Arhivă

Arhivă pentru ‘Cuvinte de folos’ Categoria

Sf. Nicolae Velimirovici – gânduri pentru prima săptămână din Postul Mare: „Mai presus de toate gândeşte-te la Dumnezeu, căci şi Dumnezeu se gândeşte la tine mai presus de toate”

februarie 19th, 2018 Fără comentarii

Sf. Nicolae Velimirovici – gânduri pentru prima săptămână din Postul Mare: „Mai presus de toate gândeşte-te la Dumnezeu, căci şi Dumnezeu se gândeşte la tine mai presus de toate”

„Fiule, dă-mi inima ta!, zis-a Domnul” /Pilde 23:26/

1. Mai presus de toate gandeşte-te la Dumnezeu, căci şi Dumnezeu se gandeşte la tine mai presus de toate. Precum păstorul se gandeşte la oaia cea rătăcită mai mult decat la intreaga turmă, aşa şi Dumnezeul tău se gandeşte la tine, care te pierzi in păcat, mai mult decat la toţi ingerii din ceruri.

2. A cugeta la Dumnezeu nu inseamnă a cerceta fiinţa lui Dumnezeu, ci inseamnă a cerceta şi a afla ce aşteaptă Dumnezeu de la om. Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos Tags:

Mitropolitul Augustin de Florina: ŞI COPIII TREBUIE SĂ POSTEASCĂ?

februarie 18th, 2018 Fără comentarii

Epistola a 5-a a Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin Kandiotis, către elevii şi elevele Şcolii Catehetice

(Din cartea Mitropolitului „PAŞTE MIELUŞEII MEI”)

 π. Αυγ. Βευη ist

COPII AI POSTULUI

 

      Iubiţii mei copii,

 

      Cu ajutorul lui Dumnezeu am intrat în Postul Mare. În limbajul Bisericii noastre acesta se numeşte Sfânta şi Marea Patruzecime.

      Sfânta şi Marea Patruzecime împreună cu Săptămâna Mare, care-i urmează, este o perioadă de timp care ţine circa 50 de zile. Această perioadă începe cu Lunea cea Curată şi se încheie cu Sâmbăta Mare. Începe cu  „Doamne al puterilor…” (imnla PavecernitaMare– n.tr.) şi se încheie cu „Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul…” (Aliluiarul Apostolului din Sâmbăta Mare– n.tr.). În toată această perioadă creştinii care cred în Hristos şi-L iubesc şi-şi amintesc de câte a pătimit Hristos pentru lume postesc de multe mâncăruri. De carne, de lapte, de brânză, de ouă, de peşte şi de alte mâncăruri. Doar pe 25 martie, când este praznicul Buneivestiri, se îngăduie creştinilor să dezlege la peşte. În toate celelalte zile, cei care sunt sănătoşi postesc, se spovedesc şi se pregătesc duhovniceşte, ca să se împărtăşească regulat cu Preacuratele Taine. Citeşte mai departe…

Sf. Ierarh Luca al Crimeei: Predica la Duminica Lăsatului sec de brânză

februarie 17th, 2018 Fără comentarii

Sf. Ierarh Luca al Crimeei: Predică la Duminica Lăsatului sec de brânză

Cuvinte în Duminica Lăsatului sec de brânză
Despre post

Mâine începe Postul Mare. Ei bine, ce este postul? Pentru ce a fost el rânduit? Domnul nostru Iisus Hristos a vorbit nu o dată despre post. În timpul vieţii Lui pământeşti, ucenicii Lui n-au postit, iar când cărturarii şi fariseii au început să-i mustre pentru asta pe ei şi pe însuşi Domnul Iisus Hristos, El le-a răspuns: Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească cât timp Mirele este cu ei? (Lc. 5, 34). Cât timp a fost cu apostolii însuşi Domnul Iisus Hristos, Dumnezeiescul Mire al Bisericii Sale, bucuria le umplea inima şi, bineînţeles, n-aveau nevoie să postească. Domnul a adăugat însă că vor veni zile când Mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti. Astfel, El le-a poruncit să postească în anumite zile. În pericopa evanghelică de astăzi aţi auzit cuvintele Domnului privitoare la faptul că trebuie să postim. El ne-a prevenit ca nu cumva să postim ca fariseii şi cărturarii, pentru care era important numai să pară postitori, drept care făceau o faţă mohorâtă şi îmbrăcau haine de doliu.  Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos, Predici Tags:

MIERCURI ŞI VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA ALBĂ: SĂ PĂŞIM ÎN PRONAOSUL POSTULUI MARE PRIN NEVOINŢĂ!

februarie 13th, 2018 11 comentarii

CUVÂNT LA VECERNIA DIN MIERCUREA ALBĂ DIN

SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ


MIERCURI ŞI VINERI ÎN SĂPTĂMÂNA ALBĂ:

SĂ PĂŞIM ÎN PRONAOSUL POSTULUI MARE

PRIN  NEVOINŢĂ!

