PELERIN ORTODOX

ACATISTUL SFÂNTULUI ŞI DREPTULUI SIMEON 

După obişnuitul început, se zic: 

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1

Ca un lăcaş minunat, sfinţit de lumina Duhului, te-ai arătat în mijlocul poporului ales, aşteptând cu dor venirea Mântuitorului în trup, cu Care vorbeai neîncetat în cămara inimii tale, aducându-i jertfa cântării de: Aliluia!

Icosul 1

Primind la urechea inimii tale şoaptele Duhului, ca pe o comoară ai socotit cuvintele dumnezeieşti şi le-ai păstrat în vistieria inimii tale, aprinzând tot mai mult focul iubirii cereşti şi întraripându-te cu nădejdea vederii Celui Nevăzut; pentru aceasta, minunându-ne de dar dat ţie de sus, cu cuviinţă îngerească îţi aducem flori de cântări ca acestea:
Bucură-te, primirea nădejdii mântuitoare; Citeşte mai departe…

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL ŞI DREPTUL SIMEON 

Tropar la Praznicul Întâmpinării Domnului, glasul 1:

Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a Răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, Cel Ce ne-a dăruit nouă şi Învierea. 

Cântarea 1, glasul al 4-lea

 Irmos: Deschide-voi gura mea…

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În locaşurile drepţilor cu bucurie sălăşluindu-te, pe Domnul Cel Drept, Dreptule Simeon, roagă-L să îndrepteze pe cei ce prăznuiesc Dumnezeiasca ta mutare, preafericite.

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Citeşte mai departe…

Viața Sfinților Doctori fără de arginți, făcătorii de minuni, Chir și Ioan

Sfântul Chir, plăcutul lui Dumnezeu, avusese naşterea şi creşterea sa în părţile Egiptului, în cetatea Alexandriei, cea zidită de Alexandru Macedon; el era slăvit cu meşteşugul de doctor şi se tămăduiau de către el bolile trupeşti, neluând plată, iar cu cuvintele sale cele de Dumnezeu insuflate şi cu chipul vieţii sale celei îmbunătăţite tămăduia sufleteştile neputinţe ale oamenilor.

    Pentru că, intrând la cei bolnavi, le spunea, nu de la Galin şi de la Hipocrate, ci din aşezămintele sfinţilor prooroci şi apostoli, să se ferească de vătămările păcatelor, care se fac pricinuitoare bolilor trupeşti; căci boala sufletului este mai grea decât toate bolile trupului, şi când acela boleşte cu păcatele, de multe ori se întâmpla că şi trupul cade în boală mai grea, dându-i Dumnezeu pedeapsă pentru păcate. Citeşte mai departe…

Urmand traditiei patristice, in viziunea Sfantului Marcu nu exista nimic din intelegerea abstracta si juridica a Sfintelor Taine. Acestea nu sunt pentru el obiect de speculatie filosofica. Nici un concept de tipul „ex opere operato”, „ex opere operans”, distinctia dintre acci­dent si esenta in prefacerea painii si vinului in Trupul si Sangele lui Hristos, etc. nu gasim la el. Pentru Sfant, tainele nu se dezvaluie celor ce le iscodesc, cum canta Biserica soborniceasca[2], ci celor care se pleaca inaintea lor cu frica si cutremur. Cand vorbim de cele duhovnicesti, nimic lumesc sau pamantesc sa nu fie in sufletele noastre. Toate cele pamantesti sa fie scoase din mintea noastra si sa ne facem ascultatori numai ai cuvintelor dumnezeiesti. Avem nevoie de multa frica, caci sunt vrednice de frica cele ce s-au spus, si infricosate sunt Tainele Bisericii”[3]. Sfintele Taine sunt un act sinergic*, ο impreuna lucrare a omului cu Dumnezeu. De altfel, intreg procesul mantuirii este un act sinergic. Dar si relatia dintre creatie si Creator este tot un act sinergic. Citeşte mai departe…

Citiţi şi:

• Sf. Ioan Casian: Despre mânia cea bună
• 28/29 februarie: SFÂNTUL CUVIOS IOAN CASIANUL ROMANUL (Viaţa, Slujba, Acatistul)

Tinerețea semnifică avânt nesocotit, asumarea unor riscuri de la care orice adult s-ar înfrâna, exu­be­ranță nepotolită, poftă de viață, dorință de a cuceri lumea, atât interioară, cât și exterioară. În drumul său, tânărul are nevoie de oameni cu experiență cărora să le încredințeze gândurile sale. Orice om aflat la începutul vieții trebuie să se lase condus de cei încercați, ca să nu ajungă să-și rateze menirea. Însă astăzi, când parcă toate idealurile tinerilor sunt predate lumii virtuale, ce mai este de făcut?

