Arhivă

Arhivă pentru ‘COMENTARII PATRISTICE’ Categoria

Cunoaşterea deplină aduce slavă deplină – Fericitul Augustin Comentarii patristice

iunie 15th, 2017 Fără comentarii

Cunoaşterea deplină aduce slavă deplină

Dacă cunoaşterea lui Dumnezeu este viaţa cea veşnică, cu cât creştem în această cunoaştere, cu atât facem progrese măreţe în viaţă.

Dacă cunoaşterea lui Dumnezeu este viaţa cea veşnică, cu cât creştem în această cunoaştere, cu atât facem progrese măreţe în viaţă. Şi nu vom muri în viaţa cea veşnică care trebuie să vină. Pentru că atunci, când acolo va fi lipsa morţii, cunoaşterea lui Dumnezeu va fi desăvârşită. Apoi, Dumnezeu va fi pe deplin preaslăvit, pentru că atunci va fi preaslăvirea deplină, aşa cum este exprimată în greacă prin cuvântul doxa… Dar preaslăvirea a fost definită de antici ca slavă și laudă la un loc. Dar, dacă slava cuiva depinde de ceea ce se spune despre el, cum va fi Dumnezeu preaslăvit când El Însuşi va fi văzut? Şi aşa este scris în Scriptură, Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta. Te vor lăuda în vecii vecilor (Psalmul 83, 5). Acolo unde va fi deplină cunoaşterea de Dumnezeu, lauda Lui va continua și fără sfârşit. Pentru că dacă cunoaşterea este deplină, atunci și lauda va fi de asemenea deplină şi desăvârşită.

(Fericitul Augustin, Tratat la Evanghelia după Ioan 105, 3, traducere pentru Doxologia.ro de Alexandra Zurba)

https://doxologia.ro/biblioteca/comentarii-patristice

Categories: COMENTARII PATRISTICE, ORTODOXIE Tags:

Luarea-aminte: Jean-Claude Larchet

iunie 9th, 2017 Fără comentarii

Luarea-aminte

În urma păcatului, omul a ajuns la o cunoaştere confuză a binelui şi răului, stabilind drept criterii ale acestora plăcerea şi, respectiv, durerea, în loc de a avea drept criteriu unic împlinirea voii lui Dumnezeu.

Luarea-aminte

Prin păcat puterea de cunoaştere omenească a devenit bolnavă. Înstrăinându-se de Dumnezeu şi îndreptându-se spre realităţile sensibile, omul a ajuns să nu mai ştie de Dumnezeu, să nu-L mai cunoască nici pe El, nici adevărata natură a făpturilor create. Abia la capătul nevoinţelor, adică după ce se va curaţi de toate patimile sale, va ajunge omul să se tămăduiască de această îndoită neştiinţă: mai întâi, cea legată de raţiunile duhovniceşti ale făpturilor, iar atunci îşi va redobândi înţelepciunea (acosta); apoi va ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu , primită prin darul Sfântului Duh, potrivit vredniciei sale. Atunci îşi va recăpăta omul sănătatea deplină a puterii sale de cunoaştere.

Dar în lucrarea sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii, încă de la început, omul trebuie mai întâi să-şi recapete buna folosire a facultăţilor de cunoaştere, de care are nevoie în împlinirea ei; iar dreapta şi cuvenita folosire a puterii de cunoaştere se manifestă în primul rând în virtutea numită de Sfinţii Părinţi „luare-aminte”.

Citeşte mai departe…

Virtuțile timpului vieții

aprilie 13th, 2017 Fără comentarii

Virtuțile timpului vieții

Virtuţile timpului vieţii sunt cele care ne fac sa nu trăim cu strâmtorare în această lume, ci să putem oarecum să scăpăm de legăturile şi robia timpului. Puţin mai înainte am spus frumoasa şi, cu siguranţă, cunoscuta nouă, tuturor, rugăciune a Sfântului Efrem [Sirul], Doamne şi Stăpânul vieţii mele… Astfel, această rugăciune spune într- un punct al ei: duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei dăruieşte-l mie, slugii Tale. Cu alte cuvinte, ne-am rugat ca să ne dea Dumnezeu duhul, dispoziţia şi gândirea celor patru virtuţi la care tocmai ne-am referit. Astă-seară, dintre acestea alegem răbdarea. Răbdarea este prima virtute din familia virtuţilor timpului.

