Sfântul Ioan Casian despre tineri și gândurile lor
Citiţi şi:
- Sf. Ioan Casian: Despre mânia cea bună
- 28/29 februarie: SFÂNTUL CUVIOS IOAN CASIANUL ROMANUL (Viaţa, Slujba, Acatistul)
Tinerețea semnifică avânt nesocotit, asumarea unor riscuri de la care orice adult s-ar înfrâna, exuberanță nepotolită, poftă de viață, dorință de a cuceri lumea, atât interioară, cât și exterioară. În drumul său, tânărul are nevoie de oameni cu experiență cărora să le încredințeze gândurile sale. Orice om aflat la începutul vieții trebuie să se lase condus de cei încercați, ca să nu ajungă să-și rateze menirea. Însă astăzi, când parcă toate idealurile tinerilor sunt predate lumii virtuale, ce mai este de făcut?
Sfântul Ioan Casian reprezintă una dintre cele mai bune „călăuze” în viața spirituală. În toate scrierile sale putem privi ca într-o oglindă în sufletul nostru, ne putem adresa din nou întrebările potrivite, avem posibilitatea de a găsi răspunsuri la ceea ce ne frământă. În ceea ce privește textele despre tinerii monahi pe care i-a cunoscut personal sau pentru care a compilat sfaturi folositoare, acestea conțin un avertisment foarte actual: orice tânăr care-și ascunde gândurile se află pe o cale periculoasă din punct de vedere duhovnicesc. Însă, înainte de a analiza acest semnal de alarmă al Sfântului Ioan Casian, trebuie să ne întrebăm dacă am trăit vreodată o perioadă în care gândurile tinerilor să fie mai tulburi și mai ascunse ca în zilele noastre. Tinerii nu mai discută aproape deloc nici cu părinții, nici cu prietenii lor, preferând să-și încredințeze existența mediului on-line. Lumea prezentă și-a estompat propria gândire. Nici o umbră nu mai modulează frunțile tinerilor de astăzi. Toți sunt făcuți parcă din același aluat al realității virtuale – absență, neimplicare, detașare goală de sens, odihnă perpetuă a minții, împietrire a inimii. În aceste condiții, atunci când întrebi un tânăr despre ceea ce-l frământă, descoperi că, de fapt, nu-l mai frământă nimic. Majoritatea ajung să intre în viața lor de muncă și familie în mod similar cu cei care se află la finalul meseriei lor. Cu alte cuvinte, par pregătiți de pensionare. Prin urmare, tânărul de astăzi nu-și mai ascunde gândurile de ceilalți pentru că le ține râvnitor pentru sine – el, de fapt, nu mai are gânduri, țeluri, idealuri, dorințe. Iar un om lipsit de acestea este, deja, pe jumătate mort. Poate, vreodată, să fie considerat viu un om care nu știe pentru ce trăiește?
Gândul fără de gând Citeşte mai departe…
Comentarii recente