1 OCTOMBRIE: CUVIOSUL SAVA STÂLPNICUL ŞI FĂCĂTORUL DE MINUNI,
CARE A PUSTNICIT LA VIŞERA
Fiu de boier din Kaşin, Cuviosul Sava a trăit o viaţă pustnicească încă din anii copilăriei şi s-a stabilit în diferite mănăstiri din regiunea Tver. În 1937, a pornit şi s-a dus în Sfântul Munte, unde a trăit mulţi ani dăruindu-se rugăciunii minţii. Întorcându-se în Rusia, avea de-acum înfăţişarea unui bătrân sărac şi se stabili lângă un râu, într-o pădure deasă din regiunea Novgorod. Arhiepiscopul Ioan (1388-1415) a aflat de la localnici şi a trimis un om credincios lui să vadă cine este acest pustnic care a venit şi s-a aşezat în jurisdicţia lui episcopală fără permisiune.
În calitatea noastră de creștini ortodocși, noi venerăm ca sfânt tot ceea ce ţine de viaţa pământească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ţara în care S-a născut şi a trăit o numim Ţara Sfântă. Apa râului Iordan, în care Mântuitorul lumii a fost botezat de către Înaintemergătorul, este încă considerată a fi sfințită. Noi arătăm mare respect și dragoste pentru fiecare picior de pământ pe care a călcat Iisus.
Simțim o atracție negrăită pentru țărmul Mării Galileei, numită și Marea sau Lacul Tiberiadei, orășelul Nain, cetatea Capernaum, fântâna lui Iacob din Samaria, drumul către Emmaus, lacul Vitezda, drumul spre Ierihon, Muntele Schimbării la Față, Grădina Ghetsimani – atât de mult încât simpla menționare a acestor lucruri aduce o licărire de bucurie „din afara acestei lumi” în inima discipolului devotat al lui Hristos.
Ce s-ar putea spune despre Crucea pe care El a murit și a cărei Înălțare o vom celebra în șase zile de acum? E necesar să vă reamintesc cât de sfânt este pentru noi lemnul care L-a purtat pe Domnul spre moarte? Ce-ar trebui să spunem despre Mormântul în care a fost înmormântat, spre a intra acolo unde stăpânea Moartea, locul de unde a înviat triumfal a treia zi, după Scripturi? Dacă cugetați asupra acestor lucruri sfinte, ar fi greu pentru cineva să nu creadă că ele vă deschid porțile sufletului, lăsând harul Sfântului Duh să pătrundă și să reverse în ființa voastră intimă o bucurie inefabilă.Citeşte mai departe…
Moto: „Nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona… Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă”(Matei, 6:24; 33)
Iubiți frați și surori în Hristos,
În urmă cu câțiva ani, un grup de turiști a vizitat cascada Niagara. Li s-a oferit un tur al noii dezvoltări hidroelectrice de pe fluviul Niagara. Ghidul le-a explicat turiștilor că în uriașa turbină există patru sute de milioane de piese care produc curentul electric cu ajutorul apelor care curg violent. După aceea, spre uimirea turiștilor, el a adăugat: „Inginerul rezident știe unde merge fiecare din cele patru sute de milioane de piese și ce trebuie să facă.” Dacă un inginer specialist în hidrocentrale poate ști toate aceste lucruri, de ce am fi noi surprinși că Dumnezeu știe absolut totul despre fiecare ființă umană?! Citeşte mai departe…
Imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, 1946, Serbia a trecut sub jugul comuniştilor şi mulţi au fost cei care s-au opus până la sânge la constrângerile ateilor de a dezrădăcina credinţa poporului şi de a o desfiinţa. Unii dintre aceşti mărturisitori sunt cinstiţi deja de către popor. Citeşte mai departe…
Patria acestui fericit Ioan era țara grecească, ce se numea Epir, adică cetatea Ianina, care odată era scaun al lui Pir, împăratul elinesc cel de demult. Părinţii lui Ioan erau creştini dreptcredincioşi, de care rămânând orfan în anii tinereţilor sale, a mers la Constantinopol, căutând ca din osteneala mâinilor sale să-şi aibă cele de trebuinţa vieţii. Şi şi-a câştigat în târg un loc, între alţi lucrători cu mâinile şi târgoveţi. Astfel, cu oarecare meşteşug al său şi cu neguţătorie se hrănea, având îndestulare de cele ce îi erau spre trebuinţă. Pentru că Dumnezeu îi sporea lucrurile lui, pentru viaţa lui cea îmbunătăţită, de vreme ce tânărul era înţelept, temându-se de Dumnezeu şi poruncile Lui păzindu-le. Şi era numit de constantinopolitani, Epirotul, de vreme ce era cu neamul de la Epir. Citeşte mai departe…
”Jurnalistul: Când a devenit părintele Gavriil sfânt?
