Arhivă

Arhivă pentru ‘ORTODOXIE’ Categoria

Stăpânitor patimilor este cugetul evlavios – cuvânt al Sfântului Cuvios Simeon, cel din Muntele Minunat, la doar şase ani

mai 24th, 2013 Fără comentarii

Stăpânitor patimilor este cugetul evlavios

 cuvânt al Sfântului Cuvios Simeon, cel din Muntele Minunat, la doar şase ani

 
 

Căci Dumnezeu creându-l la început pe om a pus în el drept vizitiu mintea conducătoare, ca un judecător al întregului car, cercând toate gândurile bune și rele care se nasc în noi.

 

 
Moaştele Sfântului Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat
Capul Sfântului Simeon se află la Mănăstirea Neamţ

 

Zicea copilul bătrânului și monahilor că: „Stăpânitor patimilor este cugetul evlavios și este legat de trup așa cum o moară menține adunate vânturile care o mișcă și este menținută de ele, la fel și trupul și patimile mișcate în trup apar stăpânite de cugetul evlavios. Căci Dumnezeu creându-l la început pe om a pus în el drept vizitiu mintea conducătoare, ca un judecător al întregului car, cercând toate gândurile bune și rele care se nasc în noi. Căci nimeni nu este atât de fără de minte încât să ignore cele de folos, ci cunoaștem că cei ce fac cele rele nu vor scăpa de judecata viitoare. Căci dacă poftele plăcerilor ne biruie și noi suntem robiți de ele și nu luptăm mai degrabă cu bărbăție împotriva momelilor lor, ne aflăm călcători ai propriilor făgăduințe și pe bună dreptate vom fi osândiți. Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos Tags:

Și tu vrei să fii preot?

mai 24th, 2013 Fără comentarii

Și tu vrei să fii preot?

Vlad Botez
 
 

Ești tu gata să-i asumi pe toți cei pe care Domnul ți-i va scoate în cale? Ești tu gata să le porți poverile, cu dragoste? Ești tu conștient că a te ruga pentru lume înseamnă a-ți vărsa sângele și că asta înseamnă a urma dragostei Domnului, care Și-a vărsat sângele din iubire pentru noi? Ești tu gata să nu-ți zdrobești vrăjmașii, ci să-i învingi prin dragoste?

Nu cred că este vreun student de la Teolgie, sau vreun elev de Seminar care să nu-și fi dorit măcar o dată să ajungă preot. Și mai cred, că foarte mulți dintre ei, la întrebarea „ce vrei să devii?” răspund cu multă convingere: „preot”. Și tot timpul m-am întrebat dacă suntem într-adevăr conștineți de ce înseamnă preoția și la ce ne cheamă ea. Eu mă cutremur adesea când aud pe cineva că spune cu atâta convingere că își dorește să ajungă preot. Ori e sfânt, ori nu are o înțelegere adâncă a acestei chemări. Și tot timpul m-am întrebat ce înseamnă aceasta, trecând peste aspectele ei exterioare și peste „publicitatea” mai mult sau mai puțin negativă pe care i-o face presa. Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos Tags:

25 mai: SFÂNTUL INOCHENTIE, EPISCOP DE HERSON, UNUL DIN OCROTITORII ODESEI

mai 24th, 2013 Fără comentarii

SFÂNTUL INOCHENTIE, EPISCOP DE HERSON


- 25 mai -

 Sfântul Inochentie, în lume Ioan Alexeevici Borosov, s-a născut pe 15 decembrie 1800, în satul Eleţ, din eparhia Orel a Rusiei, şi se trăgea dintr-o familie de preoţi. Părinţii lui se numeau Alexie şi Achilina şi l-au crescut pe micuţul Ioan în frica şi certarea Domnului. În 1819, şi-a încheiat cu succes studiile la Seminarul din Orel şi a intrat la Academia Teologică din Kiev, pe care a absolvit-o în 1823.