Răbdarea. De multe ori, noi nu avem răbdare, dar nici nu înţelegem ce este răbdarea. Şi, cu toate acestea, este o mare virtute! Am auzit în Evanghelia din Lunea cea curată54, rostită la Pavecerniţă, că este descris sfârşitul lumii, sfârşitul istoriei, adică ceea ce numim A Doua Venire (pericopa se află atât în Evatighelia după Sfântul Evanghelist şi Apostol Matei, cât şi în Evanghelia după Sfântul Evanghelist şi Apostol Luca). În aceste istorisiri, Sfinţii Evanghelişti prezintă foarte frumos, cu puţine cuvinte, dar în imagini expresive, cum se va petrece sfârşitul lumii.

Citeşte mai departe…

Nicolae Steinhardt: Femeia Hananeanca

ianuarie 28th, 2017 Fără comentarii

Femeia Hananeanca

Fie ca raspunsul pe care-l vom da la sfarsitul mai lungului examen ce este viata fiecaruia dintre noi, sa ne invredniceasca si El desigur nu de mentiunea „magna cum laude” obtinuta de femeia hananeanca insa macar de nota de trecere sau poate chiar, din mila Judecatorului, de nota buna!

Etapele teribilului examen caruia Domnul o supune pe femeia hananeanca din tinutul Tirului si al Sidonului se enumera precum urmeaza:

Prima: neluarea in seama, ignorarea.

Ea ii tine calea, topita de nefericire, striga si-L implora; El insa nu-i raspunde nici un cuvant (Matei 15, 23).

O nesocoteste, o dispretuieste, ba se poate spune ca o si batjocoreste, caci ce jignire e mai crunta decat a vorbi cuiva si a nu primi raspuns, nici macar adresandu-ti-se un cuvant de suparare ori facandu-ti-se o dojana?

Citeşte mai departe…

Categories: COMENTARII PATRISTICE, ORTODOXIE Tags:

Comentarii patristice la Evanghelia despre Zaheu vameșul

ianuarie 21st, 2017 Fără comentarii

Zaheu_D32

ORNAM1

Comentarii patristice la Evanghelia despre Zaheu vameșul 

Duminica a 32-a după Rusalii (Ev. Luca 19, 1-10) 

(Lc. 19, 1) Şi intrând, trecea prin Ierihon.

Și iată un bărbat cu numele Zaheu. Zaheu în sicomor; orbul lângă drum (Lc. 18, 35). Domnul așteaptă pe cel către care să-și reverse mila și onorează pe celălalt cu strălucirea șederii în casa sa. Pe unul îl întreabă înainte de a-l vindeca și intră ca un oaspete nepoftit în casa celuilalt. Hristos știa că plata gazdei sale avea să fie una din belșug. Deși Hristos încă nu auzise pe Zaheu invitându-L, auzise voința sa cea bună.

(Sfântul Ambrozie al Milanului,Tâlcuire la Evanghelia după Luca 8.82, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

Citeşte mai departe…

Numai Dumnezeul cel Viu ar putea vorbi aşa

ianuarie 17th, 2017 Fără comentarii

Numai Dumnezeul cel Viu ar putea vorbi așa

Dar acum, tuturor, El le dă acelaşi Dar al Duhului şi spune: Dacă cineva este însetat, să vină la mine şi să bea.

(Ioan 7, 46) Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om.

Citeşte mai departe…

Categories: COMENTARII PATRISTICE Tags:

Duhul este și al Fiului și El Îl împărtășește

ianuarie 17th, 2017 Fără comentarii

Duhul este și al Fiului și El Îl împărtășește

Prin cine atunci şi de la cine este că Duhul trebuie să fie dat, decât prin Fiul, căruia de asemenea Duhul îi aparţine?(In. 20, 22) Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt!

Hristos a dat Duhul ucenicilor, arătând dumnezeirea Lui şi măreţia Lui, făcându-le cunoscut că nu era inferior, ci egal cu Duhul. Şi astfel, El a dat Duhul, spunând: Luaţi Duh Sfânt şi Eu L-am trimis şi Acela Mă va slăvi şi Câte va auzi vă va vesti…(Ioan 16, 14). Prin cine atunci şi de la cine este că Duhul trebuie să fie dat, decât prin Fiul, căruia de asemenea Duhul îi aparţine? Şi când am fi putut noi să-L primim, decât numai atunci când Cuvântul a devenit om?