Părintele Gheorghe: Părintele Gavriil nu „a devenit”, ci s-a născut sfânt. Auzi?! Părintele Gavriil era sfânt şi atunci când preoţii din Georgia nu-l împărtăşeau. Ai înţeles? El era şi a rămas preot şi în vremea în care l-au oprit de la îndatoririle sale preoţeşti. Ai înţeles? Când aveți de gând să vă treziţi? Nu se cuvine ca prigoanele părintelui Gavriil să trezească rațiunea şi să deştepte duhovniceşte poporul georgian? Într-adevăr, nu înţelegeţi ce vă spun?! În ce stare am fost şi mai suntem?! Pe părintele Gavriil, pe acest adevărat duhovnic, pe marele sfânt din Georgia nu îl împărtăşeau! Şi cine? Înşişi preoţii georgieni! Sau nu cumva de către episcopii georgieni îi fusese interzis să săvârşească îndatoririle sale cele sfinte?! E nevoie de multă înţelepciune? Faptele vorbesc singure! Ce se întâmplase? Nu-l înţelegeau pe Gavriil sau nu-l suportau? Dacă spun că nu-l înţelegeau, eu vă voi spune următoarele: dacă un episcop sau un preot nu înţelege cu ochii duhului şi ai sufletului prezenţa sfântului, ci se limitează la comportamentul lui exterior, acest cleric nu poate fi considerat părinte duhovnicesc”.
Traducere: http://acvila30.ro/ ; fragment din cartea Μαλχάζι Τζινόρια “Ο Άγιος Γαβριήλ ο διά Χριστόν σαλός και Ομολογητής!”
Ca un lăcaş minunat, sfinţit de lumina Duhului, te-ai arătat în mijlocul poporului ales, aşteptând cu dor venirea Mântuitorului în trup, cu Care vorbeai neîncetat în cămara inimii tale, aducându-i jertfa cântării de: Aliluia!
Icosul 1
Primind la urechea inimii tale şoaptele Duhului, ca pe o comoară ai socotit cuvintele dumnezeieşti şi le-ai păstrat în vistieria inimii tale, aprinzând tot mai mult focul iubirii cereşti şi întraripându-te cu nădejdea vederii Celui Nevăzut; pentru aceasta, minunându-ne de dar dat ţie de sus, cu cuviinţă îngerească îţi aducem flori de cântări ca acestea:
Bucură-te, primirea nădejdii mântuitoare; Citeşte mai departe…
CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL ŞI DREPTUL SIMEON
Tropar la Praznicul Întâmpinării Domnului, glasul 1:
Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a Răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, Cel Ce ne-a dăruit nouă şi Învierea.
Cântarea 1, glasul al 4-lea
Irmos: Deschide-voi gura mea…
Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În locaşurile drepţilor cu bucurie sălăşluindu-te, pe Domnul Cel Drept, Dreptule Simeon, roagă-L să îndrepteze pe cei ce prăznuiesc Dumnezeiasca ta mutare, preafericite.
Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
"Cuvintele noastre ortodoxe sunt ca armele care îi apără pe ai noştri şi îi lovesc pe eretici. Aceste cuvinte nu îi lovesc pentru a-i doborî, ci pentru a-i ridica după ce au căzut. Acesta este scopul luptei noastre: să îi ajutăm şi pe vrăşmaşii noştri să se mântuiască."(Sf. Ioan Gură de Aur).
Comentarii recente