PELERIN ORTODOX

TROPARUL, CANONUL ŞI VIAŢA SF. M. MC. MINA 

11 noiembrie

Gallus (Gallen sau Gall) s-a născut în anum 550, cu 8 ani înainte ca Sfântul Comgall să ctitorească faimoasa mănăstire de la Bangor (nordul Irlandei). Puține se cunosc despre copilăria lui Gall, cu excepția faptului că se crede că avusese o mare dragoste și râvnă pentru credința creștină. Tânăr fiind, a ajuns să studieze la Mănăstirea Bangor, avându-l profesor pe Comgall, iar mănăstirea devenise deja renumită în toată Europa ca un mare centru de învățătură creștină, iar Irlanda era cunoscută ca „ținutul sfinților și înțelepților”. De la Abația Bangor, misionarii plecau în toate părțile Irlandei, în insulele britanice și pe continent. Citeşte mai departe…

Cuviosul Eftimie s-a născut la Ancyra în anul 823, din părinți evlavioși, iar la botez a primit numele de Nikíta. La vârsta de șapte ani a fost separat de tatăl său, iar la șaptesprezece ani s-a căsătorit cu Eufrosína și au avut o fiică, Anastasía. Dorind foarte tare să ducă o viață ascetică, şi-a lăsat averea rudelor și a plecat în secret la o mănăstire de pe Muntele Olimp, în Bythinia, unde devine ucenic al sfinților asceți de acolo, îmbrăcând schima monahicească şi luând numele de Eftimie. Citeşte mai departe…

PREDICĂ LA DUMINICA A DOUĂZECI ŞI UNA DUPĂ PENTECOST.

SUNTEM NOI ÎNTR-ADEVĂR AI LUI HRISTOS?

          Moto: „M-am răstignit împreună cu Hristos, și nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine. Și viața mea de acum, în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Galateni, 2:20)

          Iubiți frați și surori întru Hristos,

Aceasta le spune Sfântul Apostol Pavel următorilor săi galateni în pericopa apostolică de astăzi. Puțin mai târziu în aceeași epistolă către Galateni, în capitolul 5, versetul 24, marele Apostol le spune: „Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele.” El voia ca ei să știe că dacă pretind a fi următorii lui Hristos, ei trebuie să fi murit și înviat cu El la o nouă viață; o nouă viață în care lucrurile rele ale vechiului sine au dispărut și lucrurile transformatoare ale Duhului au dat roadă.

Iată cum comentează Epifanie din Salamis (c. 315-403) acest verset: „Dacă cei ce sunt ai lui Hristos și-au răstignit trupul, este limpede că robii lui Hristos și-au oferit trupurile în puritate împreună cu dorințele și pasiunile lor. Ei participă în Hristos, recunoscând astfel că El Și-a răstignit trupul. Iată de ce credincioșii, având aceleași gânduri ca și Domnul lor, și-au răstignit trupul. Și dacă credincioșii și-au răstignit trupul, este de neconceput că cei care au suferit de dragul lui Hristos nu trebuie să domnească cu El”. Citeşte mai departe…

Sfântul Lev de la Optina – 11 oct.

Primul stareţ vrednic de amintire de la Optina este Lev Nagolkin şi s-a născut în oraşul Karacev, gubernia Orlovsca, fiind numit la Sfântul Botez Lev. În lume s-a ocupat cu negustoria, lucrând ca vânzător de cânepă şi ducea cânepă prelucrată spre vânzare în locuri îndepărtate.

Odată tânărul a fost atacat de un lup, care i-a vătămat o mare parte dintr-un picior. Fiind neobişnuit de puternic şi curajos, Lev a băgat pumnul în gâtul lupului, iar cu cealaltă mână i-a strivit gura. Astfel lupul neputincios a căzut din căruţă. După această întâmplare Lev a şchiopătat toată viaţa. Citeşte mai departe…

1 OCTOMBRIE:
CUVIOSUL SAVA STÂLPNICUL ŞI FĂCĂTORUL DE MINUNI,
CARE A PUSTNICIT LA VIŞERA

Fiu de boier din Kaşin, Cuviosul Sava a trăit o viaţă pustnicească încă din anii copilăriei şi s-a stabilit în diferite mănăstiri din regiunea Tver. În 1937, a pornit şi s-a dus în Sfântul Munte, unde a trăit mulţi ani dăruindu-se rugăciunii minţii. Întorcându-se în Rusia, avea de-acum înfăţişarea unui bătrân sărac şi se stabili lângă un râu, într-o pădure deasă din regiunea Novgorod. Arhiepiscopul Ioan (1388-1415) a aflat de la localnici şi a trimis un om credincios lui să vadă cine este acest pustnic care a venit şi s-a aşezat în jurisdicţia lui episcopală fără permisiune. Citeşte mai departe…

PREDICĂ LA NAŞTEREA MAICII DOMNULUI (2011)

          Iubiţi fraţi şi surori în Hristos,

În calitatea noastră de creștini ortodocși, noi venerăm ca sfânt tot ceea ce ţine de viaţa pământească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ţara în care S-a născut şi a trăit o numim Ţara Sfântă. Apa râului Iordan, în care Mântuitorul lumii a fost botezat de către Înaintemergătorul, este încă considerată a fi sfințită. Noi arătăm mare respect și dragoste pentru fiecare picior de pământ pe care a călcat Iisus.

Simțim o atracție negrăită pentru țărmul Mării Galileei, numită și Marea sau Lacul Tiberiadei, orășelul Nain, cetatea Capernaum, fântâna lui Iacob din Samaria, drumul către Emmaus, lacul Vitezda, drumul spre Ierihon, Muntele Schimbării la Față, Grădina Ghetsimani – atât de mult încât simpla menționare a acestor lucruri aduce o licărire de bucurie „din afara acestei lumi” în inima discipolului devotat al lui Hristos.

Ce s-ar putea spune despre Crucea pe care El a murit și a cărei Înălțare o vom celebra în șase zile de acum? E necesar să vă reamintesc cât de sfânt este pentru noi lemnul care L-a purtat pe Domnul spre moarte? Ce-ar trebui să spunem despre Mormântul în care a fost înmormântat, spre a intra acolo unde stăpânea Moartea, locul de unde a înviat triumfal a treia zi, după Scripturi? Dacă cugetați asupra acestor lucruri sfinte, ar fi greu pentru cineva să nu creadă că ele vă deschid porțile sufletului, lăsând harul Sfântului Duh să pătrundă și să reverse în ființa voastră intimă o bucurie inefabilă. Citeşte mai departe…

”…Sunt şi eu, fraţii mei, sunt și eu păcătos ca și voi şi tremur. Dumnezeu ne-a dat de multe ori prelungire şi noi termene. Nu cerem acest lucru de fiecare dată la Doxologie? Doamne, „tinde (extinde-n.n.) mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine” (Psalmul 35, 10); dă-ne nouă o prelungire, o amânare, zile şi ceasuri, ca să ne pocăim. Mă tem ca nu cumva această amânare să fie ultima.
Nu va rămâne această lume nepedepsită. Nu poţi, dragul meu, ca în ceasul în care bate clopotul tu să înjuri pe Dumnezeu; nu poţi să-ţi izgoneşti femeia şi ea să alerge ca o nebună; nu poţi să nedreptăţeşti şi să furi. Toate acestea sunt scrise în registrele de socoteli ale cerului. Există un ochi care le vede pe toate, o ureche care le aude pe toate şi o mână care le scrie pe toate. Va veni ceasul – vine, în care vom plăti cu vârf şi îndesat toate păcatele, adulterele, divorţurile, înjurăturile, nelegiuirile, jurămintele mincinoase, toată neevlavia noastră. Este ultimul termen.
Mă tem pentru naţiunea noastră, pentru poporul nostru, ca nu cumva să fi ajuns deja la douăsprezece fără cinci. O scurtă perioadă de timp mai este. Dacă vom lăsa să treacă şi acest termen şi nu vom îngenunchea, nu vom plânge, nu vom arăta pocăinţa noastră cu sinceritate, mă tem. De ce mă tem? Pe mine mă întrebaţi? Opriţi-vă în casele voastre! Dacă sunteţi creştini, dacă credeţi, dacă aveţi inimă, dacă v-a rămas înăuntru o singură scânteie, nu mă întrebaţi pe mine. Îngenuncheaţi, rugaţi-vă, deschideţi Apocalipsa şi citiţi acele lucruri îngrozitoare pe care le profeţeşte. A venit vremea ca omenirea păcătoasă să plătească pentru toate păcatele ei.
O, Hristoase! O, Preasfântă, mijloceşte pentru noi, ca să se miluiască şi să se mântuiască sufletele noastre. Amin.

(Fragment din predica la Duminica a XI-a după Rusalii. Predica a fost rostită în biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Faneromeni, Holargou – Atena, 14-8-1966; transcriere şi prescurtare pe 17-7-2015)

sursa: http://acvila30.ro/a-aparut-volumul-22-din-seria-ne-vorbeste-parintele-augustin-mitropolitul-de-104-ani/

”Ilie n-a murit precum noi, care mergem în pământ. Este unul dintre cei doi oameni din Vechiul Testament care nu a avut o moarte fizică. Pe când umbla pe lângă Iordan şi vorbea cu ucenicul său Elisei, un car de foc l-a luat şi l-a înălţat la cer şi acolo este. S-a arătat iarăşi, precum îl vom vedea la praznicul Schimbării la Faţă, alături de Hristos, vorbind cu el.

* * *

 Am încheiat, fraţii mei, dar vreau să ştiţi că potrivit profeţiilor Scripturii şi tâlcuirii Părinţilor Bisericii, profetul Ilie va reveni pe pământ. Nu vă cutremuraţi? Eu sunt păcătos şi mă cutremur. Va reveni şi va găsi pământul de mii de ori mai rău decât era în epoca lui. Va vedea toate relele. Şi Ilie nu este ca noi; el ţine trăsnet şi sabie şi secure.

Citeşte mai departe…

Moartea mucenicească a Părintelui Mathiás Pavlídis

Părintele Mathiás Pavlídis s-a născut în 1878 în satul Ghípsou din Cipru. La vârsta de 17 ani a plecat la Ierusalim, unde a intrat în obștea părinților de la Locurile Sfinte și s-a înscris la Școala Teologică a Sfintei Cruci. În 1903 și-a terminat studiile, iar un an mai târziu avea să fie hirotonit diacon. În anul 1910 avea să fie hirotonit preot, iar apoi, arhimandrit.

Părintele Mathiás Pavlídis

Din motive care țineau de viața bisericească și politica tulbure din vremea aceea, în aprilie 1917 a părăsit Sfintele Locuri și s-a mutat în orașul Nazillí din Asia Mică (azi, Turcia) unde a fost profesor de religie pentru comunitatea greacă de acolo.

În acest oraș, în luna iunie a anului 1919, Părintele Mathiás a pătimit chinuri și moarte mucenicească, fiind tras în țeapă de către un grup de soldați turci.

Sursa: K. Kokkinóftas, Arhimandritul Mathiás Pavlídis (1878-1919), Vestitorul Bisericesc 4 (1992) pp. 113-116.

http://www.pemptousia.ro/