(Sfântul Atanasie cel Mare, Discurs împotriva arienilor 1. 12. 50,traducere pentru Doxologia.ro de Alexandra Zurba)

http://www.doxologia.ro/biblioteca/comentarii-patristice

Categories: COMENTARII PATRISTICE Tags:

Hristos ia ceea ce este al nostru şi ne dă ceea ce El primeşte

ianuarie 17th, 2017 Fără comentarii

Hristos ia ceea ce este al nostru şi ne dă ceea ce El primeşte

Iată ceea ce spune Domnul: toate lucrurile oricâte Mi le-ai dat Mie, Le-am dat lor şi din nou, mă rog pentru ei.  (In. 17, 7) Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine.

(Sfântul Atanasie cel Mare, Al IV-lea discurs împotriva arienilor 7, traducere pentru Doxologia.ro de Alexandra Zurba)

http://www.doxologia.ro/biblioteca/comentarii-patristice

Categories: COMENTARII PATRISTICE, ORTODOXIE Tags:

Adevărata doctorie a sufletului

decembrie 30th, 2016 Fără comentarii

Adevărata doctorie a sufletului

Sf. Ioan Gură de Aur

Propovăduirea învăţăturii dumnezeieşti este adevărata doctorie a sufletului

Vă laud, iubiţilor, pentru râvna cu care aţi venit aici în casa Părintelui vostru ceresc, căci această râvnă mă face să nădăjduiesc că voi sunteţi doritori de vindecarea sufletelor voastre.

Într-adevăr, Biserica este un aşezământ vrednic de mirare şi iscusit pentru vindecarea celor bolnavi; un aşezământ de vindecare nu pentru trupuri, ci pentru suflete. Ea este un aşezământ de vindecare pentru duh, şi nu rănile trupului, ci păcatele inimii se tămăduiesc aici. Iar doctoria pentru aceste păcate şi răni este învăţătura cea dumnezeiască.

Această doctorie este alcătuită nu din plantele pământului, ci din cuvintele cerului; nu mâinile doctorilor le-au pregătit, ci limbile Proorocilor, Evangheliştilor şi Apostolilor.De aceea, doctoria aceasta este trainică, nu-şi pierde puterea prin lungimea timpului şi nu se biruieşte de nici o boală, oricât de puternică ar fi ea.

Citeşte mai departe…

Nu te feri de osteneli, și ți se va da degrabă isihia de către Dumnezeu

decembrie 28th, 2016 Fără comentarii

Nu te feri de osteneli, și ți se va da degrabă isihia de către Dumnezeu

Arhim. Emilianos Simonopetritul

Marele Antonie nu a stabilit la întâmplare ordinea canoanelor. Toate au o dezvoltare firească, formează o întreagă clădire. Un înţeles se dezvoltă în următorul. Mai înainte ne-a spus că, dacă nu vrem să ne întoarcem la vechea noastră viaţă, atunci să nu fim lacomi la mâncare. Lucrul acesta are importanţă pentru a trece la canonul de mai sus. Cine începe să-şi piardă legătura cu pocăinţa suferă un dezechilibru: mai întâi se dedă la mâncare, apoi la vorbărie şi, în cele din urmă, la încercarea de a atrage dragostea celorlalţi, de a ajunge centrul atenţiei, de a voi să fie ceva în mediul lui. Dar nimeni nu-l recunoaşte, pentru că fiecare este aplecat spre propriile sale probleme, spre propriile lui griji, spre propria sa viaţă. Şi aşa începe să se îmbolnăvească…!

Dacă vrei viaţa cea nouă, leapădă, mai întâi, lăcomia pântecelui şi, apoi, străduieşte-te să te osteneşti cât poţi mai mult. Osteneala ta este munca pe care o faci, canonul tău, slujba de la biserică. Îţi sporeşte osteneala, rugăciunea, postul, duhul de comuniune? Te iubesc toţi fraţii? Dacă da, atunci Dumnezeu îţi va dărui isihia, premisele nepăcătuirii.

Citeşte mai departe…