Sfântul Ioan Casian reprezintă una dintre cele mai bune „călăuze” în viața spirituală. În toate scrierile sale putem privi ca într-o oglindă în sufletul nostru, ne putem adresa din nou întrebările potrivite, avem posibilitatea de a găsi răspunsuri la ceea ce ne frământă. În ceea ce privește textele despre tinerii monahi pe care i-a cunoscut personal sau pentru care a compilat sfaturi folositoare, acestea conțin un avertisment foarte actual: orice tânăr care-și ascunde gândurile se află pe o cale periculoasă din punct de vedere duhovnicesc. Însă, înainte de a analiza acest semnal de alarmă al Sfântului Ioan Casian, trebuie să ne întrebăm dacă am trăit vreodată o perioadă în care gândurile tinerilor să fie mai tulburi și mai ascunse ca în zilele noastre. Tinerii nu mai discută aproape deloc nici cu părinții, nici cu prietenii lor, preferând să-și încredințeze existența mediului on-line. Lumea prezentă și-a estompat propria gândire. Nici o umbră nu mai modulează frunțile tinerilor de astăzi. Toți sunt făcuți parcă din același aluat al realității virtuale – absen­ță, neimplicare, detașare goală de sens, odihnă perpetuă a minții, îm­pietrire a inimii. În aceste con­diții, atunci când întrebi un tânăr despre ceea ce-l frământă, descoperi că, de fapt, nu-l mai frământă nimic. Majoritatea ajung să intre în viața lor de muncă și familie în mod similar cu cei care se află la finalul meseriei lor. Cu alte cuvinte, par pregătiți de pensionare. Prin urmare, tânărul de astăzi nu-și mai ascunde gândurile de ceilalți pentru că le ține râvnitor pentru sine – el, de fapt, nu mai are gânduri, țeluri, idealuri, dorin­țe. Iar un om lipsit de acestea este, deja, pe jumătate mort. Poate, vreodată, să fie considerat viu un om care nu știe pentru ce trăiește?

Gândul fără de gând Citeşte mai departe…

Predică la Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului – Sfântul Serafim Sobolev (3)

TROPARUL, CANONUL ŞI VIAŢA SF. M. MC. MINA 

11 noiembrie

Gallus (Gallen sau Gall) s-a născut în anum 550, cu 8 ani înainte ca Sfântul Comgall să ctitorească faimoasa mănăstire de la Bangor (nordul Irlandei). Puține se cunosc despre copilăria lui Gall, cu excepția faptului că se crede că avusese o mare dragoste și râvnă pentru credința creștină. Tânăr fiind, a ajuns să studieze la Mănăstirea Bangor, avându-l profesor pe Comgall, iar mănăstirea devenise deja renumită în toată Europa ca un mare centru de învățătură creștină, iar Irlanda era cunoscută ca „ținutul sfinților și înțelepților”. De la Abația Bangor, misionarii plecau în toate părțile Irlandei, în insulele britanice și pe continent. Citeşte mai departe…

Cuviosul Eftimie s-a născut la Ancyra în anul 823, din părinți evlavioși, iar la botez a primit numele de Nikíta. La vârsta de șapte ani a fost separat de tatăl său, iar la șaptesprezece ani s-a căsătorit cu Eufrosína și au avut o fiică, Anastasía. Dorind foarte tare să ducă o viață ascetică, şi-a lăsat averea rudelor și a plecat în secret la o mănăstire de pe Muntele Olimp, în Bythinia, unde devine ucenic al sfinților asceți de acolo, îmbrăcând schima monahicească şi luând numele de Eftimie. Citeşte mai departe…