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh!

Iubiţi credincioşi, adie a Postul Mare! Suntem în „Miercurea Brânzei”, în miercurea „Săptămânii Albe”. Şi Sfânta noastră Biserică, ca o adevărată mamă – care naşte nu numai pentru lumea aceasta, ci naşte şi pentru lume cealaltă, pentru Împărăţia cerurilor, pentru Veşnicie, pentru prea-frumosul Rai, ne pregăteşte din timp pentru nevoinţa postului.
Să nu credeţi că în miercurea şi în vinerea din Săptămâna Albă nu este post! Scrie Harţi în calendar, dar Harţi este abia după slujba Vecerniei. Miercuri şi vineri în Săptămâna Albă este post aspru. Se anticipează deja rânduielile de rugăciune pentru Laudele Bisericii în Postul Mare. De aceea astăzi, în Miercurea Albă – pentru că am săvârşit deja slujba Vecerniei şi am intrat în ziua de miercuri, aţi văzut că sfârşitul Vecerniei a fost altul decât la majoritatea vecerniilor din cursul Anului bisericesc. Am cântat troparele vecerniilor din Postul Mare: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară…”, „Botezătorule a lui Hristos…”, apoi „Rugaţi-vă pentru noi, Sfinţilor Apostoli…”, am citit „Sub milostivirea Ta…”, „Doamne miluieşte…” (de 40 de ori), „Ceea ce eşti mai cinstită…”, o binecuvântare, rugăciunea „Împărate Ceresc, pe binecredinciosul nostru popor ocroteşte-l, credinţa o întăreşte…” şi celelalte, şi rugăciunea de pocăinţă a Sfântului Efrem Sirul: „Doamne şi Stăpânul vieţii mele…” Şi mâine dimineaţă, rânduiala Utreniei este iarăşi cea pentru utreniile Postului Mare, iarăşi cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos Tags:

13 Februarie: Bătrânul Codrat de la Caracalu (1859-1940) şi omul aflat în deznădejde

februarie 12th, 2018 Fără comentarii

Bătrânul Codrat de la Caracalu (1859-1940) şi omul aflat în deznădejde

Pe când încă trăia Gheronda Codrat de la Mănăstirea Caracalu, un mirean a venit în Muntele Athos ca să-și spovedească păcate mari. S-a dus acela la Karyés, la părintele Averchie, care avea rucodelie împletirea de metaniere și i-a cerut cu stăruință un duhovnic.

Page_33 copy

Bătrânul Codrat de la Caracalu

Părintele Averchie a socotit de cuviință să-l trimită la Mănăstirea Cutlumuș, care se află în apropiere de Karyés. Era acolo un duhovnic bun, dar aspru în ce privește canoanele, pe care le aplica fără nici o ezitare.

Omul s-a dus la Cutlumuș și s-a spovedit. S-a întors însă de acolo “ca o trestie bătută de vânt”, fără nici un fel de chef, plin de tristețe și mâhnire.

– Ce-ai făcut? Te-ai spovedit? l-a întrebat părintele Averchie.

– Da, părinte, dar…

Părintele Averchie l-a privit. Pelerinul era trist, foarte palid, stăpânit de o tristețe care nu era de la Dumnezeu, ci o aduce diavolul, spre a atrage într-o cursă ucigătoare sufletele oamenilor.

– Ce ai? Spune-mi! Ce-i cu tine?

– Părinte, nu mai există pentru mine viață. Nu trebuie să mai trăiesc. Ar trebui să mă înec, a spus pelerinul cu o durere otrăvită.

Citeşte mai departe…

13 Februarie: Sfântul Simeon Izvorâtorul de Mir (Viaţa, Acatistul, Cuvinte de folos)

februarie 12th, 2018 Fără comentarii

Viaţa Sfântului Cuvios Simeon, izvorâtorul de mir 

sfantul_simeon_izvoratorul_de_mir_2

 

ORNAM1

Sfântul Cuvios Simeon, Izvorâtorul de Mir, numit mai înainte Ştefan Nemanja, este un sfânt de origine sârbă, care a trăit între anii 1113-1199. Viaţa acestuia poate fi împărţită în două mari perioade: prima, domnească, în care a fost mare jupan al sârbilor, iar a doua, monahală, în care a ctitorit Mănăstirea Hilandar şi s-a călugărit, sub numele de Simeon. El este prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 13/26 februarie. 

