibilă între Evangheliile sinoptice. Luca însuşi, care scrie Evanghelia după toată probabilitatea în Efes după anul 70 d.Hr. ca însoţitor al Apostolului Pavel, joacă un rol important în transmiterea creştinismului, având legături serioase cu personalităţi din lumea păgână. Felul în care este relatată Evanghelia vădeşte un scriitor dotat cu capacităţi interpretative în domeniul evenimentelor istorice şi cu o evidentă erudiţie. De aceea limba lui este foarte îngrijită, cu cuvinte greceşti care se apropie de nivelul clasic. Astfel, simplitatea şi eleganţa exprimării lui Luca sunt răpitoare, fără ca aceasta să însemne că Matei şi Marcu nu-l concurează în exprimare fermecătoare.

Citeşte mai departe…

Invitație la cina macabră – Comentariu la Apocalipsa de Savvas Agouridis

octombrie 17th, 2017 Fără comentarii

Invitație la cina macabră

Invitatie la cina macabra

Din pricina armamentului ceresc al lui Mesia nu mai este necesară descrierea luptei. Nimicirea oastei adversarului este sugerată, chiar înainte de începerea luptei, de „glasul puternic” al îngerului care „stă” în soare sau lângă soare (este vorba de îngerul din 18, 1) şi care cheamă păsările care consumă cadavre şi care zboară spre înaltul cerului să se adune la cina pe care le-a pregătit-o Dumnezeu din trupurile „împăraţilor, ale căpeteniilor de oşti şi ale celor puternici, ale cailor şi călăreţilor”, în plus, „trupurile” fie ale celor liberi fie ale sclavilor, fie că aparţin unei clase sociale mai mari fie mai mici. Evident, această cină este prezentată în contrast cu cina nunţii pe care o oferă Mielul celor drepţi (19, 9). Toate categoriile de oameni din dezastrul înfăţişat în cap. 6, 15 (în afară de cei mai mici şi mai mari) sunt reprezentate şi aici. Felul acesta de moarte, prin a fi mâncaţi de păsări, este cel mai înjositor din cele câte există. Şi această imagine este luată de la proorocul Iezechil 39, 4, 17-20, unde avem războiul împotriva lui Gog. Profetul Ioan insistă asupra următorului fapt: Toate profeţiile îşi găsesc împlinirea la sfârşitul timpurilor. Altfel, de ce ar fi fost scrise? Ioan le adună pe toate! „Cădea-vei (…) tu şi toate oştirile tale şi popoarele cele ce sunt cu tine; şi te voi da spre mâncare la tot felul de păsări de pradă şi fiarelor câmpului… spune la tot felul de păsări şi tuturor fiarelor câmpului; adunaţi-vă şi mergeţi … la jertfa Mea, pe care o voi înjunghia Eu pentru voi, la jertfa cea mare din munţii Israelului, şi veţi mânca acolo carne şi veţi bea sânge… şi veţi mânca grăsimi până vă veţi sătura… şi vă veţi sătura la masa mea de cai şi de călăreţi, de războinici şi de tot felul de ostaşi”.

Citeşte mai departe…

Păcatele împotriva dragostei către aproapele – ARHIMANDRIT SERAFIM ALEXIEV

septembrie 20th, 2017 Fără comentarii

Păcatele împotriva dragostei către aproapele

”Într-adevăr, înfricoşătoare sunt păcatele împotriva dragostei de Dumnezeu şi de aproapele! Şi încă şi mai înfricoşătoare sunt urmările lor! Ieşirea este una singură – să nu dăm voie diavolului să ne facă potrivnici dragostei, căci cel ce urăşte pe aproapele său şi îi face lui rău, îşi urăşte sufletul său!

Pacatele impotriva dragostei catre aproapele

Dumnezeu doreşte să-L iubim nu numai pe El, Izvorul dragostei, ci şi pe aproapele nostru, zidit asemenea nouă, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, şi aşezat în legătură cu noi, ca să ne nevoim împreună în virtute şi dragoste frăţească. Sfântul Antonie cel Mare a spus: „De (legătura ta cu) aproapele atârnă viaţa şi moartea ta. Dacă dobândim pe fratele, vom dobândi pe Dumnezeu; dar dacă smintim pe fratele, vom păcătui împotriva lui Hristos”. Aceasta se tâlcuieşte: Dumnezeu a aşezat viaţa noastră veşnică şi fericirea în legătură cu dragostea către aproapele. Pe cât iubim pe aproapele nostru, pe atâta dăm sens existenţei noastre pământeşti. Pe cât ne jertfim pentru cei din jur, pe atâta intrăm în fericită părtăşie cu Hristos, Cel Ce Şi-a jertfit viaţa Sa pentru noi.

Citeşte mai departe…

Categories: COMENTARII PATRISTICE, ORTODOXIE Tags:

Dumnezeu Și-a dorit o desfrânată- Sfântul Ioan Gură de Aur

august 21st, 2017 Fără comentarii

Dumnezeu Și-a dorit o desfrânată

Dumnezeu Si-a dorit o desfranata

Dumnezeu Și-a dorit pentru Sine o desfrânată.

Cum, Dumnezeu Și-a dorit o desfrânată? Da, o desfrânată. Despre firea noastră vorbesc.

O desfrânată Și-a dorit Dumnezeu? Omul dacă își dorește o desfrânată este condamnat, iar Dumnezeu Își dorește o desfrânată!?

Și încă foarte mult! Omul își dorește o desfrânată ca să devină desfrânat, în timp ce Dumnezeu Își dorește o desfrânată ca să o preschimbe în fecioară. Dorința omului este pierzanie, în timp ce dorința lui Dumnezeu este mântuire pentru cea dorită…

Unul ca Acesta Și-a dorit o desfrânată!? Învață așadar cele ale dumnezeirii și înțelepțește-te în cele ale dumnezeirii. Află cine era și cine a devenit pentru tine, și nu încurca lucrurile… El era înalt, ea smerită; înalt nu cu statura, ci cu firea. Neprihănit era, nepieritoare ființa Lui, nestricăcioasă Îi era firea, neajuns cu gândul, nevăzut, de necuprins cu mintea, de nepătruns, pururi fiind, același fiind, biruind orice gând, întrecând orice cugetare, cu neputință a-L vedea, ci numai a crede. Îl văd îngerii și se cutremură. Heruvimii se acoperă cu aripile lor, la vederea feței Lui toate se tem și se înfricoșează. De Își aruncă privirea Sa spre pământ, îl face de se cutremură. De Se îndreaptă către mare, marea se face uscat. El face să apară râuri în pustiu…

Citeşte mai departe…