PELERIN ORTODOX

DIN CANONUL CUVIOSULUI IOACHIM DIN ITHACA:

Cântarea 1, glasul al 4-lea

DIN CANONUL CUVIOSULUI IOACHIM DIN ITHACA:

Cântarea a 3-a, glasul al 4-lea

DIN UTRENIA CUVIOSULUI IOACHIM DIN ITHACA:

Sedealna I, glasul 1; Sedealna II, glasul al 4-lea

DIN UTRENIA CUVIOSULUI IOACHIM DIN ITHACA:

Sedealna III, glasul al 3-lea

STIHIRI LA VECERNIA SFÂNTULUI IOACHIM DIN ITHACA, glas1

STIHIRA VECERNIEI, glasul al 2-lea

ACATISTUL SFÂNTULUI ŞI DREPTULUI SIMEON 

După obişnuitul început, se zic: 

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1

Ca un lăcaş minunat, sfinţit de lumina Duhului, te-ai arătat în mijlocul poporului ales, aşteptând cu dor venirea Mântuitorului în trup, cu Care vorbeai neîncetat în cămara inimii tale, aducându-i jertfa cântării de: Aliluia!

Icosul 1

Primind la urechea inimii tale şoaptele Duhului, ca pe o comoară ai socotit cuvintele dumnezeieşti şi le-ai păstrat în vistieria inimii tale, aprinzând tot mai mult focul iubirii cereşti şi întraripându-te cu nădejdea vederii Celui Nevăzut; pentru aceasta, minunându-ne de dar dat ţie de sus, cu cuviinţă îngerească îţi aducem flori de cântări ca acestea:
Bucură-te, primirea nădejdii mântuitoare; Citeşte mai departe…

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL ŞI DREPTUL SIMEON 

Tropar la Praznicul Întâmpinării Domnului, glasul 1:

Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a Răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, Cel Ce ne-a dăruit nouă şi Învierea. 

Cântarea 1, glasul al 4-lea

 Irmos: Deschide-voi gura mea…

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În locaşurile drepţilor cu bucurie sălăşluindu-te, pe Domnul Cel Drept, Dreptule Simeon, roagă-L să îndrepteze pe cei ce prăznuiesc Dumnezeiasca ta mutare, preafericite.

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Citeşte mai departe…

Viața Sfinților Doctori fără de arginți, făcătorii de minuni, Chir și Ioan

Sfântul Chir, plăcutul lui Dumnezeu, avusese naşterea şi creşterea sa în părţile Egiptului, în cetatea Alexandriei, cea zidită de Alexandru Macedon; el era slăvit cu meşteşugul de doctor şi se tămăduiau de către el bolile trupeşti, neluând plată, iar cu cuvintele sale cele de Dumnezeu insuflate şi cu chipul vieţii sale celei îmbunătăţite tămăduia sufleteştile neputinţe ale oamenilor.

    Pentru că, intrând la cei bolnavi, le spunea, nu de la Galin şi de la Hipocrate, ci din aşezămintele sfinţilor prooroci şi apostoli, să se ferească de vătămările păcatelor, care se fac pricinuitoare bolilor trupeşti; căci boala sufletului este mai grea decât toate bolile trupului, şi când acela boleşte cu păcatele, de multe ori se întâmpla că şi trupul cade în boală mai grea, dându-i Dumnezeu pedeapsă pentru păcate. Citeşte mai departe…

Sf. Isaac Sirul: „Din experienţa dobândită în necazuri se naşte înţelepciunea”

’’Fericit bărbatul care rabdă ispita; fiindcă la capătul încercării va primi cununa vieţii, pe care Dumnezeu le-a făgăduit-o celor ce-L iubesc’’(Iacob 1, 12).

Sfinţii îşi arată în faptă dragostea lor pentru Dumnezeu prin toate cele pe care le rabdă pentru Numele Său. Dumnezeu le trimite necazuri, dar nu se depărtează de ei, pentru că îi iubeşte. Din această dragoste pătimitoare, inima lor primeşte îndrăznire ca să privească la El în chip neacoperit, încredinţaţi fiind că cererile lor vor fi ascultate şi împlinite. Mare este puterea rugăciunii ce se face cu îndrăznire. Tocmai pentru aceasta Dumnezeu lasă ca sfinţii Săi să guste toată întristarea, ca să dobândească experienţă şi astfel să se încredinţeze de ajutorul Său şi să înţeleagă cât de mult se îngrijeşte de ei. Citeşte mai departe…

Cuviosul Visarion Agathonitul – 22 ianuarie (+1991), părintele contemporan cu trupul nestricat

Urmand traditiei patristice, in viziunea Sfantului Marcu nu exista nimic din intelegerea abstracta si juridica a Sfintelor Taine. Acestea nu sunt pentru el obiect de speculatie filosofica. Nici un concept de tipul „ex opere operato”, „ex opere operans”, distinctia dintre acci­dent si esenta in prefacerea painii si vinului in Trupul si Sangele lui Hristos, etc. nu gasim la el. Pentru Sfant, tainele nu se dezvaluie celor ce le iscodesc, cum canta Biserica soborniceasca[2], ci celor care se pleaca inaintea lor cu frica si cutremur. Cand vorbim de cele duhovnicesti, nimic lumesc sau pamantesc sa nu fie in sufletele noastre. Toate cele pamantesti sa fie scoase din mintea noastra si sa ne facem ascultatori numai ai cuvintelor dumnezeiesti. Avem nevoie de multa frica, caci sunt vrednice de frica cele ce s-au spus, si infricosate sunt Tainele Bisericii”[3]. Sfintele Taine sunt un act sinergic*, ο impreuna lucrare a omului cu Dumnezeu. De altfel, intreg procesul mantuirii este un act sinergic. Dar si relatia dintre creatie si Creator este tot un act sinergic. Citeşte mai departe…

Sfântul Nou Mucenic Gheorghe din Ioánnina

Sfântul Nou Mucenic Gheorghe, ocrotitorul spiritual al Ioánninei, se trăgea după neam din satul ce se numea Tzoúrhli, din Grevená, purtând astăzi numele Sfântului Gheorghe. Acesta era un om sărac și neștiutor de carte, căci de la vârsta de opt ani rămâsese orfan de ambii părinți. Venind în vârstă, s-a angajat ca îngrijitor de cai la un comandant turc. Turcii, potrivit obiceiului, nu-l strigau pe numele său de creștin, ci îi spuneau Ghiaúr Hasán.

Citeşte mai departe…