Ştefan Nemanja, un domnitor sfânt

La începutul secolului al XII-lea, sârbii locuiau în câteva state separate. Tatăl lui Ştefan Nemanja, anume prinţul Zavida de Zahumlje, se trăgea din dinastia conducătoare a statului Raska, cel mai de seamă stat sârb. După un conflict cu fratele său, Zavida a fost trimis în principatul Duklja, un stat sârb de mică importanţă. Se crede că Zavida era fiul lui Uros I, sau al lui Vukan.

Citeşte mai departe…

Categories: Acatiste, Cuvinte de folos Tags:

În pridvorul Postului Mare: Săptămâna albă în Biserica Ortodoxă

februarie 11th, 2018 Fără comentarii

În pridvorul Postului Mare :

Săptămâna albă în Biserica Ortodoxă

Gheorghe-Cristian Popa
187658input_file0111914_w747_h800_q100

Începând de astazi am intrat în ultima săptămână care precedă Postul Mare, numită şi Săptămâna albă sau a brânzei. În această săptămână nu se mai consumă carne, iar în zilele de miercuri şi vineri se face dezlegare la ouă, lapte, brânză şi peşte. Programul liturgic începe să dobândească elemente specifice postului. Vom vedea în cele ce urmează semnificaţiile simbolico-mistice ale acestei săptămâni, dar şi implicaţiile practice.

Pentru creştinul care, pe lângă faptul că nu consumă carne, şi participă „cu luare aminte” la sfintele slujbe, Săptămâna albă devine o călătorie duhovnicească uşoară, menită să-l pregătească mai bine pentru intrarea în post sau mai degrabă pentru o călătorie mai grea, de 40 de zile, un drum al pocăinţei adânci, care va culmina în bucuria Învierii. Sensul acestei săptămâni este unul profund pedagogic: pe de o parte, de a-l pregăti duhovniceşte pe credincios pentru post, prin intermediul slujbelor care se săvârşesc, iar pe de altă parte, de a-l deprinde cu practica postirii, prin abţinerea de la carne. „Semnificaţia duhovnicească a Săptămânii Lăsatului sec de carne sau a Săptămânii brânzei, cum mai este numită, este o pregătire pedagogică a credincioşilor pentru post. Citeşte mai departe…
Categories: Cuvinte de folos Tags:

MACARIE SIMONOPETRITUL: „IUBIREA ESTE ÎNCEPUTUL ŞI SFÂRŞITUL VIEŢII DUHOVNICEŞTI”

februarie 10th, 2018 Fără comentarii

Parintele_Macarie_Simonopetritul_w1330_h2000_q100

ORNAM1

Este posibilă o viață duhovnicească în absența iubirii?

Iubirea este începutul și sfâr­șitul vieții duhovnicești, din moment ce Evanghelia după Ioan ne spune că Dumnezeu este iubire. Realmente nu pot să spun că am descoperit iubirea și că o posed pentru că ar însemna că mă mărturisesc ca fiind sfânt. Pe de altă parte, fără dragoste nu poate exista viață monahală, nu poate trăi mănăstirea, la fel cum nu poate rezista nici familia.

În monahism este la fel ca în viața de familie. Acolo unde nu este dragoste, nimic nu funcțio­nează. Iar dragostea înseamnă dorința de a mă depăși pe mine însumi, de a mă lepăda de egoismul meu în fața celuilalt. Dragostea este biruința lui Dumnezeu împotriva egoismului meu care mă face închis în mine însumi. Dragostea creează comuniune între persoane, iar această comuniune este imaginea relației dintre Persoanele Sfintei Treimi. Precum bucuria, la fel este și dragostea. Nu sunt lucruri ce țin de sentimental, ci sunt daruri dumnezeiești. Sunt energii ale lui Dumnezeu care însă se cultivă. Asemenea bucuriei, dragostea este dinamică. Ea progresează, sporește. Așa cum Dumnezeu este infinit, tot așa și iubirea este fără de hotar, nemărginită. Cu cât iubesc mai mult, cu atât mai mult însetez după Dumnezeu. Astfel încât monahul care iubește rugăciunea dorește să fie în comuniune cu Dumnezeu. În interiorul său se naște o sete care nu se potolește niciodată, ci dorește tot mai mult să se afle în prezența lui Dumnezeu. Mulți monahi care simt această sete după Dumnezeu sporesc în viața duhovnicească și pășesc pe alte trepte, mai înalte, ale ei. Așa se ajunge la rugăciunea neîntreruptă, neîncetată. Dar și în cadrul obștii monahale, Biserica ne oferă posibilitatea de a avea simțământul prezenței neîntrerupte a lui Dumnezeu. În timp ce în lume trebuie să mă îndepărtez uneori, să mă izolez pentru a găsi ceva mai profund, mai duhovnicesc și să-mi statornicesc relația mea cu Dumnezeu. În schimb, mănăstirea este icoana Împărăției lui Dumnezeu și o pregustare a ei. Acolo am sentimentul permanenței prezenței lui Dumnezeu, clipă de clipă. Mănăstirea este un fel de arenă în cadrul căreia mă pot lupta pentru a spori în dobândirea Împă­răției lui Dumnezeu. Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos, ORTODOXIE Tags:

