PELERIN ORTODOX

DIN CANONUL CUVIOSULUI IOACHIM DIN ITHACA:

Cântarea 1, glasul al 4-lea

DIN CANONUL CUVIOSULUI IOACHIM DIN ITHACA:

Cântarea a 3-a, glasul al 4-lea

DIN UTRENIA CUVIOSULUI IOACHIM DIN ITHACA:

Sedealna I, glasul 1; Sedealna II, glasul al 4-lea

DIN UTRENIA CUVIOSULUI IOACHIM DIN ITHACA:

Sedealna III, glasul al 3-lea

STIHIRI LA VECERNIA SFÂNTULUI IOACHIM DIN ITHACA, glas1

STIHIRA VECERNIEI, glasul al 2-lea

”Jurnalistul: Când a devenit părintele Gavriil sfânt?
Părintele Gheorghe: Părintele Gavriil nu „a devenit”, ci s-a născut sfânt. Auzi?! Părintele Gavriil era sfânt şi atunci când preoţii din Georgia nu-l împărtăşeau. Ai înţeles? El era şi a rămas preot şi în vremea în care l-au oprit de la îndatoririle sale preoţeşti. Ai înţeles? Când aveți de gând să vă treziţi? Nu se cuvine ca prigoanele părintelui Gavriil să trezească rațiunea şi să deştepte duhovniceşte poporul georgian? Într-adevăr, nu înţelegeţi ce vă spun?! În ce stare am fost şi mai suntem?! Pe părintele Gavriil, pe acest adevărat duhovnic, pe marele sfânt din Georgia nu îl împărtăşeau! Şi cine? Înşişi preoţii georgieni! Sau nu cumva de către episcopii georgieni îi fusese interzis să săvârşească îndatoririle sale cele sfinte?! E nevoie de multă înţelepciune? Faptele vorbesc singure! Ce se întâmplase? Nu-l înţelegeau pe Gavriil sau nu-l suportau? Dacă spun că nu-l înţelegeau, eu vă voi spune următoarele: dacă un episcop sau un preot nu înţelege cu ochii duhului şi ai sufletului prezenţa sfântului, ci se limitează la comportamentul lui exterior, acest cleric nu poate fi considerat părinte duhovnicesc”.

Traducere: http://acvila30.ro/ ; fragment din cartea Μαλχάζι Τζινόρια “Ο Άγιος Γαβριήλ ο διά Χριστόν σαλός και Ομολογητής!”

Copyright

Citeşte mai departe…

ACATISTUL SFÂNTULUI ŞI DREPTULUI SIMEON 

După obişnuitul început, se zic: 

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1

Ca un lăcaş minunat, sfinţit de lumina Duhului, te-ai arătat în mijlocul poporului ales, aşteptând cu dor venirea Mântuitorului în trup, cu Care vorbeai neîncetat în cămara inimii tale, aducându-i jertfa cântării de: Aliluia!

Icosul 1

Primind la urechea inimii tale şoaptele Duhului, ca pe o comoară ai socotit cuvintele dumnezeieşti şi le-ai păstrat în vistieria inimii tale, aprinzând tot mai mult focul iubirii cereşti şi întraripându-te cu nădejdea vederii Celui Nevăzut; pentru aceasta, minunându-ne de dar dat ţie de sus, cu cuviinţă îngerească îţi aducem flori de cântări ca acestea:
Bucură-te, primirea nădejdii mântuitoare; Citeşte mai departe…

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL ŞI DREPTUL SIMEON 

Tropar la Praznicul Întâmpinării Domnului, glasul 1:

Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a Răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, Cel Ce ne-a dăruit nouă şi Învierea. 

Cântarea 1, glasul al 4-lea

 Irmos: Deschide-voi gura mea…

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În locaşurile drepţilor cu bucurie sălăşluindu-te, pe Domnul Cel Drept, Dreptule Simeon, roagă-L să îndrepteze pe cei ce prăznuiesc Dumnezeiasca ta mutare, preafericite.

Stih: Sfinte şi Dreptule Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Citeşte mai departe…

Viața Sfinților Doctori fără de arginți, făcătorii de minuni, Chir și Ioan

Sfântul Chir, plăcutul lui Dumnezeu, avusese naşterea şi creşterea sa în părţile Egiptului, în cetatea Alexandriei, cea zidită de Alexandru Macedon; el era slăvit cu meşteşugul de doctor şi se tămăduiau de către el bolile trupeşti, neluând plată, iar cu cuvintele sale cele de Dumnezeu insuflate şi cu chipul vieţii sale celei îmbunătăţite tămăduia sufleteştile neputinţe ale oamenilor.

    Pentru că, intrând la cei bolnavi, le spunea, nu de la Galin şi de la Hipocrate, ci din aşezămintele sfinţilor prooroci şi apostoli, să se ferească de vătămările păcatelor, care se fac pricinuitoare bolilor trupeşti; căci boala sufletului este mai grea decât toate bolile trupului, şi când acela boleşte cu păcatele, de multe ori se întâmpla că şi trupul cade în boală mai grea, dându-i Dumnezeu pedeapsă pentru păcate. Citeşte mai departe…

Sf. Isaac Sirul: „Din experienţa dobândită în necazuri se naşte înţelepciunea”

’’Fericit bărbatul care rabdă ispita; fiindcă la capătul încercării va primi cununa vieţii, pe care Dumnezeu le-a făgăduit-o celor ce-L iubesc’’(Iacob 1, 12).

Sfinţii îşi arată în faptă dragostea lor pentru Dumnezeu prin toate cele pe care le rabdă pentru Numele Său. Dumnezeu le trimite necazuri, dar nu se depărtează de ei, pentru că îi iubeşte. Din această dragoste pătimitoare, inima lor primeşte îndrăznire ca să privească la El în chip neacoperit, încredinţaţi fiind că cererile lor vor fi ascultate şi împlinite. Mare este puterea rugăciunii ce se face cu îndrăznire. Tocmai pentru aceasta Dumnezeu lasă ca sfinţii Săi să guste toată întristarea, ca să dobândească experienţă şi astfel să se încredinţeze de ajutorul Său şi să înţeleagă cât de mult se îngrijeşte de ei. Citeşte mai departe…

Urmand traditiei patristice, in viziunea Sfantului Marcu nu exista nimic din intelegerea abstracta si juridica a Sfintelor Taine. Acestea nu sunt pentru el obiect de speculatie filosofica. Nici un concept de tipul „ex opere operato”, „ex opere operans”, distinctia dintre acci­dent si esenta in prefacerea painii si vinului in Trupul si Sangele lui Hristos, etc. nu gasim la el. Pentru Sfant, tainele nu se dezvaluie celor ce le iscodesc, cum canta Biserica soborniceasca[2], ci celor care se pleaca inaintea lor cu frica si cutremur. Cand vorbim de cele duhovnicesti, nimic lumesc sau pamantesc sa nu fie in sufletele noastre. Toate cele pamantesti sa fie scoase din mintea noastra si sa ne facem ascultatori numai ai cuvintelor dumnezeiesti. Avem nevoie de multa frica, caci sunt vrednice de frica cele ce s-au spus, si infricosate sunt Tainele Bisericii”[3]. Sfintele Taine sunt un act sinergic*, ο impreuna lucrare a omului cu Dumnezeu. De altfel, intreg procesul mantuirii este un act sinergic. Dar si relatia dintre creatie si Creator este tot un act sinergic. Citeşte mai departe…

Predică la Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului – Sfântul Serafim Sobolev (3)