Ioan dedica zile şi nopţi studiului Sfintelor Scripturi şi Sfinţilor Părinţi şi s-a ocupat îndeosebi cu scrierea de predici pe marginea cuvântului lui Dumnezeu. Dragostea lui faţă de viaţa monahală îi conduce paşii în mănăstire, unde este tuns monah şi primeşte numele de Inochentie. Puţin mai târziu, este chemat să predea la Academia Teologică din Sankt Petersburg, iar în 1826 este hirotesit arhimandrit. Pe 21 noiembrie 1836, în ziua sărbătorii Intrării Maicii Domnului în biserică, este hirotonit episcop de Zighirinsk, în regiunea Kiev-ului. Între anii 1841–1842, este transferat în oraşul Vologda, iar din 1842 până în 1848 în Episcopia Harkov-ului. În anul 1857, după adormirea episcopului Herson-ului şi a toată Tavrida, este instalat ca episcop al acestei eparhii.

Citeşte mai departe…

Categories: Noi pagini de Sinaxar Tags:

Vorbirea cu gândurile

mai 24th, 2013 Fără comentarii

Vorbirea cu gândurile

 *
 

 

- Părinte, sufăr atunci când îmi vine un gând de mândrie.

- Îl ţii înlăuntrul tău?

- Da.

- De ce îl ţii? Închide-i uşa. Dacă îl ţii înlăuntrul tău, te vatămi. Gândul vine ca un hoţ, iar tu îi deschizi uşa, îl bagi înlăuntru, începi dicuţia cu el şi dupa aceea acela te fură. Discută cineva vreodată cu hoţul? Nu numai că nu discută, ci încuie şi uşa ca să nu intre înlăuntru. Se poate să nu discuţi cu el, dar de ce îl laşi să intre înlăuntru? Să dăm un exemplu; nu spun că ai astfel de gânduri, dar să presupunem că îţi vine un gând că puteai să fii tu stareţă. În regulă, a venit gândul. Cum a venit, spune-ţi ţie: “Foarte bine. Vrei să fii stareţă? Fă-te mai întâi stareţă pentru tine”, şi aşa imediat tai discuţia. Ce, vom discuta cu diavolul? Vezi, atunci când diavolul s-a dus să-L ispitească pe Hristos, El i-a spus: “Mergi înapoia Mea, satano”. Dacă Hristos i-a spus diavolului “haide, pleacă…”, noi ce să discutăm cu el? Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos Tags:

Cuvânt Teologic al al părintelui Dumitru Stăniloae la Duminica a patra după Paşti (a Slăbănogului)

mai 24th, 2013 Fără comentarii

Taina Sfântului Maslu

Cuvânt Teologic al al părintelui Dumitru Stăniloae 

Duminica a patra după Paşti (a Slăbănogului)

În Taina Maslului se îm­­părtăşeşte cre­din­cio­­­sului bolnav în chip ne­­văzut harul tă­mă­du­­irii sau uşurarea durerii tru­peş­ti, al întăririi sufleteşti şi al ier­­tării de păcatele rămase du­pă mărturisire, prin ungerea cu untdelemn sfinţit, însoţită de rugăciunile preoţilor. Prac­ti­ca­­rea ei în timpul Apostolilor, deci provenirea ei prin Apostoli de la Hristos însuşi, e atestată în Epistola lui Iacob: „De este ci­­neva bolnav, să cheme preoţii Bi­­sericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în nu­­mele Domnului. Şi ru­gă­ciu­nea credinţei va mântui pe cel bol­­nav şi-l va ridica pe el Dom­nul, iar de va fi făcut păcate, se vor ierta lui“ (5, 14-15).

Una dintre cauzele principa­le ale deprimării şi descurajării o­mului este boala. Şi de multe ori nici boala, nici deprimarea nu pot fi învinse numai cu mij­loa­ce omeneşti. Bolnavul cre­din­­cios e chinuit şi de conştiinţa că boala lui are cauza şi în une­le păcate pe care nu le-a putut măr­turisi sau că eventual va mu­ri fără iertarea acestor pă­ca­te. Şi cine nu trece în viaţa lui prin boală şi prin aceste de­pri­­mări şi îngrijorări care-i mă­­­resc suferinţa? Ele intră în com­ponenţa existenţei ome­neşti. E posibil să credem că Dum­nezeu nu S-a gândit şi la un ajutor dat omului în aceste si­tuaţii de boală şi de slăbire su­fletească? Taina aceasta a­ra­tă că Dumnezeu Îşi manifestă mi­la Lui şi faţă de cei suferinzi ca­re-şi pun nădejdea în El, care a­pelează la El când ajung în a­ces­te situaţii.De aceea, în toate ru­găciunile Maslului se apelea­ză mai ales la mila lui Dum­nezeu, iar Dumnezeu apare în a­ceastă Taină lucrând ca „Doc­to­rul“ plin de milă. În pripeala cân­tării lui Arsenie, de la sfin­ţi­rea untdelemnului cu care se un­ge bolnavul, pripeală ce se re­petă după fiecare tropar, se ce­re: „Stăpâne Hristoase, Mi­los­­tive, miluieşte pe robul tău“. Iar în podobia glasului IV se ce­re: „Doctorul şi ajutătorul celor ce sunt întru dureri… dăruieşte tă­măduire neputinciosului ro­bu­­lui Tău, Milostive, miluieşte pe cel ce mult a greşit şi-l mân­tu­­ieşte de păcate“.
Citeşte mai departe…