COMENTARII PATRISTICE LA EVANGHELIA DESPRE JUDECATA UNIVERSALĂ

februarie 10th, 2018 Fără comentarii

infricosatoarea-judecata

ORNAM1

DUMINICA ÎNFRICOŞĂTOAREI JUDECĂŢI (Matei 25, 31-46)

 (Mt. 25, 31) Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.

În pildele rostite mai înainte, atunci când Hristos vorbește despre două persoane, se referă la cele două părți ale omului, cea ascultătoare și cea neascultătoare, însă acum vorbește mai pe înțelesul tuturor și cu cuvinte mai înfricoșătoare.

Nu mai spune că împărăția ce va să vină se asemănă cu aceasta sau cu cealaltă, cum o făcea înainte, ci acum vorbește deschis, arătându-se pe Sine ca Fiul Omului care va veni întru slava Sa. Dacă până acum s-a arătat cum este El necinstit și batjocorit, de-acum înainte situația se schimbă. mustră, judecă și stă așezat pe scaunul slavei.

Și pomenește fără încetare despre slavă deoarece crucea Sa era aproape, un lucru care părea a fi unul de ocară. De aceea, îi duce pe ascultătorii Săi la o cunoștință înaltă, aducându-le înaintea ochilor scaunul de judecată, cu toată lumea adunată în jurul său.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 79.1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos, ORTODOXIE Tags:

Sf. Ier. Luca al Crimeii: Predică la Duminica Lăsatului sec de carne

februarie 10th, 2018 Fără comentarii

Sf. Ier. Luca al Crimeii: Predică la Duminica Lăsatului sec de carne

A mai rămas o singură duminică până la Postul Mare. În duminica următoare, Duminica Iertării, Sfânta Biserică ne va chema să ne împăcăm, să ne iertăm unii altora  greşelile, amintind că Dumnezeu ne iartă numai atunci când ne iertăm şi noi unii pe alţii.  Pregătindu-ne pentru nevoinţa Patruzecimii şi pentru această împăcare, sfânta Biserică, prin  pericopa evanghelică de astăzi, ne zugrăveşte spre învăţătură Judecata care va fi la A Doua  Venire a Fiului lui Dumnezeu.

Hristos va veni în toată slava Sa cerească şi înaintea Lui se vor aduna toate popoarele,  toţi drepţii şi toţi păcătoşii; nimeni nu va putea da dosul, nimeni nu va putea rămâne deoparte, nu se va putea piti în spatele altcuiva. Domnul îi va despărţi pe drepţi de păcătoşi: drepţii vor merge de-a dreapta Lui, păcătoşii de-a stânga. Domnul va spune: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi  împărăţia gătită vouă de la întemeierea lumii (Mt. 25, 34).

De la zidirea lumii a fost deja prevăzută, a fost deja hotărâtă această înfricoşată Judecată, a fost deja pregătită împărăţia Cerurilor. „Cu ce bunătăţi se poate asemui această binecuvântare?” – se întreabă Sfântul Ioan Gură de Aur. „Câtă cinste, câtă fericire este în el!  Hristos n-a zis: primiţi, ci: moşteniţi – ca pe propriul nostru avut, ca pe avutul nostru părintesc, pe care îl avem de veacuri”. Pentru ce virtuţi se va pogorî asemenea milostivire asupra  drepţilor la Judecata lui Dumnezeu? Ni le arată însuşi Judecătorul – Hristos. Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos, ORTODOXIE, Predici Tags: