Sfântul Maximos Cavsocalivitul (Μαξίμους ο Καυσοκαλυβίτης), Preadumnezeiescul Părinte al Bisericii, e pomenit pe 13 ianuarie şi a trăit 95 de ani. Şi am ales această Sfântă Icoană, care îi povesteşte viaţa pe scurt, pentru a sublinia fiecare secţiune în parte a icoanei.
Prima secțiune ne vorbește despre rugăciunea sa în fața Icoanei Maicii Domnului. Adică despre relația sa de mare profunzime cu Maica lui Dumnezeu. Pe care a rugat-o să-i dea harul rugăciunii minții[30]. Și a simțit în inima sa „o căldură și o flacără ce venea din Sfânta Icoană” și astfel a început să spună rugăciunea lui Iisus în mod tainic. Minune pe care i-a mărturisit-o Sfântului Grigorie Sinaitul[31].Citeşte mai departe…
VIAŢA SFÂNTULUI CUVIOS SIMON IZVORÂTORUL DE MIR, CTITORUL MĂNĂSTIRII SIMONO-PETRA
Sfântul Simon a strălucit în Grădina Maicii Domnului în timpul veacului al XIII-lea, în vremea în care Imperial Bizantin era dezbinat şi slăbit din cauza celei de-a patra cruciade (1204), când capitala lui se mutase la Niceea (până în 1261).
Fugind de deşertăciunile acestei lumi, Simon s-a îndreptat către Sfântul Munte, ca să lucreze acolo la mântuirea sufletului său, pe lângă un părinte duhovnicesc. A ales un Bătrân încercat în nevoinţe, aspru şi exigent, căruia i s-a supus cu trup şi suflet, ca lui Dumnezeu însuşi. Ascultarea sa pilduitoare, smerenia, iubirea pentru părintele său duhovnicesc, care nu se ferea să-l mustre cu vorba şi chiar cu toiagul, l-au ridicat iute la o mare înălţime a virtuţii. S-a făcut minunat în ochii multor călugări athoniţi şi chiar Bătrânul său, în cele din urmă, nu l-a mai privit ca pe un ucenic, ci ca pe un frate de arme în războiul duhovnicesc. Însă nu se cuvenea ca cel care alesese să urmeze smereniei şi patimii lui Iisus să primească aceste semne de cinstire; aşa ca a dobândit, prin stăruinţă, binecuvântarea de a trăi în singurătate. După multe căutări, şi-a ales că sălaş o peştera mică, umedă, situată în partea de vest a Athosului, la înălţimea de peste trei sute de metri deasupra mării.
Manastirea Sfantul Pantelimon, cunoscuta si sub denumirea de „Russikon”, este marea lavra a rusilor din Sfantul Munte Athos. „Russikon” este de fapt numele vechii asezari monahale rusesti, aflata mai sus, pe munte, in dreptul noii manastiri.
Manastirea ruseasca Sfantul Pantelimon este construita in partea de sud-vest a peninsulei athonite, intre Manastirea Xenofont si Manastirea Xiropotamu. Imbinand stilul local, cu cel tipic rusesc, ansamblul monahal condus de rusi este unul dintre cele mai vii si colorate din intregul Sfant Munte.
Sfântul Mucenic Victor Stratilat, din Marsilia – 21 iulie
Potrivit Sfântului Eucherius, Arhiepiscopul Lyonului la mijlocul secolului al IV-lea, Sfântul Victor de Marsilia [născut la o dată necunoscută și pătimitor de moarte mucenicească la Marsilia, pe 21 iulie 303 (sau 304)] a fost un militar roman, ofițer într-o legiune tebană compusă în întregime din creștini, şi masacrată în vremea stăpânirii împăratului Dioclețian (285-305) și a lui Maximian (285-305) la Agaune (astăzi Saint Moritz, în Elveția). Potrivit lui Amédée Thierry, istoric al secolului al XIX-lea, Victor a fost ofițer în garda împăratului şi ar fi ajuns la Marsilia cu ocazia unei vizite în acest oraș a împăratului Maximian.
Moaștele Sfântului Paisie cel Mare se găsesc in Mănăstirea Coptă „Sfantul Paisie cel Mare“ din Wadi-El-Natrun, una dintre cele trei zone aflate în nord-vestul Egiptului, cuprinzand Kellia, Schetia și Nitria, unde, spre sfârșitul secolului al III-lea, au apărut simultan primele forme de viață monahală din lume. În prezent, Wadi-El-Natrun este considerată a fi un fel de reședință a Patriarhiei Ortodoxe Copte a Alexandriei și Egiptului.
Sfântul Paisie cel Mare, pomenit în Biserica Ortodoxă pe 19 iunie, sau Anba (Abba) Bishoy (Pishoy) cum îi spun creștinii copți, este unul din Părinții la care face referire „Patericul Egiptean“. S-a născut pe 8 abib (15 iulie, după calendarul nostru), în jurul anului 320, într-un orășel din Delta Nilului, într-o familie creștină.
Aflată în străvechea aşezare Ierihon, în apropierea sicomorului în care a urcat Zaheu să-L vadă pe Mântuitorul Hristos (Luca 19, 1-10), mănăstirea este închinată Sfântului Proroc Elisei, deoarece Ierihon era zona principală de activitate a profetului.
Izvorul lui Elisei dăinuie şi astăzi; este captat şi asigură apa potabilă a oraşului Ierihon.
Foto: Silviu Cluci
Atunci când Sfântul Proroc Ilie a fost ridicat la cer în carul de foc, pe un deal din apropierea Ierihonului, pe celălalt mal al Iordanului (în actuala Iordania) mantia sa a căzut pentru ucenicul său, iar acesta a folosit-o ca să treacă apa Iordanului înapoi spre Ierihon, exact în acelaşi mod în care o folosise şi Sfântul Ilie: a lovit apa cu mantia şi apa s-a despărţit şi a trecut Elisei.
Mănăstirea Sfintei Teodora se află în centrul oraşului Tesalonic, în apropierea pieţei Aristotel, pe strada ce duce către biserica „Sfânta Sofia”. Mănăstirea funcţionează drept cămin pentru monahii din Grecia şi din celelalte ţări ortodoxe ce studiază Teologia la „Tesalonic”.
În biserica mănăstirii, în pronaos se păstrează moaştele Sfintei Teodora din Tesalonic. Sfânta Teodora s-a născută în insula Eghina, din părinţi dreptcredincioşi, în perioada iconoclastă, în vremea împăratului Mihail al II-lea Valvos (820-829). La îndemnul părinţilor, s-a căsătorit la vârsta potrivită şi a născut o fiică. După aceea, din cauza năvălirii barbarilor, s-a mutat în cetatea Tesalonic, unde și-a crescut fiica purtând mare grijă de curăția sufletului ei și făcând-o mireasa lui Hristos. După moartea soţului ei, Sfânta Teodora a mers în mănăstire alături de fiica sa şi a primit tunderea în monahism. A avut o viaţă îmbunătăţită, încât, nu numai în viaţă, ci şi după moartea sa multe minuni a făcut. După câţiva ani de la trecerea la Domnul a fost descoperit în chip minunat trupul său neatins de stricăciune şi răspândind bună mireasmă. Cinstitele moaşte ale Sfintei Teodora se păstrează astăzi în Tesalonic, în mănăstirea închinată ei.Citeşte mai departe…
Ieri, 31 martie 2016, la orele 11:15 a.m., a avut loc ceremonia oficială de inaugurare a străzii Maica Maria Skobțova, în arondismentul 15 al Parisului, informează orthodoxie.com.
La propunerea primarului Parisului, Anne Hildago, în data de 12 noiembrie 2013, Consiliul Parisului a votat în unanimitate atribuirea numelui Maicii Maria Skobțova unei noi străzi în arondismentul 15 al Parisului.
La ceremonia de inaugurare au participat mai multe personalităţi, dintre care menţionăm pe Preasfinţitul Părinte Jean Renneteau, Episcop de Charioupolis şi locţiitor al Arhiepiscopiei Bisericilor Ortodoxe Ruse din Europa Occidentală – Exarhatul Patriarhiei Ecumenice, Excelenţa Sa Aleksandr Orlov, Ambasadorul Federaţiei Ruse în Franţa, şi Philippe Goujon, primarul arondismentului 15 al Parisului.
Cu acest prilej, Catherine Vieu-Charier, reprezentantul primarului Parisului, a susținut un discurs în care a evocat personalitatea luminoasă a Maicii Maria Skobțova și a subliniat faptul că nimic nu este mai drept și mai legitim decât a aduce un omagiu acestei femei ortodoxe, angajată din punct de vedere social și religios (să lupte) împotriva nedreptăților. Catherine Vieu-Charier a concluzionat că Maica Maria Skobțova a luminat și va continua să lumineze Parisul. (Vezi textul discursului în limba franceză).
La rândul său, primarul Philippe Goujon a afirmat că oferirea numelui Maicii Maria acestei străzi (care se situează nu departe de Str. Lourmel, unde Maria Skobțova a locuit în timpul șederii în Paris) era ceva logic și întru totul indispensabil.
Pentru Biserica Ortodoxă, în general, și pentru comunitatea rusă din Paris, în particular, Maica Maria este o eroină. Ea a și fost canonizată în anul 2004 de către Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului.
Sfânta Muceniță Maria Skobțova (în lume Elizaveta), cunoscută și ca Sfânta Maria din Paris sau Maica Maria, s-a născut în anul 1891 în Riga, Letonia, dintr-o familie de nobili. A fost prima femeie care a studiat la Academia de Teologie din Sankt-Petersburg. Conform actului sinodal al Patriarhiei Ecumenice privind canonizarea Sfintei, în anul 1935, aceasta depune voturile monahale, primind numele de Maria în cinstea Sfintei Maria Egipteanca. A înființat o Casă al Ospitalității și un cămin pentru persoanele fără adăpost, în arondismentul 15 al Parisului, oferind astfel o dimensiune duhovnicească acțiunilor sociale, contribuind totodată la dezvoltarea monahismului în oraș, în deșertul inimilor oamenilor. A înființat o asociație Acțiunea Ortodoxă, prin intermediul căreia erau ajutați șomerii, imigranții, cei fără adăpost și hrană. În perioada ocupației germane, a sprijinit evreii persecutați și, în special, copiii. În data de 31 martie 1945, conform mai multor mărturii, Maica Maria a fost gazată în lagărul de concentrare din Ravensbrück, luând locul altei persoane condamnate la moarte.
Maria Skobțova a primit din partea statului Israel titlul de Drept între Popoare, iar numele i-a fost înscris în memorialul Yad Vashem din Ierusalim.
În data de 16 ianuarie 2004, Patriarhia Ecumenică a hotărât trecerea în rândul sfinților a Maicii Maria Skobțova, împreună cu alți patru împreună-pătimitori: Gheorghe Skobțov, Pr. Dimitrie Klepinine, Elie Fondaminsky și Pr. Alexis Medvedkov.Citeşte mai departe…
"Cuvintele noastre ortodoxe sunt ca armele care îi apără pe ai noştri şi îi lovesc pe eretici. Aceste cuvinte nu îi lovesc pentru a-i doborî, ci pentru a-i ridica după ce au căzut. Acesta este scopul luptei noastre: să îi ajutăm şi pe vrăşmaşii noştri să se mântuiască."(Sf. Ioan Gură de Aur).
Comentarii recente