Categories: Predici Tags:

Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat (24 Mai), un mare nevoitor de la şase ani

mai 23rd, 2013 Fără comentarii

Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat

(24 Mai), un mare nevoitor de la şase ani

 
 
 

Iar împlinirea bunei plăceri să-ți fie rugăciunea cu vărsarea lacrimilor și psalmodia să aibă străpungere. Cuvintele și fapta, ca și cum ar fi ale îngerilor care stau de față, să se acorde într-o singură voie de a plăcea lui Dumnezeu.

 

 
 
Icoana Sfântului Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat aflată în Mănăstirea Neamţ

 

Într-una din zile a cerut copilul de la unul dintre cei care veniseră la el să-i aducă lui funie groasă care i-a și fost adusă, și luând-o și-a înfășurat-o strâns pe tot trupul. Trecu astfel o vreme încât carnea a fost cheltuită până la coaste din pricina strânsorii și a durității funiei și sângele curgea șiroaie și-l făcea să se lipească de stiharul său de păr. Răbda însă cu râvnă, disprețuind asemenea dureri. Miros greu ajungea până la bătrân și la frații care se apropiau, și se întrebau pe bună dreptate de unde este o asemenea duhoare, și îl întrebau și pe el despre aceasta. Iar el cu greu găsea răspuns, dând felurite pretexte. Într-una din zile, unul dintre monahi care era de strajă, se plecă pe fereastră și îl văzu pe robul lui Dumnezeu primejduindu-se din pricina multelor sângiuri. Aflând aceasta bătrânul și indignându-se, l-a silit să scoată funia puțin câte puțin. După ce a fost scoasă, pruncului nici nu-i păsa. Și l-a certat pe el bătrânul să nu mai arate atâta cruzime și neomenie. Dar el a continuat să facă aceasta nu o dată sau de două ori, ci adeseori, înfășurând sfoara încă și mai strâns pe trup. Căci se smerea pe sine, pururea plângând și amintindu-și de judecată. Acestea văzându-le monahii se sminteau în inima lor, necunoscând nimic duhovnicesc. Căci erau ascunse de ei asemenea mijloace ale leacurilor mântuitoare. Citeşte mai departe…

Categories: Noi pagini de Sinaxar Tags:

24 Mai – Pomenirea Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

mai 23rd, 2013 Fără comentarii

24 mai – Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

“Am tată şi nu am tată; am mamă şi nu am mamă”

.

.

Viaţa Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat (+596), prăznuit de Biserică pe 24 mai, consemnează, printre altele, un lucru deosebit de interesant: alegerea lui către viaţa pustnicească încă din pântecele mamei sale, Marta. În multe aspecte această alegere se aseamănă afierosirii Sf. Ioan Botezătorul lui Dumnezeu, precum este consemnată în Sfânta Scriptură. Viaţa Sfântului Simeon o puteţi citi integral AICI.

Ea începe astfel: “Un tânăr oarecare cu numele Ioan, de neam din Edesa, l-au adus părinţii săi în Antiohia, vrând să-l căsătorească; deci, văzând o fecioară frumoasă cu numele Marta, au zis părinţilor ei să o dea în căsătorie fiului lor. Părinţii fecioarei s-au învoit la aceea, dar ea nu voia să se mărite, dorind să se facă mireasă lui Hristos, şi să-şi păzească fecioria sa nespurcată. Fiind silită de părinţi spre nuntă, ea a alergat la biserica Înaintemergătorului, care este dinaintea cetăţii Antiohiei şi, căzând, se ruga cu lacrimi, ca Domnul să rânduiască pentru dânsa lucrul cel de folos. Şi i-a fost ei acolo o vedenie dumnezeiască poruncindu-i să se supună părinţilor şi să se însoţească cu bărbat. Deci, fecioara, plecându-se la voia Domnului, s-a însoţit cu Ioan. Ea îi era lui nu numai ajutătoare vieţii, dar şi povăţuitoare spre mântuire, îndemnându-l totdeauna spre lucrul cel bun. Ea îşi împodobea viaţa cu postire, cu înfrânare şi cu rugăciune, sârguindu-se a plăcea lui Dumnezeu.

Adeseori cinstita Marta alerga la biserica Înaintemergătorului şi se ruga cu multă osârdie Sfântului Ioan, patronul acelei biserici, ca să mijlocească la Dumnezeu cu rugăciunile lui, darul de a naşte un prunc parte bărbătească. Pentru aceasta se făgăduia că, de va naşte un prunc, o să-l aducă la Dumnezeu, precum a adus Ana pe Samuel spre slujbă. După un an i s-a arătat la rugăciunea cea de noapte, pe când ea dormita, Sfântul Ioan Înaintemergătorul în biserica sa, zicându-i: “Nădăjduieşte, femeie, că rugăciunea ta este primită şi-ţi vei câştiga cererea. Ca semn al binecuvântării lui Dumnezeu să-ţi fie ţie acest bulgăr de tămâie binemirositoare; şi-i dă un bulgăre de tămâie mirositoare, zicându-i: Cu acela cădeşte-ţi casa”.

Deşteptându-se Marta din dormitare, a găsit în mână acel bulgăre de tămâie, al cărui miros era negrăit. Apoi, iarăşi i s-a arătat Mergătorul Înainte, zicându-i: “Mergi la bărbatul tău, că vei zămisli fiu, şi-l vei numi Simeon. El va suge lapte numai din sânul cel drept, iar de cel stâng nu se va atinge, căci va fi fiu al dreptăţii. El nu va gusta carne, vin sau vreo mâncare făcută cu meşteşug omenesc, ci numai pâine, miere şi sare; iar băutura lui va fi apa. Tie ţi se cade să-l păzeşti cu toată atenţia în copilăria lui, ca pe acel ce are să fie vas sfânt, spre slujba Domnului Dumnezeului nostru. După doi ani de la naşterea lui, îl vei aduce aici în biserica mea şi-l vei boteza. După ce s-o învrednici de darul Sfântului Botez, atunci ţi se va vesti ce va să fie pruncul acela”.”

În aceste puţine cuvinte se arată cum a fost zămislit Simeon din dorinţă Dumnezeiască. Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE Tags:

SFÂNTUL NOU MUCENIC EVGHENIE RODIONOV, martirizat pe 23 mai 1996

mai 23rd, 2013 1 comentariu

Noul Mucenic rus Evghenie Rodionov

(atentionare: filmarea video include scena martiriului)

Legătură: Une icône de saint néomartyr de Russie Eugène (Rodionof) a donné du myrrhon!

 

Filmul este realizat de greci, vedeti atasata si traducerea.

TRADUCERE (+minutele din film aferente textului):

SFÂNTUL NOU MUCENIC EVGHENIE RODIONOV, martirizat pe 23 mai 1996

Sfântul Nou Mucenic Evghenie s-a născut pe 23.05.1977 în apropiere de Moscova, mai precis în satul Kurilovo, în regiunea oraşului Podolsk. Era unicul fiu al familiei, botezat din copilărie creştin ortodox. Mama sa se numeşte Liubovi Vasilievna. [0:27]

În 1989, bunica sa l-a dus pe micul Evghenie la biserică pentru a se spovedi pentru prima dată şi pentru a se împărtăşi cu Preacuratele Taine. Preotul, văzând că Evghenie nu purta cruce, i-a dat în timpul Spovedaniei o cruciuliţă pe care Evghenie nu a mai scos-o niciodată de la gât. A legat-o cu un şnur gros. Mama sa, văzându-l că poartă cruce, l-a îndemnat să o scoată, întrucât, aşa cum a spus, colegii de şcoală îşi vor bate joc de el. Evghenie nu i-a răspuns, dar nici nu a ascultat-o. [1:03] Citeşte mai departe…

Categories: Noi pagini de Sinaxar Tags:

Pentru adevăr: starea sănătăţii Părintelui Justin Pârvu este stabilă

mai 23rd, 2013 Fără comentarii

Pentru adevăr: starea sănătăţii Părintelui Justin Pârvu este stabilă

*

Inima de rugaciune la Manastirea Paltin

Hristos a înviat!

Întrucît unii din fraţii noştri au obiceiul de a da mai departe ştiri neverificate, fără să afle sursa şi veridicitatea lor, confirmăm la această oră, 12:35 (ora Bucureştiului), azi, 22 Mai 2013, că starea sănătăţii Părintelui Justin Pârvu este stabilă. Sfinţia sa s-a odihnit foarte bine, după ce aseară a mîncat nişte supă şi a băut o cană de ceai, iar între orele 2 şi 4 dimineaţa a ascultat din chilia sa slujba Sfintei Liturghii săvîrşită la Mănăstirea Paltin.

Noi ne rugăm mai departe pentru însănătoşirea părintelui stareţ. Orice schimbare majoră a stării sănătăţii sale va fi comunicată aici. Rugăm pe toţi cei de bună credinţă care au acces la pagina noastră să nu preia ştiri şi informaţii despre starea Părintelui Justin Pârvu din nici o altă sursă. Starea sănătăţii sale nu va putea fi influenţată de zvonuri şi păreri, ci doar de rugăciunile Bisericii, ale noastre, ale tuturor.

Mulţumim, în numele părintelui stareţ, tuturor celor ce ne sînt alături alăturîndu-ni-se în rugăciune şi celor ce nu dau mai departe zvonuri alarmiste, fără nici un fel de temei.

Actualizare 1 (Miercuri, 22 Mai 2012, ora 23):

Mai mult de 200 de preoţi şi diaconi au venit şi au slujit în seara aceasta, începînd cu ora 18, Taina Aghiasmei şi Taina Sfîntului Maslu la Mănăstirea Paltin, pentru însănătoşirea Părintelui Justin Pârvu. De asemenea, multe sute de mireni, fii duhovniceşti ai părintelui şi închinători ai mănăstirilor noastre au fost de faţă şi s-au rugat cu zdrobire de inimă pentru sănătatea sfinţiei sale. La sfîrşit, pr. Mihai Valică a ţinut un scurt cuvînt de mîngîiere şi de îmbărbătare în rugăciune pentru cei prezenţi. Citeşte mai departe…

Durerea duhovnicească este bucurie duhovnicească

mai 23rd, 2013 Fără comentarii

Durerea duhovnicească este bucurie duhovnicească

 
 
- Gheronda, cum poate cineva să păstreze înlăuntrul său bucuria?

- Dacă înfruntă totul duhovniceşte. Atunci bucuria nu i-o pot lua nici bolile şi nici încercările.

- Pentru a înfrunta duhovniceşte încercările, oare nu trebuie ca omul să se fi izbit de propriile patimi?

- Poţi fi bucuros când treci prin încercări şi necazuri chiar şi dacă nu te-ai izbăvit de propriile patimi. Dacă te gândeşti că aceste necazuri sunt leacuri pentru patimile tale, atunci le primeşti cu bucurie, precum cel bolnav primeşte medicamentul amar cu nădăjdea că se va face bine.

- Gheronda, cum se împletesc bucuria cu durerea?

- În viaţa duhovnicească se întâmplă ceva paradoxal: când omul rabdă pentru dragostea lui Hristos, până la mucenicie chiar, inima i se umple de desfătare dumnezeiască. Acelaşi lucru se petrece şi atunci când se face părtaş Patimilor Domnului. Adică în măsura în care gândeşti şi suferi pentru faptul că Hristos S-a răstignit pentru păcatele noastre, cu atât  eşti răsplătit cu bucurie dumnezeiască. Suferi – te bucuri , suferi – te bucuri. Şi cu cât suferi mai mult, cu atât te bucuri mai mult. Simte ca şi cum îl mângâie Hristos şi-i spune: “Copilul meu, nu te necăji pentru Mine!”.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi şi virtuţi, Editura Evanghelismos, p.305-306)

Sursa: http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/durerea-duhovniceasca-este-bucurie-duhovniceasca

Categories: Cuvinte de folos Tags: